Sinaxar 4 Iulie

 

În aceasta luna, în ziua a patra, pomenirea celui dintre sfinti Parintelui nostru Andrei din Ierusalim, arhiepiscopul Cretei.

Sfântul Parinte Andrei s-a nascut la Damasc in jurul anului 660.  Cel care avea sa fie numit "cel mai armonios dintre melozi" s-a aflat  fara grai in primii sapte ani ai vietii sale. Scapat de aceasta infirmitate prin Sfânta Impartasanie, arata incepind de atunci un talent de exceptie, in special in arta vorbirii intelepte si a studiului Sfintei Scripturi. Parintii sai il incredintara ca  slujitor bisericii Invierii la Ierusalim (dupa unii ar fi devenit calugar la Saint Sabas, unde a si studiat) iar cel care se afla in tronul patriarhal, Teodor (674-686), facu din Andrei fiul sau spiritual.  Intuise in el asemenea calitati incit voia sa il pregateasca drept succesor al sau si il numi, in ciuda vârstei sale fragede, notar al Patriarhiei, dându-i responsabilitatea tuturor problemelor bisericesti. In aceasta calitate, la putin timp de la  cel de-al Saselea Sfânt Sinod Ecumenic (prin 685), Andrei fu trimis la Constantinopol, cu doi sfinti batrâni, pentru a prezenta imparatului si Patriarhului marturia de credinta a Bisericii sale, manifestându-si adeziunea la condamnarea ereziei monotelite (Biserica din Ierusalim,  ocupata in vremea aceea de catre arabi, nu a putut sa trimita decât un singur reprezentant la Sinod).

Ceilalti doi reprezentanti s-au intors in Palestina, dar Sfântul Andrei ramase in capitala, gasind acolo conditii mai prielnice rugaciunii, studiului si activitatilor apostolicesti pentru care Dumnezeu il pregatise. Duse pentru o vreme o viata retrasa, dar adevarul nu putea sa ramâna multa vreme ascuns sub oboroc, astfel purtarea sa plina de sfintenie si forta cuvintelor sale folosita intru mântuirea sufletelor ajunsera repede la urechile imparatului si ale Patriarhului, si fu numit Diacon al Marii Biserici. Ii fu incredintat postul de  responsabil al orfelinatului Sfântul Paul si al ospiciului pentru saraci ce se afla in cartierul Eugenios.  Timp de aproape 20 de ani, dovedi multa perseverenta la conducerea acestor institutii de binefacere,  pe care le dezvolta si le transforma in ostrov al mântuirii, prin indemnarea oamenilor la pocainta si la practicarea virtutii. Reusi atât de bine in aceasta sarcina, incât in 711 fu consacrat Arhiepiscop al Cretei. Dar inainte de a se putea instala in scaunul sau, cum se gasea inca in capitala, Philippikos uzurpa tronul, il destitui pe Patriarhul Cyrus si il puse in locul acestuia pe Ioan al Saselea., dându-i drept misiune sa anuleze hotarârile celui de-al Saselea Sinod si sa reânvieze erezia monotelita. Sub presiunea autoritatilor, Sfântul Andrei trebui sa incuviinteze toate acestea ; dar imediat ce Philippikos fu indepartat de la putere (713), el se retracta si marturisi fara ocolisuri adevarata credinta despre cele doua vointe ale lui Hristos.

Inca din ziua instalarii sale in Catedrala din Gortina, Sfântul Pastor isi incuraja Preotii sa se apropie cu demnitate de Dumnezeu si sa devina primitori ai  harului sau, pentru a fi capabili sa transmita credinciosilor aceasta lumina. Pronunta un mare numar de predici in cinstea sarbatorilor Domnului, ale Maicii Domnului sau ale Sfintilor, care constituie una din cele mai pretioase mosteniri ale literaturii patristice ; pentru a incununa cu demnitate festivitatile Bisericii sale, el compuse, cu o arta de neasemuit, nenumarate imnuri ramase in cartile noastre liturgice.

El este in special autorul Canonului celui Mare care, cântat in fiecare an in timpul Postului Mare, nu a incetat, de secole incoace, sa dea nastere in rândul  credinciosilor la mântuitoare lacrimi de pocainta. In acest imn impunator, pentru care a si primit titlul de "Initiator in tainele pocaintei", sfântul evoca toate personajele Vechiului si Noului Testament care pot fi luate drept modele spre calea intoarcerii la credinta si la cainta. Pe cel care se pocaieste si care la inceputul Postului s-a recunoscut in Adam asteptând la portile Raiului, aceste exemple scoase din Scriptura il fac sa realizeze ca - recapitulând prin  viata sa pacatele lumii intregi - numai in lacrimi, post si rugaciune trebuie asteptata izbavirea prin Hristos, Mântuitorul intregii omeniri.

In afara acestor indeletniciri de predicator si melodic, Sfântul Andrei renova biserici si manastiri, fonda o biserica, inchinata Maicii Domnului din Vlaherne,  in amintirea acestei  renumite biserici din Constantinopol. Organiza de asemenea un ospiciu pentru bolnavi, batrâni si nevoiasi, pe care il intretinea nu numai financiar ci il si vizita adesea, ingrijind pe infirmi cu mâinile lui si procurând tuturor  minunata mângâiere prin cuvintele sale.

Cu ocazia unuia din desele atacuri arabe impotriva insulei Creta, Sfântul Ierarh, refugiat in fortareata impreuna cu poporul sau, reusi sa ii indeparteze pe agresori prin singura puterea rugaciunii sale si multi dintre ei pierira in dezordinea creata. Cu alte ocazii, el scapa insula de seceta, prin suvoiul lacrimilor sale si alunga o epidemie transformându-se in medic al tuturor prin rugaciune si priveghere. 

Desi devenise totul pentru toti asemeni lui Hristos, el trebui sa isi paraseasca eparhia pentru a se duce la Constantinopol. Acolo puse bazele poporului prieten al lui Hristos prin invatatura sa ortodoxa despre inchinarea la Sfintele Icoane, amenintata in acele timpuri de catre imparatul Leon al Treilea.  Primind semn de la Dumnezeu despre apropierea sfârsitului sau, ii reuni pe cei apropiati lui si ii anunta ca Episcopatul sau nu il va revedea in viata. La putin timp dupa aceea, se imbarca spre Creta si, facând escala in insula Mitilene, (dupa altii, ar fi fost trimis in exil la Mitilene de catre imparatul Leon III, din cauza ca apara Sfintele Icoane) isi gasi odihna la 4 iulie 740.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuvioasei Marta, maica Sfântului Simeon, celui din muntele minunat.

Cuvioasa Marta petrecând cu tot felul de fapte bune, si având multa credinta spre Maica lui Dumnezeu, i s-a vestit de catre dânsa mai înainte de savârsirea ei dulceata vesnicelor bunatati ce o asteptau. Si mutându-se de la cele pamântesti, s-a aratat celor ce pazeau moastele ei, facându-i sa se bucure si spunându-le ca a luat mare har de la Dumnezeu. Si se afla ea întru lumina si în bucurie de negrait, nu numai pentru rugaciunile fiului ei, ci si pentru ca a suferit pentru Domnul felurite ispite si necazuri.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfantului Andrei Rubleov, iconograful.

Icoane de Andrei Rubelov pe situl Adevar-Ortodox.

Tot în aceasta zi, pomenirea chinuirii Sfântului sfintitului Mucenic Teodor, episcopul Chirinei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodot.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Donat, episcopul Leviei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Chiprila, care, strujita fiind, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Aroa si Luchia, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Asclipia, facatoarea de minuni, care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului sfintitului Mucenic Teofil, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Menighi, care cu pace s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Pomenirea Sfîntului Andrei, Episcopul Cretei (Criteanul)

Sfîntul Andrei acesta s-a născut la Damasc din părinţi creştini, şi a fost mut pînă la vîrsta de şapte ani. Cînd părinţii lui 1-au dus la sfînta biserică şi 1-au cuminecat cu Sfintele lui Dumnezeu Taine, copilul a început să vorbească. Iată puterea Sfintei împărtăşiri! La vîrsta de paisprezece ani, Andrei a mers la Ierusalim şi s-a îmbrăcat în îngerescul chip în lavra Sfîntului Sava cel Sfinţit. Cu priceperea şi cu nevoinţele el i-a întrecut pe mulţi dintre părinţii cei bătrini. fâcîndu-se lor pildă. După o vreme a devenit secretarul particular al patriarhului, la a Patriarhului dorinţă şi alegere. Apoi, în vremea domniei împăratului Constantin al IV-lea, s-a convocat Sinodul al Şaselea Ecumenic la Constantinopol, spre a curaţi biserica de erezia monotelită, care zicea cum că Domnul nostru Iisus Hristos ar avea doar o singură voinţă, cea dumnezeiască, iar nu două, şi dumnezeiască şi omenească.

Patriarhul Ierusalimului Theodor, neputînd călători el însuşi la Constantinopol, 1-a trimis în locul lui pe Andrei acesta, secretarul lui particular, care la acea vreme era arhidiacon. Acolo slăvitul Andrei a strălucit cu lumina darurilor cea dăruită lui de Domnul: cu rivna lui pentru Sfînta Credinţă, cu marea lui înţelepciune şi dreaptă socoteală, cu darul frumoasei vorbiri şi al elocinţei. Bine luptînd pentru Sfînta Ortodoxie, d s-a întors apoi la Ierusalim, la chemarea sa arhidiaconească. După o altă vreme, Sfîntul Andrei a fost ridicat şi intronizat Episcop al Cretei. El a fost un întîistătător foarte iubit de popor. Sfîntul Andrei a fost un zilot al Ortodoxiei, un luptător neînduplecat contra tuturor ereziilor. El a făcut minuni cu rugăciunea, între care s-a numărat şi alungarea saracinilor din Insula Creta.

Sfîntul Sfinţit Andrei a alcătuit multe cărţi de învăţătură, cîntări şi canoane, între care renumit în toată Creştinătatea este Canonul cel Mare carele se cîntă în Sfîntul şi Marele Post, în joia din Săptămîna a Cincea. Astfel era înfăţişare lui, încît "văzînd a lui faţă şi auzind ale lui cuvinte cele ca mierea curgătoare, oamenii se bucurau şi îşi îmbunătăţeau viaţa." La sfîrşit, pe cînd se întorcea dintr-o călătorie la Constantinopol, Sfîntul Andrei şi-a prorocit propriul lui sfîrşit, care avea să fie mai înainte de a ajunge în Insula Creta. Sfîntul lui suflet s-a înălţat la Domnul pe cînd corabia în care se afla plutea pe lîngă Insula Mitilene. Astfel şi-a încheiat alergarea cea pămîntească acest mare luminător a Bisericii, carele s-a strămutat la locaşurile cele cereşti ale împărăţiei lui Hristos Dumnezeu la anul 712 de la întrupare.

Pomenirea Sfintei Cuvioase Marta

Această Sfînta Marta a fost mama Sfîntului Simeon de la Muntele Minunat (prăznuit la 24 mai). Arzînd cu tot sufletul de dragostea lui Dumnezeu şi credinţa cea întru El, ea nu a voit să se gîndească la căsătorie. Cînd părinţii ei au logodit-o cu un tînăr, Marta s-a gîndit să părăsească în taină casa părinţilor ei şi să fugă în pustie. Dar ei i s-a înfăţişat Sfîntul Ioan Botezătorul şi înaintemergătorul Domnului, care a sfătuit-o să împlinească dorinţa părinţilor ei şi să se căsătorească, ceea ce Marta a împlinit. Din această nuntă s-a născut minunatul Sfînt Simeon, marele nevoitor din Muntele Minunat.

Sfînta Marta a avut pururea obiceiul de a se scula la miezul nopţii pentru a-şi aduce rugăciunea înaintea lui Dumnezeu. Ea pururea miluia săracii, cerceta orfanii, slujea bolnavilor. Cu un an mai înainte de sfînta ei adormire, ea a văzut mulţime de îngeri cu luminări în mîini, şi a aflat de la ei despre cînd va fi ceasul ieşirii ei. Auzind aceasta, Marta s-a închinat mai cu dinadinsul postului şi rugăciunii, şi cu mai mare rîvnă faptelor ei celor bune. Ea a adormit cu pace la anul 551 după Hristos, şi a fost îngropată la piciorul stîlpului pe care s-a nevoit fiul ei, Stîlpnicul Simeon. După fericita ei adormire, ea a venit de multe ori la cei bolnavi şi suferinzi, povăţuindu-i ce să facă. Cea mai mare minune a ei care s-a însemnat a fost aceea cînd s-a înfăţişat înaintea stareţului mînăstirii în care se afla Simeon.

După adormirea Cuvioasei Marta, stareţul a aşezat o candelă la racla ei, cu făgăduinţa ca această candelă să nu fie lăsată niciodată să se stingă. Dar după o vreme, din trîndăvia oamenilor, candela s-a stins. Atunci stareţul s-a îmbolnăvit, iar Sfinta a venit la el şi i-a zis: "Pentru ce nu păstrezi candela aprinsă la mormîntul meu? Să cunoşti, sfinţite părinte, că nu eu am nevoie de candelă pururi nestinsă din partea oamenilor, căci fost-am aflată vrednică înaintea lui Dumnezeu, Lumina cea Cerească şi Veşnică; ci oamenii au pururea nevoie să păstreze aprinsă candela la mormîntul meu. Căci aşa făcînd, ei mă silesc ca pururea să mă rog înaintea lui Dumnezeu pentru ei.» Vădit este aşadar, că scopul pentru care noi ne rugăm sfinţilor este acela de a-i sili mereu, ca pe unii care sînt mai vrednici decît noi, să se roage pururea lui Dumnezeu pentru mîntuirea sufletelor noastre.

Cîntare de laudă la Dumnezeiasca Purtare de Grijă a lui Dumnezeu

Minunat este Domnul întru a Sa Purtare de Grijă,

El glas limpede i-a dat lui Andrei, cel mai înainte mut.

Elpre cel mut l-a făcut trîmbiţă a Lui cu totul de aur,

Precum demult pre Saul facutu-l-a Bisericii Lui stîlp.

Zadarnic voit-a Marta de cununie să fugă;

Ea voii lui Dumnezeu cu adevărat s-a plecat.

A lui Dumnezeu Purtare de Grijă

Pre Marta, şi nevrînd, spre cununie o a îndreptat;

Dumnezeiască lucrare a fost aceasta:

Prin astă cununie, Sfînt lui Dumnezeu

şi oamenilor s-a născut.

Oricine dăruieşte lui Dumnezeu, dăruieşte Celui Mai Bun,

Si a sa neştiutoare voie o supune

Voii lui Dumnezeu.

Fiul meu, nimic să nu plănuieşti fără Domnul,

Altminteri ale tale planuri rămînfară rod.

Cunoaşte că toate ale vieţii tale căi şi doriri

In mîna Lui sînt, ale Domnului Făcătorul.

Ale Lui sînt culmile înalte şi adîncurile,

Ale lui stihiile, temeliile şi munţiipămîntului.

Al Lui este trupul şi al Lui sufletul,

Si duhul celor cîte sînt, cu podoaba lor.

Intru a Sa arie, şi cu a Sa seceră,

A cui voie vom împlini, dacă nu a Lui?

Cugetare

Dacă viaţa ta întreagă ţi-a trecut lin şi fără griji, atunci cu adevărat trebuie să ţi-o plîngi cu amar. Căci şi Sfînta Scriptură şi trăirea omenească afirmă ca şi cu o gură că nimeni nu lasă nimic de valoare în urma lui pe acest pămînt, sau slăvit în ceruri, care să nu fi fost împlinit întru trude şi suferinţe de toată vremea.

Dacă însă viaţa ta toată s-a scăldat în sudori şi în lacrimi de dragul adevărului şi dreptăţii, atunci bucură-te şi te veseleşte, căci plata ta va fi cu adevărat mare în ceruri.

Niciodată să nu cedezi gîndului nebun cum că Dumnezeu te-a părăsit. Dumnezeu cunoaşte cu de-amănuntul cît poate îndura fiecare şi care sînt măsurile suferinţelor şi durerilor fiecăruia. Sfîntul Nil Sorski zice: «Dacă pînă şi cel mai neînvăţat om cunoaşte bine cît poate duce calul, cît măgarul, şi cît cămila, şi le încarcă pe fiecare după puterea ce o are, dacă orice olar ştie cît să lase oalele la ars în cuptor, încît să fie vase bune pentru trebuinţele oamenilor, oare nu cu atît mai mult ştie Domnul care este măsura ispitelor pe care le poate îndura orice om astfel încît să fie aflat vrednic de a intra întru împărăţia Cerurilor?

Luare aminte

Să luăm aminte la toate minunile pe care le-a lucrat Dumnezeu prin mîinile lui Moise şi Aaron în pămîntul Egiptului (Ieşirea 7-10):

• La cît de mari şi de înfricoşate au fost acele minuni;

• La cum inima lui Faraon a rămas împietrită înaintea tuturor acestor înfricoşate minuni;

• La cum şi inima mea stă împietrită înaintea minunilor lui Dumnezeu, pe care El le lucrează în viaţa mea şi a celor din jurul meu, şi cum eu cel dintîi am nevoie să-mi plîng păcatele mele cu amar, mai înainte ca să piară ticălosul meu suflet şi să meargă la chinul cel veşnic.

Predică Despre mîntuirea sufletului ca răsplată a credinţei

Dobîndind răsplata credinţei voastre, mîntuirea sufletelor (I Petru 1:9).

Fraţilor, care este răsplata credinţei? Ea este mîntuirea sufletului. Dar care este scopul credinţei? El este mîntuirea sufletului. Şi care este rodul credinţei? El este mîntuirea sufletului. Prin urmare, noi nu căutăm să dobîndim credinţa pentru ea însăşi, ci pentru răsplata mîntuirii sufletului pe care ea ne-o aduce.

Nimeni nu se osteneşte călătorind de dragul nevoinţelor călătoriei, ci de dragul fericirii care ştie că îl aşteaptă la capătul drumului. Nimeni nu aruncă funia de salvare la apă de dragul aruncării funiei, ci de dragul celui care se îneacă, şi pe care vrea să-l salveze. Dumenezeu ne-a dăruit credinţa ca pe un drum, la capătul căruia El însuşi ne întîmpină, cu cununa mîntuirii sufletelor noastre. Si ca şi pe o funie, Dumnezeu ne aruncă nouă, celor care ne înecăm, puterea credinţei, spre a ne putea salva cu ea din marea păcatelor, ignoranţei şi viciilor.

Acesta este scopul credinţei. Oricine cunoaşte preţul sufletului omenesc va recunoaşte că nu există nimic pe lume mai necesar şi mai binefăcător decît credinţa. Neguţătorul de pietre preţioase, care îşi depozitează comoara în vase anume de pămînt, îşi duce vasul cu grijă, ascunzîndu-1 de ochii oamenilor şi pururea veghind asupra lui. Oare pentru vasul cel de lut se teme negustorul? Nu, ci el se teme pentru comoara pe care o păstrează în el. Toată viaţa noastră pămîntească nu este decît un vas de lut care ascunde comoară de mare preţ. Comoara aceasta de mare preţ este sufletul. Vasul e din pămînt ieftin, dar conţinutul lui este foarte scump.

Mai întîi, omul trebuie să aibă credinţă în marele preţ pe care îl are sufletul lui; al doilea, omul trebuie să creadă marea strălucire şi adevărata viaţă pe care o va avea acest suflet în împărăţia lui Dumnezeu; al treilea, el trebuie să creadă în Domnul Dumnezeu Cel Viu, Care pururea aşteaptă întoarcerea sufletului nostru la El, Cel Care ni 1-a dăruit; şi al patrulea, omul trebuie să creadă pericolului care îl paşte pe suflet de a se pierde în această lume. Oricine are credinţă în aceste patru lucruri va şti cum să-şi păzească sufletul, şi va şti de asemenea că mîntuirea sufletului este scopul călătoriei lui pe acest pămînt, scopul credinţei lui, rodul vieţii lui, scopul existenţei lui terestre, şi îndreptăţirea tuturor suferinţelor îndurate de el în această viaţă.

Noi credem de dragul mîntuirii sufletelor noastre. Oricine are credinţă adevărată trebuie să ştie că scopul ei este mîntuirea sufletului. Cel care crede că scopul credinţei lui este altul decît mîntuirea sufletului lui nu are o credinţă adevărată, nici nu cunoaşte marea valoare a sufletului lui.

O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase Preadulce, Cela Ce ne-ai dăruit nouă biruinţa şi strălucirea credinţei, întăreşte-o pre dînsa şi o ţine pururea întru noi, ca să putem sta neînfruntaţi înaintea Judecăţii Tale, cu suflete curate şi luminate,

Căci numai Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

Rugăciune către Sfântul Ierarh Andrei Criteanul

Pe cal și pe călăreț i-a înecat în Marea Roșie Hristos, Cel Ce a sfărâmat războaiele cu braț înalt și a mântuit pe Israel, care cânta cântare de biruință.
Scuturând somnul de la genele tale, te-ai gătit pe tine însuți locaș luminat prin virtute, descoperitorule de cele dumnezeiești. Pentru aceasta, te-ai și arătat dumnezeiesc locaș Stăpânului.
Fiind învățat de dumnezeiescul dar al Preasfântului Duh, împlinindu-ți canonul tău, ai luminat Biserica lui Hristos, lăudând-o cu vers bine întocmit, dumnezeiescule Andrei.
Stih: Sfinte Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înțelepțește plecându-te legii celei scrise de Dumnezeu, patimile trupului le-ai omorât sihăstrește, prin dragostea ta cea tare, ai cântat cântări dumnezeiești, Preînțelepte Andrei.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-n pe noi.
Fiul tău și Dumnezeu este cu adevărat Dorire și Dulceață și Plinirea bunătăților, Preacurată. Pe Acela roagă-L să mântuiască pe cei ce cu credință aleargă acum către tine.

tropar - Sfântul Ierarh Andrei Criteanul, glasul al 8-lea

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curației și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Ierarhe Andrei, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac - Sfântul Ierarh Andrei Criteanul, glasul al 2-lea

Trâmbițând luminat dumnezeieștile cântări, cele cu dulceață, te-ai arătat luminător prealuminat lumii, cu Lumina Treimii strălucind, Cuvioase Andrei. Pentru aceasta, toți grăim către tine: nu înceta să te rogi pentru noi toți.

Acatistul Sfântului Ierarh Andrei Criteanul

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Prăznuiește astăzi întreaga creștinătate strălucitul praznic al pomenirii tale celei de lumină purtătoare, chemând la sine toată latura creștinească; și se bucură, căci a dobândit vistierie mare, prin dumnezeieştile tale cântări și laude, Părinte Andrei, cele cu dulceaţă alcătuite. Pentru aceasta, toţi grăim către tine: nu înceta să te rogi pentru noi toţi, care cu mulțumire strigăm ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Icosul 1

Prin limba ta cea insuflată de Dumnezeu, Duhul Sfânt a grăit Bisericii lui Hristos, arătând credincioșilor în veci puterea mântuitoare a dreptei credințe, Andrei, părinte cuvioase! Pentru aceea, într-un cuget îți strigăm ție:
Bucură-te, păstor dumnezeiesc;
Bucură-te, ierarh atotînțelept;
Bucură-te, vlăstar de Dumnezeu sădit al Damascului;
Bucură-te, lauda dăruită de Dumnezeu insulei Creta;
Bucură-te, gură mișcată de Duhul Sfânt care ai izvorât învățături de Dumnezeu insuflate;
Bucură-te, liră bine viersuitoare a cântărilor de miere curgătoare;
Bucură-te, sfânt organ cu bună glăsuire al Bisericii;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 2

Din patimi, din primejdii și nevoi, din tot felul de ispite, de boli și nenorociri, păzește-ne nevătămați cu rugăciunile tale, Andrei părinte. Și stând în ceruri împreună cu corurile cele netrupești ale sfinților, nu ne uita pe noi, cei care cu credință alergăm la tine, ca să te rogi către Domnul pentru noi, cei ce cântăm: Aliluia!

Icosul 2

Prin calda ta rugăciune și harul luminos, cu dragoste ai alcătuit stihirile de pocăință; vino și întru întâmpinarea rugăciunilor credincioșilor care se roagă ție cu credință și cer să îi izbăvești din felurite patimi și dureri, și din toată deznădejdea, din furtuna și toată nenorocirea, pe cei care aleargă la curată rugăciunea ta pururea și care te laudă pe tine așa:
Bucură-te, propovăduitor al pocăinței celei adevărate;
Bucură-te, dreptarul cuvioasei nevoințe;
Bucură-te, temelie neclintită a credinței;
Bucură-te, icoană a desăvârșitei petreceri;
Bucură-te, luminător al învățăturii celei duhovnicești;
Bucură-te, propovăduitor și cântăreț al pocăinței;
Bucură-te, călăuzitor inimilor și cugetelor tuturor credincioșilor;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 3

Te-ai arătat propovăduitor și cântăreț al pocăinței, călăuzind inimile și cugetele tuturor credincioșilor, ocrotitorule al celor ce se pocăiesc, lauda credincioșilor celor din Creta și întărirea lor, părinte. Mântuiește, sfinte Andrei, pe toți cei ce aleargă cu dor la acoperământul tău, ca la unul care ai dobândit har cu îmbelșugare de la Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul 3

Întărindu-ți pașii gândului pe piatra dragostei lui Hristos, părinte, nicicum nu te-ai clătinat de suflarea vânturilor celor potrivnice. Pentru aceasta, strigăm către tine: 
Bucură-te, că în biserici și astăzi se cântă cântările tale, Sfinte;
Bucură-te, că ele străpung inimile tuturor credincioșilor și le veselesc;
Bucură-te, că noi, cântând cu evlavie Canonul tău cel Mare, nădejde dobândim;
Bucură-te, că prin el suntem aduși la pocăință cu multă străpungere;
Bucură-te, că pe tine, Sfinte Părinte Andrei, te fericim; 
Bucură-te, că ai lăudat pe Domnul Hristos și pe Născătoarea de Dumnezeu; 
Bucură-te, Andrei preaînțelepte, că îi veselești pe credincioși prin cântările  tale;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 4

Mare păzitor te-am dobândit pe tine noi, credincioșii, și la acoperământul tău alergăm, înțelepte, știindu-te pe tine ajutor și acoperitor, strălucind pe pământ cu feluritele tale minuni, Părinte, alungând întunericul patimilor și micșorând întunecarea demonilor. Pentru aceea, izbăvește-ne pe noi și ne ocrotește o, Andrei, cu rugăciunile tale către Domnul, căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 4

Nu înceta, o, Părinte, să mijlocești către Domnul pentru noi, cei care pururea cerem ajutorul tău, căci ție ți s-a dat de la Dumnezeu să împlinești cererile credincioșilor. Drept aceea, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel care ne izbăvești din toată furtuna vieții și din toată întristarea;
Bucură-te, izbăvitorule din toată nenorocirea și nevoia;
Bucură-te, că ne ești sprijin tare atunci când ne rugăm ție;
Bucură-te, preacinstite Părinte, care liniștești în pace toată viața noastră; 
Bucură-te, ajutorul grabnic al celor ce te cinstim pe tine din tot sufletul și cerem mijlocirea ta;
Bucură-te,  cel ce cu înțelepciune ai păstorit turma ta cea din Creta;
Bucură-te, că ai dus-o pe aceasta la pășunea mântuirii; 
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 5

Cu canoanele și cântările tale, Sfinte Andrei, ai strălucit în Biserica lui Hristos și ai veselit inimile credincioșilor, chemat fiind să-i izbăvești grabnic pe cei ce sunt în primejdii și în tot felul de necazuri. Roagă-te, cuvioase Andrei Domnului, pentru noi care Îi cântăm neîncetat: Aliluia!

Icosul 5

Toată dorirea ta punând-o în Domnul, te-ai făcut pe sineți, Părinte, organ al Duhului Sfânt: ai îndestulat pe săraci, ai tămăduit pe bolnavi, părinte orfanilor te-ai făcut, toată Creta ai umplut-o de minuni, fericite, și toată Biserica ai împodobit-o cu cuvintele și cu cântările tale; de aceea, ție îți cântăm, Părinte Andrei, unele ca acestea:
Bucură-te, prietenul cel adevărat întru Hristos;
Bucură-te, că ne pomenești și pe noi înaintea Lui, cei ce te cinstim pe tine;
Bucură-te,  că poți să ne ajuți pe calea mântuirii prin părinteasca ta purtare de grijă;
Bucură-te, cel care nu treci cu vederea pe cei ce ne rugăm ție din suflet;
Bucură-te, slobozitor din tot felul de dureri ale sufletului;
Bucură-te, că tu ești ocrotitorul nostru neadormit;
Bucură-te, doctor și tămăduitor al celor bolnavi;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 6

Pe doctorul, pe ocrotitorul și izbăvitorul credincioșilor celor din primejdii, pe păstorul Cretei, pe Andrei cuvântătorul de Dumnezeu, să-l rugăm toți ca să fim izbăviți din chinuri, din rele întâmplări și din boli. Și astfel să putem cânta pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Arhiereu al Cretei, dar ocrotitor și mijlocitor al lumii ești, pentru aceea Biserica te laudă pe tine, Andrei. Cu rugăciunile și mijlocirile tale, izbăvești o, Părinte, din multe primejdii, sminteli și nenorociri pe cei ce cad la tine cu credință. Dăruiește-ne plinirea cererilor noastre prin purtarea ta de grijă părintească și păzește-i pe toți cei ce sărută sfântă icoana ta și îți cântă:
Bucură-te, cârmuitorul cel bun; 
Bucură-te, milostiv ierarh, ocrotitorul tuturor credincioșilor care se pocăiesc cu evlavie;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce se roagă ție cu credință;
Bucură-te, Arhipăstorule al Cretei, care tămăduiești  sufletele noastre;
Bucură-te,  acoperământ tare și păzitor al celor ce cântă Canonul cel Mare;
Bucură-te, fluierul dumnezeiesc al dreptei credințe; 
Bucură-te, psaltire desfătată a Bisericii;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 7

Gândul tău fiind împodobit cu Dumnezeieştile însuflări, Părinte Andrei, vrednicule de minune, te-ai arătat tuturor, stea cu totul luminoasă, luminând totdeauna cu minuni, pe credincioşii care te laudă pe tine și cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Ai deschis vistieria cea bună a inimii tale și ai scos dintr-însa cuvinte bune, pline de darul Duhului Sfânt. Pentru aceea, cu înțelepciune, cu pricepere și cu dumnezeiască insuflare, ai alcătuit cărți prin care te-ai arătat ritor iscusit și sfințit cuvântător insuflat de Dumnezeu. Iar noi îți cântăm așa:
Bucură-te, timpan care dai sunet de dumnezeiască glăsuire;
Bucură-te, că ai lăudat strălucit pe Preacurata Maică a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, că a lăuda Sfânta și de viață făcătoarea Cruce a Mântuitorului te-ai învrednicit;
Bucură-te, că a lăuda încă și alte stăpânești praznice ai fost tocmit;
Bucură-te, că pe lângă acestea, a lăuda și pe unii sfinți ai ajuns;
Bucură-te, că ai alcătuit cu mult meșteșug în versuri și muzică multe canoane și tropare;
Bucură-te, că prin acestea  luminezi praznicele și îndemni pe creștini la pocăință, la dumnezeiasca veselie și bucurie;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 8

Nu numai cu cuvintele tale ai împodobit păstoria ta și ai veselit orice Biserică a creștinilor, ci și cu lucruri și cu isprăvi de mare cuviință. Iar noi cu mulțumire îți strigăm ție: Aliluia!

Icosul 8

Ca un ierarh dumnezeiesc, preafericite, luptându-te păstoreşte, ai alungat de la biserica strămoșească năvălirile vrăjmașilor răpitori, ca unul care porți numele bărbăţiei, Sfinte Andrei. Pentru aceea, noi îți cântăm:
Bucură-te, vistieria milei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne lăudăm acum cu învăţăturile tale;
Bucură-te, că ne îndulcim cu cântările cele de Dumnezeu insuflate;
Bucură-te, că luminându-te cu raza Dumnezeiescului Duh, preasfinţite, ai lăudat cetele sfinţilor;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de pecetea vieţuirii sfinte, Părinte Andrei, grăitorule de cele dumnezeieşti;
Bucură-te, că ai avut cuvântul împodobit cu viaţa, arătându-te dreptar al teologiei celei adevărate;
Bucură-te, că prin cuvânt ne-ai descoperit slava Prealăudatei Treimi;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 9

Ai purtat grijă de mireni, învățându-i să aibă dragoste și râvnă către Dumnezeu, iar nu către trup și către lume; să defaime dezmierdările cele lumești, iar poruncile lui Dumnezeu să le păzească și să se nevoiască pentru mântuirea lor. Pentru aceasta, pururea te lăudăm, Părinte Andrei, și lui Dumnezeu îi cântăm: Aliluia!

Icosul 9

Pe cei tineri îi înveți ca pe niște copii, iar pe cei bătrâni îi înțelepțești. Pe cei păcătoși îi întorci la pocăință și dai nădejde de mila lui Dumnezeu celor ce se pocăiesc. Îndemni la nevoințele faptelor bune pe cei ce se nevoiesc. Pe cei ce sunt luptați, îi ajuți; pe cei ce se află în primejdia căderii în păcat, îi sprijini; pe cei căzuți îi ridici. Pentru aceasta și noi îți strigăm:
Bucură-te, grabnic ajutătorule;
Bucură-te, că celor neputincioși le dai putere;
Bucură-te, celor întristați, mângâiere;
Bucură-te, celor deznădăjduiți, ridicare;
Bucură-te, văduvelor părtinitor;
Bucură-te, sărmanilor, tată; 
Bucură-te, celor săraci, vistierie; celor flămânzi, hrană și celor goi îmbrăcăminte; 
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 10

Precum Domnul se va face în veacul ce va să fie, lumină sfinților, viață, slavă, hrană, îmbrăcăminte și bucurie, tot în acest chip, prin viețuirea întru Hristos, te-ai făcut și tu, Sfinte Andrei, tuturor celor care aleargă la Dumnezeu. Pentru care noi cântăm: Aliluia!

Icosul 10

Cei ce ne lăudăm acum cu învăţăturile tale şi ne îndulcim cu cântările cele de Dumnezeu insuflate, cinstim pomenirea ta, Sfinte Andrei, Preafericite, strigând ție:
Bucură-te, preasfinţite;
Bucură-te, preaînţelepte;
Bucură-te, glasul dumnezeieștilor cuvinte;
Bucură-te, că ai stins tulburarea patimilor şi ai ajuns la viaţa nepătimirii;
Bucură-te, că ţi-ai luminat viaţa cu strălucirea faptelor;
Bucură-te, că acum se veseleşte Ierusalimul, căci te-a trimis în lume luminător cu multă lumină, pe tine, fericite;
Bucură-te, cântarea cea nouă în biserica cuvioşilor;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 11

Privind neabătut la înălțimea cunoașterii și scrutând adâncul fără fund al înțelepciunii, ai împodobit lumea cu învățăturile tale, părinte Andrei, pentru aceea, roagă-L pentru noi pe Hristos să se mântuiască sufletele noastre, ierarhule al Cretei, ca să cântăm așa: Aliluia! 

Icosul 11

Lipsindu-te de toată grija cea lumească, te-ai pătruns de dumnezeiasca cugetare, nevoindu-te cu postiri, cu privegheri și cu lacrimi. În acest chip s-a curățit trupul tău, s-a sfințit sufletul și s-a luminat mintea, și asemănându-te lui Dumnezeu, te-ai unit tăinuit cu Dânsul și ai dobândit arvuna bunătăților cerești. Pentru aceasta, îți strigăm:
Bucură-te, cel care ai sfărâmat capul cel diavolesc prin rugăciunile tale;
Bucură-te, că ai ajuns la măsurile cele desăvârșite ale faptei bune;
Bucură-te, cel înțelepțit în lucrarea virtuților și în cuvintele insuflate de Duhul Sfânt;
Bucură-te, părinte hrănitor al sărmanilor;
Bucură-te, cel vrednic de toate minunile;
Bucură-te, că ai ajuns mitropolit în vestita insulă a Cretei;
Bucură-te, că ai ajuns păstor și dascăl al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 12

Cu dumnezeiască cuviinţă rânduind faptele bunătăţii, Preafericite Andrei, ai lăudat nevoinţele sfinţilor Bisericii. Acum și noi îți înălțăm ție rugăciuni de laudă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Vestirea cuvintelor tale, frumuseţea şi curăţia dogmelor s-au răspândit peste tot pământul, Sfinte Andrei, Fericite. Pentru aceasta, cu diadema bunei cuviinţe te-a încununat Hristos, Împăratul tuturor, iar noi îți cântăm:
Bucură-te, înger pământesc care ne ajuți la dobândirea vieții celei veșnice;
Bucură-te, că îndulcindu-te întru unirea cea dumnezeiască, de strălucirea Luminii celei neajunse te-ai împărtășit;
Bucură-te, tăinuitorule al lucrurilor dumnezeiești;
Bucură-te, că păzeşti de primejdii acum, prin rugăciunile tale, pe cei ce cu dragoste şi cu râvnă săvârşesc sfinţită pomenirea ta;
Bucură-te, că te veseleşti în ceruri cu cetele celor fără de trup;
Bucură-te, căci te-ai arătat propovăduitor preaales al credinţei celei adevărate;
Bucură-te, grăitorule de cele descoperite ție de la Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 13

O, Părinte Andrei, săvârşind astăzi sfinţită pomenirea ta, ca o zi de praznic plină de veselie, cu credinţă grăim ţie; cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, izbăveşte-ne pe noi toţi de primejdiile vieţii și de uneltirile celui viclean, ca să putem cânta pururea: Aliluia! (de trei ori).

Apoi, Icosul 1

Prin limba ta cea insuflată de Dumnezeu, Duhul Sfânt a grăit Bisericii lui Hristos, arătând credincioșilor în veci puterea mântuitoare a dreptei credințe, Andrei, Părinte cuvioase! Pentru aceea, într-un cuget îți strigăm ție:
Bucură-te, păstor dumnezeiesc;
Bucură-te, ierarh atotînțelept;
Bucură-te, vlăstar de Dumnezeu sădit al Damascului;
Bucură-te, lauda dăruită de Dumnezeu insulei Creta;
Bucură-te, gură mișcată de Duhul Sfânt, care ai izvorât învățături de Dumnezeu insuflate;
Bucură-te, liră bine viersuitoare a cântărilor de miere curgătoare;
Bucură-te, organ sfânt cu bună glăsuire al Bisericii;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc!

Condacul 1

Prăznuiește astăzi întreaga creștinătate strălucitul praznic al pomenirii tale celei de lumină purtătoare, chemând la sine toată latura creștinească; și se bucură, căci a dobândit vistierie mare, prin dumnezeieştile tale cântări și laude, părinte Andrei, cele cu dulceaţă alcătuite. Pentru aceasta, toţi grăim către tine: nu înceta să te rogi pentru noi toţi, care cu mulțumire strigăm ție: Bucură-te, Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Rugăciune către Sfântul Ierarh Andrei Criteanul

O, Părinte Andrei, vas ales al luminărilor celor de taină și al darurilor celor nematerialnice ale Mângâietorului ți-ai făcut sufletul prin viețuirea fără prihană, părinte, și ai strălucit în Biserică precum un soare luminos, luminând mulțimile credincioșilor cu razele virtuților și cu lumina învățăturilor și cu fulgerele laudelor duhovnicești și al cântărilor tale, ducându-ne pe noi la lumina cea adevărată a vieții celei în Hristos ca să ne facem și noi fii ai luminii. Te lăudăm pe tine, Cuvioase Andrei, ca pe un ierarh de un chip cu Dumnezeu și învățător al tainelor celor de sus și adevărat iconom al feluritului har al Duhului. Cine va putea spune învățăturile tale, ierarhe al Domnului, piatra de temelie a Cretei, Andrei, de Dumnezeu fericite? Căci ai răsunat ca o alăută și i-ai învățat pe toți să cinstească pe Hristos în două firi, ca Dumnezeu și om desăvârșit, pătimind cu trupul, dar cu dumnezeirea rămânând nepătimitor.

Părinte Andrei, tu ești țarina aleasă a sădirii lui Hristos, brazda multroditoare a arăturii Aceluia, pământul udat tainic cu tainicile picături ale dumnezeieștilor cuvinte, tu ești mlădița sădită de Dumnezeu a viței celei cuvântătoare a Bisericii care pârguiești strugurii copți ai propovăduirii, limba cea de Dumnezeu grăitoare, gura cea fără de tăcere a teologiei, tăblița scrisă de Dumnezeu a cereștilor cuvinte. Pentru aceea, și acum bucurându-ne, noi clerul, călugării și credincioșii, să te cântăm după vrednicie, izbăvește-ne de tot răul acestei vieți, învață-ne să ne pocăim și ajută-ne să dobândim smerenia și dragostea cea întru Hristos, Domnul nostru. Amin!

Sinaxar 3 Iulie

 

În aceasta luna, în ziua a treia, pomenirea Sfântului Mucenic Iachint, cubiculariul.

Acesta era din Cezareea Capadociei, si fiind cubiculariu slujea la masa împaratului Traian (anul 108). Fiind pârât ca este crestin, a fost silit sa guste din jertfele idolesti cele spurcate. Iar de vreme ce nu s-a plecat a face aceasta, ci mai vârtos a marturisit pe Hristos, a fost batut peste tot trupul si bagat în temnita. Acolo i s-a dat sa manânce numai din cele jertfite idolilor, dar viteazul nevoitor al lui Hristos n-a voit a gusta din acelea, ci a ramas postind 40 de zile. Din pricina aceasta slabind de foame, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea celui dintre sfinti Parintelui nostru Anatolie, patriarhul Constantinopolului.

Acesta era preot si purtator de raspunsuri al Bisericii Alexandriei. A fost hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului în vremea lui Teodosie cel Mic, pentru ca ratacitul Dioscor avea nadejde sa-i fie ajutator în erezia sa. Dar nimic n-a folosit Dioscor cu mestesugirile sale, caci fericitul Anatolie l-a caterisit la Sinodul de la Calcedon si a pus în diptice numele Sfântului Flavian, care fusese caterisit de Dioscor si de tâlharescul lui Sinod. Si a trimis Sfântul Anatolie epistole episcopilor, îndemnându-i sa anatematizeze pe începatorii eresurilor, adica pe Nestorie, Eutihie si Dioscor. Sfântul Anatolie a urmat Sf. Flavian si, pastorind biserica cu dreapta credinta opt ani, s-a mutat catre Domnul, lasând în locul sau pe Sfântul Ghenadie.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Teodot si Teodota; Diomid, Evlampie, Meliton, Petru, Asclipiodot si Golinduh.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Marcu si Mochian.

Acestia fiind siliti de Maxim eparhul sa jertfeasca idolilor si neplecându-se, ci în fata tuturor marturisind numele lui Hristos, li s-au taiat capetele cu sabia. Sfântului Mochian când era dus la moarte îi urmau femeia si copiii plângând, iar el îi sfatuia sa taca. Iar când Sfântului Marcu i s-a taiat capul, sotia sa, fiind de fata, l-a primit în mâini. Si asa muceniceste savârsindu-si viata, au primit cununile muceniciei.

Tot în aceasta zi, chinuirea Sfântului Mucenic Coint.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Pomenirea Sfîntului Mucenic lachint

Sfântul Iachint a fost cubicular al împăratului Traian [slujitor al meselor imperialei. El era tînăr cu vîrsta, iar în taină, creştin. Cu un prilej în care împăratul aducea necuratele lui jertfe idolilor, Iachint s-a ţinut departe, nevoind să vadă întinăciunea şi să fie silit să participe la ea. Din pricina aceasta el a fost acuzat şi adus în faţa împăratului la judecată, împăratul 1-a sfătuit să se lepede de Hristos şi să jertfească idolilor. Dar lachint nu s-a lăsat, ci a stat tare ca un diamant. El a zis: „Creştin sînt şi pre Hristos cinstesc. Lui mă închin, Lui singur îi aduc jertfă curată, însăşi viaţa mea." Bătut, scuipat, biciuit, sfîntul a fost apoi aruncat în temniţă. La porunca împăratului, lui nu i s-a dat nimic să mănînce, în afară de necuratele cărnuri jertfite idolilor. Sfântul lachint a refuzat spurcata hrană şi a murit în temniţă, după opt zile. Atunci paznicii temniţei au văzut în celula Sfântului lachint doi îngeri luminoşi. Unul a acoperit trupul mort al mucenicului cu veşmîntul lui cel strălucitor, iar celălalt i-a aşezat pe cap o cunună minunată, închisoarea toată s-a umplut de lumină şi de bună mireasmă. Tînărul Sfânt lachint a luat cu cinste cununa muceniciei şi s-a încununat cu veşnica slavă la anul 108.

Pomenirea Sfîntului Anatolie, Patriarhul Constantinopolului

Sfântul Anatolie a fost mai întîi presbiter [preot] în Biserica Alexandriei, iar după moartea Sfântului Patriarh Flavian, el a fost ridicat în scaunul patriarhal al Constantinopolului, la anul 449. In timpul arhipăstoririi lui, scaunul constantinopolitan a fost ridicat la aceeaşi cinste cu scaunul Romei, la Sinodul Ecumenic al Patrulea de la Calcedon, din anul 451. Sfîntul Patriarh Anatolie a luptat mult penru curăţia Credinţei Ortodoxe şi a luat suferinţe cumplite din mîna ereticilor, pînă la uciderea de către ei, la anul 458, în timpul împăratului Leon cel Mare. Sfântul Anatolie bine a păstorit Biserica Constantinopolitană timp de aproape nouă ani, strămutîndu-se la locaşurile cele cereşti, printre Sfinţiţii Ierarhi din împărăţia Cerurilor.

Pomenirea Sfîntului Cuvios Alexandru

Sfântul Alexandru acesta s-a născut în Asia şi a fost crescut şi educat la Constantinopol. După încheierea studiilor, el s-a dedicat serviciului militar, devenind ofiţer. Citind în Sfînta Scriptură, el a ajuns la locul în care Mîntuitorul zice: Dacă voieşti să fii desăvîrşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi (Matei 19: 21). Aceste cuvinte au atins adînc inima lui Alexandru. Fără să mai aştepte, el s-a dus, a vîndut toată averea lui, a dat-o săracilor, şi s-a retras la pustie. După nevoinţe lungi şi dureroase întru curăţirea sufletului şi trupului, el a întemeiat Mînăstirea Achimiţilor [Neadormiţilor], care au rînduiala de a lupta pururea contra somnului, în biserica lor slujbele continuau neîncetat, zi şi noapte, fără întrerupere. Frăţia era organizată în două schimburi.

Fiecare schimb cunoştea exact care sînt ceasurile lui de zi şi de noapte, şi mergea în biserică spre a continua citirile şi cîntarile celor pe care îi înlocuiau. Neluînd nimic cu sine, Sfîntul Alexandru a călătorit mult prin părţile răsăritului, luminînd lumea cu Credinţa în Hristos, biruind pre eretici cu cuvîntul, lucrînd cu harul lui Dumnezeu multe şi mari minuni, şi îmbătrînind frumos întru slujba Lui. El la urmă şi-a sfîrşit alergarea pămîntească la Constantinopol, la anul 430, de unde sfintele lui moaşte s-au arătat slăvite şi făcătoare de minuni, vestind tuturor slava cu care Dumnezeu îi încununează pe Sfinţii Lui.

Pomenirea Sfîntului Cuvios Isaia Pustnicul

Acest sfînt cuvios Isaia a dus viaţa tuturor neovinţelor în pustia egipteană numită Sketis, în veacurile al cincilea şi al şaselea. El este pomenit în cartea Sfinţilor Varsanufie şi Ioan (Răspunsul 249 şi altele) ca fiind bărbat de mare sfinţenie. El a scris multe învăţături pentru monahi şi sihastri. Din ele insă ne-au rămas foarte puţine, căci cele mai multe au fost distruse de musulmani.

Sfîntul Isaia zice: „Mintea, mai înainte de a se ridica din somnul trindăviei, împreună-vieţuieşte cu demonii." „Cununa tuturor faptelor bune întru aceasta stă: ca omul să-şi pună toată nădejdea în Dumnezeu, ca el să scape la ajutorul Lui o dată şi pentru totdeauna din toată inima şi din toată virtutea lui, ca el să se umple de milostivire către toţi, ca el să plîngă pururea înaintea lui Dumnezeu, cerînd de la El ajutor şi milostivire." Care este semnul, pentru un om, că păcatul lui a fost iertat? „Semnul că un anume păcat s-a iertat acesta este: că el nu mai generează nici o lucrare în inima omului aceluia, care 1-a uitat într-o asemenea măsură, încît în convorbiri cu alţii despre păcate similare, el nu mai simte nici o aplecare către el, ci mai curînd îl socoteşte ca pe ceva total străin lui. Acesta este semnul că păcatul i-a fost iertat desăvîrşit." Rugăciunea şi asceza deşarte sînt pentru omul care ascunde în sine răutate faţă de aproapele şi dorinţă de răzbunare. „Veghează din toată puterea ta ca nu cumva să rosteşti un anumit cuvînt cu buzele, şi alt cuvînt cu inima." „Cununa tuturor faptelor bune este dragostea; iar cununa tuturor patimilor este îndreptăţirea de sine a păcatelor."

Cîntare de laudă la Sfîntul Alexandru

Cuviosul Alexandru, Sfîntul lui Dumnezeu,

Templu a înălţat Celui Ce nicicîndNu Doarme,

Locaş sfînt, Mînăstire slăvită.

In ea Domnul este pururea slăvit,

In ea Lui pururea I se aduc laude neadormite,

Al ei nume peste veacuri pînă la noi a ajuns.

Da, temple neadormite ale noastre inimi

Să fie, întru care Toţi Sfinţii locuiesc.

întru ale noastre inimi noi pururi

Cuvine-se să aducem

Slavă neadormită lui Dumnezeu Celui Viu.

Rugăciunea întru ale noastre inimi

Neîncetat să bată,

Iar iubirea să lumineze cu flacără nestinsă.

Noi Duhului Sfînt Dumnezeu ne rugăm

Ca ale noastre inimi să le încălzească

Cu al Său har.

Noi Domnului Hristos Dumnezeu ne rugăm să sădească întru ale noastre inimi

Al Său cuvînt ziditor.

Noi sfinţilor îngeri ai lui Dumnezeu ne rugăm să privegheze în templul inimilor noastre

Noapte şi zi.

Piară păcătoşii şi să nu mai fie, ascundă-se veşnic

De la a Sfinţilor faţă,

Dintru templul inimilor noastre, noapte şi zi.

Noi Preasfmtei Născătoare de Dumnezeu ne rugăm să binecuvînteze

Tempul inimilor noastre

Cu miros de bunămireasmă.

Noi Sfinţilor Apostoli şi Tuturor Sfinţilor

Ai lui Dumnezeu ne rugăm,

Aleşilor Lui, Mucenicilor Lui, Sfintelor Fecioare

Care Lui viaţa şi-au închinat,

Sihastrilor ce s-au sfinţit în pustiile lumii.

Noi Domnului Hristos ne rugăm

Ca Veşnică Liturghie întru inimile noasre să slujească.

Noi Domnului Hristos înţelepciunea lui Dumnezeu ne rugăm

Ca Lui laudă veşnică neadormit să aducem.

Cugetare

Iubirea este atotputernică. Printre altele, ea mai are şi puterea de a uşura soarta păcătoşilor celor adormiţi. Biserica Ortodoxă adevereşte mereu aceasta, aducînd pururea jertfa de rugăciune şi milostenie pentru cei adormiţi. Bogată şi preabogată întru duhovnicie, Biserica ştie că rugăciunile şi milosteniile aduse ca din partea celor adormiţi de către cei vii îi ajută pe adormiţi în cealaltă lume. înaintea sfintei ei adormiri, Sfînta Anastasia Egumena (pomenită la 12 aprilie) a poruncit obştii surorilor ca timp de patruzeci de zile după adormirea ei să aştearnă în fiecare zi masă săracilor şi nevoiaşilor. Dar obştea a împlinit porunca numai de-a lungul a zece zile, şi s-a oprit. Atunci sfînta s-a înfăţişat din cealaltă lume înaintea surorilor, însoţită fiind de doi îngeri, şi le-a zis:

Pentru ce aţi călcat porunca mea? Să cunoaşteţi voi că timp de patruzeci de zile după adormirea sufletului, trebuie să se cheme în ajutor mila lui Dumnezeu pentru el, şi că aceasta se face prin milostenii şi prin rugăciunile aduse de preot la Nesîngeroasa Jertfa. Dacă omul care a murit a fost păcătos, el primeşte prin aceste jertfe de milostenie şi rugăciune iertarea păcatelor de la Dumnezeu, iar dacă el nu a fost păcătos, atunci prin ele Dumnezeu trimite ajutorul Său însuşi celui viu care aduce jertfa." Desigur că milosteniile şi rugăciunea care se au în vedere aici stau în legătură cu dragostea viilor pentru cei adormiţi ai lor. Cu adevărat, de mare ajutor sînt pentru cei adormiţi faptele de milostenie şi rugăciune aduse pentru ei de cei vii ai lor care nu iau uitat pe pămînt.

Luare aminte

Să luăm aminte la minunata prefacere a toiagului în şarpe, iar apoi a şarpelui în toiag (Ieşirea 4):

• La cum Domnul, Carele a zidit şarpele şi toiagul din ţărînă, puternic este ca pentru scopuri tainice să prefacă ceea ce este mort în ceva viu, iar ceea ce este viu, în ceva mort;

• La cum Domnul puternic este, după a mea credinţă şi rugăciune, să întoarcă şi pre al meu suflet la viaţă, care ce a fost uscat şi omorît cu păcatele.

Predică Despre bucuria credinţei în Hristos

Pe El, fără să-L fi văzut, II iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită (I Petru 1:8). Acestea sînt cuvintele Sfîntului Apostol Petru. El L-a văzut pe Domnul şi L-a iubit. El a privit la Domnul şi a crezut în El. Tocmai de aceea laudă el iubirea celora care nu L-au văzut pe Domnul, şi credinţa celor care nu L-au privit cu ochii lor. Domnul nostru însuşi zice: Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut (Ioan 20:29). Fericiţi cei ce nu L-au văzut pe Domnul aşa cum L-a văzut apostolul, dar totuşi îl iubesc cu apostolică iubire. Fericiţi cei ce nu au privit la Domnul aşa cum a privit apostolul, dar totuşi cred în El cu a apostolului credinţă!

O, fraţilor, chiar dacă nu îl vedem pre Domnul, dar noi vedem totuşi lucrările Lui care au luminat toată istoria omenirii, de la un capăt la celălalt, şi au luminat fiecare lucru din zidire cu un înţeles al lui, duhovnicesc. Chiar dacă nu îl vedem pe Domnul aievea, dar noi vedem totuşi Slăvită Biserica Lui, cea zidită pe Scump Sîngele şi Preacurat Trupul Lui, şi pe sîngele a nenumăraţi Sfinţi şi Drepţi, a nenumărate suflete botezate întru Sfînt Numele Lui dintru toţi vecii. Chiar dacă nu îl vedem pre Domnul faţă către faţă, aşa cum L-au văzut apostolii, noi credem că El este în mijlocul nostru prin Sfîntul Trup şi Sfîntul Sînge de care ne împărtăşim după a Lui poruncă; pe care primindu-L, ne umplem de bucurie negrăită şi preamărită.

Fraţilor, viu este Domnul şi aproape ne stă El! Aceasta este credinţa noastră cea de neclintit, aceasta este scînteia care ne aprinde inimile de iubire pentru Domnul Cel pururea viu şi aproape!

Să ştim că din iubire Domnul şi Făcătorul nostru S-a pogorît pînă la noi pe pămînt şi ni S-a arătat nouă din dragoste pentru noi, să mai ştim şi că El a murit pentru noi, iar mai apoi tot pentru noi a înviat - ce alte dovezi mai mari ne putem dori pentru credinţa noastră, şi ce îndreptăţire mai mare pentru a-L iubi veşnic şi arzător?

Fraţilor, viu este Domnul nostru Iisus Hristos, şi aproape ne stă El şi astăzi. El Se descoperă multor suflete drepte care îi slujesc Lui întru răbdarea inimii şi vieţii.

O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase Cela Ce eşti pururea viu, Cela Ce Te-ai răstignit şi ai înviat, învie întru noi credinţa şi dragostea pentru Tine pînă la ultima noastră suflare pe acest pămînt, ca prin credinţă şi dragoste să ne învrednicim a Te vedea şi faţă către faţă, cum le-ai dăruit apostolilor Tăi.

Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

Acatistul Sfântului Mucenic Iachint – Doctor fără de arginți și izgonitor de demoni (3 iulie)

iun.7

Troparul Sfântului Mucenic Iachint, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Iachint, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul 1

Părăsind mărirea pământească ai moștenit slava veșnicelor bucurii, fiind de-a pururi împreună cu Domnului Iisus Hristos, Sfinte Iachint. Roagă-te și pentru noi nevrednicii care cu credință te chemăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Icosul 1

Ziditorul tuturor celor văzute și nevăzute, Dumnezeu Părintele Cetelor Îngerești te-a ales pe tine, Sfinte Iachint, să fii diamant nebiruit în lupta cu păgânii, stând bărbătește împotriva înșelăciunii, iar noi te cinstim:

Bucură-te, viteaz în cuget;

Bucură-te, tânăr la trup;

Bucură-te, înțelept cu mintea;

Bucură-te, cel cu gândire de bătrân;

Bucură-te, piatră de mult preț a Bisericii;

Bucură-te, primind încununarea cea cinstită;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 2

În Roma era multă prigoană împotriva creștinilor pe vremea împăratului Traian, fiind dată poruncă împărătească să chinuiți toți cei care nu aduc jertfă zeilor și mulți creștinii se mântuiau cu sângele muceniciei: Aliluia!

Icosul 2

Erai de neam bun din Cezareea Capadociei, Sfinte Iachint, având vârsta de 20 de ani și slujind la tronul lui Traian în rangul de postelnic adică sfătuitorul lui cel mai de bază, fiindcă împăratul se desfăta de înțelepciunea ta în ciuda vârstei fragede, iar noi te cinstim:

Bucură-te, că aveai viața și credința întreg înțeleaptă;

Bucură-te, creștin adevărat;

Bucură-te, slujind în taină lui Hristos;

Bucură-te, plin de curăție și înfrânare;

Bucură-te, cel milostiv cu săracii;

Bucură-te, mâncând numai de post și cele cuvenite;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 3

Sosind o prăznuire mare a necuraților zei, împăratul Traian s-a dus cu tot poporul să aducă jertfe idolilor, dar tu, Sfinte Iachint, ai rămas în palat și ai început a te ruga fierbinte lui Dumnezeu din odaia ta: Aliluia!

Icosul 3

Un alt tânăr care avea aceeași rânduială de postelnic te-a văzut și te-a pârât la împărat că te închini lui Iisus Hristos numindu-L Dumnezeu.

Bucură-te, că Traian tocmai prânzea din jertfele idolilor;

Bucură-te, că a poruncit să te aducă la el;

Bucură-te, că ți-a dat să mănânci și tu carne spurcată;

Bucură-te, că ai refuzat;

Bucură-te, că stăpânitorul s-a mâniat foarte tare;

Bucură-te, că ai rușinat porunca lui;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 4

Vorbind cu tine, Sfinte Iachint, împăratul s-a înfuriat și mai rău căci erai iscusit în vorbă și adâncit în credința ta, așa încât păgânul a rămas fără cuvinte și a poruncit să te bată peste gură, iar tu te rugai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Fiind căzut la pământ din pricina bătăilor nu te puteai ridica de jos singur, iar Traian a poruncit să îți bage cu de-a sila în gură spurcăciunea jertfită idolilor.

Bucură-te, că ți-ai strâns tare gura și dinții;

Bucură-te, că nu ai primit deloc carnea lor;

Bucură-te, că nu ai mâncat hrana necuraților;

Bucură-te, că ai rămas cu trupul nepângărit;

Bucură-te, că și inima ți-ai apărat-o de diavoli;

Bucură-te, că sufletul nu ți s-a pângărit;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 5

Văzând împăratul că nu te poate birui a poruncit să fii legat cu legături de fier, să îți bage picoarele în legături de obez și să te închidă în temniță, iar tu Sfinte Iachint dădeai slavă lui Dumnezeu că pătimești pentru El: Aliluia!

Icosul 5

Scoțându-te iar în priveliște, păgânul te-a ispitit din nou să jertfești zeilor punând înaintea ta diferite unelte de muncire dar tu Sfinte Iachint nu te-ai speriat și nu te-ai lăsat înșelat de diavol.

Bucură-te, că ai părăsit cu gândul viața cea scurtă;

Bucură-te, că ai ales a-L cinsti pe Hristos;

Bucură-te, că te-au bătut iar fărtă cruțare;

Bucură-te, că ți-au spânzurat trupul;

Bucură-te, că l-au strujit cu unghii de fier;

Bucură-te, că ai răbdat cu vitejie;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 6

Fiind ceasul al șaptelea și fiindcă toți din priveliște se minunau de puterea ta de a îndura, Sfinte Iachint, împăratul a poruncit să fii dus în temniță și să nu ți se dea nimic de mâncare decât din cele jertfite idolilor, iar tu ai primit și această încercare cu bucurie: Aliluia!

Icosul 6

În fiecare zi ți se aducea aceeași mâncare spurcată și o puneau înaintea ta în temniță, sfinte, dar venind dimineața le găseau pe toate neatinse, iar noi te cinstim:

Bucură-te, că nu gustai nimic;

Bucură-te, că nici nu te uitai la mâncarea necurată;

Bucură-te, că toate îți erau ca o urâciune pângărită;

Bucură-te, că îți era mai foame de dragostea lui Hristos;

Bucură-te, că îți era mai sete de harul lui Dumnezeu;

Bucură-te, că nu vroiai să pierzi aceste nestemate;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 7

Traian mereu trimitea slujitori să întrebe dacă ai căzut în ispită, dar afla de fiecare dată că nu te atingi de mâncăruri nici măcar cu degetul ci te bucuri petrecând fără hrană și băutură și faci rugăciuni către Dumnezeul tău: Aliluia!

Icosul 7

Stăpânitorul păgânilor s-a înfuriat crezând că îți aduce altcineva mâncare pe ascuns, Sfinte Iachint, dar străjerii se jurau că nimeni altul nu vine la tine fiinscă ei păzesc temnița cu dinadinsul, nelăsând să se apropie cineva.

Bucură-te, că multe zile ai petrecut în foame și sete;

Bucură-te, că te rugai neîncetat;

Bucură-te, că te veseleai cu duhul;

Bucură-te, că aveai ospăț preaîndestulat;

Bucură-te, că te hrăneai cu darul Duhului Sfânt;

Bucură-te, că trupul tău nu slăbea;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 8

Trecând 38 de zile, unul din străjeri a intrat după obicei în temniță aducând mâncare spurcată și a văzut temnița plină de o lumină negrăită și doi îngeri stăteau lângă tine, Sfinte Iachint, iar noi ne închinăm: Aliluia!

Icosul 8

Un înger acoperea trupul tău, Sfinte, cu o haină prealuminoasă, iar celălalt îți punea pe cap o cunună mult minunată, și temnița mirosea a miresme cerești.

Bucură-te, că îngerii vesteau ziua izbăvirii tale;

Bucură-te, că ți-au adus în dar mântuirea;

Bucură-te, că haina îmbrăca sufletul tău curat;

Bucură-te, purtătorul cununii mucenicilor;

Bucură-te, că nici foamea nici setea nu te-au biruit;

Bucură-te, că îngerii erau păzitorii tăi;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 9

Străjerul s-a speriat și a alergat la Traian spunându-i cele văzute, dar acesta nu l-a crezut și a socotit ca după două zile să te scoată iar la chinuri, Sfinte Iachint, ca să te muncească și mai cumplit, dar Dumnezeu nu a lăsat voia lui, ci a împlinit promisiunea adusă de îngeri: Aliluia!

Icosul 9

Intrând slujitorii în temniță în a 40-a zi de când nu ai mai mâncat și băut nimic, te-au găsit sfârșit în Domnul iar îngerii în chipuri de tineri prealuminoși stătau împrejurul tău ținând lumânări în mâini.

Bucură-te, că temnița era plină de lumină;

Bucură-te, că buna mireasmă era peste tot;

Bucură-te, că sufletul tău era deja în Brațele Domnului Hristos;

Bucură-te, că te-ai mutat la Izvorul Vieții;

Bucură-te, că ai primit hrană mana cerească veșnică;

Bucură-te, că acum bei necontenit din harul negrăit al lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 10

Trupul tău cel cinstit a fost aruncat în afara cetății fiind păzit strajă, dar îngerul lui Dumnezeu era acolo avea grijă să nu se atingă de el fiarele. Într-o noapte preotul Timotei, primind înștiințare dumnezeiască s-a dus și a luat sfintele moaște fără ca cineva să îl oprească și le-a dus în casa lui, punându-le în raclă și cădind toată ziua cu tămâie în jur: Aliluia!

Icosul 10

Înainte de mutarea lui la Domnul, preotul Timotei a încredințat racla cu sfintele moaște unei văduve credincioase, iar aceasta aprindea candela toată ziua și cădea și ea cu tămâie.

Bucură-te, că din raclă izvora bună mireasmă;

Bucură-te, că femeia se ruga zii și noaptea lângă moaște;

Bucură-te, că un bărbat bogat s-a întâmplat să orbească;

Bucură-te, că i te-ai arătat în vis;

Bucură-te, că i-ai spus să ia trupul tău să îl trimită acasă, în Capadocia;

Bucură-te, promițându-i vindecarea orbirii cu ungerea uleiului din candelă;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 11

Sculându-se bărbatul și crezând acelei vedenii s-a dus în casa văduvei și i-a spus porunca mucenicului iar femeia l-a dus în camera în care zăcea trupul tău, Sfinte, ungând ochii cei orbiți și acesta de îndată și-a căpătat vederea, spre slava lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Dar bărbatula uitat pe loc de porunca dată de tine, Sfinte Iachint, și trecând o vreme i s-a pus o ceață întunecoasă pe ochi și a orbit iar. A alergat la moaștele tale și a cerut din nou tămăduire, căindu-se pentru nepăsarea lui.

Bucură-te, că s-a auzit un glas de sus vorbid;

Bucură-te, că vocea a zis: ”Cel ce a batjocorit, batjocorit a fost”;

Bucură-te, că bărbatul a căzut în genunchi, plângând;

Bucură-te, că și-a uns ochii cu untdelemn din candelă;

Bucură-te, că i s-au deschis și ochii sufletețti, nu numai trupești;

Bucură-te, că el a crezut atunci în Dumnezeu;

Bucură-te, că s-a luminat cu Sfântul Botez;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 12

Murind văduva, noul creștin a luat racla cu moaștele tale, Sfinte Iachit, a pecetluit-o și a trimis-o cu oameni credincioși în Cezareea Capadociei, poruncindu-le ca atunci când se vor apropia de cetate să lase caii liberi să aleagă ei cărarea: Aliluia!

Icosul 12

Caii au dus căruța cu sfintele tale moaște direct în fața casei tale părintești, Sfinte Iachint, și deși părinții tăi se mutaseră la Domnul, oamenii au primit cu bucurie venirea ta la ei iar noi te cinstim:

Bucură-te, că s-a făcut adunare mare de creștini;

Bucură-te, că au pus sfintele moaște într-o raclă de marmură;

Bucură-te, că au mulțumit lui Dumnezeu pentru tine;

Bucură-te, că te slăvim și noi, Sfinte, ca ocrotitor;

Bucură-te, cel ce ne aperi și ne eliberezi de ispite;

Bucură-te, minunat Sfânt, biruitor întru Domnul;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 13

Sfinte Mucenice Iachint, cel ce te-ai săvârșit din viață refuzând a mânca jerfele idolilor, hrănește-ne și pe noi cu credința, cu rugăciunea și cu darul Duhului Sfânt, ca să se tămăduiască toate bolile trupești, sufletești și mintale, să ne putem ridica inima la rugăciune spre slava Sfintei Treimi: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Ziditorul tuturor celor văzute și nevăzute, Dumnezeu Părintele Cetelor Îngerești te-a ales pe tine, Sfinte Iachint, să fii diamant nebiruit în lupta cu păgânii, stând bărbătește împotriva înșelăciunii, iar noi te cinstim:

Bucură-te, viteaz în cuget;

Bucură-te, tânăr la trup;

Bucură-te, înțelept cu mintea;

Bucură-te, cel cu gândire de bătrân;

Bucură-te, piatră de mult preț a Bisericii;

Bucură-te, primind încununarea cea cinstită;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 1

Părăsind mărirea pământească ai moștenit slava veșnicelor bucurii, fiind de-a pururi împreună cu Domnului Iisus Hristos, Sfinte Iachint. Roagă-te și pentru noi nevrednicii care cu credință te chemăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Rugăciune:

Sfinte Mucenice Iachint, lăudăm nevoința ta cea nebiruită prin care ai scos biruitor cuvântul dreptei credințe, căci ai ales a muri de foame și de sete mai degrabă decât să mânânci din carnea necurată a jertfelor idolești. Cel ce la culoare ești precum Cerul, te-ai uns în sângele muceniciei și te-ai făcut părtaș bucuriei oștilor îngerești.

Nu lăsa aceste rugăciuni fără răspuns, ci roagă-L pe Dumnezeu înaintea Căruia ai căpătat îndrăzneală și mijlocește pentru noi la El să ne dea sănătate, liniștirea nervilor, somn lin, răbdare și toate virtuțile creștinești și întărește cele dinăuntrul nostru să nu slăbim de foame sau sete.

Cel ce ai postit desăvârșit 40 de zile precum Domnul Iisus Hristos în pustia Carantaniei și prin puterea lui Dumnezeu ai lăsat diavolul păgubaș și ai învins ispita, vino degrabă și la noi și izgonește toate uneltirile satanei, ca să trăim o viață de rugăciune iar mai apoi să fim vrednici a moșteni Împărăția Sfinte Treimi, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Acatistul Icoanei Maicii Domnului din Vlaherne (2 iulie – Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, 7 iulie și în sâmbăta a cincea din Postul Mare – Sâmbăta Imnului Acatist)

Traducere din limba rusa

Tropar

O comoară prețioasă, Maica Domnului, minunata ta icoana sfanta din Vlaherne a fost dezvăluita în Ierusalimul pământesc, iar apoi peste tot în lume si-a proslăvit minunile creștine. Acum noi alergăm la Tine și Te rugăm: vindecă sufletele noastre slabe de păcat și ajută-ne în toate faptele noastre, învie-ne cu pocăință, astfel încât să ajungem în Ierusalimul Ceresc să-L slăvim pe Domnul cu Tine pentru totdeauna.

Condacul 1

Ii aducem cântare de mulțumire Fecioarei Maria aleasa din toate generațiile, slavita neîncetat de toate puterile cerești și de toți sfinții în Împărăția Cerească, care conduce toate rugaciunile tainice ale sufletelor noastre și ne acopera neputințele cu mila Fiului Său și a Dumnezeului nostru. Iar Tu, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care ai milă nesfarsita, elibereaza-ne din toate păcatele și relele noastre, iar noi te strigam: Bucură-te, slava Bisericii cerului și pământului, Preabinecuvanta Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne!

Icos 1

Arhanghelul Gavriil a venit la Tine, Maica Domnului, propovăduind o mare bucurie: „Bucură-te, cea plină de Har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei… iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus „. Iar Tu ai raspuns cu smerenie: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”. Acesta este un lucru minunat, iar noi ne rugăm către Tine: cere-I lui Dumnezeu pentru noi toți să dobândim virtuți evlavioase, pentru ca numele Tatălui Ceresc să fie slavit. Din acest motiv, strigăm cu speranță:

Bucură-te, Regină, îmbrăcată cu haine de aur;

Bucură-te, binecuvântată fiică a părinților drepți și sfinți;

Bucură-te, că Te-ai ridicat din rădăcina împărătească a lui Ioachim;

Bucură-te, născuta din familia de episcopi ai lui Ana;

Bucură-te, binecuvântata Regina;

Bucură-te, conducându-ne minunat spre Lumina cerească a lui Hristos;

Bucură-te, Preacurata care ai cuprins Mana Cerească;

Bucură-te, stăpâna îngerilor, triumfătoare în Ierusalimul ceresc;

Bucură-te, slava Bisericii cerului și pământului, Preabinecuvanta Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne!

Condacul 2

Ajungand la Sfanta Elisabeta, Preafericita Fecioară Maria, te-a intamplinat cu bucurie: „ Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?”; si ruda ta s-a umplut de Duhul Sfânt și te proslăvea zicând: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău!” Iar Tu, Maica Dumnezeului Atotputernic, ai spus: “Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui”.  Iar noi Te laudam pentru împlinirea veșnică a cuvintelor Tale si iti cerem să ne inveti sa aducem lauda lui Dumnezeu, sa primim bucuriile și durerile pe care le trimite asupra noastră cu credința în purtarea Lui de grija și pentru binele nostru, ca sa II cântam în vesnicia cerului Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icos 2

Pentru noi cei născuți pe pământ este un mister Întrupărea lui Hristos Dumnezeu, dar Te slăvim, Mama si Fecioara, si ne rugam Ție, Împărăteasă Regină a Cerului și a Pământului, sa fii milostiva cu noi și sa primesti aceste laude:

Bucură-te, primind mulțumirea noastră cu dragoste;

Bucură-te, inspirându-ne sa Il cinstim pe Fiul tău și Dumnezeu;

Bucură-te, umplându-ne inima nepământească bucurie în Hristos:

Bucură-te, înnoind sufletul nostru prin harul lui Dumnezeu;

Bucură-te, îndrumătoare înțeleapta a tinerilor;

Bucură-te, trimițând o mare mângâiere tuturor celor obosiți;

Bucură-te, întăritoare atotputernica a celor slabi;

Bucură-te, sprijin și protecție de încredere la bătrânețe;

Bucură-te, slava Bisericii cerului și pământului, Preabinecuvanta Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne!

Condacul 3

Dumnezeu Te-a făcut Mama Domnului și Mântuitorului nostru, Te-a întărit pe calea îndelungată a vieții tale pământești, si ai îndurat o mare întristare când ai auzit de la Batranul Simeon despre uciderea nemiloasă a Fiului Tău. Te rugăm sa ne întăresti pe toți în greutatile vietii, sa ne dai iertarea păcatelor, transformandu-ne și reînnoindu-ne sufletele, astfel încât să fim onorați să cântăm împreună cu Tine în vecii vecilor lui Hristos: Aliluia!

Icos 3

Esti milostivă fata de toti oamenii, Maica Domnului, caci la cererea Ta Mântuitorul a făcut prima minune în Cana Galileii, când a înmulțit vinul la sărbătoarea nunții. Ne minunam de bunatatea Ta si Te rugăm: da-ne darul de a fi copii credincioși ai lui Dumnezeu și să respectăm poruncile Sale cu sârguință, cântând marea ta milă față de noi asa:

Bucură-te, Leagan Sfânt care ne-ai dat Pâinea Vieții;

Bucură-te, că Te arati vrednica de chipul evlaviei;

Bucură-te, întărind cu milă pe toți cei zeloși pentru curăția duhovnicească;

Bucură-te, că ne vindeci pe toți de răni și patimi păcătoase;

Bucură-te, distrugând uneltirile diavolului și rușinându-i viclenia;

Bucură-te, acoperindu-ne nevazut cu aripile harului;

Bucură-te, căci ne ajuti sa traim în credință și dragoste;

Bucură-te, binecuvântându-ne pentru ostenelile zilei;

Bucură-te, că ne înveți să Ii mulțumim lui Dumnezeu;

Bucură-te, slava Bisericii cerului și pământului, Preabinecuvanta Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne!

Condacul 4

In diverse necazuri și suferințe alergam la Tine, atotputernica Doamna Nascatoare de Dumnezeu, caci rugăciunile tale vindeca sufletele noastre de lipsa de credință și de insufletire. Tu mijlocesti la Cel care s-a născut din Tine sa ne dea putere și înțelepciune, iar noi îți cerem: împlinește-ne cererile inimilor sa Îl chemăm pe Hristos: Aliluia!

Icos 4

Ai văzut durerea și chinul lui Hristos când suferit moartea pe cruce. Fiul tău și-a întins mâinile divine pe cruce, cu chinul său eliberând întreaga lume de întunericul morții. Durerea Ta ca mama a fost mare, când L-ai văzut suferind pentru toți oamenii. Ne rugăm către Tine, Maica Vieții Veșnice, în amintirea mortii Lui dă-ne să-L iubim mereu pe Domnul din tot sufletul nostru, din toată inima și cu toate puterile noastre și te chemăm cu blândețe:

Bucură-te, Maica Domnului Hristos, care ai urmat Fiului tău pe Golgota;

Bucură-te, cea ce L-ai iubit pe Domnul mai mult decât alții;

Bucură-te, slăvita de cele cerești și pământești de-a lungul tuturor veacurilor;

Bucură-te, arătându-ne din belșug mila vindecătoare a lui Hristos;

Bucură-te, iartându-ne cu milostivire;

Bucură-te, încurajându-ne constant să ne corectăm viața;

Bucură-te, Tu, care niciodată nu ne părăsesti;

Bucură-te, întărindu-ne sa ne purtam crucea pământească;

Bucură-te, slava Bisericii cerului și pământului, Preabinecuvanta Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne!

Condacul 5

Sfânta ta icoană duce credincioșii pe calea lui Dumnezeu, Preasfanta  Nascatoare de Dumnezeu, da sănătate corpului, ii vindeca pe cei paralitici, ca noi toti, recunoscători, sa ii cântăm Domnului: Aliluia!

Icos 5

Te-ai bucurat, Maica Domnului, de Înviera Fiului Tău, impreuna cu apostolilor și femeile purtătoare de mir, caci El a fost Cuceritorul al morții și al iadului. Tu, O, Sfânta Nascatoare de Dumnezeu, mai mult decât toți ceilalți, ai slavit victoria lui Iisus Hristos asupra morții, si inima Ta de Mama a cântat și s-a bucurat neîncetat caci Fiul tău a înviat. Noi Iti cerem, Născătoare de Dumnezeu, sa Il rogi pe Mântuitorul să ne dea tuturor să sărbătorim pentru totdeauna Paștele neîncetat și nesfârșit al Domnului în Împărăția Cerurilor, si Te numim:

Bucură-te cu bucurie de Invierea Domnului;

Bucură-te, că ai înviat si Tu odata cu Învierea lui Hristos împreună cu apostolii;

Bucură-te, Maica Domnului lui Hristos Cel Înviat și Nemuritor;

Bucură-te, căci puterile ingeresti din ceruri se bucură;

Bucură-te, care îi numești copiii Tăi pe cei care Îl iubesc pe Fiul Tău;

Bucură-te, că ne ții în adevărata credință și în evlavie;

Bucură-te, că nu ne părăsești de la nastere până la despărțirea sufletului de trup;

Bucură-te, că ne-ai pregătit pentru un răspuns bun la Judecata de Apoi;

Bucură-te, slava Bisericii cerului și pământului, Preabinecuvanta Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne!

Condacul 6

Arhanghelul Gabriel ti-a adus vestea Tie, celei mai Neprihănite Mame a lui Dumnezeu, că viața ta pământească se va sfarsi în curând, astfel încât vei ajunge in slava de nedescris a Fiului Tău în Împărăția Lui. Stim ca până la sfârșitul veacurilor nu ne vei lăsa fără acoperirea Ta de Mama; Tu ești singura noastră Mijlocitoare, Speranța si Mângâiere după Dumnezeu, caci prin mijlocirea ta Mântuitorul va ierta păcatele tuturor, Caruia Ii cântăm slava și strigăm lui Dumnezeu: Aleluia!

Icos 6

Îngerii și oamenii au înălțat în ceruri cantari de slava pentru Tine, Preasfanta Născătoare de Dumnezeu,  când Domnul a luat sufletul Tău în mâinile Lui. Apostolii și toți creștinii au strigat de bucurie: „Preasfințita Nascatoare de Dumnezeu ne ajută!”, și strigăm împreună cu ei:

Bucură-te, ca după Adormirea Ta nu ne-ai lasat și ne mângâi;

Bucură-te, Vindecătoare rapida a sufletelor și trupurilor noastre;

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, Rugăciune neobosită, rugând pentru Fiul Tau pentru noi toți păcătoșii;

Bucură-te, buna mijlocitoare, care în curând ne va vesti iertarea în fața lui Dumnezeu;

Bucură-te, stea veșnică, strălucind în întunericul lucrurilor păcătoase;

Bucură-te, lună strălucitoare, care precede Soarelui Dreptății;

Bucură-te, cea ce i-ai întrecut pe toți sfinții si îngerii în viața ta;

Bucură-te, ferindu-ne inima de mânie și furie;

Bucură-te, slava Bisericii cerului și pământului, Preabinecuvanta Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne!

Condacul 7

Ca sa Iti arati marea dragoste pentru oameni, Preacurata Maica Domnului, l-ai binecuvântat pe Sfantul apostol și evanghelist Luca, sa Iti picteze aceasta icoana sfântă, ca prin ea toți creștinii din Ierusalim sa fie ajutati. După aceea, evlavioasa regină Eudoxia a dus icoana în orașul Constantinopol și a așezat-o în biserica din Vlaherne, astfel încât binecuvântarea, ajutorul și tăria Ta sa poată fi oferite tuturor oamenilor credincioși, și toți creștinii i-au cântat întotdeauna Fiului Tau: Aliluia!

Icos 7

O mare minune ai făcut în biserica din Vlaherne, cea mai minunată Regină a Cerului, cand Ti-ai aratat Acoperamantul cu care i-ai imbratisat pe tot cei suferinzi. Ne minunam de aceasta si  ne rugăm către Tine: rămâi langa noi neîncetat și protejează-ne de dușmanii vazuti si nevazuti, caci ești primul nostru Ajutor, sa primim prin mijlocirea ta milă, iar in ziua judecății cere milă pentru noi de la Fiul Tău. Ție, ca Atotmilostiva Născătoare de Dumnezeu, îți vom inalta cântari de recunoștință:

Bucură-te, acoperindu-ne pe toți cu nemărginita Ta bunatate;

Bucură-te, Mama iubitoare de copii și ingrijitoarea tuturor păcătoșilor pierduți;

Bucură-te, protejându-ne de erezie și schisme;

Bucură-te, mijlocitoare la mila lui Dumnezeu pentru noi;

Bucură-te, rugandu-te pentru noi Fiului tău a ne dea viata indelungata;

Bucură-te, aducând la Hristos pe cei necredincioși și pe cei pierduți;

Bucură-te, ajutandu-ne mereu în post și rugăciune;

Bucură-te, protejându-ne în zilele războiului pământesc și duhovnicesc;

Bucură-te, slava Bisericii cerului și pământului, Preabinecuvanta Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne!

Condacul 8

Dușmanul neamului omenesc a ridicat razboi icoanelor sfinte, astfel incat icoana Ta din Vlaherne, O Fecioară atotputernică, a fost ascunsa de creștini evlavioși în zidul bisericii ca Milostivirea Ta sa nu se piarda, Regina Îngerilor, pentru copiii Tai păcătoși. Și acum Îți cerem: transformă-ne credința slabă, întărește-ne speranța, învie iubirea din inimile noastre, iar noi să-i cântăm lui Hristos Mântuitorul: Aliluia!

Icos 8

Când vestea icoanei tale plină de har Vlaherne s-a răspândit peste tot în lume, oamenii credincioși s-au bucurat în inimile lor: preoți și călugări, ierarhi și mireni, caci Sfântul Munte Athos, țara Egiptului și a Constantinopolului, țările  de la estul și vestul lumii creștine au dat cinste și închinare icoanei Tale miraculoase. Pentru aceasta, și noi, cu speranță în marea și nemarginita ta îndurare, plângem la Tine:

Bucură-te, ajutând, încurajând și inspirând pe toți cei care se străduiesc sa duca o viață îngerească;

Bucură-te, medicul nostru milostiv, vindecătoare a bolilor noastre;

Bucură-te, că de dragul nostru părăsesti Raiul și îi ajuti pe cei în mâhnire;

Bucură-te, caci chiar în ceasul sfârșitului suferinței esti ajutatoarea noastra;

Bucură-te, binecuvântarea bunelor intenții;

Bucură-te, instruindu-ne pe calea către Împărăția Cerurilor;

Bucură-te, îndrumătoare vigilenta a tuturor celor pierduți și orbiți;

Bucură-te, luminând mintea credincioșilor cu slava minunilor Tale;

Bucură-te, slava Bisericii cerului și pământului, Preabinecuvanta Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne!

Condacul 9

Milostivirea Ta este copleșitoare, Maica Domnului, pentru că esti ajutor fiecaruia dupa vârsta si dupa nevoile lui, și de zi cu zi suntem ridicati până la tine, Preasfanta Doamnă, cu recunoștința cântând Domnului: Aleluia!

Icos 9

Retorii cei invatati nu vor putea sa Te laude pe drept, Mama Milostivă a Răscumpărătorului nostru, pentru ca cine este în putere să cânte toate virtuțile Tale, O Fecioară atotputernică, cine va lăuda slava Ta miraculoasă și cerească? Căci Tu ești proslăvita pe pământ și între oameni, si la Tronul Preasfântei Treimi; Dar noi, cu speranță și smerenie în fața icoanei Tale din Vlaherne, plecand genunchii, Iti aducem laudă:

Bucură-te, vindecându-ne pe toți de nemultumiri și amăgiri spirituale;

Bucură-te, ajutandu-ne sa crestem în Adevărul lui Hristos;

Bucură-te, ca ne învăți să fim buni ucenici și urmași ai Fiului Tău;

Bucură-te, caci ne dai discernămant duhovnicesc si ne indemni sa facem voia lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ii încurajezi pe păcătoși la îndreptare și pocăință;

Bucură-te, chemând pe cei care s-au abătut de pe calea adevărului la pocăință;

Bucură-te, mijlocitoare, îndemnându-ne și instruindu-ne pe calea mântuirii;

Bucură-te, protejându-i pe cei evlaviosi de ispite;

Bucură-te, slujire caldă de rugăciune, liniștind pe Judecătorul tuturor;

Bucură-te, slava Bisericii cerului și pământului, Preabinecuvanta Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne!

Condacul 10

Fiecare suflet doreste sa fie salvat de la distrugerea veșnică, O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, adu-ne pe toți la Fiul Tău, pentru că El este cu adevărat Calea, Adevărul și Viata. In fata icoanei Tale din Vlacherne ne plecam sârguincios in rugăciune și plângem ca sa ne vestesti chemarea, vindecarea sufleteasca și fizică, îndemnându-ne să cântăm lui Dumnezeu cu mulțumire: Aleluia!

Icos 10

Rugăciunile Tale sunt puternice si de neclintit, Preacurata noastră Maică și Doamna noastră, caci prin Tine suntem protejați de toate necazurile și durerile, relele și bolile, câștigăm bucurie și mângâiere, că sa ajungem în Rai. Tu stai în fața Domnului nostru cel din Sfanta Treime Slavit, iar noi ne plecăm genunchii la mila Sa dătătoare de viață, si Tie iti strigăm:

Bucură-te, vindecare minunată de bolile incurabile;

Bucură-te, transformare glorioasă a sufletelor și a inimilor de piatră;

Bucură-te, speranța ca ne esti temelie de neclintit;

Bucură-te, dându-ne putere în încercări și greutăți;

Bucură-te, binecuvântând munca;

Bucură-te, învățându-ne să împărtășim roadele muncii pământești cu cei saraci si flamanzi;

Bucură-te, alungând întunericul vizitelor demonice;

Bucură-te, ducand oamenii la dreapta credință;

Bucură-te, pădure de stejar care ne umbrești de căldura patimilor și ne acoperi cu răcoarea bunătății;

Bucură-te, slava Bisericii cerului și pământului, Preabinecuvanta Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne!

Condacul 11

Primeste de la noi aceasta cantare, prin care cinstim sfanta Ta icoana din Vlaherne, caci prin ea Ti-ai dezvăluit harul, Maica a Luminii, caci acum, prin voia Ta icoana se afla la Moscova, si lăudam pentru totdeauna toate binecuvântările Dătătorului de Viata Hristos, Dumnezeul nostru, cu un cântec: Aliluia!

Icos 11

Ajutorul Ta vesnic se revarsă din Tine, Fecioară Maria, cu o adâncime de neconceput pentru îngeri și pentru oameni. Tu ești un mare mister, pe Tine Te slăvim, Maica marelui Dumnezeu cu acest cântec acatist și cerem: luminează-ne si vindecă-ne cu harul tău sufletele și trupurile ca să nu pierim, ci să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm întotdeauna lui Dumnezeu și Tie:

Bucură-te, cea mai presus de orice inger;

Bucură-te, copac roditor din care credincioșii se hrănesc;

Bucură-te, copac al binecuvântării, prin care mulți sunt acoperiți;

Bucură-te, caci prin mila Ta mereu faci minuni mari;

Bucură-te, păzitoarea noastra de la moarte subită;

Bucură-te, zdruncinând necredința și reînnoind speranța care se stinge;

Bucură-te, comoară neprețuită si binecuvântată a bisericilor și mănăstirilor;

Bucură-te, dulceață bucuriei și mijlocitoarea păcătosilor;

Bucură-te, slava Bisericii cerului și pământului, Preabinecuvanta Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne!

Condacul 12

Le dai bucurie și mângâiere tuturor celor care se roagă înaintea icoanei Tale facatoare de minuni, si poporul ortodox pleacă consolat pentru ca Tu, Nascatoare de Dumnezeu, mijlocești întotdeauna pentru toți cei care strigă către Dumnezeu pentru Tine: Aliluia!

Icos 12

Toti aduc cinste și lauda lui Dumnezeu și Maicii Domnului, caci cei de rang preoțesc, călugări și mireni Îți cer: salvează-i pe toți creștinii de la moarte vesnica și apara Biserica lui Dumnezeu de dușmanii vazuti si nevazuti până la sfârșitul timpului pentru a ne mântui pe noi toti. Privind fața ta strălucitoare, Regina Îngerilor, primim înțelegerea duhovniceasca stiind ca Vii la noi, Născătoare a marelui Dumnezeu, și pentru aceasta, cu speranță și dragoste, cântăm:

Bucură-te, caci prin cinstitele Tale icoane privirea noastră duhovniceasca se ridică la Tine;

Bucură-te, prin dăruirea sfințirii întregii lumi creștine;

Bucură-te, căci în icoanele Tale se descoperă puterea și harul Tău;

Bucură-te, acoperind pe toată lumea cu omoforul Tău alb ca zăpada;

Bucură-te, ca aduci lumina pentru cei pacatosi;

Bucură-te, călăuzitoare credincioasa spre lăcașurile de Sus;

Bucură-te, laudă cinstită a preoților evlavioși;

Bucură-te, staruinta călugărilor în fapte de rugăciune;

Bucură-te, că prin prezența Ta ne mângâi și a ne încânti;

Bucură-te, slava Bisericii cerului și pământului, Preabinecuvanta Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne!

Condacul 13

O, Maica Domnului lui Vlaherne, cea plina de minuni, bucură-ne inimile cu bucurie bună, venita de la Fiul Tau Iisus Hristos. In intristare dă-ne mângâiere, pace și liniște întregii lumi. Roaga-L pe Fiul Tău să ne ierte păcatele și să ne conducă în împărăția lui, în cel mai înalt Ierusalim, unde sa II cantam Dumnezeului Cel in Sfanta Treime slavit: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icos 1

Arhanghelul Gavriil a venit la Tine, Maica Domnului, propovăduind o mare bucurie: „Bucură-te, cea plină de Har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei… iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus „. Iar Tu ai raspuns cu smerenie: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”. Acesta este un lucru minunat, iar noi ne rugăm către Tine: cere-I lui Dumnezeu pentru noi toți să dobândim virtuți evlavioase, pentru ca numele Tatălui Ceresc să fie slavit. Din acest motiv, strigăm cu speranță:

Bucură-te, Regină, îmbrăcată cu haine de aur;

Bucură-te, binecuvântată fiică a părinților drepți și sfinți;

Bucură-te, că Te-ai ridicat din rădăcina împărătească a lui Ioachim;

Bucură-te, născuta din familia de episcopi ai lui Ana;

Bucură-te, binecuvântata Regina;

Bucură-te, conducându-ne minunat spre Lumina cerească a lui Hristos;

Bucură-te, Preacurata care ai cuprins Mana Cerească;

Bucură-te, stăpâna îngerilor, triumfătoare în Ierusalimul ceresc;

Bucură-te, slava Bisericii cerului și pământului, Preabinecuvanta Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne!

Condacul 1

Ii aducem cântare de mulțumire Fecioarei Maria aleasa din toate generațiile, slavita neîncetat de toate puterile cerești și de toți sfinții în Împărăția Cerească, care conduce toate rugaciunile tainice ale sufletelor noastre și ne acopera neputințele cu mila Fiului Său și a Dumnezeului nostru. Iar Tu, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care ai milă nesfarsita, elibereaza-ne din toate păcatele și relele noastre, iar noi te strigam: Bucură-te, slava Bisericii cerului și pământului, Preabinecuvanta Nascatoare de Dumnezeu din Vlaherne!

Rugăciune către Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu înaintea Icoanei din Vlaherne:

O Doamna noastră Preafericită și Atotputernică, Doamna din Vlaherne și a întregii lumi creștine, Te laudăm și Îți mulțumim pentru marea Ta îndurare, pentru ca ne-ai dat binecuvântata victorie a Icoanei tale cinstite, atotvindecătoare, manifestată prin harul minunilor Tale din Constantininopol prin care acesta a strălucit.

Privind cu venerație și cu bucurie fața ta strălucitoare, plină de har, Preacurată, vedem ochii tăi albaștri, cerești, plini de mare dragoste, bunătate bogată și smerenie desăvârșită. Buzele tale sunt de culoarea unui trandafir, pline de cuvinte dulci. Brațele tale întinse spre noi sunt pline de fapte bune. Nu putem descrie minunata ta frumusețe nepământeană, doar stam în tăcere și tremurând strigăm către sufletul nostru, zdrobiți de smerenie în fața sfințeniei tale perfecte.

Stam cu frică în fața Sfintei Tale Icoane, căzând jos, implorându-Te să ridici firea noastră umană prin rugăciunile Tale neîncetate și să ne cureti de orice întinare a cărnii și a sufletului, căci noi stim cat de mult poate face rugăciunea Ta înaintea Tronului Fiului Tău. Iată, noi, smeriți și păcătoși, împovărați cu jugul multor nelegiuiri grave, cu profundă afecțiune cerem vindecarea orbilor, șchiopilor, surzilor și a altor suferințe, a celor posedati de multe dureri și afecțiuni, pentru că știm că nimic nu este imposibil prin mijlocirea Ta.

Te rugăm, de asemenea, să ne intaresti credința in Dumnezeu, trimite pace Bisericii Ortodoxe de pretuntindeni,  sa pastoreasca in tăcere și prosperitate, întăreste ortodocșii in încercari și salveaza-i de erezii, schisme și diviziuni care distrug sufletele. Tu Ești incomparabila noastră podoabă, slavita, cerească și suverană protecție, un ajutor rapid, o mijlocitoare nerușinata și vesnica la Dumnezeu si la Iisus Hristos. Iti multumim Tie si Atotputernicului și Atot-Milostivului Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, împreună cu Tatăl Său și cu Preasfântul, Bunul si de  Viață Dătătorul Său Duh, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevarat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Sinaxar 2 Iulie

 În aceasta luna, în ziua a doua, pomenirea punerii cinstitului vesmânt al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei în sfânta racla, în zilele împaratului Leon cel Mare si al Virinei, femeia lui (Acoperamantul Maicii Domnului).

Acoperamantul Maicii DomnuluiPe vremea împaratiei lui Leon cel Mare si a Virinei sotia sa, doi boieri patrici: Galvie si Candid, frati buni fiind, au mers sa se închine la Ierusalim. Sosind în Palestina, la locurile Galileei, au aflat acolo cinstita haina a Nascatoarei de Dumnezeu la o femeie evreica, care o tinea cu cinste, aprinzând multe lumini si facând tamâieri. Deci s-au hotarât ei ca sa o ia. Si mergând la Ierusalim, au facut o racla asemenea celei în care se afla cinstitul vesmânt al Maicii lui Dumnezeu; iar când s-au întors, au pus racla cea desarta în locul celeilalte; si pe cea cu sfântul si dumnezeiescul vesmânt, au luat-o si s-au dus. Si daca au sosit la Constantinopol, au pus-o într-un metoc al lor ce se cheama Vlaherne, încercând sa ascunda comoara. Dar vazând ca nu se poate, au dat de stire împaratului, care s-a umplut de nespusa bucurie. Si a facut o biserica la acel metoc, si a pus acolo cinstita racla, unde acum se afla, pazind cetatea si gonind tot vrajmasul si toata boala.

Tot în aceasta zi, pomenirea celui întru sfintii Parintelui nostru Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului.

Acesta a trait pe vremea lui Teodosie cel Mic, si a ajuns pâna la vremea împaratiei lui Marcian si a lui Leon, luând parte si la Sinodul din Efes si la Sinodul de la Calcedon. Împaratul Marcian împreuna cu Pulheria zidind Vlaherne, au întrebat pe Iuvenalie unde s-a pus trupul Nascatoarei de Dumnezeu. Iar el a raspuns ca din Scriptura nu stie, dar se zice ca dupa ce a fost îngropata de apostoli, s-a auzit cântare îngereasca timp de trei zile. Dupa a treia zi, fiindca unul din apostoli nu se întâmplase la îngroparea Maicii Domnului, a fost deschis mormântul si nu se aflara moastele, ci numai cele de îngropare. Si a rugat împaratul pe Iuvenalie ca macar sicriul împreuna cu cele de îngropare, sa-l pecetluiasca si sa i-l trimita, care lucru s-a si facut. Pe acestea împaratul le-a asezat în Biserica Nascatoarei de Dumnezeu zidita de el în Vlaherne. Iar Sf. Iuvenalie pastorind de toti anii 38, a adormit în pace.

Tot întru aceasta luna, în doua zile, pomenirea Dreptcredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfânt, purtatorul de biruinta, si aparatorul crestinatatii.

Stefan cel MareOdraslit din pamântul Moldovei, maritul Voievod Stefan cel Mare a fost numit si cinstit din totdeauna de catre poporul dreptcredincios: bun, mare si sfânt. Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusinta cu care a condus tara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi si tradatori, sfânt pentru lucrarea lui întru apararea întregii crestinatati si zidirea unui mare numar de biserici si manastiri.

Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si SfantDreptcredinciosul Voievod s-a nascut la Borzesti, din parintii binecredinciosi crestini voievodul Bogdan al II-lea si doamna sa Maria-Malina Oltea, aratându-se din frageda copilarie cu deosebita dragoste fata de tara si credinta stramoseasca. Curând, dupa uciderea tatalui sau, este chemat la tronul Moldovei la 12 aprilie 1457. Încercat, pe parcursul lungii sale domnii, de numeroase suferinte, nu si-a pierdut niciodata nadejdea în Bunul Dumnezeu ci, cu evlavie si-a purtat jugul vietii sale.

Stefan cel Mare si cel Sfânt a luptat pentru apararea întregii crestinatati "pâna la moarte" cu capul sau adica, "cu pretul vietii sale", cum arata în scrisoarea adresata principilor întregii crestinatati, chemându-i la lupta sfânta de aparare a credintei crestine.

Stefan, Dreptcredinciosul Voievod, a pus biruintele sale nu pe seama iscusintei mintii sale ci, cu smerenie pe seama voii si puterii lui Dumnezeu, care i-a stat mereu în ajutor. Maritul Voievod a fost nu numai aparator, ci si marturisitor al credintei prin numarul mare de mânastiri si biserici zidite, atât în Moldova cât si în Muntenia, Transilvania si Muntele Athos. Prin frumusetea si maretia acestor sfinte lacasuri, împodobirea lor cu pictura, înzestrarea lor cu cele necesare sfintelor slujbe, toate lucrate cu o maiestrie artistica neîntrecute pâna astazi, binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfânt aduce înaintea lui Dumnezeu "slava poporului sau", adica a neamului nostru românesc.

Ca om al rugaciunii, evlaviosul Voievod a cerut sfintitilor parinti sa se roage pentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru ostenii sai, pentru cei vii si pentru morti. El însusi se ruga cu post si facând nenumarate fapte de milostenie în vremuri de primejdie mai ales, asa cum este înfatisat pe icoanele pictate în ctitoria sa de la Putna. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul i-a fost parinte si povatuitor duhovnicesc si întelept sfatuitor în ceasurile sale de rugaciune si veghe. Deopotriva a fost om al întelepciunii si dreptatii, precum si al iubirii si iertarii: "Te-am iertat si toata mânia si ura am alungat-o cu totul din inima noastra", scria Voievodul, adresându-se boierului sau Mihu, unul din cei care participasera la uciderea parintelui sau. Gândul mortii pururea l-a avut în minte caci pentru el moartea era, potrivit învataturii crestine, o stramutare "de la cele vremelnice" catre "locasurile de veci", asa cum el însusi a pus sa se scrie pe piatra sa de mormânt, pregatita cu 12 ani înainte de mutarea la Domnul.

Paginile sfinte de cronica româneasca amintesc peste veacuri despre evlavia, cinstirea si credinta poporului român fata de Dreptcredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfânt: "iar pe Stefan Voda l-au îngropat tara cu multa jale si plângere la mânastire la Putna care era de dânsul zidita. Atâta jale era de plângeau toti, ca dupa un parinte al lor", zicând mai departe cronicarul: "Ce dupa moartea lui pâna astazi îi zic Sfântul Stefan Voda..., pentru lucrurile lui cele vitejesti, care nimeni din domni, nici mai înainte, nici dupa aceea l-au ajuns".

De la mutarea sa la Parintele Ceresc pâna astazi, mormântul sau de la Manastirea Putna este strajuit de o candela pururea aprinsa, unde fiii neamului românesc neîncetat îsi pleaca genunchiul cu evlavie si rugaciune catre Milostivul Dumnezeu. Maritul si drept-credinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfânt ramâne peste veacuri o pilda de adevarat conducator de tara, stapânit permanent de credinta în Puternicul Dumnezeu, iubirea de Biserica stramoseasca si tara, spre slava lui Dumnezeu, unul în fiinta si închinat în Treime, Tatal, Fiul si Sfântul Duh. Amin.

Alte pagini internet despre Stefan cel Mare si Sfant.

Tot în aceasta zi, chinuirea Sfântului Mucenic Coint.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Pomenirea punerii Cinstitului Veşmînt al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu în Biserica din Vlaherne, la Constantinopol

în zilele împăratului Leon cel Mare (457-474) şi ale împărătesei Virinia, soţia lui, pe cînd Patriarh al Cetăţii Cetăţilor (Constantinopole) era Ghenadie, doi mari patricieni şi fraţi buni, Galvie şi Candid, au mers la Locurile Sfinte ca să se închine. Ei o vreme au locuit la Nazaret, în casa unei bătrîne femei evreice, fecioară, care avea într-o cămară ascunsă Veşmîntul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Mulţi bolnavi îşi aflau tămăduirea rugîndu-se înaintea lui cu credinţă şi atingîndu-se de el. Cu binecuvîntare, Galvie şi Candid au adus acest Sfînt Veşmînt la Constantinopol şi 1-au vestit de aceasta pe împărat şi pe Patriarh.

Capitala imperială s-a umplut de bucurie. Straiul a fost adus cu solemnitate şi pus în Biserica din Vlaherne, cea mai înainte zidită de împăratul Marchian şi împărăteasa Pulheria, la ţărmul unui mic golf numit Vlaherne de la numele lui Vlaheran, un comandant de la Skit care fusese ucis acolo. Praznicul acesta s-a hotărît în cinstea aducerii Cinstitului Veşmînt al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la Biserica din Vlaherne.

Pomenirea Sfîntului luvenalie, Patriarhul Ierusalimului

Sfântul luvenalie a fost contemporanul unor mari luminători ai Ortodoxiei între care se aflau marii Eftimie, Teodosie, Gherasim şi Simeon Stîlpnicul. El s-a aflat între Părinţii a două Sinoade Ecumenice: al Treilea de la Efes, din anul 431, şi al Patrulea de la Calcedon, din anul 451. Cu mare putere şi cu mare rîvnă, la Efes, el a luptat împotriva ereziilor celor hulitoare ale lui Nestorie, care zicea că Maica lui Dumnezeu este doar Născătoare de Hristos, adică Maică doar a unui om obişnuit; iar la Calcedon a luptat împotriva ereziilor lui Eutihie şi Dioscor, care mincinos învăţau că se află doar o singură natură în Hristos, cea dumnezeiască, iar nu şi cea omenească, pe deplin.

După biruinţa Ortodoxiei la amîndouă Soboarele, Sfântul luvenalie s-a întors la scaunul său de la Ierusalim. Dar măcar că fuseseră biruiţi, neruşinaţii eretici îşi continuau în popor drăceştile lor lucrări. Prin intrigile ţesute de un oarecare Teodosie, prieten al lui Dioscor, şi prin violenţă, Fericitul luvenalie a fost scos din scaunul lui şi aruncat în surghiun, acelaşi Teodosie fiind ridicat în locul lui. La început Teodosie acesta a fost susţinut de împărăteasa Eudochia, văduva lui Teodosie cel Mic, care se stabilise la Ierusalim. Nehotărîtă şi şovăielnică, Eudochia a mers la Simeon Stîlpnicul, spre a afla de la el unde stă adevărul. Sfintul lui Dumnezeu i-a dat pe faţă toate învăţăturile cele eretice, şi a povăţuit-o pe împărăteasă să se ţină de Ortodoxia cea confirmată la Sinoadele al Treilea şi Patrulea Ecumenice, împărăteasa s-a supus Sfîntului, s-a pocăit de faptele ei trecute şi 1-a denunţat pe ereticul Theodosie, falsul patriarh. De aceea împăratul Marchian şi împărăteasa Pulheria, cei de la Constantinopol, au trimis scrisoare imperială Comandantului Athanasie, eparhul Ierusalimului, poruncindu-i să-1 arunce pe Theodosie mincinosul patriarh în surghiun şi să-1 aducă înapoi pe legiuitul Arhipăstor, Iuvenalie. Eparhul a executat de îndată porunca. Sfântul Iuvenalie a păstorit Biserica Ierusalimului timp de treizeci şi opt de ani. La bătrîneţi adînci ajungînd, el s-a odihnit în Domnul, la anul 458, şi a primit de la El răsplata chinurilor îndurate cu bucurie pentru adevăr, în timpul arhipăstoririi Sfîntului Iuvenalie s-a instituit şi Prăznuirea Naşterii Domnului în ziua a douăzeci şi cincea a lunii decembrie.

Pomenirea Sfîntului Fotie, Patriarhul Moscovei

Acest Sfînt Patriarh Fotie a fost de neam grec. El a păstorit cu mare înţelepciune Biserica Moscovei timp de douăzeci de ani, şi s-a odihnit întru Domnul la anul 1430. Cu o săptămînă mai înainte de adormirea lui, un înger al Domnului i-a vestit mai dinainte ceasul ieşrii sufletului său.

Cîntare de laudă la Sfînta Născătoare de Dumnezeu

Noi oamenii înaintea Preasfmtei Fecioare cădem,

Şi mila lui Dumnezeu căutăm prin a ei mijlocire.

Ea străluceşte de veşnica slavă,

Si se roagă lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Rugăciunile ei sînt pline de putere -

Scumpe sînt rugăciunile Maicii pentru Fiu!

Ea iubeşte pre toţi cei de Fiul zidiţi,

Ca flacăra luminării curate strălucesc ale ei rugăciuni!

Ea caută pe cei suferinzi pretutindeni:

Oriunde muşcă durerea, al ei ajutor este-aproape.

Leac vindecător şi balsam este-al ei nume

Pentru cel suferind,

Şi bici aspru demonilor.

Chemînd a Crucii lui Hristos putere şi numele

Născătoarei de Dumnezeu,

Noi putere nouă primim, şi curaj.

Voi oamenii înaintea Preasfintei Fecioare cădem,

Şi mila lui Dumnezeu căutăm prin a ei mijlocire.

Cugetare

Orice descoperire materială cu care se făleşte omul, ca fiind produs exclusiv de forţa şi mintea lui, se arată în realitate a fi o manifestare a Providenţei dumnezeieşti. Orice invenţie are o importanţă şi o semnificaţie îndoită: fizică şi spirituală. Chiar obiectul numit ceasornic, această minunată invenţie cu care oamenii măsoară timpul, nu este făcută doar pentru a număra ceasurile zilei sau nopţii, ci şi pentru a ne aduce aminte de ceasul morţii noastre: aceasta este semnificaţia lui duhovnicească. Cînd braţul cel subţire îşi încheie rondul secundelor şi minutelor, atunci braţul cel mare bate ceasul rînduit, sunînd gongul lui. Aşa va bate şi sună şi ceasul vieţii noastre, care ne numără zilele, lunile şi anii ce îi avem de trăit. De aceea îndeamnă Sfîntul Tihon din Zadonsk pe fiecare creştin să cugete la următoarele lucruri:

1. la scurgerea permanentă a timpului vieţii noastre ;

2. la cum este imposibil ca să întoarcem timpul înapoi;

3. la cum trecutul şi viitorul nu sînt în puterea noasră, dar prezentul pe care îl trăim acum, da;

4. la cît de necunoscut este sfîrşitul vieţii noastre;

5. la cum trebuie mereu să fim pregătiţi pentru moarte - în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare clipă;

6. la cum, din această cauză, trebuie să ne aflăm pururea într-o stare sufletească de pocăinţă pentru păcatele noastre;

7. la cum în fiecare ceas trebuie să ne plîngem păcatele noastre cu amar, şi să ne aflăm mereu în starea duhovnicească pe care ne dorim să o avem în clipa ieşrii sufletului nostru.

Luare aminte

Să luăm aminte la rugul de foc de la Muntele Horeb (Ieşirea 3):

La cum rugul era aprins cu pară de foc, dar nu se mistuia; La cum Preacurata Fecioară, carea L-a purtat pre Pruncul Dumnezeiesc în pîntecele ei, foc dumnezeiesc purta, şi focul nu o mistuia; La cum harul focului celui dumnezeiesc întinereşte, vindecă şi luminează şi sufletul meu cel păcătos.

Predică Despre încercarea credinţei noastre

Pentru ca credinţa voastră încercată, mult mai de preţ decît aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă şi spre slavă şi spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos (I Petru l: 7). Fraţilor, credinţa noastră este încercată mai des decît este bătută trestia de vînturi. încercările credinţei noastre sînt precum vîntoasele puternice: credinţa cea slabă ele o smulg din rădăcini, pe cînd pe cea puternică o fac să se înfigă şi mai adînc în pămînt. încercările sînt asemenea şi flăcărilor care ard paiele dar lămuresc aurul.

Teoretizările şi supoziţiile omeneşti încearcă şi ele credinţa noastră. Acestea sînt adesea vînturi foarte sălbatice, care totuşi pot fi învinse dacă sîntem dornici să ne ţinem strîns de cuvintele Domnului şi dacă în contra acestor teoretizări sîntem în stare să aducem cu înţelepciune exact învăţăturile Credinţei Creştine care li se opun.

Credinţa noastră mai este încercată şi de teamă şi de ruşine:

teama de oamenii care prigonesc Credinţa, şi ruşinea faţă de oamenii care dispreţuiesc cu aroganţă credinţa. Şi acestea sînt vînturi puternice cărora trebuie să le rezistăm dacă vrem să fim vii. Şi cum să le rezistăm? Să le rezistăm prin frica de Dumnezeu, care trebuie să fie întotdeauna în sufletele noastre mai mare decît frica de oameni, şi prin ruşinea faţă de Sfinţii Apostoli şi de Toţi Sfinţii, care nu s-au ruşinat de credinţa lor înaintea celor mai mari împăraţi, domni şi înţelepţi ai acestei lumi.

Credinţa noastră mai este încercată şi de suferinţă fizică şi mizerie (sărăcie). Acesta este focul în care credinţa noastră fie arde ca şi nişte paie, fie se curăţeşte şi se lămureşte ca aurul cel curat în topitoare. Credinţa noastră va rezista acestui foc numai dacă ne vom aminti de Domnul nostru Hristos Răstignit pe Cruce pentru noi, nuami dacă ne vom aminti de miile de mucenici ai Credinţei care cu răbdarea chinurilor lor au biruit lumea, răsărind din ele ca şi aurul cel curat, şi strălucind peste veacuri între îngeri şi oameni.

Credinţa noastră mai este încercată şi de moarte - de moartea celor dragi şi apropiaţi nouă, de moartea oamenilor în general. Acesta este focul cel amarnic în care credinţa multora a pierit. Dar oare este moartea sfîrşitul a toate? Nu, ea nu este, şi să o credem aceasta, fraţilor! Din contră, ea este începutul a toate, începutul vieţii celei adevărate şi noi. Să credem, fraţilor, să credem în învierea lui Hristos, să credem în viaţa cea de dincolo de moarte, să credem în învierea cea de Obşte de la sfîrşit şi în înfricoşata Judecată a lumii!

O Stăpîne Doamne Atotîndurate, întăreşte întru noi credinţa cea întru Tine şi ne miluieşte pre noi, Căci Ţie se cuvine toată slava şi închinăciunea în veci, Amin.

Canon de rugăciune la Praznicul Aşezării veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (1)

Tropar la Praznicul Aşezării veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, glasul al 8-lea

Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veşmântul şi Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetăţii tale ai dăruit, prin naşterea ta cea mai presus de fire, Nestricată rămânând, că întru tine şi firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace lumii dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmosul

Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului. Ca Ţie, ca în alăută, să-Ţi cânt cântare de biruinţă întru omorârea trupului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cinstitului tău veşmânt, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, l-ai dăruit acoperământ sfinţit poporului ce te cinsteşte pe tine pururea, toată năvălirea celor potrivnici totdeauna biruind cu puterea Duhului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prin pipăirea Celui Ce S-a arătat cu trup pe pământ pentru noi, din curat sângele tău, ţi-ai sfinţit veşmânt cinstit cu atingerea de trupul tău. Prin care pe toţi robii tăi, cei ce te laudă pe tine, îi sfinţeşti, Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vistierie cinstită celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă, Fecioară, Ceea ce eşti Bună cu adevărat, le-ai dăruit veşmântul tău, pe toţi îmbogăţindu-i cu darurile Dumnezeiescului Duh şi cu multe arătări de minuni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mieluşea Neîntinată, Ceea ce ai născut pe Mielul lui Dumnezeu mai presus de fire, dăruitu-ne-ai nouă cinstită haina ta, care curăţeşte întotdeauna cu adevărat întinăciunea şi spurcăciunea celor ce se închină veşmântului tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Biserica cea stearpă a născut din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit. Minunatului nostru Dumnezeu să-I cântăm: Sfânt eşti, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Sfinţirea cea Frumoasă, pe Uşa cea Cerească, pe Maica lui Dumnezeu să o lăudăm şi veşmântul ei, cel ce izvorăşte daruri dumnezeieşti, cu dragoste să-l sărutăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu haina nestricăciunii, pe cei cu stricăciunea goliţi, prin nestricată naşterea ta pe toţi i-ai îmbrăcat, Curată; cărora le-ai dăruit cinstit veşmântul tău bogăţie neîmpuţinată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preacurată, tu pe Cel Ce acoperă tot cerul cu nori L-ai acoperit cu cinstit veşmântul tău. Acestuia închinându-ne cu credinţă, pe tine te slăvim, Acoperământul sufletelor noastre.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Doctorie fără de plată celor neputincioşi în această dumnezeiască casă, că veşmântul tău, Curată, l-a câştigat izvor care neîncetat izvorăşte tămăduiri, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Milostive, pentru dragostea chipului Tău ai stat pe Crucea Ta şi s-au topit neamurile; că Tu eşti, Iubitorule de oameni, Tăria mea şi Lauda.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să slăvim pe cea Singură Binecuvântată şi cu credinţă să ne atingem de veşmântul ei, ca să primim harul Duhului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preacurată, cinstim veşmântul tău, pe care, ca pe un izvor de nestricăciune şi îmbrăcăminte aleasă a slavei l-ai dat tuturor celor ce te laudă pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cetatea care te cinsteşte pe tine, câştigând veşmântul tău, Fecioară, ca pe o vistierie de mult preţ, cu credinţă îl sărută şi har primeşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preacurată şi Singură Binecu vântată, care eşti mai Cinstită decât heruvimii, izbăveşte de toată primejdia sufletele noastre, ale celor ce te cinstim pe tine.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu, Stăpână Preacurată, robilor tăi ai dăruit veşmântul tău întărire şi cinstitul tău brâu, dumnezeiască îngrădire.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rai frumos, care izvorăşte din sine bună-mireasmă a Duhului, Preacurată, s-a arătat casă care ţine în sine haina ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preasfântă, sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre, ale celor ce cu credinţă cinstim sfântul şi preacinstitul tău veşmânt.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Biserici ale lui Dumnezeu, Cel Ce S-a sălăşluit întru tine, ne-ai arătat de Dumnezeu Născătoare pe noi, cei ce te fericim pe tine întru dumnezeiască Biserica ta.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Strigat-a mai înainte, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, proorocul Iona, în chit rugându-se: din stricăciune mă mântuieşte, Iisuse, Împărate al Puterilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Arătat-ai Împărătesei tuturor cetăţilor, Ceea ce ai născut pe Împăratul şi Domnul tuturor, Cinstită şi Sfântă haina ta ca pe un zid nestricat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucurându-ne, darul Fecioarei să-l slăvim şi preasfânt veşmântul ei să-1 cinstim, din care iese neîncetat toată sănătatea celor neputincioşi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Născătoare de Dumnezeu, pe tine te cunoaştem Izvor Curgător de ape de viaţă şi cinstim dumnezeiescul tău veşmânt, din care izvorăsc în toate zilele vindecări pentru credincioşi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Domnul în tine sălăşluind, de Dumnezeu Născătoare, firea omenească a Lui şi locuinţă a făcut şi toată vătămarea celui străin a gonit.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Îmbrăcăminte de nestricăciune tuturor credincioşilor, de Dumnezeu dăruită Preacurată, ai dăruit sfinţitul tău veşmânt, cu care sfinţit trupul tău ţi-ai acoperit, Acoperământule al tuturor oamenilor. A cărui punere prăznuim cu dragoste şi grăim cu frică ţie, Curată: Bucură-te, Fecioară, Lauda creştinilor.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii Iui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu minte preaînaltă şi cu inimă smerită Scaunul Împăratului Cel Preaînalt, pe Preasfânta Fecioară, cea cu har Dăruită, să o slăvim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce eşti Cămară Aleasă lui Dumnezeu, Veşmântul tău, cel ce este pus întru cinstită cămara ta astăzi, cu credinţă îl cinstim, ca pe un sicriu sfânt şi acoperământ al celor binecredincioşi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Racla ta, care are în sine veşmântul cel ce a acoperit cinstit trupul tău, Fecioară, cu totul Preacurată, curăţeşte toată întinăciunea sufletească a celor ce cu credinţă se apropie de ea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Se înnoieşte tot cel ce se apropie cu credinţă şi sărută sfânta raclă, care ţine veşmântul tău cel luminos, Preacurată Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De Dumnezeu Născătoare Preacurată, miluieşte cetatea care te cinsteşte pe tine, de foamete şi de cutremur, de tot necazul şi de năvălirea păgânească şi de potrivnica vătămare.

 

Cântare a 8-a

Irmosul

Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte. Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu glasuri de mulţumire te lăudăm pe tine, Ceea ce eşti nouă Solitoare de toate bunătăţile şi cinstit veşmântul tău sărutăm, Fecioară, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca o făclie înţelegătoare, având pusă în sfeşnicul mesei sfinţita haină a Preacuratei Fecioare, ne luminăm totdeauna la ochii inimii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nicicum n-ai lăsat neîmpărtăşiţi de sfinţita ta pipăire, Fecioară, pe nevrednicii robii tăi, că în locul trupului tău cel de Viaţă Purtător, ai dăruit tuturor veşmântul tău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu cântări dumnezeieşti să cinstim Locaşul lui Dumnezeu cel Desfătat, pe cea între maici Preacurată, Uşa cea Cerească, prin care s-a încuiat uşa ce ducea la moarte.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Eva, adică, prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtată în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta, toţi te slăvim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Iată, pe tine Patul lui Solomon te cinstim cu cântări de bucurie şi cinstim veşmântul tău, ca pe un sicriu de sfinţenie înconjurându-l, leacuri de mântuire luând, Pururea Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Arătatu-s-a acum dumnezeiescul tău sicriu, care cuprinde cinstită haina ta, ca un izvor de lumină, Fecioară; raze de tămăduiri din sine strălucind şi întunericul bolilor gonind; pentru aceea, cu dragoste îl sărutăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Astăzi se bucură împreună cu noi, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, cu închinarea veşmântului tău, toate cereştile puteri, Apostolii, proorocii şi mucenicii, cuvioşii şi toţi drepţii, Stăpână, Singura pururea Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfinţitu-s-a tot pământul, Ceea ce eşti Preasfinţit Locaş al Stăpânului, cu punerea veşmântului tău; aşa cum David s-a bucurat de aşezarea sicriului celui de demult, care te-a închipuit pe tine, pururea Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Luminată îmbrăcăminte şi zid i-ai dăruit veşmântului tău împărătesei tuturor cetăţilor, care te cinsteşte pe tine ca Una care eşti Împărăteasa tuturor făpturilor de Dumnezeu Născătoare, Maică Fecioară.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Izvoarele tămăduirilor, Născătoare de Dumnezeu, care ies din Preacinstit sicriul tău ca din Eden, adapă faţa pământului, vărsând daruri celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta, te lăudăm şi cu credinţă te slăvim şi cu mulţumită te cântăm pururea: Bucură-te, Ceea ce eşti Singura Nădejde a celor ce te laudă pe tine!