Acatistul Cuviosului Părintelui nostru Paisie Aghioritul

 

Dupa obisnuitul inceput, se zic:
CONDACELE SI ICOASELE

Condacul 1:

Să-l lăudăm toţi credincioşii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea şi îndrumarea noastră, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima şi-a pus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, şi să-i cântăm cu mulţumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Icosul 1:

Dumnezeu a rânduit ca să te naşti, Părinte, în binecuvântatul pământ al Capadociei, cel ce a odrăslit mulţime nenumărată de sfinţi. Cărora şi tu te-ai adăugat, întru deplină vrednicie, luminând alături de ei şi neobosit povăţuindu-ne spre pocăinţă. Pentru care te şi lăudăm, cu întreagă bucurie, aşa:
Bucură-te, că te-ai făcut urmaş ales al tuturor sfinţilor capadocieni;
Bucură-te, că acelora te-ai asemănat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtător;
Bucură-te, floare preafrumoasă şi mult înmiresmată, care ai răsărit spre luminarea noastră;
Bucură-te, izvor de har dumnezeiesc, care răcoreşti lumea întreagă;
Bucură-te, hrană preadulce care saturi sufletele cele înfometate de dreaptă învăţătură;
Bucură-te, vasule care ai adunat toate neputinţele, scârbele şi durerile noastre;
Bucură-te, stâlp de foc, care eşti reazem neclintit pentru cei ce vor să câştige mântuirea;
Bucură-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, călăuzindu-ne spre veşnicele lăcaşuri;
Bucură-te, că te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu şi un semn al negrăitei Lui milostiviri;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 2-lea:

Ales ai fost din pântecele maicii tale, Cuvioase, ca să te dăruieşti lui Dumnezeu cu totul şi astfel să ajungi vas ales al Lui, spre mântuirea şi povăţuirea tuturor celor ce au nădăjduit în tine. Pentru o binecuvântare ca aceasta Îi cântăm cu toţii, Celui ce a lucrat prin tine minuni şi îndurări mari, cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Semnul harului lui Dumnezeu ce se odihnea asupra ta, Părinte, a fost botezul pe care l-ai primit din mâinile Sfântului lui Dumnezeu, Arsenie. Că acesta văzând cu duhul darurile tale cele multe, încă din fragedă pruncie te-a binecuvântat spre a-i fi lui urmaş şi a-i purta numele. Te fericim, aşadar, cu nevrednicie, zicând:
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi botezat de Sfântul Arsenie Capadocianul;
Bucură-te, că el a proorocit cele ce aveau să fie cu tine;
Bucură-te, că s-a bucurat duhul lui văzând aşa rod ales ieşind din turma cea păstorită de el;
Bucură-te, că pentru aceasta ţi-a purtat de grijă neîncetat, câtă vreme a fost în viaţa aceasta pământească;
Bucură-te, că nici după ce s-a mutat în cereştile locaşuri nu te-a lăsat, ci mai vârtos a mijlocit pentru tine;
Bucură-te, că şi tu l-ai cinstit după cuviinţă, socotindu-l cu evlavie ca fiind Părintele tău în Hristos;
Bucură-te, că te-ai ostenit fără zăbavă spre preaslăvirea lui, adunând mărturii despre viaţa sa cea minunată;
Bucură-te, că Sfântul lui Dumnezeu te-a binecuvântat să descoperi moaştele lui cele slăvite, care s-au făcut pricină de nenumărate vindecări;
Bucură-te, că trupul lui cel cinstit cu mare dragoste l-ai aşezat în obştea întemeiată de tine la Suroti;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 3-lea:

După ce părinţii tăi au ajuns în pământul Koniţei, Cuvioase, mutându-se în Grecia din pricina prigoanei turcilor celor tirani, ai început a urca cu jertfelnicie pe scara dumnezeiască a desăvârşirii. Că încă din copilărie te-ai dovedit a fi o lumină pentru toţi cei din jur, care văzând darurile tale cele alese, slăveau pe Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Povăţuit de pilda părinţilor tăi, te-ai nevoit de mic cu râvnă aprinsă spre dragostea lui Hristos, arătând fapte de om desăvârşit. Că urmând mamei tale celei binecuvântate, îndată ai început să posteşti cu asprime şi să te rogi neîncetat, pustnic fiind cu trăirea, însă copil cu vârsta. Minunându-ne noi de bărbăţia sufletului tău, îţi cântăm cu bucurie, aşa:
Bucură-te, că încă tânăr fiind, te-ai lepădat cu totul de poftele trecătoare ale acestei lumi;
Bucură-te, că prin post desăvârşit ţi-ai păzit nestricată cununa fecioriei;
Bucură-te, că vârsta nu te-a oprit a te deprinde cu rugăciunea neîncetată în singurătate;
Bucură-te, că în loc să te desfeţi cu jocuri copilăreşti, te desfătai petrecând mereu cu Hristos şi cu sfinţii Săi;
Bucură-te, că pentru aceasta fugeai de prietenia celor care te îndepărtau de la dragostea ta cea înflăcărată;
Bucură-te, că nu doar în lucrurile din afară te-ai nevoit, ci şi sufletul ţi l-ai împodobit cu toată virtutea;
Bucură-te, că ai urmat bunătăţii şi smereniei mamei tale celei binecuvântate;
Bucură-te, că ea ţi-a fost nesmintită pildă de dragoste şi de jertfire deplină de sine;
Bucură-te, că ne uimim cu toţii de vitejia cu care ai început a purta lupta cea bună;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 4-lea:

În război fiind chemat pentru a-ţi apăra ţara de cei fără de Dumnezeu, Părinte, ai strălucit prin vitejia ta cea fără margini. Că întru totul lepădându-te de iubirea de sine, căutai mereu să fii acolo unde era primejdia mai mare, pentru a-i scăpa pe cei ce luptau împreună cu tine. Iar ei văzând aceasta, Îi mulţumeau lui Dumnezeu pentru aşa un sprijin, zicând cu toţii: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ai folosit războiul, Cuvioase, ca prilej de sfinţire, că neîncetat ai sporit în dragoste mai presus de patimă, punându-ţi sufletul pentru prietenii tăi. Şi astfel ai câştigat cununi nepieritoare de la Cel ce se face răsplată însutită a toată jertfa, de la Hristos Dumnezeu. Aceasta înţelegând-o şi noi, ne grăbim a-ţi aduce, spre laudă, unele ca acestea:
Bucură-te, că în luptă ai fost chip minunat de întreagă jertfire de sine;
Bucură-te, că ţi-ai dispreţuit până la capăt viaţa aceasta pământească, câştigând-o astfel pe cea cerească;
Bucură-te, că nu ai lepădat chipul evlaviei nici în vâltoarea cea cumplită a primejdiilor;
Bucură-te, că prin mărimea ta de suflet te-ai făcut lumină spre sfinţire şi celor din jur;
Bucură-te, că ajutai cu timp şi fără timp pe toţi cei ce se aflau în nevoi şi-n necazuri;
Bucură-te, că ai biruit desăvârşit frica cea omenească înarmându-te cu bărbăţie de fier;
Bucură-te, că războindu-te împotriva duşmanilor ţării, în ascuns luptai şi împotriva vrăjmaşilor sufletului tău;
Bucură-te, că deşi vroiai să mori tu în locul prietenilor tăi, Dumnezeu te-a păzit ca pe un preaiubit al Său;
Bucură-te, că şi nouă ne arăţi, prin tăria cea minunată a sufletului tău, calea spre desăvârşire;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 5-lea:

Cu râvnă aprinsă ai lepădat lumea, Părinte, şi te-ai închinat lui Hristos în întregime, alăturându-te obştii monahilor, care pururea se luptă pentru a-şi birui firea. Şi în scurtă vreme te-ai făcut înger în trup, întru toate îmbrăcându-te în Cel Căruia şi noi Îi cântăm cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Te-ai retras în pustia cea minunată a Sinaiului pentru a-I sluji Stăpânului Hristos, Cuvioase, şi biruind poftele lumii, ai ajuns bărbat desăvârşit, strălucind în toată virtutea şi arzând de dragoste adevărată pentru Dumnezeu, Care prin tine a pogorât asupra noastră mila Sa cea bogată. Pentru aceasta şi noi, cu slabe puteri, îţi mulţumim zicând:
Bucură-te, bărbat îngeresc, că toate poftele lumii le-ai socotit deşertăciune;
Bucură-te, că vreme de trei ani te-ai nevoit în pustia cea aspră a Sinaiului;
Bucură-te, că neştiut de nimeni ai trăit într-o peşteră ascunsă, îndurând arşiţa şi gerul;
Bucură-te, că acolo ai luptat până la sânge împotriva a toată patima;
Bucură-te, că prin smerenia ta cea adâncă, ai biruit desăvârşit pe dracii cei vicleni;
Bucură-te, că te-ai curăţat de toată stricăciunea păcatului, ajungând lumină a lui Hristos;
Bucură-te, că ai început a te ruga cu lacrimi fierbinţi pentru întreaga lume;
Bucură-te, că văzând jertfa ta cea peste putere, Dumnezeu te-a umplut de daruri mai presus de fire;
Bucură-te, că în peştera ta cea strâmtă te-ai învrednicit de nenumărate descoperiri ale harului dumnezeiesc;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 6-lea:

După ce în Sinai te-ai luptat în bun chip, Părinte, ai fost chemat de Maica Domnului în Grădina ei cea pământească, în Sfântul Munte Athos, cel ce este floarea şi lumina Ortodoxiei. Şi înainte-văzând tu că acela va fi locul desăvârşirii tale, i-ai mulţumit Preasfintei Împărătese pentru acoperământul ei cel minunat, cu care pururea păzeşte întreaga lume de răutatea necazurilor; iar Fiului ei I-ai cântat, cu bucurie, dulcea cântare: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ajungând în Sfântul Munte şi fiind purtat în multe locuri de harul lui Dumnezeu, ai urcat mereu pe scara sfinţeniei, Cuvioase, culegând de peste tot, ca o albină înţeleaptă, nectarul duhovnicesc cel mai dulce. Iar mai apoi ai ajuns fiu al Părintelui Tihon, stareţ purtător-de-Duh şi plin de toată virtutea, pe care l-ai urmat în deplină ascultare. Pentru aceasta îţi cântăm şi noi, cu glasuri neputincioase, aşa:
Bucură-te, că Dumnezeu ţi-a rânduit preaslăvirea în Muntele cel binecuvântat al Athosului;
Bucură-te, că pentru aceasta El te-a dat în grija Preacuratei Maicii Sale, care te-a ocrotit ca pe un fiu al ei;
Bucură-te, că umbrit de Duhul Sfânt ai colindat întregul Munte, căutând Părinţi cu viaţă sfântă;
Bucură-te, că te-ai minunat de rugăciunile neîncetate ale lor, prin care Dumnezeu trimite mila Sa asupra lumii;
Bucură-te, că te-ai nevoit să le scrii şi viaţa, spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor;
Bucură-te, că apoi ai ajuns ucenic al Cuviosului Părinte Tihon, cel desăvârşit în sfinţenie;
Bucură-te, că pe acesta l-ai slujit cu dragoste neţărmurită, în toate încredinţându-te povăţuirii lui celei înţelepte;
Bucură-te, că pentru ascultarea ta cea până la capăt, Dumnezeu ţi-a dăruit şi ţie harul ce se sălăşluia în Părintele tău;
Bucură-te, că după moartea sa, Cuviosul Tihon ţi-a descoperit că se va ruga mereu pentru tine;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 7-lea:

Întru deplină dragoste desăvârşindu-te, te-ai făcut unealtă a lui Dumnezeu, Carele a început a lucra prin tine cu putere multă. Că te-a făcut un mângâietor al tuturor celor necăjiţi şi un povăţuitor al celor întunecaţi de păcate. Îi mulţumim lui Dumnezeu, Părinte, pentru că te-a dăruit nouă pe tine spre mântuirea noastră, cântându-I cu toţii: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

"Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri", a zis Mântuitorul lumii cu glas nemincinos. Că şi întru tine, Părinte, cuvântul Lui s-a împlinit cu întreagă putere. Iar pentru aceasta te lăudăm şi noi, zicând:
Bucură-te, cel ce ai învăţat lumea prin cărţi luminate de Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce prin cuvinte cu mult folos sufletesc ai risipit neştiinţa vremurilor noastre;
Bucură-te, trâmbiţă a Duhului, care ai vestit tuturor bucuria pocăinţei;
Bucură-te, proorocule minunat, care ne-ai arătat că trăim vremurile sfârşitului;
Bucură-te, tămăduitorule milostiv al bolilor celor cu neputinţă de vindecat;
Bucură-te, îngrijitorule preaales al celor cu sufletul apăsat de necazuri;
Bucură-te, untdelemn dumnezeiesc, care ai curăţat toate rănile noastre;
Bucură-te, pace de sus, care ai împăcat nenumărate familii destrămate;
Bucură-te, povăţuitorule iscusit, că ai îndepărtat de la oameni toate cursele diavolului;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 8-lea:

Văzând lupta cea înfricoşătoare pe care o duce vrăjmaşul mântuirii împotriva familiei celei binecuvântate de Dumnezeu, te-ai încins cu arma cuvântului, învăţându-i pe soţi că pentru a putea câştiga liniştea caselor lor, trebuie să aibă răbdare şi îndelungă-răbdare, şi jertfire de sine cu dragoste. Îl slăvim pe Dumnezeu neîncetat, Cuvioase, pentru că te-a trimis să ne arăţi calea cea dreaptă, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

"Daţi-mi mame creştine şi vă voi da sfinţi care să schimbe lumea", a spus dumnezeiescul Gură de Aur. Iar tu, pătruns fiind de acest adevăr, te-ai ostenit cu timp şi fără timp, prin rugăciuni şi îndemnuri, să le arăţi soţilor celor credincioşi că pacea familiei este roadă a Duhului Sfânt, şi că trebuie să lupte pentru ea cu străduinţă şi înţelepciune. Pentru că te-ai nevoit ca să aduci vindecare familiilor noastre celor atât de crunt lovite de ispite, îţi mulţumim cu toţii, zicând:
Bucură-te, mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu pentru bunaînţelegere a celor căsătoriţi;
Bucură-te, că pe soţii cei binecredincioşi i-ai povăţuit să trăiască în înfrânare şi sfinţenie;
Bucură-te, că pe aceştia i-ai învăţat să-şi poarte neputinţele unul altuia, cu dragoste şi cu mărime de suflet;
Bucură-te, că părinţilor le-ai arătat că prin rugăciune harul lui Dumnezeu se pogoară asupra întregii familii, aducând bucurie şi pace;
Bucură-te, că ai luptat împotriva tuturor păcatelor, văzând că prin ele vine destrămarea căsniciei;
Bucură-te, că te-ai făcut mustrător aprig al înspăimântătoarei ucideri de prunci;
Bucură-te, că mamelor celor credincioase le-ai spus că prin pilda vieţii lor îşi pot face copiii sfinţi;
Bucură-te, că tinerilor le-ai arătat că prin ascultare câştigă milă de la Dumnezeu şi viaţă liniştită;
Bucură-te, că pe aceştia i-ai îndemnat să dobândească binecuvântarea părinţilor, prin care vine şi binecuvântarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 9-lea:

Pe cel ce în chip minunat a tămăduit bolile noastre cele trupeşti şi sufleteşti, prin rugăciunile lui cele făcute din adâncul inimii, pe Paisie, mijlocitorul nostru, să-l lăudăm noi toţi cu bucurie. Iar lui Dumnezeu, cel slăvit în Sfânta Treime, să-I cântăm cu mulţumire, zicând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Vindecător a toată boala te-ai făcut, Părinte, prin darul de care te-a învrednicit Dumnezeu. Că arzând de dragoste şi de milă pentru oamenii ce se chinuiau în dureri, te-ai rugat cu jertfire de sine pentru izbăvirea lor, învăţându-i să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate. Te fericim într-un glas, noi credincioşii, zicând:
Bucură-te, armă preatare împotriva bolii celei înfricoşătoare a cancerului;
Bucură-te, neobositule îngrijitor al celor ce se chinuiesc în dureri cumplite;
Bucură-te, izvor de vindecare în care se răcoresc toţi cei răniţi sufleteşte;
Bucură-te, izgonitorule de demoni, că ai zdrobit cu smerenia ta toată viclenia şi asuprirea diavolului;
Bucură-te, preamilostive părinte, că n-ai îndurat să-i vezi pe oameni sfârşindu-se sub greutatea chinurilor trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, că pentru aceasta toate scârbele şi bolile noastre le-ai luat asupra ta;
Bucură-te, că te-ai rugat cu mărime de suflet ca Dumnezeu să-ţi trimită ţie neputinţele noastre;
Bucură-te, că ne-ai învăţat că toate necazurile vin prin depărtarea de Dumnezeu şi de poruncile Sale;
Bucură-te, cel ce ne-ai arătat că negrăită este răsplata celor ce-şi duc boala cu răbdare, aducând slavă lui Dumnezeu;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 10-lea:

Domnul şi Mântuitorul lumii a făgăduit mare răsplată celor ce se vor osteni în bun chip spre desăvârşirea altora. Iar tu, Cuvioase, deşi călugăr simplu şi neînvăţat în cele lumeşti, ai fost înţelepţit de Însuşi Duhul Domnului ca să povăţuieşti mii de oameni pe calea mântuirii. Iar pentru aceştia te rogi până acum lui Dumnezeu, Căruia şi noi Îi cântăm cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Pentru întreaga ta virtute, Dumnezeu te-a împodobit cu daruri mai presus de fire, pe care tu le-ai folosit spre slava Lui şi spre folosul oamenilor. Că te-ai făcut părintele a mulţimi nenumărate de credincioşi, care luptaţi fiind de ispitele cele cumplite ale vremurilor noastre, căutau la tine ca la un liman dumnezeiesc. Iar pentru aceasta, te rugăm să ne primeşti şi pe noi în rândul fiilor tăi duhovniceşti, şi să ne îngădui să-ţi cântăm, cu mulţumire, aşa:
Bucură-te, că i-ai învăţat pe oameni să lupte cu gândurile cele rele sădite în minte de vrăjmaşul mântuirii noastre;
Bucură-te, că strălucind de darul deosebirii duhurilor, fiilor tăi le arătai îndată dacă gândurile lor sunt de la Dumnezeu sau de la diavol;
Bucură-te, că prin harul lui Dumnezeu cunoşteai adâncul inimilor oamenilor;
Bucură-te, că având deplină înţelepciune, ai zădărnicit toate cursele cele meşteşugite ale celui viclean;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai întors la pocăinţă adevărată prin dragostea ta cea nefăţarnică;
Bucură-te, că te-ai făcut mustrare înţeleaptă a celor îndărătnici şi mândri;
Bucură-te, că ai fost mângâiere blândă a celor deznădăjduiţi şi covârşiţi de ispite;
Bucură-te, că ai plâns neîncetat pentru toţi cei ce vedeau în tine nemincinoasă nădejde de mântuire;
Bucură-te, că la Judecată o să-I spui lui Dumnezeu, cu dulce bucurie: „Iată, eu şi fii pe care i-ai dat mie!”;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 11-lea:

Ajungând călugăr desăvârşit, Părinte, şi plin fiind de harul lui Dumnezeu, te-ai făcut nădejde tare pentru sufletele nemângâiate ale celor ce vroiau să se închine lui Hristos în întregime. Iar pentru darurile tale, toţi vedeau în tine un îndrumător luminat de Duhul Sfânt. Pentru aceasta Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce turma Sa nu a lipsit-o de păstori cu viaţă sfântă, zicând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Ai întemeiat la Suroti o mănăstire de maici, unde fiicele tale cele mai sporite puteau să se dăruiască Mirelui Hristos cu dragoste deplină. Iar mai apoi le-ai povăţuit spre desăvârşire, ca un părinte mult iubitor şi îndelung răbdător, prin sfaturile tale cele preaminunate, care ne sunt şi nouă îndrumare nemincinoasă. Te binecuvântăm cu toţii pentru aceasta, zicând:
Bucură-te, că ai ctitorit Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul de la Suroti;
Bucură-te, că aceasta s-a făcut liman de mântuire pentru sufletele cele însetate de Hristos;
Bucură-te, că te-ai străduit cu timp şi fără timp a le face pe maici mirese desăvârşite ale Domnului nostru;
Bucură-te, că le-ai învăţat călugăria cea adevărată, care înseamnă lepădare de lume şi de poftele ei;
Bucură-te, că neîncetat te-ai străduit să le aprinzi râvna spre nevoinţa cea binecuvântată;
Bucură-te, că le-ai călăuzit spre mărturisirea cât mai deasă a păcatelor, prin carea se strică întru totul lucrările diavolului;
Bucură-te, că povăţuirile tale au căzut pe pământ roditor şi au răcorit lumea întreagă;
Bucură-te, că ai luptat cu putere împotriva duhului lumesc care vatămă cumplit viaţa de mănăstire;
Bucură-te, că prin vitejia şi dragostea ta te-ai făcut tuturor călugărilor pildă de biruinţă duhovnicească;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 12-lea:

Mare a fost harul lui Dumnezeu care s-a revărsat peste tine, Cuvioase, şi mari şi milele Lui, că pentru multa ta jertfă, Cel Atotbun te-a învrednicit de descoperiri minunate şi de bucurii mai presus de fire. Ne bucurăm şi noi văzând răsplata pe care Dumnezeu o dă sfinţilor Săi, şi rugându-L să ne facă şi pe noi părtaşi ei, Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Ai gustat, Părinte, încă de aici din bucuriile raiului, cele gătite de Mult-milostivul Dumnezeu tuturor celor ce slujesc Lui cu dragoste. Că deşi au fost mari luptele pe care vrăjmaşul cel viclean le-a dus cu tine, cu mult mai mari au fost mângâierile prin care Dumnezeu te-a întărit în virtute. Pentru aceasta, întru smerită laudă, îţi cântăm:
Bucură-te, lumină preadulce prin care Hristos străluceşte lumii întregi;
Bucură-te, flacără minunată, care ne aprinzi şi pe noi de dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai făcut sălaş deplin al harului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că acesta a născut în tine toate roadele sfinţeniei;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a copleşit cu darurile Sale cele mai presus de fire;
Bucură-te, că ai gustat din lumina cea necreată şi pururea fiitoare;
Bucură-te, că ai trăit cu Sfinţii ca şi cu nişte prieteni apropiaţi;
Bucură-te, că Maica Preabună a Domnului nostru ţi s-a arătat pentru a te întări în necazuri;
Bucură-te, minune negrăită, că te-ai învrednicit a vorbi cu Însuşi Hristos, Stăpânul şi Dumnezeul nostru;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 13-lea:

"Mulţi sfinţi ar fi dorit să trăiască în vremea noastră, ca să se nevoiască", grăit-ai, Părinte, luminat fiind de Duhul Sfânt. Că ne-ai vestit nouă, celor întunecaţi, că vremurile sunt spre plinire şi că cei ce acum se luptă cu vitejie ca să-şi câştige mântuirea, au plată de mucenic. Pentru aceasta, Îi mulţumim lui Dumnezeu, Cel ce cu milă şi-a cercetat poporul, trimiţând pe Sfântul Său spre luminarea noastră, şi Îi cântăm Preabunului Stăpân, în glas de bucurie, cântarea: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori.
Şi iarăşi Icosul 1: Dumnezeu a rânduit... şi Condacul 1: Să-l lăudăm...

Apoi această

Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul

Iubite Părinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfinţeniei şi ai ajuns desăvârşit în virtute, şi pentru aceasta ai câştigat îndrăzneală deplină către Milostivul Dumnezeu, roagă-L pe Acela Căruia I-ai slujit neîncetat în viaţă, să nu ne piardă pentru păcatele noastre cele multe, ci să ne întoarcă la pocăinţa cea binecuvântată.
Tu, care cât ai fost pe pământ ai tămăduit cu atâta dragoste neputinţele noastre nenumărate, boli trupeşti şi sufleteşti, cu mult mai mult poţi acum să ne ajuţi şi să ne izbăveşti de toate greutăţile. Deci miluieşte-ne, Părinte, pentru dragostea ta cea nemăsurată, pentru bunătatea ta cea dumnezeiască, şi nu ne lăsa pe noi, cei plini de atâtea păcate.
Tu, care nu ai obosit a ne povăţui spre mântuire şi a ne purta neputinţele câtă vreme ai fost aici cu noi, înţelepţeşte-ne şi acum ca să putem birui ispitele pe care vicleanul diavol le ţese neîncetat în jurul nostru, şi cu care vrea să ne piardă sufletele pentru veşnicie. Luminează-ne ca să putem cunoaşte voia lui Dumnezeu pentru noi, şi roagă-te Stăpânului ca să ne dea putere să o împlinim cu mulţumire.
Tu, care ne-ai fost o pildă nesmintită de vitejie şi de jertfire de sine, întăreşte-ne şi pe noi ca să putem să-ţi urmăm în virtute, pentru a câştiga cununa cea nepieritoare, de care şi tu te-ai învrednicit cu prisosinţă.
Aşa, Părinte, nu ne lepăda pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Îndelung-răbdătorul nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrăzneală înaintea tronului Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu să ne dea, pentru tine, scumpa mântuire. Şi astfel, mulţumindu-ţi din adâncul inimii pentru toate câte le-ai făcut pentru noi, şi încă le mai faci, să-I mulţumim şi Dumnezeului nostru preabun, cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

"În liniște, Dumnezeu îți vorbește prin conștiința ta, ia aminte la ce-ți spune și cu siguranță n-o să-ți pară rău.” Sfântul Paisie Aghioritul

 

"În liniște, Dumnezeu îți vorbește prin conștiința ta, ia aminte la ce-ți spune și cu siguranță n-o să-ți pară rău.” Sfântul Paisie Aghioritul"În liniște, Dumnezeu îți vorbește prin conștiința ta, ia aminte la ce-ți spune și cu siguranță n-o să-ți pară rău.” Sfântul Paisie Aghioritul

 

Sfaturile Părintelui Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul a sfătuit și îndrumat duhovnicește, de-a lungul timpului, numeroși monahi și mireni de toate categoriile sociale, de toate vârstele și din toate părțile lumii. Mare parte din aceste sfaturi au fost adunate în cărțile scrise despre el.

Sfaturile sale nu sunt general valabile

Trebuie accentuat totuși un aspect foarte important referitor la sfaturile acestui mare ascet: ele nu sunt valabile pentru toți oamenii. Mai ales din acest motiv Cuviosul Paisie nu dorea să fie înregistrat pe casetă [1].

Părintele cunoștea dispoziția sufletească, receptivitatea, rezistența celui pe care îl sfătuia și de aceea vorbea potrivit cu statea aceluia. El se purta cu fiecare suflet cu mult discernământ, evitând extremele și exclusivismul, și dădea leacul potrivit.

Pentru aceeași problemă dădea la persoane diferite soluții diferite. Nu era "compresor". Odată a spus cuiva: "Tot ce-ți spun, o spun pentru tine. Iar dacă vei spune și altuia, nu se va folosi, ci mai mult se va vătăma. De aceea să fii cu luare aminte."

Sfaturi si apoftegme despre GANDURI

"Inainte ca vrajmasul sa inceapa lupta, incepe bombardarea cu ganduri. Rugaciunea lui Iisus este arma cea mai grea (puternica) impotriva gandurilor vrajmasului."

"Ingerii ne impart gandurile curate, demonii pe cele murdare. Fiecare da celorlalti din ceea ce are."

""Inapoia Mea, satano!" De vreme ce Hristos i-a spus diavolului astfel, noi de ce sa purtam discutii cu el (cu necuratul) prin gandurile cele de-a stanga?"

"Pasarile au aripi ca sa evite cursele, iar noi oamenii - cugetul, ca sa evitam pacatele si sa urcam la Tronul lui Dumnezeu. Sa alungati cugetele rele pe care le aduce diavolul! Sa nu le dati importanta, ci sa le aruncati in spate."

"Un gand bun, curat, are mai mare putere decat orice nevointa."

"Fiecare trebuie sa ajunga la punctul sa le vada pe toate curate. Pe toate trebuie sa le justifice in sensul cel bun."

"Gandurile curate au mai mare putere duhovniceasca decat toata asceza, postul, privegherea, etc."

"Cea mai mare boala a epocii noastre o aduc gandurile desarte ale oamenilor mireni, care aduc nelinistea. Vindecarea o da numai Hristos prin pacea sufleteasca impreuna cu vesnicia, numai omul sa se pocaiasca si sa se intoarca la Hristos."

"Gandurile bune aduc sanatatea duhovniceasca."

"Toata viata duhovniceasca este fundamentata pe gand."

"Atunci cand cineva vede un lucru care il poate sminti, sa nu judece, ci sa zica in sinea sa: "Cu fapta nu sunt de acord, dar nu stiu ce imprejurari l-au silit sa faca lucrul acesta, ce circumstante atenuante are; si se poate sa fi interpretat gresit fapta acestuia." Nu putem cunoaste cele ascunse ale omului."

Sfaturi si apoftegme despre SIMPLITATE

"Cu cat oamenii resping viata cea fireasca, simpla, si inainteaza spre lux, se mareste nelinistea omeneasca. Si cu cat inainteaza in politetea lumeasca, cu atat se pierde simplitatea, bucuria si zambetul firesc al omului."

"Trebuie sa ne simplificam viata, caci luxul il oboseste pe om. Sunt unii oameni care doresc continuu bunuri materiale. Alearga dupa aceea sa scoata mai multi bani si astfel isi inmultesc si mai mult nelinistea."

Sfaturi si apoftegme despre RUGACIUNE

"Vrei ca rugaciunea ta sa se faca din inima si sa fie bine primita de Dumnezeu? Fa durerea semenului tau a ta. Chiar si numai un suspin din inima pentru aproapele tau aduce rezultate minunate. Vestirea dumnezeiasca a rugaciunii bine primite este mangaierea dumnezeiasca ce o simte omul dupa acea rugaciune."

"Rugaciunea linistita de noapte ajuta mult cu tihna ei si este mai eficace si pentru sporirea noastra duhovniceasca, precum si ploaia linistita de noapte ajuta mult la dezvoltarea plantelor."

"Rugaciunea unui om smerit care crede ca este mai rau decat toti are mai multa valoare decat privegherea pe care o face altul cu cuget trufas. Cand ne rugam cu mandrie ne batjocorim pe noi insine."

"Sa te rogi mereu si sa nu te imputinezi sufleteste rugandu-te, nici sa ceri cu nepasare mila lui Dumnezeu. Sa te rogi ca si cum toate tin de Dumnezeu, si sa te straduiesti ca si cum toate ar tine de tine."

"Trebuie sa ne rugam pentru toti cei care ne graiesc de rau si sa cerem de la Dumnezeu sa le dea pocainta, luminare, sanatate, si sa nu lasam inlauntrul nostru nicio urma de ura pentru ei."

Sfaturi si apoftegme despre IISUS

"Iisus este dulce si cine isi aduce amaraciunea durerii sale la Hristos, amaraciunea i se preface in sirop dulce."

"Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat L-a dat pe Fiul Sau sa fie rastignit, ca sa ne mantuiasca."

Sfaturi si apoftegme - Bibliografie

Cartea "Mica Filocalie", formata din sfaturi date de Cuviosul Paisie Aghioritul (Editura Egumenita, 2009)

Cartea "Parintele Paisie mi-a spus...", scrisa de Atanasie Rakovalis (Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2002)

---

NOTA:
Termenul APOFTEGMA provine din frantuzescul "apophtegme" si din grecescul "apophtegma" , care inseamna "sentinta"; apoftegma reprezinta o formulare aforistica memorabila, de obicei antica ori asemuindu-se maretiei celor vechi, a unui personaj celebru; gandire adanca, exprimata simplu si lapidar. In antichitate, autori ilustri (Plutarh, Diogenes Laertios etc.) au colectionat apoftegme ale regilor sau ale filozofilor. "Apoftegmele sunt intelepciunea trecutului condensata pentru educarea si calauzirea prezentului." (Tryon Edwards) Uneori ii vindeca imediat
Uneori, Parintele Paisie ii vindeca pe bolnavi doar prin cuvintele: "Nu ai nimic, esti bine", sau "Sotia ta nu are nimic". Alteori, ii insemna pe cei bolnavi cu Sfintele Moaste ale Sfantului Arsenie Capadocianul si ii ungea cu ulei de la candela Maicii Domnului, in Semnul Sfintei Cruci, si bolnavii se vindecau sau isi imbunatateau imediat starea de sanatate. [1]
Alteori a oferit remedii
Zeama de orz pentru infectie urinara
Un barbat suferea adeseori de infectie urinara si s-a vindecat de aceasta folosind reteta de zeama de orz pe care i-a recomandat-o Parintele Paisie Aghioritul, reteta cu care se vindecase si o fetita de cinci ani, care era aproape sa moara din cauza unei infectii urinare. Vazand ca s-a vindecat, barbatul a recomandat apoi aceasta reteta si altor cunoscuti ai sai care sufereau de infectie urinara si prostata, si s-au vindecat si ei cu aceasta reteta. Iata reteta: se fierbe un kilogram de orz curat - spalat de praf in prealabil (vedeti paragraful urmator) - in cinci litri de apa; cand boabele de orz incep sa se desfaca, se opreste fiertul; din acest orz fiert - mai precis, doar zeama (vedeti paragraful urmator) - bolnavul trebuie sa bea cate un pahar dimineata, la amiaza si seara, inainte de mancare; acest orz fiert (zeama) trebuie pastrat la frigider si incalzit putin inainte de a-l bea (se incalzeste doar cantitatea care se bea atunci). [6]

Cuviosul Paisie Aghioritul i-a recomandat zeama de orz, tot pentru tratarea infectiei urinare, dar si ca intaritor al organismului, si pentru curatarea rinichilor si a vezicii urinare, si domnului Atanasie Rakovalis, autorul cartii "Parintele Paisie mi-a spus...". In aceasta carte (aparuta la Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2002), la paginile 56 - 57, in subiectul 49, autorul relateaza faptul ca odata a avut infectie urinara si, in decursul unui an, a luat de cinci ori antibiotice puternice, cate o luna, dar fara niciun rezultat. I-a cerut sfatul Cuviosului Paisie, care i-a spus sa ia orz curat, sa-l fiarba pana cand se desface bobul si sa bea numai zeama - cate un pahar dimineata, la amiaza si seara - timp de o luna. Parintele Paisie i-a spus chiar ca poate sa bea cat doreste din aceasta zeama de orz fiert, caci nu ii va dauna. Domnul Rakovalis marturiseste ca a folosit o alta varianta de zeama de orz (cel putin asa reiese din cartea in limba romana, mentionata mai sus, care este de fapt tradusa din limba greaca): intr-un termos cam de un litru punea apa fiarta, arunca inauntru o mana de orz, spalat dinainte de praf; il lasa toata noaptea, iar dimineata il strecura si bea zeama. Dupa cincisprezece zile s-a vindecat complet, motiv pentru care nu a mai continuat tratamentul cu zeama de orz dupa cele cincisprezece zile.

Multi morcovi pentru sanatate si curatarea sangelui
Parintele Paisie Aghioritul recomanda oamenilor sa manance multi morcovi, deoarece fac bine organismului si curata sangele. [8] Recomanda consumul de morcovi si narcomanilor. [9]

Lua bolile si neputintele asupra sa
Este binecunscut faptul ca, de multe ori, Parintele Paisie a cerut de la Dumnezeu sa ii trimita lui bolile oamenilor, si pe aceia sa ii insanatoseasca. Datorita unei alte harisme minunate pe care a primit-o de la Bunul Dumnezeu, aceea a jertfirii de sine, Cuviosul Paisie ii vindeca pe unii oameni luandu-le bolile asupra sa. [10]

De exemplu, atunci cand a auzit ca o fetita este bolnava de cancer la intestine, I-a cerut Atotputernicului sa-i dea lui cancerul si sa o vindece pe fetita, lucru care s-a si intamplat: fetita a fost vindecata, iar Parintele Paisie s-a imbolnavit de cancer la intestine. [11]

Vindeca doar cand vroia Dumnezeu
Au fost si cazuri cand Parintele Paisie Aghioritul nu i-a vindecat pe cei care i-au cerut ajutorul, deoarece asa era voia Domnului, intrucat asa era mai bine pentru ei: adica era mai folositor pentru ei - dar si pentru cei din jurul lor (cei care ii ajutau in neputintele lor) - sa fie bolnavi, decat sa fie sanatosi. Pe un paralizat, smeritul monah aghiorit l-a vindecat doar pentru cateva minute, ca sa vada puterea lui Dumnezeu, sa inteleaga ca la Dumnezeu nimic nu e cu neputinta, dar apoi l-a readus in starea de paralizat, pentru ca Dumnezeu i-a descoperit ca daca acel om nu ar fi fost paralizat, nu s-ar fi putut mantui. Asta pentru ca cei bolnavi - mai ales cei care sunt grav bolnavi, cum sunt paralizatii, care se chinuie foarte mult - se fac pricina de mantuire si pentru cei din jurul lor, care se ostenesc ajutandu-i. Astfel, bolile cumplite pe care acestia le au ii ajuta sa se mantuiasca nu numai pe ei insisi, ci si pe rudele si apropiatii lor. [12] Odata, Cuviosul Paisie Aghioritul a spus despre un paralizat, pe care rudele il adusesera la el: "Acesta intra in Rai fara pasaport!".
Cazuri concrete de vindecari, savarsite de Parintele Paisie in timpul vietii sale
A vindecat dureri puternice de cap
Autorul cartii "Cuviosul Paisie Aghioritul - Marturii ale inchinatorilor" (cartea care relateaza numeroase minuni facute de Parintele Paisie) - ofiterul de aviatie in rezerva Nicolae Zurnazoglu - marturiseste in cartea sa ca suferea de sase ani de niste dureri puternice de cap, pe care niciun medic nu i le putea vindeca. Dupa ce i-a spus Parintelui Paisie de aceste dureri, Parintele s-a rugat si indata durerile i-au disparut. [13]
A vindecat o afectiune a inimii
Profesorul M.S. a facut niste teste de efort, care au aratat ca are probleme la inima. A luat niste medicamente, la recomandarea unor medici cardiologi, dar afectiunea nu se vindeca, motiv pentru care medicii i-au recomandat sa faca o coronografie. Profesorul M.S. se temea sa faca aceasta consultatie primejdioasa si de aceea i-a cerut ajutorul Parintelui Paisie Aghioritul printr-o scrisoare. Parintele Paisie i-a raspuns profesorului printr-un preot ca se va ruga pentru el si ca toate vor merge bine. Astfel, pe data de 5 mai 1992, M.S. a facut coronografia si, in tot acest timp, profesorul s-a gandit la Parintele Paisie Aghioritul si la Coliba sa, "Panaguda". In urma coronografiei, medicii au ramas uimiti, deoarece afectiunea disparuse complet si artera coronara era perfect sanatoasa, lucru care nu se putea explica in mod stiintific. Bineinteles, aceasta vindecare minunata a fost savarsita prin rugaciunile Cuviosului Paisie Aghioritul, care a venit imediat in ajutorul celui care l-a rugat. [14]
A vindecat constipatia
Parintele Paisie l-a vindecat pe un monah ce suferea de multi ani de o constipatie, care ii provocase si o hemoragie. Medicamentele luate la recomandarea medicilor nu l-au putut vindeca, de aceea monahul i-a cerut ajutorul Cuviosului Paisie. In urma rugaciunilor facute de Parintele Paisie, hemoragia i s-a oprit si constipatia i-a disparut. [15]
A creat un rinichi si doua trompe uterine
In februarie 1993, in urma unor radiografii, parintii unei fetite de trei ani si jumatate au descoperit ca aceasta avea doar un rinichi si nu avea trompele uterine. Bunicul fetitei il cunostea bine pe Parintele Paisie, inca din 1979, cand vizitase a patra oara Sfantul Munte Athos, si, la auzirea acestei vesti triste, i-a trimis o scrisoare Cuviosului Paisie, in care l-a rugat sa-i vindece cu desavarsire nepotica, si ea sa aiba toate organele intregi. Pe data de 25 iunie 1993, bunicul fetitei a aflat ca noile radiografii aratau ca nepotica lui se vindecase complet si avea doi rinichi sanatosi si doua trompe uterine. [16]
A vindecat desavarsit o tumoare la picior
Unei profesoare din Finlanda i-a aparut, inainte de Craciunul din anul 2000, o tumoare neobisnuita pe una din coapse, ce trebuia operata imediat. In ziua cand a mers la spital, profesoara i-a cerut sotului sau sa-i aduca cartea despre Cuviosul Paisie Aghioritul. Chirurgul a avertizat-o ca e posibil ca, dupa aceasta operatie, sa nu mai poata merge niciodata. Profesoara a decis sa faca operatia cu multa nadejde si incredere in Dumnezeu si in mijlocirile Parintelui Paisie. Operatia si convalescenta au decurs foarte bine, iar piciorul s-a vindecat atat de bine, incat profesoara a continuat sa schieze multi kilometri, asa cum facea si inainte de operatie. [17]
A vindecat cancerul
Odata, a venit la Cuviosul Paisie un barbat din Tesalonic, a carui sotie avea cancer; facuse si chimioterapie, si ii cazuse parul. Parintele Paisie l-a linistit pe barbat, spunandu-i ca sotia lui nu va pati nimic, si i-a dat o cruce facuta de el, ca sa o poarte sotia sa. Intr-adevar, sotia acelui om nu a patit nimic, ci a facut si copii, iar in anul 2005 (cand a fost publicata, in limba greaca, cartea care relateaza aceasta minune) inca traia si avea si nepoti. [18]
A vindecat frica de intuneric si ulcerul duodenal
Un baiat din Tesalonic a suferit adesea, pana la varsta de cincisprezece ani, de o frica iesita din comun: se temea de intuneric, se temea sa mearga singur pana intr-o camera alaturata sau sa ramana singur in casa. Din clipa in care tatal baiatului i-a spus Parintelui Paisie despre frica fiului sau, aceasta frica a baiatului a disparut cu desavarsire. La varsta de optsprezece ani, acest baiat s-a imbolnavit de ulcer duodenal. Cand tatal sau i-a spus Cuviosului Paisie despre aceasta boala, Cuviosul l-a linistit pe baiat, spunandu-i: "Nu te teme! Te vei face bine!". De atunci baiatul nu a mai avut nicio durere. [19]
A vindecat hernia si diabetul
O persoana avea hernie si diabet, si, cand i-a spus Cuviosului Paisie despre aceste afectiuni ale sale, Marele Sfant Aghiorit i-a spus: "Nu ai nimic. Sa mergi sa te aranjezi duhovniceste." Acea persoana a ascultat indemnul Parintelui Paisie - adica s-a spovedit si s-a impartasit - si indata s-a vindecat. [20]
A vindecat crize spasmodice
Un tanar care suferea de crize spasmodice a fost adus de tatal sau la Marele Sfant Aghiorit. Cuviosul Paisie a atins Moastele Sfantului Arsenie Capadocianul de acel tanar, moment in care tanarul a inceput sa se loveasca, si-a sfasiat costumul, apoi s-a linistit, vindecandu-se totodata de acele crize. [21]
A vindecat de raie si de "ochi inchisi"
Fetita unui stomatolog din Tesalonic s-a imbolnavit de raie, incat la fiecare doua-trei zile, trupusorul ei se facea de sus pana jos ca al sarpelui. Tatal ei a mers la Cuviosul Paisie si i-a cerut ajutorul. Parintele i-a spus ca fetita lui se va vindeca, si i-a dat o cruce facuta de el, care avea in ea o particica din Sfintele Moaste ale Sfantului Arsenie Capadocianul. Imediat dupa aceasta vizita la Marele Sfant Aghiorit, pe trupul fetitei nu a mai aparut niciun semn de raie, dar i-a ramas o mica buba la genunchi - Cuviosul Paisie i-a spus tatalui ei (cu ocazia unei vizite ulterioare) ca Dumnezeu i-a lasat acea buba mica pentru ca fata sa-si aminteasca de boala avuta. Alta data, acel stomatolog l-a vizitat pe smeritul monah aghiorit impreuna cu baietelul sau, care suferea de doi-trei ani de o boala grava, pe care medicii nu o putusera identifica, boala care il determina pe copil sa aiba permanent ochii inchisi, chiar si cand era treaz. Cuviosul Paisie l-a indemnat pe copil sa ridice o piatra foarte grea. Printr-o minune, copilul a reusit sa ridice piatra si, din acel moment, ochisorii lui s-au deschis si s-a vindecat cu desavarsire de acea boala misterioasa, care il facuse (timp de 2 - 3 ani) sa para un copil permanent adormit. [22]
A vindecat o tumoare benigna la vezica si puternice dureri de cap
Un domn din Ioanina avea o tumoare la vezica, il durea vezica si urina cu mult sange; nu stia daca tumoarea este benigna sau canceroasa. L-a vizitat pe Parintele Paisie Aghioritul, impreuna cu un prieten al sau care avea dureri de cap foarte puternice. Cuviosul l-a insemnat, in Semnul Sfintei Cruci, cu Sfintele Moaste ale Sfantului Arsenie Capadocianul, mai intai pe prietenul acelui domn, si durerea puternica de cap i-a disparut imediat. Apoi l-a insemnat si pe acel domn cu Sfintele Moaste ale Sfantului Arsenie Capadocianul, i-a spus sa nu se teama, ca nu are cancer, si l-a indemnat sa mearga la medic sa-i cauterizeze tumoarea. Bolnavul a ascultat sfatul Cuviosului Paisie, si si-a cauterizat-o. Desi medicul l-a anuntat ca va fi nevoie sa-i faca cauterizare la fiecare sase luni, acel domn din Ioanina nu a mai avut niciodata probleme cu vezica, si nu si-a mai facut nicio cauterizare. [23]
A vindecat dependenta de droguri
Un tanar narcoman incerca de multa vreme sa taie patima din pricina careia sufereau atat el, cat si familia lui. Desi nu stia prea bine cine este Cuviosul Paisie Aghioritul, si-a pus in el ultima speranta de vindecare, spunandu-si in sinea sa: "O fi avand el un medicament si pentru mine ca sa ma las de droguri". Cand l-a vizitat pe Parintele Paisie, Marele Sfant Aghiorit i-a dat niste alune, spunandu-i ca sunt niste hapuri bune pentru bietul tanar. Dupa ce a mancat acele alune, tanarului i-a disparut cu desavarsire dependenta de droguri. [9]
A vindecat dependenta de fumat
Se cunosc multe cazuri de fumatori impatimiti care s-au lasat de fumat cu ajutorul Parintelui Paisie Aghioritul, care i-a vindecat de aceasta dependenta atat cu rugaciunea sa, cat si prin cuvintele sale, care erau foarte puternice - aduceau o dispozitie de repulsie fata de tigara, care taia dorinta de a mai fuma. Pe un domn care dorea sa se faca monah si care nu reusea sa se lase de fumat, Cuviosul Paisie l-a vindecat imediat de aceasta dependenta, batandu-l mangaietor pe umar si spunandu-i: "Te vei izbavi, nu te teme!". Pe un alt inchinator dependent de fumat (fuma trei pachete pe zi) l-a vindecat intr-o clipa, luandu-i din gura tigara (pe care inchinatorul si-o aprinsese in mod inconstient) si spunandu-i ca nu va mai fuma niciodata. [24]
A vindecat un orb
In iulie 1992, a fost adus la Parintele Paisie un copil de zece ani, care era orb complet. Cuviosul l-a intrebat ce doreste sa-i dea Hristos, iar copilul i-a raspuns: "Vreau sa devin un copil bun". Si indata copilul s-a vindecat de orbire. [25]
A vindecat scleroza in placi si paralizia
O tanara in varsta de saptesprezece ani suferea de scleroza in placi si incepuse sa paralizeze. Cand i s-a spus despre ea, Parintele Paisie i-a spus tatalui ei ca fiica lui se va face bine si va merge sa studieze. Intr-un an de zile, starea acelei fete s-a imbunatatit vazand cu ochii; s-a vindecat complet, apoi a studiat la Atena. Nu s-a mai imbolnavit niciodata. [26]
A vindecat o tumoare canceroasa din spatele unui ochi
In anul 1989, un elev de la Atoniada (vestitul Seminar Teologic din Careia, capitala administrativa a Sfantului Munte Athos) s-a imbolnavit de cancer - i se descoperise o tumoare in spatele unui ochi. Inainte de a intra in spital pentru operatie, elevul a mers cu tatal sau la Cuviosul Paisie, pe care tatal l-a implorat cu lacrimi in ochi sa-i vindece copilul. Atunci Parintele Paisie i-a spus cu siguranta: "Nu te mahni, nu are nimic." Cand au mers dupa patru zile la operatie, in urma analizelor, medicii au constatat cu uimire ca tumoarea disparuse. Astfel, nici nu a mai fost nevoie sa-i scoata ochiul elevului. [27]
A vindecat o problema acuta de respiratie din nastere
In 1993, primul fiu al unui scafandru s-a nascut cu o problema acuta de respiratie, iar medicii ii dadeau foarte putine sanse de supravietuire. Cand tatal copilului a mers la Cuviosul Paisie, acesta i-a spus sa mearga la spital si sa-l ia pe fiul sau de acolo, intrucat nu are nimic. Telefonandu-i sotiei sale, aceasta i-a confirmat minunata schimbare a copilului. Copilul s-a vindecat complet si de atunci este cu desavarsire sanatos. [28]
A vindecat o muta din nastere
Fiica unui invatator din Preveza s-a nascut muta. Parintii ei au mers pe la multi medici, chiar si in strainatate, si au cheltuit multi bani, dar nu au putut sa o vindece. Apoi i-au cerut ajutorul Parintelui Paisie, care s-a rugat timp de aproape un an pentru acea fetita, care, la varsta de sapte ani, a inceput sa vorbeasca, datorita rugaciunilor Marelui Sfant Aghiorit si ale parintilor ei. [29]
A vindecat sterpiciunea unor femei
In primavara anului 1993, un barbat a carui sotie nu putea ramane insarcinata a mers la Cuviosul Paisie si i-a cerut ajutorul. Parintele l-a linistit, spunandu-i ca sotia lui va face copii, dar ca aceasta este ca arborele care are foarte multa seva si al carui trunchi trebuie crestat putin, ca sa tina rodul. In anul 1995, medicul i-a spus sotiei ca trebuie sa faca o mica interventie chirurgicala. Dupa aceasta a nascut trei copii. O alta femeie, casatorita de paisprezece ani, nu dobandise niciun copil si se revolta adesea, intrebandu-se de ce nu ii da si ei Dumnezeu un copil. Cand i s-a spus despre ea, Parintele Paisie a spus: "Ei, sa faca si ea un copil, ca sa nu mai carteasca". Dupa un an, acea femeie a dobandit un copil. In 1989, o doamna care nu putea deveni mama l-a vizitat pe Parintele Paisie, cand se afla la Manastirea Sfantului Ioan Teologul de la Suroti. Parintele i-a spus ca se va ruga pentru ea si ca va dobandi un copil. La doua-trei luni dupa asta, doamna aceea a ramas insarcinata, iar pe 13 iulie 1990 a nascut un baietel, caruia i-a pus numele de Arsenie - numele Sfantului Arsenie Capadocianul, nasul de botez al Parintelui Paisie Aghioritul, si numele de mirean al Cuviosului Paisie Aghioritul (inainte de a deveni monah, numele civil al Parintelui Paisie era Arsenie Eznepidis). [30]
Vindecari savarsite de Cuviosul Paisie Aghioritul dupa trecerea sa la cele vesnice
A vindecat o puternica mancarime de cap si ranile provocate de aceasta
O doamna (care vizitase adesea manastirea intemeiata de Cuviosul Paisie - cea de la Suroti) suferea de peste o luna de o mancarime puternica de cap, ce ii provocase rani pe piele. Numerosii medici pe care ii consultase ii spusesera, toti, ca nu exista un remediu pentru acea boala, si ca boala va ceda dupa o lunga perioada de timp. Doamna aceea a mers si s-a inchinat la mormantul Parintelui Paisie (aceasta s-a petrecut la cateva zile dupa adormirea Cuviosului Paisie). Seara, cand a ajuns acasa, doamna a observat ca nu mai simtea mancarime si nici durere, iar ranile i se vindecasera. Mai inainte de a face aceasta observatie, doamna isi aranjase parul cu mainile pe care ramasese putin pamant de la mormantul smeritului monah aghiorit. [50]
Fularul sau a vindecat cancerul la san
O doamna care suferea de cancer la san a luat in brate fularul Cuviosului Paisie Aghioritul si s-a rugat cu lacrimi in ochi in fata icoanelor. Dupa patru-cinci zile si-a facut analize si a descoperit ca chistul de la san ii disparuse. [51]
A daruit vederea
In anul 2002, o doctorita din Moscova a avut un accident, in urma caruia nu mai vedea cu ochiul stang. In spital, spre dimineata, in timp ce se afla intre somn si veghe, i-a aparut Parintele Paisie (l-a recunoscut, deoarece citise o carte despre el), i-a acoperit capul cu un prosop mic si apoi a disparut. Din acel moment, acea doamna si-a dat seama ca vede cu ochiul bolnav, nemaiavand nevoie de interventia medicilor. [52]
A vindecat de calciurie
In anul 2001, o doamna din Likostomo Pellas mergea spre Tesalonic impreuna cu fiul ei, care suferea de calciurie, pentru a-i face acestuia analize. Aveau la ei si o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, din care a iesit la un moment dat, timp de zece minute, o mireasma negraita, pe care a simtit-o si baiatul bolnav. Cand au facut analizele, acestea au aratat ca baiatul se vindecase complet. [53]
A vindecat demonizati
In anul 1995, un domn din Tesalonic, care era posedat de un demon inca de la varsta de doisprezece ani, a fost asezat pe mormantul Marelui Sfant Aghiorit - Parintele Paisie Aghioritul. Acolo l-a vazut pe smeritul monah aghiorit cum s-a ridicat de la mijloc in sus, ca si cum s-ar fi trezit din somn, i-a pus mana pe frunte (acelui domn) si, in acea clipa, din gura acelui domn a iesit un fum negru. In acel moment a iesit pentru totdeauna demonul din acel domn, domn care a simtit apoi, timp de patruzeci de zile, o bucurie atat de mare, incat plangea mereu. [54] Intr-o noapte de decembrie a anului 1996, Cuviosul Paisie Aghioritul i s-a aratat unei demonizate si i-a spus sa vina la mormantul sau si o va vindeca. A doua zi dimineata, acea femeie a venit la Manastirea Sfantului Ioan Teologul, de la Suroti (unde se afla mormantul Parintelui Paisie), s-a inchinat la mormantul Cuviosului Paisie si, cand a ajuns la pangarul manastirii - unde era si maica responsabila -, a cazut la pamant si a inceput sa se loveasca, sa urle salbatic si sa-si miste repede capul intr-o parte si alta. Mugea, scuipa, gafaia si spunea cu o voce barbateasca, salbatica, amenintatoare: "Paisie, ma arzi, ma arzi, vrei sa ma trimiti inapoi in tartar... Si aceasta femeie nenorocita numai pe la manastiri ma duce... De ce o ajuti? Ma arzi, ma arzi, Paisie!" Si apoi a ramas nemiscata, ca si cum ar fi lesinat. Dupa un timp a deschis ochii si a inceput sa planga linistit, multumindu-i Parintelui Paisie. [55]

” Dumnezeu fara noi ramane tot DUMNEZEU, insa noi, fara Dumnezeu suntem NIMIC!

 "În liniște, Dumnezeu îți vorbește prin conștiința ta, ia aminte la ce-ți spune și cu siguranță n-o să-ți pară rău.”
Sfântul Paisie Aghioritul

Sfântul Paisie Aghioritul ne-a lăsat acest cuvânt de învățătură și liniștire sufletească:

“Taci! Nu vorbi mai mult decât este nevoie, nu te contrazice cu nimeni, nu supăra pe nimeni prin ce spui. Fugi de prilejurile de a cădea în păcate, pe cât poți, fugi de agitația, zgomotul și zarva lumii!

Linişteste-te! Nu te risipi, vrând să faci prea multe, nu îți pierde pacea sau timpul cu nimicuri. Să faci atât cât este nevoie. Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consuma cu toate problemele ei, și de multe ori uităm ca nu trăim o mie de ani, uităm că rugăciunea sau relația noastră cu Dumnezeu este cea mai importantă!

Avem nevoie de liniște, trebuie să învățăm să mai oprim radio-ul, tv-ul, telefonul și să petrecem o clipă de aur nu doar cu noi înșine, dar mai ales cu Iisus Hristos! În liniște, Dumnezeu îți vorbește prin conștiința ta, ia aminte la ce-ți spune și cu siguranță n-o să-ți pară rău.”"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Mulțumesc, Măicuța mea

 - Maică dulce, ce să fac
În acest Post ca să-ți plac?

- Fii cuminte, răbdător,
Înfrânat și ascultător!
Fie-ți vorba mai puțină,
Iară inima mai plină,
De îndurare și iubire
Pentru întreaga omenire!
De vrei model de trăit,
Ia-L pe Fiul meu iubit!
Sfinții, pilde vii să-ți fie,
De înfrânare, curăție,
La tot pasul fii mereu,
Cu gândul la Dumnezeu!

- Mulțumesc, Măicuța mea,
Vreau să ascult povața ta,
Pentru a te bucura
Sufletul a-mi curăța,
Fiul Tău și Domnul meu
De păcate a mă ierta!

6 August - Schimbarea la față a Domnului

Se spune ca de astazi Vara încet, încet îsi face bagajele pentru plecare…

"De azi, omule, nu te vei mai culca afară și nici nu vei mai dormi pe pământ. Căci pe sub el se vor ascunde lighioane, iar frigul nopții va avea lung tăiș. De azi, iarba va îmbătrâni pe câmpuri și va bate prima pală de galben în frunze. De la mesteceni și fân va veni primul semn de toamnă.
De azi, amintește-ți, omule, că ești trecător și privește cum înainte de a trece vremea ta, trece vremea tuturor lucrurilor pe care le atingi. Poamele se coc, semințele se scutură, florile se ofilesc și se duc spre pământ.
Dar tu nu-ți încărca azi sufletul cu tristețe, nici nu îl certa, căci așa îți va sta până va da din nou colțul ierbii.
Ci ridică ochii tăi spre slăvi și însoțește-te azi cu oameni care înțeleg înaltul. Și schimbă-te. Și, dacă ai fost rău, fă-te bun. Și dacă ai făcut rău, fă bine. Și dacă ai urât, iartă. Și dacă ai greșit, îndreaptă. Înțelepțește-te, căci vine toamna."
 Praznicul Împărătesc al Schimbării la față a Domnului nostru Iisus Hristos, să vă fie prilej de bucurii duhovnicești și pace sufletească!

E bine sa stim

 Postul nu trebuie rezumat la ce nu avem voie sa mancam. Sa fim atenti sa nu facem din nemancarea unor alimente o obsesie. Unii gresesc cand cauta cat mai multe rete de post, iar altii cand se opresc doar la a nu manca.

E bine sa stim ca nu suntem chemati sa ne oprim de la mancarea de dulce pentru a pune in locul ei cat mai multe produse de post sau o hrana rafinata de post. Menirea postului nu este sa ne infranam de la bucatele de dulce pentru a ne satura cu unele de post.

E minunat ca ne infranam de la anumite alimente, dar nu trebuie sa ramanem doar la nemancare. Noi nu mancam pentru a ne impartasi cu Trupul si Sangele Domnului.

Asadar, postul nu este doar ce nu mancam. Reducem o parte din hrana materiala, dar sporim hrana spirituala.

Mesajul lui Hristos nu are in vedere doar trupul, asa incat nu putem vorbi de post ca de o dieta. Daca lucrurile ar sta asa, atunci oricand am putea inlocui Evanghelia cu o carte de bucate.

Faptul ca omul poate posti, denota ca nu este rob alimentelor, ca este stapan si nu stapanit de patima lacomiei pantecelui. Dar acest lucru nu trebuie sa-l faca sa se mandreasca. Sa nu pierdem din vedere ca daca diavolul nu reuseste sa ne opreasca din a face bine, el cauta sa-i fure castigul omului din orice nevointa. Astfel, cel care posteste nu trebuie sa se laude niciodata cu acest lucru si nici sa caute sa fie bine vazut de semeni.

Suntem chemati sa postim nu doar de bucate, ci si de pacate. Numai acest fel de postire ii poate aduce omului o schimbare a modului de a fi. Suntem datori sa biruim tot ce este josnic, rau si urat din noi. Nu e usor, dar sa nu uitam ca nu exista lucru bun fara greutate si ca nu suntem singuri in aceasta lupta. Hristos parcurge cu noi drumul intoarcerii noastre de la poftirea placerilor lumesti spre poftirea celor dumnezeiesti.

Sa ne ajute Dumnezeu sa ne infranam nu doar de la lacomia dupa placerile trupesti, ci si de la manie, invidie, tinere de minte a raului etc, ca sa putem lumina intreaga fiinta.

Postul Adormirii Maicii Domnului

 Postul Adormirii Maicii Domnului, cunoscut în popor și sub denumirea de Postul Sfintei Marii sau al Sântămăriei, este un post care îi pregătește pe creștini pentru cele două mari sărbători ale lunii august:

Schimbarea la Față (6 august) și Adormirea Maicii Domnului (15 august).

Postul Adormirii Maicii Domnului începe pe 1 august și durează două săptămâni (1-15 august). În mod obișnuit, lăsatul secului pentru postul Adormirii Maicii Domnului se face pe data de 31 iulie. Excepție de la această regulă fac anii în care ziua de 1 august cade miercurea sau vinerea. În această situație se lasă sec cu o zi mai înainte și postul se prelungește, astfel, cu o zi, așa cum se întâmplă și în acest an.

De asemenea, postul se prelungeşte şi în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, dacă acesta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin.

Aceste zile de post ne amintesc tuturor de virtuţile și darurile Maicii Domnului, dar şi de postul pe care însăși Născătoarea de Dumnezeu l-a ţinut înainte de mutarea ei din această viaţă. Despre acest aspect citim în sinaxarul de la slujba Utreniei din ziua praznicului, unde se spune că, înainte de a trece la cele veşnice, Maica Domnului a petrecut câteva zile în rugăciune și post:

„S-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo ca să se roage. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpână, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite”.

Postul Adormirii Maicii Domnului este un post mai aspru, care se ţine după rânduielile Postului Mare. Tipicul cel mare (cap. 35, p. 44) și învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare (p. 707) prescriu ajunare lunea, miercurea și vinerea, până la Ceasul al IX-lea, când se consumă mâncare uscată. Marțea și joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica se dezleagă la untdelemn și vin.

Sursa :doxologia ro

Bucură-te ceea ce ești plină de dar, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi! Post cu folos!

Mulți bărbați, puțini domni, multe femei, puține doamne!

 Mulți bărbați, puțini domni, multe femei, puține doamne!


Prea mulți vorbesc fără a spune cu adevărat ceva important, prea puțini care mai au curajul de a rămâne originali şi direcţi în ceea ce spun.

Mulți bărbați, puțini domni, multe femei, puține doamne.

Cei buni rămân o eternitate prin prisma a ceea ce fac,restul se pierd odată cu lumea în care valorile au stat ascunse sub dominația unei false impresii prin care tupeul și incultura sunt caracteristici importante pentru a reuși.

Învață să fii liber. Liber în gândire, liber in principii și liber în exprimare. Liber și inovator. Fără să te aliniezi neapărat standardelor minimaliste ale societății. Cu bani, fără bani, rămâi mereu original și greu de copiat. Păstrează standardele tale la un anumit nivel. Fii ambițios și discret în același timp. Crede în ideile tale și luptă pentru realizarea lor. Lasă ceva în urma ta. Ceva bun dacă se poate. Nu-ți bate capul cu negativiștii. Mergi pe lângă ei și urmează-ți drumul tău. Fă totul astfel cândva toți aceia care nu credeau în tine să ajungă să se mândrească cu faptul că te-au cunoscut. Transformă-ți prin realizările tale contestatarii tăi în admiratorii tăi. Iar pe toți aceia care îți spuneau cândva că visurile tale sunt imposibile, fă-i să te intrebe cum ai reușit.

O zi cu zâmbete și blândețe să avem!❤️

 Trăiască cei care râd cu alții și nu de alții. Trăiască cei care țipă pentru cineva și nu împotriva cuiva.
Trăiască oamenii frumoși, cei care știu să umple golurile, cei care încearcă să te facă să râzi chiar și atunci când nu ai de ce să râzi.
 Cei cărora le lipsește ceva când nu sunt acolo. Ceva frumos.

Acatistul ÎMPĂCĂRII şi IERTĂRII celor învrăjbiţi

 

Acatistul ÎMPĂCĂRII şi IERTĂRII celor învrăjbiţi

Tropar

DOAMNE IISUSE DUMNEZEULE, Cela ce ai Creat Lumea cu IUBIREA Ta, Pecetluind în noi Viaţa cea fără de moarte, pe care noi o am stricat; dar cu RUGĂCIUNILE Prea Curatei MAICII Tale şi ale Sfinţilor, nădăjduim în MILOSTIVIREA Ta, să se Mântuiască Sufletele noastre.

Condac 1

Vaiet şi amar este plânsul lui Cain care şi-a omorât pe Fratele său şi păcatul cel blestemat şi pe noi ucigaşi încearcă să ne facă: DOAMNE DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Icos 1

Pentru ce să urăsc pe Fratele (Sora) meu, pentru ce să-l duşmănesc, chiar dacă îmi stă împotrivă? Este blestemul uciderii lui Cain, ne pândeşte să ne înghită şi pe noi.

DOAMNE, izbăveşte-mă de grozavul păcat al uciderii;
DOAMNE, să mă înfricoşeze blestemul lui Cain;
DOAMNE, să aud Vaietul plânsului morţii;
DOAMNE, să mă opresc şi să iert pe Fratele meu;
DOAMNE, chiar dacă mi-a greşit, să-l iert;
DOAMNE, dacă eu i-am greşit, să mă ierte;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 2

Păcatul ne-a rupt „Firea Bună” Creată de Tine, DOAMNE, şi aşa în noi este mereu războiul morţii şi cu acesta de la naştere ne luptăm, în cântarea de ALILUIA!

Icos 2

DOAMNE, otravă groaznică este mânia asupra Fratelui meu şi venin ucigător este supărarea ce în mine fierbe şi în trup şi în Suflet:

DOAMNE, ajută-mă să ies din războiul mâniei;
DOAMNE, potoleşte-mi focul supărării;
DOAMNE, fă să-mi văd mai întâi greşeala mea;
DOAMNE, fă să-mi văd slăbiciunea mea;
DOAMNE, dă-mi TĂRIA să iau totul asupra mea;
DOAMNE, ridică-mă iarăşi la CHIPUL de Rai;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 3

O negură diavolească vrea să-mi întunece Mintea, să-mi ia Voinţa cea Bună, şi ca în plasa unui păianjen nevăzut cu otrava duşmăniei mă las muşcat, uitând de: ALILUIA!

Icos 3

DOAMNE, Tu ai Creat lumea cu CHIPUL PĂCII şi al VIEŢII Nemuritoare, dar îngerii căzuţi şi Omul chipul uciderii au adăugat:

DOAMNE, redă-mi DUHUL DUMNEZEIESC al PĂCII;
DOAMNE, să nu pierd LUMINA VIEŢII;
DOAMNE, ridică-mă din prăpastia morţii;
DOAMNE, să tremur de frica uciderii;
DOAMNE, să-mi fie aceasta îndreptarea mea;
DOAMNE, scoate-mă din nebunia ce m-a cuprins;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 4

S-a îndrăcit Cain când a gândit şi a înfăptuit omorârea Fratelui său Abel, şi a înnebunit, de ziua şi noaptea îl muncea amarnicul păcat, lipsit de: ALILUIA!

Icos 4

O, groaznică nebunie a vrăjmăşiei, mâniei, supărării şi răzbunării asupra Fratelui (Sorei) meu, că duce la uciderea ce strică CHIPUL VIEŢII:

DOAMNE, să mă îngrozească nebunia uciderii;
DOAMNE, izbăveşte-mă de această nebunie demonică;
DOAMNE, ajută-mă să-mi potolesc supărarea;
DOAMNE, răceşte focul răutăţii din mine;
DOAMNE, Vreau să alung din mine orice vrăjmăşie;
DOAMNE, încerc să făgăduiesc înfăptuirea acestora;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 5

DOAMNE IISUSE, care ai IERTAT pe toţi cei ce te-au răstignit, ajută-mă şi pe mine să Iert pe Fratele meu, ca iarăşi să pot Cânta: ALILUIA!

Icos 5

PREASFINTE DUHULE SFINTE, care arzi şi curăţeşti toate răutăţile Făpturilor, ai MILĂ şi de mine, să nu rămân în stricăciunea mea ce mă bântuie:

DOAMNE IISUSE, cu Ajutorul Tău Voi birui;
DOAMNE IISUSE, mi-e ruşine de slabiciunea mea;
DOAMNE IISUSE, nu mă las însă de ea;
DOAMNE PREASFINTE DUHULE, ai MILĂ de mine;
DOAMNE PREASFINTE DUHULE, nu mai vreau să te batjocoresc;
DOAMNE PREASFINTE DUHULE, scoate-mă la Limanul Vieţii;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 6

PĂRINTE DUMNEZEULE, IUBIREA absolută, cum să mă mai numesc eu Fiul Tău cel Creat, dacă pierd tocmai CHIPUL IUBIRII? Mă întorc la Tine, PĂRINTE, ca Fiul cel desfrânat, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 6

DOAMNE, dacă n-aş avea „răutatea” în mine, nici Fratele meu nici eu nu ne-am fi învrăjbit, dar eu sunt cu adevărat începătura cea groaznică a răului:

DOAMNE, plâng răutatea din mine;
DOAMNE, Cer IERTARE pentru păcatul meu;
DOAMNE, recunosc că eu sunt prilejul vrajbei;
DOAMNE, recunosc viclenia din mine;
DOAMNE, Ştiu că eu trebuie să fac începutul IERTĂRII;
DOAMNE, Ştiu că de la mine trebuie să pornească împăcarea;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 7

Îngerii căzuţi din Cer n-au putut strica şi ucide Lumea până nu au „însămânţat păcatul" în Omul Adam, şi iată, DOAMNE, înfricoşătoarea moarte şi ucidere prin Om s-a făcut, fără Cântarea de: ALILUIA!

Icos 7

DOAMNE IISUSE, prin ÎNTRUPAREA Ta pe Pământ moartea ai biruit şi pe Adam l-ai IERTAT şi noi, toţi Oamenii, prin CHIPUL Tău putem birui boldul uciderii şi al morţii:

DOAMNE, mă recunosc stăpânit de ucidere;
DOAMNE, mă recunosc un aducător de moarte;
DOAMNE, păcatul lui Cain vrea să încolţească în mine;
DOAMNE, nu mă lăsa să cad în groaznica prăpastie;
DOAMNE, nu vreau să mă fac lăcaş demonilor;
DOAMNE, Vreau să Opresc orice nălucire diavolească;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 8

Eu trebuie să fac mai întâi „Iertarea"; eu trebuie mai întâi să prefac învrăjbirea din mine iarăşi în IUBIRE; în mine trebuie să recâştig CHIPUL VIEŢII Nemuritoare, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 8

Chiar dacă Fratele meu aparent rămâne în Supărarea sa, eu trebuie şi mai mult să scot din mine orice duşmănie şi să primesc ca pe o vrednică pedeapsă certarea lui:

DOAMNE, Luminează-mi Mintea;
DOAMNE, deşteaptă-mi Cugetul înţelegerii;
DOAMNE, îmi recunosc răutatea din mine;
DOAMNE, Vreau să Cer IERTARE tuturor;
DOAMNE, eu să fiu cel mai mic;
DOAMNE, eu să mă consider cel mai de jos;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 9

Unde eşti tu, „dreptate” a morţii şi uciderii? Unde eşti tu, „dreptate” ce poate îngădui distrugerea Vieţii şi a Păcii? Unde eşti tu, „dreptate” ieşită din păcatul fără Cântarea de: ALILUIA!

Icos 9

Doar Singurul DUMNEZEU Cel fără de păcat poate „JUDECA”, dar JUDECATA Sa este IUBIREA şi DREPTATEA Sa este MILA şi IERTAREA:

DOAMNE, ştiu că nu am nici o dreptate;
DOAMNE, ştiu că răutatea mea nu are nici un temei;
DOAMNE, îmi recunosc vicleşugul;
DOAMNE, supărarea mea este iubirea de Sine;
DOAMNE, mânia mea este dorinţa de stăpânire;
DOAMNE, răzbunarea mea este ruşinea mea;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 10

Oricât rău mi-ar face Fratele meu, eu nu trebuie să-i răspund tot cu răutate, ci să „Opresc” uciderea sa cu ÎNCHINAREA Iertării mele, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 10

IUBIREA şi IERTAREA trec peste orice „dreptate” şi aşa răul se „opreşte” şi nebunia uciderii se risipeşte şi LUMINA Cea de TAINĂ dă VIAŢĂ:

DOAMNE, ce fericire este ieşirea din răutate;
DOAMNE, ce Bucurie aduce IERTAREA;
DOAMNE, este o adevărată Naştere din nou;
DOAMNE, este o adevărată Baie Sfântă;
DOAMNE, este o Curăţire de DUH DUMNEZEIESC;
DOAMNE, este O ÎNVIERE după Răstignirea morţii;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 11

Groaznica furtună a supărării, mâniei şi răutăţii împotriva Fratelui meu mai întâi în mine se porneşte şi fulgere şi trăsnete de furie îmi rup Mintea şi Inima mea, ce nu mai pot Cânta: ALILUIA!

Icos 11

DOAMNE IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, nu vă scârbiţi de slăbiciunea mea, că, iată-mă, eu cel căzut mă ridic cu hotărâre dârză sa mă „plec cu IERTARE” Fratelui meu şi să „primesc de Voie” certarea sa:

DOAMNE, ce groaznică furtună este supărarea mâniei;
DOAMNE, ce trăsnete cutremurătoare sunt duşmăniile;
DOAMNE, Vreau să opresc orice răutate;
DOAMNE, făgăduiesc să ies din căderea mea;
DOAMNE, nu mai vreau să batjocoresc CHIPUL IUBIRII;
DOAMNE, ajută-mă cu TĂRIA Ta;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, sa nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 12

Furia supărării învrăjbirii o fac furie împotriva răutăţii mele şi asa cu ÎNCHINARE mă plec IERTĂRII, strigând din răsputeri în mine: DOAMNE, nu vreau să fiu ucigaşul Fratelui meu, ci să Cânt: ALILUIA!

Icos 12

Toti Sfinţii din Cer şi de pe Pământ, vă rog din adâncul Fiinţei mele, ajutaţi-mă să ies din întunericul păcatului morţii. Sfântul meu Înger Păzitor, Sfântul meu Patron, nu mă lăsaţi pradă pieirii amarnice:

DOAMNE, alergăm la Ocrotirea MAICII Tale;
DOAMNE, alergăm la mijlocirea Sfinţilor Tăi;
DOAMNE, nu Te scârbi de slăbiciunile noastre;
DOAMNE, mai Îngăduie-ne şi nu ne pedepsi;
DOAMNE, peste păcatul nostru, tot mai încercăm îndreptarea;
DOAMNE, Credem în MILOSTIVIREA ta, peste toate;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 13

O, PREA SFÂNTĂ TREIME, DUMNEZEUL VIEŢII Nemuritoare, PĂRINTELE IUBIRII necuprinse, FIULE, DRAGOSTEA cea peste orice „dreptate”, şi DUHULE PREA SFINTE, MILA Cea neîmpuţinată, dăruieşte-ne BINECUVÂNTAREA Cea DUMNEZEIASCĂ a IERTĂRII şi Împăcării, ca ieşiţi din prăpastia morţii să Cântăm: ALILUIA!

(de 3 ori)

Se repetă Icosul 1, Condac 1.














Alcătuit cu osteneala Ierom. Ghelasie Gheorghe şi a Fratelui Vasile Dragoş Pâslaru (actualmente Valerian Monahul, n.n.), Sfânta Mănăstire Frăsinei, 2001.

Împăcarea cu lumea

 

"Împăcarea cu lumea era iarăşi o temă pe care mi-o punea în faţă. La spovedanie, Părintele Ghelasie mă întreba de multe ori dacă sunt în pace cu lumea. E important să ai acest duh de pace cu lumea, pentru că numai aşa poţi aduce închinare lui Dumnezeu. Dacă eşti rupt de contradicţii şi râcă faţă de cel de lângă tine, cum mai poţi să te închini Celui de Sus? Nu dădea sfaturi prea multe aici, dar modul în care zicea aceste lucruri îţi dădea exemplu de simplitate şi curăţie, aşa cum ar trebui să fie, raportare fără vicleşug".

(din volumul Pateric Carpatin)

„Eu a cui sunt?”

Uneori, ce nu știi, e mai bine nici să nu afli. Timpul consumat pe gânduri și non-sens ... e doar timp pierdut. „Eu a cui sunt?” Dacă nu te simți al tău/a ta, pleacă. În cautări. În răspunsuri. În aflări. Ăsta nu e timp pierdut, ăsta e timp prețios. Al tău, pentru tine.
Sau oprește-te. Poate că ăsta e timp de stat pe loc? Pe același loc?..
o dimineață nouă. un fresh de măr verde. cafea proaspăt măcinată. aer rece. altă aromă. alți stimuli. lămâi și bomboane de mentă. sare nouă de baie. lumânări. umbre. muzică. ceai. noapte. așternuturi curate. somn. liniște.
Și parcă ești tot acolo. Al tău/a ta. Cu oameni care te fac să te simți de parcă ai fi proiectul lor, nu a lumii pe care ieri nici nu o înțelegeai. Cu oameni care pot să șteargă semnele invizibile de întrebare. De ieri și de mâine. Cu oameni, în care te simți azi al tău/a ta.
Într-o nouă dimineață nouă.
Mulțumesc!

Impacarea de sine

 

1. Traieste zilele pe rand

Indiferent ce se intampla, oricine poate lupta eficient doar lupta de astazi. Realizeza ca nu experienta care s-a petrecut astazi devine coplesitoare, ci experienta de zilele trecute pe care continui sa ti-o repeti in minte. Regretul si resentimentele sunt coplesitoare si majoritatea oamenilor sunt familiari cu efectele acestor doua emotii negative, cu toate ca lucrurile nu ar sta chiar asa daca ar trai moment de moment, fiecare zi, pe rand.

2. Traieste plin de speranta

Cu totii avem parte in vietile noastre de situatii dificile. Diferenta este facuta de modalitatea cu care alegem sa ne ocupam de aceste situatii dificile. Asa ca zambeste si lasa-i pe cei din jurul tau sa stie ca exista in continuare speranta. Ai rabdare si incredere stiind ca intr-o buna zi toata aceasta durere pe care o stimti iti va fi folositoare. Cei care au aceasta tarie de caracter sunt persoanele care, pe termen lung, vor cunoaste succesul.

3. Accepta perioadele dificile din viata ta

Uneori cele mai dificile perioade sunt binecuvantari deghizate. Lasa-te stramtorat de viata. Indiferent de cat de mult suferi, tine capul sus si priveste inainte. Aceasta este o lectie importanta pe care merita sa o ti-o amintesti atunci cand ai un an greu, o luna grea sau o zi grea. Cu siguranta ca lucrurile se vor schimba, doar nu te vei simti in felul acesta pentru totdeauna!
Cele mai dificile lectii de invatat sunt cele de care sufletul tau are cea mai mare nevoie. Trecutul tau nu a fost o greseala daca ai invatat ceva din el. Asa ca aduna toate experientele si lectiile pe care ti le-a oferit trecutul si pune-le intr-o cutie pe care sa scrie mare “Multumesc!”.

4. Atunci cand intuitia te roaga sa o asculti, ascult-o!

Vor exista perioade in viata ta in care toate instinctele interioare te indeamna sa faci ceva, ceva ce depaseste puterea de perceptie a logicii si a ratiunii. Atunci cand acest lucru se petrece, stai linistit un pic si asculta-ti intuitia. Lasa propriile instincte sa te conduca si ignora vocea mintii, ignora “ceea ce ar trebui” sa faci.
In viata, daca nu risti nimic, risti totul. Nu poti astepta tot timpul momentul prielnic pentru ca este posibil ca acesta sa nu apara niciodata. Uneori trebuie sa ai curajul sa sari in mijlocul necunoscutului doar pentru a afla ca intuitia ta te-a ghidat perfect.
Simplitatea este elixirul cu ajutorul caruia putem distila adevarul. Problemele complexe pot fi intotdeauna prezentate intr-un mod in care sa-i permita chiar si unui copil mic sa le inteleaga. Nu exista nimic nobil in a ascunde adevarul in spatele unor termeni academici. Omul intelept este acela care nu inceteaza niciodata sa-si simplifice viata, iar acest lucru il face sa fie un om cu adevarat inteligent.

5. Priveste in interiorul tau dupa raspunsurile pe care le cauti

Verificarea constanta a vietii tale pentru a observa daca aceasta se incadreaza tiparelor naratiunii sociale este un mod foarte imatur de a trai. Esti o persoana mult mai complexa decat povestea pe care incearca societatea sa si-o impuna. In viata este necesar ca noi insine sa ne definim propriile scopuri, propria noastra conceptie a valorilor noastre si de cele mai multe ori avem impresia ca acestea se afla undeva ascunse in aceasta narativa sociala. Nu o sa te gasesti niciodata in exterior, te vei gasi numai in interiorul tau.

6. Indrazneste sa contesti status quo-ul

Cel mai comun mod in care oamenii se lipsesc de propria putere este prin tiparul de gandire care le sopteste in mod constant ca nu au niciuna. Intr-o lume plina de indoiala, trebuie sa indraznim sa visam. Intr-o lume plina de furie, trebuie sa invatam sa iertam. Intr-o lume plina de neincredere, trebuie sa indraznim sa credem. De indata ce vei avea incredere, vei gasi puterea care ai crezut ca-ti lipseste.
Nu lasa pe nimeni sa-ti fure visele. Ramai optimist si concentrat. Fii plin de pozitivitate. Munceste din greu in tacere si fa tot ceea ce este necesar sa faci si ignora toata drama si negativitatea care te inconjoara.

7. Munceste din greu atunci cand este necesar

Fereste-te de mentalitatea solutiilor rapide, care nu fac altceva decat sa inrautateasca problemele pe care promit ca le rezolva. Confruntarea unei provocari necesita un anumit grad de efort si de cele mai multe ori acest efort este necesar doar pentru un timp relativ foarte scurt. Evitarea provocarilor necesita un neintrerupt efort ce nu se va sfarsi niciodata. Nu evita munca atunci cand este necesara.

8. Apreciaza-ti binecuvantarile

Viata functioneaza foarte mult dupa principiul “ofera – primeste”. Fii recunoscator si nu primi nimic ca si cand ti se cuvine. Inceteaza sa te mai ingrijorezi si sa te mai plangi in legatura cu fiecare aspect minor al vietii tale. Aminteste-ti, viata este prea scurta. Esti mai binecuvantat decat realizezi…

9. Foloseste-ti vocea pentru sustinerea adevarului

Nu-ti ascunde gandurile si sentimentele, in special atunci cand poti face o diferenta. Fii curajos. Vorbeste adevarul. Nu exista tristete mai mare decat cea care apare atunci cand nu ai spus ceva ce ti-ai fi dorit din tot sufletul sa fi avut curajul sa spui. Ascunzand ceea ce gandesti si ceea ce simti doar pentru a face pe toata lumea fericita nu te face o persoana placuta, ci o persoana mincinoasa. Fii onest si evita oamenii care nu sunt.

10. Practica bunatatea, cu o minte deschisa

Cu cat judeci mai mult, cu atat mai putin iubesti si cu atat mai putin vei putea observa adevarata realitate. Fii plin de compasiune si mai bun decat este necesar pentru ca toata lumea cu care te intalnesti duce un fel de lupta. Fiecare dintre noi avem o poveste ascunsa in interiorul fiintei noastre. Incearca sa intelegi ca oamenii, de cele mai multe ori, nu sunt ceea ce par a fi. Fiti rabdator cu ei si acordati-le atentia necesara. Toate persoanele pe care le intalnesti te pot invata cate ceva si au puterea de a-ti schimba viata.

11. Ai grija de relatiile importante din viata ta

Mai devreme sau mai tarziu, ceea ce-ti doresti este sa te afli in compania persoanelor care te fac sa zambesti. Asa ca, de fiecare data cand ai ocazia, petrece timpul alaturi de persoanele care te fac sa te iubesti din ce in ce mai mult. Un prieten adevarat care iti intelege lacrimile si problemele este de o mie de ori mai valoros decat un prieten care isi doreste sa se afle langa tine numai in momentele in care esti fericit. Deoarece un prieten adevarat te accepta asa cum esti tu cu adevarat si de asemenea te ajuta sa devii cea mai potenta versiune a ta.
Astfel de relatii nu necesita doar gasirea persoanei potrivite, ci necesita ca tu sa fii persoana potrivita. Asa ca atunci cand cineva crede in tine indeajuns incearca sa nu-l dezamagesti.

12. Lasa viata sa-ti fie ghidul personal

Viata este adesea imprevizibila. Unele dintre cele mai frumoase momente ale vietii tale nu se vor datora lucrurilor pe care le-ai facut, ci momentelor pe care le-ai lasat sa vina spre tine. Asta nu inseamna ca nu putem actiona pentru a afecta intr-un mod pozitiv rezultatul viitor. Este necesar sa actionezi si atunci cand necesitatea o cere, cu siguranta o vei face. Dar nu uita ca in orice zi, poti iesi pe usa, poti cobora scarile si toata viata ta se poate schimba, in bine sau in rau.
Universul are tot timpul, pentru fiecare dintre noi, un plan pregatit. Universul se asigura in mod constant ca vei ajunge in locul potrivit la momentul potrivit.

Gândirea necesită foarte multă energie.

 

Dacă vrei cu adevărat să te schimbi, fii mult mai atent- conștient la ceea ce te deranjează, nu la ceea ce-ți place.

Atunci când ești dispus să simți durerea emoțională se produce miracolul.

Când înțelegi că nu are sens să te străduiești să alungi durerea, începi în sfârșit, să vezi buclă în care te- ai blocat.

Mintea ta este cea care te îndepărtează în permanență de durere

Când spiritul tău interior decide să se confrunte cu cel care ești în realitate, devii pentru prima dată martor al trucurilor minții.

În procesul de observare, controlul minții asupra ta începe treptat să slăbească.

Gândirea necesită foarte multă energie.

Neuronii trebuie să se hrănească.

Astfel în momentul când îi răpești minții sursa de hrană- și anume convingerea că te poate ajuta- toată energia folosită pentru a o hrăni se eliberează treptat.

RENUNȚAREA reprezintă o atitudine interioară, în care nu la aparența exterioară se renunță, ci la atracția egoului față de propriile lui proiecții.

,,Renunțarea" înseamnă a renunța la tentațiile egoului, cum ar fi ura, mânia, mândria , lăcomia, egoismul, victimizarea, judecata, minciuna.

Renunțarea înseamnă, de asemenea , eliberarea din capcana dualistă a denunțării sau blocării în poziționalitățile ,, polarității contrariilor" (bun- rău, frumos- urât,

corect- greșit )

Renunțarea reprezintă o ATITUDINE și o DISCIPLINĂ INTERIOARĂ, în care nu la aparența exterioară se renunță , ci la atracția egoului față de propriile lui proiecții.

Renunțarea progresivă la energiile joase ale vinovăției, fricii, invidiei, mâniei sî mândriei ridică greutatea trecutului și curăță norii viitorului.

Renunțarea la poziționalitățile egoului diminuează influența acestuia și deschide calea pentru înțelegere și conștientizare,

și astfel apare cunoașterea Sinelui prin care conflictele se dizolvă spontan.