Acatistul Sfantului Amfilohie de la Poceaev

 

Condacul 1

Alesule al lui Hristos si noule facator de minuni al manastirii Poceaev, grabnic mangaietor al celor aflati in suferinte si celor bolnavi binecuvantat tamaduitor te-ai aratat, Preacuvioase Parinte Amfilohie. Pentru aceasta, cu dragoste laudand viata ta bineplacuta lui Dumnezeu, cantari de lauda pentru tine ii aducem. Tu insa, ca un rugator cu indraznire catre Dansul si fierbinte mijlocitor, cere pentru toti care vin la tine cu credinta, izbavire de necazurile sufletesti si trupesti, caci din inima strigam catre tine: Bucura-te, Preacuvioase Parinte Amfilohie, ocrotitorul si tamaduitorul nostru cel minunat!

Iosul 1

Asemanatu-te-ai, Preacuvioase, Arhanghelului Rafail, care aduce inaintea lui Dumnezeu rugaciunile celor aflati in suferinta, si sanatate prin harul Preasfintei Treimi din cer ne trimite. Asa, ca un mare doctor te-ai aratat, vindecandu-ne, Parinte, de nenumaratele boli. Noi insa, aducandu-ne aminte preaslavita ta viata, iti cantam tie:

Bucura-te, sfant vlastar al pamantului Volani;
Bucura-te, al parintilor cucernici copil binecuvantat;
Bucura-te, ca din copilarie in adevarata credinta ai fost crescut;
Bucura-te, ca din copilarie rugaciunea si curatia trupeasca ai indragit;
Bucura-te, ca din tinerete ai stralucit in cucernicie;
Bucura-te, mostenitor al virtutilor parintesti;
Bucura-te, ca din tinerete de la tatal tau te-ai deprins a vindeca iscusit;
Bucura-te, al evlaviei si smereniei maicii tale urmator;
Bucura-te, ca dusman al poftelor trupesti fiind, fecioria si curatia trupului ti-ai pastrat;
Bucura-te, inarmare cu intelepciune impotriva patimilor;
Bucura-te, biruitor cu smerenia al mandriei vietii;
Bucura-te, plinitor al poruncilor lui Hristos, al dragostei de Dumnezeu si aproapele;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Amfilohie, ocrotitorul si tamaduitorul nostru cel minunat!

Condacul 2

Vazand peste tine dreapta lui Dumnezeu, care cu adevarat te acoperea, si intelegand desertaciunea acestei vieti, ai renuntat la toate ispitele lumii viclene si ai venit pe muntele Poceaev, si pe tine insuti jertfa Ziditorului in cinul monahal te-ai adus, neincetat cantandu-l: Aliluia!

Icosul 2

Desavarsita dreapta socoteala la tine au aflat cei drept credinciosi, vazandu-ti viata bineplacuta lui Dumnezeu. Iar tu, multa dragoste pentru Hristos in inima avand, ca un parinte i-ai ingrijit. Din inaltimea cerului, dumnezeiesc dar ai primit si l-ai pus in lucrare, invatand pe cei incepatori in viata duhovniceasca. Pentru aceasta te laudam, strigand:

Bucura-te, implinitor al voii Atottiitorului;
Bucura-te, iconom al mantuirii aproapelui;
Bucura-te, dobandire a Duhului Sfant;
Bucura-te, luminatorul celor rataciti in intunericul necredintei;
Bucura-te, mangaietorul celor aflati in necazuri si suferinte;
Bucura-te, osardnic hranitor al crestinilor;
Bucura-te, ostas al Bisericii pamantesti;
Bucura-te, alungator al cetelor diavolesti;
Bucura-te, urmator al Sfintilor Parinti;
Bucura-te, vadire a ereticilor;
Bucura-te, invatatorule al pocaintei;
Bucura-te, izbavitorul celor din robia pacatului;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Amfilohie, ocrotitorul si tamaduitorul nostru cel minunat!

Condacul 3

Intarit fiind de puterea lui Dumnezeu, cu barbatie te-ai ridicat la inaltimea nepatimirii fericite si primind de la El multe daruri binecuvantate, pentru mantuirea aproapelui le-ai folosit. Pentru aceasta, nu incetai a-L lauda pe Milostivul Dumnezeu, cu smerenie cantand: Aliluia!

Icosul 3

Avand darul vindecarii, cu adevarat te-ai aratat izvor minunat al harului pe muntele Poceaev, parinte Amfilohie. Pentru aceasta, cu pocainta si credinta multime de bolnavi la tine veneau si primind in dar vindecare, prin puterea rugaciunilor tale, cu multumire iti strigau:

Bucura-te, tamaduitor, prin puterea Celui Preainalt, de incurabile boli;
Bucura-te, ca prin puterea Aceluiasi pe morti i-ai inviat;
Bucura-te, ca pe orbi vazatori i-ai facut;
Bucura-te, ca celor surzi auzul si celor muti graiul le-ai deschis;
Bucura-te, indreptator al oaselor sfaramate;
Bucura-te, ca sira spinarii, celor bolnavi Ie-o intareai;
Bucura-te, ca mainile si picioarele uscate le-ai umplut de viata;
Bucura-te, ca trupurile oparite le-ai innoit;
Bucura-te, ca ranile si infectiile urat mirositoare le-ai curatit;
Bucura-te, ca partile trupului ce trebuiau amputate, in chip minunat le-ai vindecat;
Bucura-te, ca ai daruit minte sanatoasa celor lipsiti, prin rugaciunile tale catre Nascatoarea de Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai izbavit cu numele lui Hristos pe cei posedati de duhuri necurate;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Amfilohie, ocrotitorul si tamaduitorul nostru cel minunat!

Condacul 4

Prin darul clarvederii pe neasteptate daruit tie de la Dumnezeu, ai luat cunostinta de furtuna invaziei cotropitorilor, cunoscand din acea clipa sufletele si vietile celor ce veneau la tine. Si plin de dragoste pentru cucernicie fiind, pacatele cele nemarturisite le vadeai, aducand bogata roada de pocainta. Catre aceasta si noi ravnim, cu inima curata sa strigam impreuna cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Ascultator cuminte al cuvintelor Evangheliei si intelept implinitor al lor te-ai aratat, Preacuvioase. Pentru ele hotarat ai pasit pe calea jertfei, lipsurilor si suferintelor, neincetat lui Hristos urmand. Deci minunandu-ne noi de o astfel de urmare a Mantuitorului, cu umilinta si inima infranta catre tine strigam:

Bucura-te, dorire adevarata de a fi cu Hristos impreuna;
Bucura-te, neincetata cautare a luminii Fetei Lui;
Bucura-te, osardnic implinitor al voturilor monahale;
Bucura-te, harnic lucrator in via lui Hristos;
Bucura-te, lumina stralucitoare, ce ne calauzesti spre mantuire;
Bucura-te, cetate aflata in varful muntelui, catre care credinciosii se indreapta;
Bucura-te, solie a cucerniciei, care-i izbaveai pe oameni din stricaciunea sufleteasca;
Bucura-te, ca toate cu jertfelnicie le savarseai;
Bucura-te, iubitor al cuviinciosiei si smereniei lui Hristos;
Bucura-te, aflator al linistii ceresti inca de aici, de pe pamant;
Bucura-te, rau al harului lui Dumnezeu;
Bucura-te, potolire a setei celor ce cu credinta se apropie;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Amfilohie, ocrotitorul si tamaduitorul nostru cel minunat!

Condacul 5

Aparator, de Dumnezeu trimis, al Catedralei Sfintei Treimi din Lavra Poceaev te-ai aratat, Cuvioase, aparand-o de profanare si pustiire. Caci pe prigonitorii atei cu curaj i-ai alungat din biserica, chemandu-i pe credinciosi sa apere pana la moarte credinta in Hristos si lui Dumnezeu Celui in Trei Ipostasuri fara teama sa-l cante: Aliluia!

Icosul 5

Osardnic aparator al Manastirii Poceaev si pilda pentru poporul lui Dumnezeu vazandu-te pe tine hulitorii cei rai, s-au pornit asupra-ti si ti-au pricinuit nenumarate suferinte si suparari; noi insa, cantare de lauda iti aducem, strigand:

Bucura-te, patimitorule pentru marturisirea neinfricata a credintei;
Bucura-te, pururea inchinare lui Dumnezeu cel in Treime preaslavit;
Bucura-te, urmare a lui Hristos cu sfanta indrazneala;
Bucura-te, ca ai fost inchis impreuna cu cei indraciti si furiosi;
Bucura-te, mult rabdator in chinuri cumplite;
Bucura-te, cuget necartitor in suferinte;
Bucura-te, inima fara de ura catre chinuitori;
Bucura-te, chip stralucind de dragostea dumnezeiasca;
Bucura-te, priveghere si ruga in lungile incercari;
Bucura-te, neostenita chemare in ajutor a Nascatoarei de Dumnezeu;
Bucura-te, ca in Dumnezeu ti-ai pus toata nadejdea;
Bucura-te, ca de credinta si nadejdea ta nu te-ai rusinat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Amfilohie, ocrotitorul si tamaduitorul nostru cel minunat!

Condacul 6

Propovaduitor al pocaintei si vietii cucernice invatator te-ai aratat, parinte Amfilohie, caci inainte de a vindeca trupurile, tamaduiai de pacate si nelegiuiri sufletele celor ce veneau la tine. Si asa ne-ai invatat, Cuvioase, ca suferintele si bolile ne cuprind pentru ca nu avem o viata placuta lui Dumnezeu; ci numai prin pocainta vindecare vom capata, cu bucurie cantand: Aliluia!

Icosul 6

Prin judecata duhovniceasca de Dumnezeu daruita tie, ai stralucit, Parinte, indreptand-o spre purtarea de grija de suflete si din robia patimilor izbavindu-i pe cei ce te-au urmat. Primeste acum de la noi aceste cuvinte de lauda:

Bucura-te, sabie ascutita a smereniei si dragostei, care tai cursele dusmanilor;
Bucura-te, urmator al Apostolilor, intarirea credintei ortodoxe;
Bucura-te, ascet curajos, al voturilor monahale cu ravna implinitor;
Bucura-te, impreuna vorbitor cu ingerii si al celor ce poarta chipul ingeresc indrumator;
Bucura-te, rob credincios al lui Dumnezeu, urmas al marturisitorilor credintei;
Bucura-te, parinte mult milostiv, lauda Preacuviosilor;
Bucura-te, preot de Dumnezeu randuit, care ai slujit cu sfintenie Taina Jertfei celei fara de Sange pentru oameni;
Bucura-te, bun pastor, oricand gata sa-ti dai sufletul pentru oile cele cuvantatoare ale lui Hristos;
Bucura-te, doctor purtator de har, care prin apa si bucate sfintite pe bolnavi ii vindecai;
Bucura-te, preot destoinic, care prin puterea harului lui Dumnezeu grabnic le ajuti tuturor;
Bucura-te, izvor daruit de Dumnezeu, de viata datator si tamaduitor;
Bucura-te, cel plin de dragostea lui Hristos, ridicare a celor cazuti si imbarbatare a deznadajduitilor;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Amfilohie, ocrotitorul si tamaduitorul nostru cel minunat!

Condacul 7

Unindu-te cu Hristos in inima ta, chemai cu buzele preadulcele Lui Nume si prin focul harului, sufletul biserica cinstita ti-ai facut. Deci si pe noi ne-ai invatat ca mintea si inima din lume sa le indepartam si spre Dumnezeu sa le atintim, si asa intru bucuria cea vesnica sa-l cantam: Aliluia!

Icosul 7

Odrasla a Apostolilor, care erau gata sa moara pentru a se uni cu Hristos, te-ai aratat, Parinte, cand cei fara de lege si ticalositi au vrut sa te omoare in cimitirul monahal. Insa prin dragostea jertfelnica a fratelui Irinarh, ai fost salvat in ultima clipa de la moarte. Prin aceasta fapta si noi intariti fiind in Dumnezeu, catre tine graim:

Bucura-te, iubitor de Hristos din tineretile tale;
Bucura-te, desavarsita jertfire a sufletului si a trupului;
Bucura-te, vointa incredintata lui Dumnezeu;
Bucura-te, neclintita nadejde in Dansul, izvoratoare de mantuire;
Bucura-te, ca inainte de moarte ai murit patimilor;
Bucura-te, ca inca de pe pamant viata vesnica impreuna cu Hristos ai gustat;
Bucura-te, chip desavarsit al credintei si dragostei;
Bucura-te, oglinda a nadejdii neclatinate;
Bucura-te, mostenitor al smereniei lui Hristos;
Bucura-te, urmator al milostivirii Lui;
Bucura-te, neincetata amintire de ceasul mortii;
Bucura-te, ca prin aceasta mrejele vrajitorului le-ai invins;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Amfilohie, ocrotitorul si tamaduitorul nostru cel minunat!

Condacul 8

Minune mare ni se arata numele tau, fericite, impreuna cu al Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si cu al Preacuviosului Iov, celor ce va chemam intr-ajutor; rugaciunea noastra este neputincioasa, insa la voi alergam, ca de grelele neputinte si boli degrab sa ne izbaviti, si impreuna lui Dumnezeu cu bucurie sa cantam: Aliluia!

Icosul 8

Invapaiat de dumnezeiasca dragoste, hraneai cu sfintenie multimea care ca la un mare staret venea la Malaia Ilovita, unde ai fost alungat. Si cu milostivire durerile lor le potoleai, pe multi la o viata placuta lui Dumnezeu calauzindu-i. Astfel si noi, prin chipul vietii tale intariti in adevar si cucernicie, te chemam:

Bucura-te, noule doctor fara de arginti;
Bucura-te, sfinte, intarire a adevaratei credinte;
Bucura-te, robul lui Dumnezeu, care te-ai facut toate tuturor si pe multi la Hristos i-ai adus;
Bucura-te, slujitor smerit, care pe cei ce te suparau ii miluiai si ii iubeai;
Bucura-te, pastor intelept, care le-ai daruit oamenilor nadejdea mantuirii;
Bucura-te, staret purtator de har, care ai reinnoit sufletele celor ce se pocaiau;
Bucura-te, parinte sfant, ca ai indreptat inimile fiilor catre parinti;
Bucura-te, invatator al pocaintei, care spalai cu harul de Sus constiinta celor ce se pocaiau;
Bucura-te, prooroc al Dumnezeului Celui Viu, care ai turnat untdelemnul milei peste cei suferinzi;
Bucura-te, glas de tunet al lui Dumnezeu, infricosator vrajmasilor credintei;
Bucura-te, dobandire a simplitatii ce rusineaza intelepciunea acestui veac;
Bucura-te, slujitorul Adevarului, care luminezi mintea celor smeriti;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Amfilohie, ocrotitorul si tamaduitorul nostru cel minunat!

Condacul 9

Plina de nenumarate suferinte si nedreptati a fost viata ta si prin acestea dracii si oamenii rai cautau sa te raneasca, insa nimic n-au izbutit; iar noi am capatat in tine un stalp neclintit al credintei si un izvor nesecat al dragostei, intru acestea sporind si har imbelsugat dobandind, pana la fericita ta adormire cu evlavie ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

In toate zilele si clipele vietii tale, nenumarate rugaciuni catre Preacurata Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare ai inaltat, parinte, preacinstind marirea si dragostea ei de Maica pentru noi, pacatosii. Acum insa, in manastirea ta, laude iti aducem tie si Preacuviosului Iov, avandu-te grabnic mijlocitor si rugator neincetat catre Maica Domnului:

Bucura-te, alesul Maicii Domnului;
Bucura-te, ostas incununat al sfantului ei lacas;
Bucura-te, cinstire cu sfintenie a Icoanei facatoare de minuni a Preacuratei;
Bucura-te, inchinare cu evlavie inaintea talpii Maicii Domnului;
Bucura-te, cantare de preamarire a Pururea Fecioarei in toate zilele;
Bucura-te, nadajduire in milostivirea Ei;
Bucura-te, ca sfantului Iov, prin luptele monahale si marturisire te-ai asemanat;
Bucura-te, mostenitor al darului facerii de minuni de la acest mare parinte;
Bucura-te, lucrator trimis la secerisul duhovnicesc de catre Dumnezeu;
Bucura-te, vrednic lucrator in aria lui Hristos;
Bucura-te, cantare a bunavointei imparatului ceresc;
Bucura-te, fuga de slava si lauda desarta;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Amfilohie, ocrotitorul si tamaduitorul nostru cel minunat!

Condacul 10

Indrumator al mantuirii ne esti si acum, Preacuvioase, iar privind noi la trupul tau neputrezit, de desertaciunea acestei lumi a fugi ne deprindem. Lenea si nepurtarea de grija de suflet prin rugaciune si munca ne sarguim a le alunga si intru curatia duhului si trupului a petrece ne invatam de la tine, din toata inima pazind nadejdea mantuirii si lui Dumnezeu cantand: Aliluia!

Icosul 10

Aparator puternic impotriva relelor ai fost, preafericite: mangaind pe cei in suferinta, pe bolnavi vindecandu-i, pe draci izgonindu-i si de nenorociri aparandu-ne. Pana in ziua de astazi, puterea lui Dumnezeu care in tine salasluieste, le-o arati tuturor celor ce cu credinta si cu dragoste vin la tine. Pentru aceasta, cu multumire iti cantam:

Bucura-te, ca inca in viata fiind, ca la un staret sfant veneau oamenii la tine;
Bucura-te, ca torentul de oameni ce cauta vindecare la cinstitele tale moaste, nesecat se arata;
Bucura-te, vadire a luptatorilor impotriva lui Dumnezeu;
Bucura-te, dezradacinare a nelegiuirilor impotrivitoare lui Dumnezeu;
Bucura-te, chip purtator al bucuriei dumnezeiesti;
Bucura-te, ca aceasta bucurie nespusa pe multi i-ai povatuit s-o guste;
Bucura-te, inima intemeiata in adevarata smerenie;
Bucura-te, caci cu aceasta arma, impreuna cu rugaciunea, pe demoni i-ai doborat;
Bucura-te, ca ai slujit ca un fiu Tatalui Ceresc;
Bucura-te, adevarat ucenic al Mantuitorului Hristos;
Bucura-te, binecuvantata alauta a Duhului Sfant;
Bucura-te, comoara luminoasa a Preasfintei Treimi;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Amfilohie, ocrotitorul si tamaduitorul nostru cel minunat!

Condacul 11

Cantare de multumire in toate stramtorarile vietii, lui Hristos neincetat i-ai adus, placutule al lui Dumnezeu. Iar noua, celor ce avem un astfel de mijlocitor in fata Domnului si tare aparator in necazurile ce ne coplesesc, cu adevarat ni se cuvine, dupa pilda vietii tale, in suferintele si bucuriile noastre lui Dumnezeu sa-i cantam: Aliluia!

Icosul 11

Mare luminator te-ai aratat, purtatorule de Dumnezeu, cu razele minunilor si chipul cucerniciei, incat nici dupa adormirea ta n-au secat in tine aceste binecuvantari. Caci celor ce cu credinta de sicriul tau se apropie, le reversi cu prisosinta daruri, spre a slavi pe Dumnezeu, Izvorul tuturor minunilor. Pentru aceasta, cu multumire iti strigam:

Bucura-te, lauda doctorilor fara de arginti si facatorilor de minuni;
Bucura-te; sanatatea trupurilor si mantuirea sufletelor noastre;
Bucura-te, mijlocitor al izbavirii de patimile trupesti;
Bucura-te, revarsare a binecuvantarilor duhovnicesti;
Bucura-te, lauda renumitei Lavre Poceaev;
Bucura-te, a tuturor inteleptilor inteleapta bunatate;
Bucura-te, salvare a multora de la pierzanie;
Bucura-te, ferire a lor de nenumarate vatamari;
Bucura-te, biruitorul demonilor;
Bucura-te, luminatorul pamantului Volani;
Bucura-te, lumina ce risipesti negura suferintei;
Bucura-te, icoana ce luminezi intunericul necredintei;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Amfilohie, ocrotitorul si tamaduitorul nostru cel minunat!

Condacul 12

Prin har ai fost curatit precum aurul, in focul suferintelor stralucind cu cununa marturisirii si cuviosiei, iar dupa sfarsitul tau, in Lavra Poceaev te-ai intors. Cu voia Preasfintei Treimi, prin aflarea moastelor tale ni te-ai aratat in ultimii ani, sfinte, pe toti mangaindu-i duhovniceste. Pentru aceasta bucurandu-ne, lui Dumnezeu cel minunat intru sfintii Sai, cu multumire-I cantam: Aliluia!

Icosul 12

Cantand viata ta cea bineplacuta lui Dumnezeu si minunile tale, parinte Amfilohie, a te lauda dupa cuviinta nu suntem vrednici. Insa vazand bunatatea ta fata de cei neputinciosi, rugamu-te sa ne trimiti a ta binecuvantare, ca prin rugaciunile tale sa fim ocrotiti, si in nadejdea mantuirii sa te laudam asa:

Bucura-te, ca ai fost ales de Dumnezeu Tatal;
Bucura-te, inima curatita printr-o viata de suferinta;
Bucura-te, ca sufletul tau pentru aproapele ti l-ai pus;
Bucura-te, mostenitorule al raiului;
Bucura-te, lumina a lumii prin darurile Duhului Sfant;
Bucura-te, viata plina de har;
Bucura-te, ca sfintenia ta e marturisita prin vindecarile de la mormantul tau;
Bucura-te; ca prin crucile zugravite din nori in ziua proslavirii tale, Parintele Ceresc te-a proslavit;
Bucura-te, chip incununat de insusi Hristos;
Bucura-te, partas cu cei drepti la Cina imparatiei;
Bucura-te, ca in locasul ceresc fericit petreci;
Bucura-te, ca la Prestolul Preasfintei Treimi pentru noi mijlocesti;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Amfilohie, ocrotitorul si mijlocitorul nostru cel minunat!

Condacul 13

O, preafericite parinte Amfilohie, tamaduitor minunat si grabnic ajutator al celor ce alearga la tine, nu ne lipsi nici pe noi, care cu smerenie cadem catre tine, de simtirea prezentei tale binecuvantate. Vindeca dar bolile noastre si suferintele ni le potoleste, ca viata in pace sa ne-o petrecem; iar prin mijlocirea ta catre Stapanul Preainalt, de tot raul si toata lucrarea celui viclean izbavindu-ne, impreuna cu tine lui Dumnezeu sa-l cantam: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice din nou Icosul 1 si Condacul 1.

Acatistul Sfantului Pangratie

 

Tropar, glasul 4

Părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Pangratie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul 4

Arătatu-te-ai ca o stea luminoasă, Sfinte Mucenice Pangratie şi ai fost sfinţit pătimitor pentru Hristos, înaintea Căruia stând acum, roagă-te pentru cei ce te cinstesc pe tine, fericite.

Condacul 1

De copil ai fost binecuvântat să auzi cu urechile tale predicile Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, Sfinte Mucenice Pangratie, iar acum viețuiești în Rai cu Cel care te-a chemat să Îi slujești până la moarte. Știind că ai îndrăzneala la Tronul Sfintei Treimi, te rugăm și noi să ne ajuți și cu mulțumiri te slăvim: Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Icosul 1

Îngerii din Ceruri s-au bucurat văzând credința ta nestrămutată, Sfinte Mucenic Pangratie, fiind una cu Domnul Hristos în inimă și în cuget. Te chemăm să mijlocești și pentru noi la Dumnezeu să aibă milă de sufletele noastre și te lăudăm:

Bucură-te, propovăduind Sfânta Treime;
Bucură-te, vestind cu tărie Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, arând cu înțelepciune inimile aride;
Bucură-te, arătându-le cu adevărat roditoare prin credință;
Bucură-te, alungând duhurile rele;
Bucură-te, vas curat plin de puterea Duhului Sfânt;
Bucură-te, luminând ca un sfeșnic întunericul închinării la idoli;
Bucură-te, dărămând capiștile idolești și construind biserici;
Bucură-te, întunecând năvălirile tuturor demonilor;
Bucură-te, vărsându-ți sângele pentru Domnul Hristos;
Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 2

Trăind în vremea când Domnul Iisus Hristos propovăduia pe pământ, părinții tăi s-au dus și ei din Antiohia la Ierusalim să Îl audă vorbind, Sfinte Pangratie, și te-au luat cu ei. Acolo s-au botezat și apoi s-au întors, viețuind în pace până la săvârșirea lor, iar tu Sfinte ai rămas apoi în casa părintească, slăvindu-L pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

După Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, Apostolul Petru care propovăduia cuvântul lui Dumnezeu în cetăți a venit și în părțile Pontului, iar tu Sfinte Mucenice Pangratie l-ai primit cu dragoste ca pe un Apostol al Mântuitorului Hristos și l-ai odihnit cu toți ai lui, apoi Sfântul Apostol Petru i-a botezat pe toți ai casei tale, iar noi te chemăm:

Bucură-te, că ți-ai împărțit toată averea săracilor și robilor;
Bucură-te, că ai învățat dreaptă credință de la Marele Apostol;
Bucură-te, că acesta te-a trimis să duci Cuvântul lui Dumnezeu în Apus;
Bucură-te, că ai fost martor la multe minuni făcute de Sfântul Petru în Antiohia;
Bucură-te, că ai fost încredințat prin aceasta de puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai hotărât să urmezi până la moarte Domnului Hristos;
Bucură-te, că ai lăsat în urmă toate cele pământești;
Bucură-te, că ai plecat pe mare spre Sicilia;
Bucură-te, făcând această călătorie ca semn al despărțirii tale de lumea vremelnică;
Bucură-te, că inima ta ardea doar pentru Dumnezeu;
Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 3

Ajungând în părțile Siciliei în cetatea Taormina, ai găsit o capiște idolească ce fusese construită pe mormântul unui copil, Sfinte Mucenice Pangratie, iar păgânii se închinau unui zeu Falcon aducându-i jerfte de oameni și de animale. Dar tu ai făcut rugăciune, Sfinte, iar Dumnezeu a ascultat cererea ta că s-a făcut zgomot mare și s-au arătat mulțime de diavoli în formă de corbi și vulturi, care au răpit capiștea și idolul și i-au aruncat în mare, iar tu I-ai mulțumit lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Auzind despre aceasta, Bonifatie ighemonul cetății a dorit să afle mai multe despre tine, Sfinte Mucenice Pangratie, vrând să cunoască un asemenea om cinstit și având inima doritoare de a auzi mai multe despre Domnul Hristos. Când ighemonul venit la tine, Sfinte Pangratie, te-a găsit îmbrăcat cu sfintele veșminte, șezând pe scaun și având înaintea ta icoana Domnului Hristos și Sfânta Cruce, a căzut la picioarele tale și ți s-a închinat, iar noi te lăudăm:

Bucură-te, că acesta a văzut slava dumnezeiască de care erai înconjurat;
Bucură-te, că Bonifatie a strigat: ”Mare este Dumnezeul creștinilor! Cred în Tine Iisuse Hristoase, Dumnezeul cel adevărat!”
Bucură-te, că i-ai poruncit să se apropie de tine;
Bucură-te, că el nu a putut din cauza focului dimprejurul tău;
Bucură-te, că ai cunoscut că acesta vedea slava Duhului Sfânt;
Bucură-te, că te-ai dezbrăcat de veșmintele preoțești care erau pricina văpăii;
Bucură-te, că Bonifatie ți-a construit biserică în 30 de zile;
Bucură-te, că acolo ai săvârșit sfintele Liturghii;
Bucură-te, împărtășindu-i pe cei botezați cu Sfintele Taine;
Bucură-te, făcând apoi masă îmbelșugată cu toți;
Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 4

Dar în cetate era tulburare mare, Sfinte Mucenice Pangratie, că închinătorii la idoli îi cereau ighemonului socoteala pentru capiștea lor cea distrusă. Acesta le-a spus să cerceteze de nu cumva a venit un Dumnezeu mai puternic în cetate, iar ei au întrebat pe demonul Lison care le-a zis că Dumnezeu care a făcut cerul și pământul este acum în cetate, că a trimis sabie de foc și sabie ca de fulger asupra lor și ei demonii nu mai au nici o putere. Ne închinăm purtării de grijă a Domnului Hristos și Îi strigăm: Aliluia!

Icosul 4

Nefericiții închinători la idoli au făcut vrăjile lor, trăgând la sorți numele ighemonului ca prin jertfă de sânge să îmbuneze idolii, Sfinte Pangratie. Bonifatie a alergat speriat la tine, iar tu Sfinte i-ai zis: ”Fiule, du-te și să nu te temi de nimic, că mâine voi veni la jertfă împreună cu tine și atunci toți veți vedea puterea lui Hristos”. Ne bucurăm și te lăudăm:
Bucură-te, că ai făcut rugăciune din biserică la ceasul al nouălea din noapte;
Bucură-te, că Dumnezeu a prăbușit iar toți idolii din capiște;
Bucură-te, că păgânii te-au văzut în ușa bisericii îmbrăcat în veșminte;
Bucură-te, că ai gonit întunericul nopții cu semnul Sfintei Cruci și li s-a deschis ochii păgânilor;
Bucură-te, că ei te-au văzut ca un Înger adevărat al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că diavolul nu i-a lăsat să creadă în Hristos;
Bucură-te, că le-ai zis că le arăți puterea lui Dumnezeu când vor încerca să îl jerfească pe Bonifatie;
Bucură-te, că ai venit la locul jerfei arătând ca o văpaie de foc;
Bucură-te, că ai dezlegat legăturile lui Bonifatie cu semnul Sfintei Cruci;
Bucură-te, că ai omorât și șarpele demonului, cel care bea sângele jertfelor;
Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 5

Văzând niște minuni prea-slăvite ca acestea, oamenii au strigat: „Mare este Dumnezeul lui Pangratie!”, au distrus toate capiștele și au sfărâmat idolii, apoi au primit Sfântul botez de la tine, Sfinte Pangratie, căci în ziua aceea s-au botezat peste 100.000 de oameni, care toți se închinau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

S-a făcut mare bucurie în cetate în ziua aceea, botezându-se și cei din cetățile dimprejur, iar tu Sfinte le-ai citit Evanghelia și le-a dat povețe de viață cinstită. Noi te chemăm și te slăvim:

Bucură-te, că toți auziseră de facerile tale de bine;
Bucură-te, că tămăduiai șchiopi, orbi, slăbănogi, idropici, îndrăciți și alți neputincioși;
Bucură-te, că a venit la tine și o femeie, preoteasa idolilor;
Bucură-te, că aceasta cu vicleșug ți-a cerut să o vindeci de lepră, spunând că va crede în Hristos;
Bucură-te, vindecând-o cu semnul Sfintei Cruci;
Bucură-te, dar ea L-a hulit apoi pe Dumnezeu;
Bucură-te, că atunci Dumnezeu i-a dat boala îndoit;
Bucură-te, că ea, chinuindu-se, a cerut milă;
Bucură-te, că ai tămăduit-o știind că ea crede cu tot sufletul în Dumnezeu;
Bucură-te, sfătuind-o să renunțe la averi pământești, botezând-o și făcând-o diaconiță;
Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 6

Ai botezat mulțime de oameni, slujind apoi Sfânta Liturghie ca să-i împărtășești, Sfinte Mucenic Pangratie. Când ai ridicat în sus Sfintele Taine, biserica s-a deschis deasupra și a venit un foc ceresc care te-a înconjurat iar cei ce vedeau aceasta s-au înfricoșat și nimeni nu îndrăznea să se apropie să se împărtășească, pentru că vedeau fața ta ca o făclie de foc și deasupra ta ca un nor. Dar tu, Sfinte, i-ai chemat spunând: „Fiii mei, apropiați-vă și nu vă temeți, căci focul acesta nu arde, ci luminează pe cei ce se împărtășesc”, iar ei i-au strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Erau în cetate două fecioare surori botezate, iar pe cea mare ai făcut-o diaconiță, Sfinte Pangratie. Dar un păgân, dorind să o ia de soție pe sora cea mică, o ademenea cu tot felul de daruri însă ele erau întărite de tine, Sfinte, care le-ai încurajat să își apere fecioria pentru Domnul Hristos până la moarte, iar noi ne rugăm:

Bucură-te, că păgânii au făcut vrăji să strice fecioria fetei;
Bucură-te, că Dumnezeu nu a lăsat diavolul să își facă voia;
Bucură-te, că le-au închis apoi pe amblele surori în temniță;
Bucură-te, că amândouă au fost date la chinuri;
Bucură-te, că le-au tăiat capul necredincioșii;
Bucură-te, că pentru rugăciunile tale, Sfinte, ele au primit cununa muceniciei;
Bucură-te, că ai luat sfintele lor moaște și le-ai îngropat cu cinste;
Bucură-te, zidind o biserică închinată sfintelor fecioare;
Bucură-te, că nu ai lăsat poporul creștin să facă moarte de om pentru păcatul uciderii fecioarelor;
Bucură-te, făcătorule de pace, crezând în purtea de grijă a lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 7

Creștinii au vrut să îi închidă în temnițe pe păgâni până va veni să îi judece Bonifatie, ighemonul credicios care era plecat la război cu neamurile potrivnice, iar ei au fugit îngroziți cu familiile lor și cu toată averea, urcându-se în luntri să ajungă la Siracuza. Dar tu, Sfinte Pangratie, le-ai trimis vorbă să se întoarcă fără griji pentru că nu le fac rău creștinii, dar s-a întors un singur vrăjitor care s-a și botezat, iar ceilalți nu au vrut să îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Ceilalți vrăjitori au pornit pe mare cu femeile și cu copii lor, iar tu Sfinte Pangratie te-ai rugat lui Dumnezeu de pe un loc înalt: ”Doamne, Iisuse Hristoase Atotputernice, de este cu voia Ta, să se facă furtună și să se afunde în mare pângăriții aceia”, lucru care s-a și întâmplat, iar noi te lăudăm:
Bucură-te, că deși i-ai chemat cu milă înapoi, păgânii nu au crezut în bunătatea creștinilor;
Bucură-te, că rugăciunea ta a ridicat valurile și a tulburat marea;
Bucură-te, învingând vrăjitorii, uneltele diavolului;
Bucură-te, că ai izbăvit cetatea de ispite și de ispititori;
Bucură-te, că ai prorocit că după două zile va veni Bonifatie, învingător în război;
Bucură-te, că acesta a împărțit bogăția adusă din război la toată cetatea;
Bucură-te, că robii prizonieri au crezut în Hristos și s-au botezat;
Bucură-te, că l-au adus pe Elid, ucigătorul de fecioare, la judecată;
Bucură-te, că acesta nu a vrut să se lepede de închinarea la idoli, spunând că e rânduiala lui părintească;
Bucură-te, că atunci Bonifatie l-a dat la moarte prin tăierea cu sabia;
Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 8

Ai hirotonisit în toată țara episcopi, preoți și diaconi, alegând pe cei mai înțelepți și mai cucernici, Sfinte Mucenice Pangratie, și le-ai spus să se îngrijească de sufletele oamenilor, să zidească biserici și să facă într-însele toate cele trebuincioase. Ai poruncit ucenicului tău Evagrie și diaconului lui Epafrodit să scrie Tainele Bisericii, praznicele cele mari, citirile, poruncile și câte alte se cuvine să le știe credincioșii. Și venind înainte-stătătorii poporului au luat fiecare din mâna ta, Sfinte, câte un preot și un diacon precum și învățăturile creștine și tipicul slujbelor,  și astfel s-au dus fiecare în cetatea sa bucurându-se și cântând Domnului: Aliluia!

Icosul 8

După doi ani ai plecat tu însuți să cercetezi toate eparhiile pentru a le sfinții bisericile, Sfinte Pangratie, luând cu tine adunare mare, printre care Bonifatie ighemonul, Evagrie cu diaconul său Epafrodit, și pe mulți alți dregători de vază. Primește te rugăm aceste laude de la noi:

Bucură-te, dând pământ fiecărei eparhii ca să aibă hrana cea de toate zilele;
Bucură-te, că Bonifatie și ceilalți bogați și-au împărțit averea în trei;
Bucură-te, că a treia parte au dat-o preților și diaconilor;
Bucură-te, că au făcut aceasta ca ei să poată lucra pentru popor fără grija zilei de mâine;
Bucură-te, că le-au făcut vase de aur și de argint pentru sfintele slujbe;
Bucură-te, că le-au cusut la toți veșminte de mătase pentru slujire;
Bucură-te, că toate au rămas scrise pe hârtie de tine, Sfinte Pangratie;
Bucură-te, cel ce dai zestre parohiilor și preoților cinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, aducând bunăstarea materială și celor ce trăiesc în lume;
Bucură-te, dăruitor plin de dragoste, în numele Domnului Iisus Hristos;
Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 9

Apoi ai fost înștiințat de Dumnezeu că împăratul Acvillin urma să facă război Taorminei, cetatea unde erai tu Arhiepiscop, Sfinte Mucenice Pangratie. Acesta a adunat 600.000 de oameni și noaptea a înconjurat cetatea de pe mare, iar Bonifatie avea doar 40.000 de soldați pe care i-a pus pe ziduri după rânduiala de război, și se rugau toți lui Dumnezeu într-un glas: Aliluia!

Icosul 9

Domnul Hristos a îngăduit însă ca prima bătălie să fie pierdută de Bonifatie, ca să nu se mândrească soldații că au învins din puterea lor, iar cetățenii cetății te ocărau pe tine, Sfinte Pangratie, și pe ighemon, că au pierdut din cauză voastră că nu s-au mai închinat zeilor păgâni. Te rugăm primește aceste cuvinte de slavă:

Bucură-te, că le-ai spus că Domnul Hristos va lupta pentru ei;
Bucură-te, că ai pus pe tine sfintele veșminte, ai luat Sfânta Cruce, icoana Domnului Hristos și a Sfântului Apostol Petru;
Bucură-te, că te-ai urcat pe cel mai înalt zid al cetății și ai făcut semnul Crucii în cele patru zări;
Bucură-te, că te-ai rugat adânc lui Dumnezeu;
Bucură-te, că mințile păgânilor dușmani s-au întunecat;
Bucură-te, că se ucideau între ei și se aruncau singuri în prăpastie;
Bucură-te, te-ai rugat să se oprească și să cunoască ce fac;
Bucură-te, că ei strigau că văd trei sori care îi orbesc, adica Sfânta Cruce și cele două Icoane;
Bucură-te, că unii dușmani au fugit rușinați, iar alți au crezut în Hristos, s-au botezat și au luat preoția și diaconia;
Bucură-te, că s-au întors la ei acasă, propovăduind Evanghelia și botezând mulțime de oameni;
Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 10

Plecând Bonifatie din nou la război cu un tiran, l-a lăsat în locul lui pe un aprig dușman al tău, Sfinte Mucenice Pangratie, care nu știa cum să te piardă mai repede, căci el nu vroia să se închine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Acesta s-a sfătuit cu încă doi și la ceasul al nouălea din noapte, cand îți făceai rugăciunile, te-au chemat chipurile să le binecuvântezi mâncarea, iar tu, Sfinte, te-ai dus știind de la Dumnezeu că ți se pregătea sfârșitul, iar noi te chemăm:

Bucură-te, că Dumnezeu te chemase să te îndulcești de bunătățile promise;
Bucură-te, că ai stat la masă cu păgânii dar nu ai mâncat nimic;
Bucură-te, că aceștia au făcut dansuri necuvenite și au adus un idol;
Bucură-te, că se închinau idolului în fața ta;
Bucură-te, că tu, cu semnul Sfintei Cruci, le-ai prăbușit zeul la pământ;
Bucură-te, că aceștia plini de furie te-au batut cu lemne, piatre și te-au tăiat cu sabia;
Bucură-te, că sufletul tău a plecat la Domnul;
Bucură-te, că ți-au aruncat trupul într-o despicătură de piatră, departe de palat;
Bucură-te, că au vrut să omoare și un copil de creștin care i-a mustrat pentru fărădelegea lor;
Bucură-te, că acesta a fost salvat de Îngerul Domnului, când s-a aruncat în prăpastie;
Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 11

Venind Bonifatie de la război și negăsindu-te, a dat poruncă să fii căutat, Sfinte Pangratie. Ai vădit locul sfintelor tale moaște prin strălucirea unei lumini ca un fulger, și toți creștinii împreună cu Cuvioasa Paula au alergat la locul unde erai, plângând și rugându-se cu mare durere lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Sfintele tale moaște au fost puse într-o raclă de aur, Sfinte Pangratie, căci Bonifatie se temea ca să nu ia poporul părți din ele, și apoi a căutat pe cel vinovat de moartea ta. Copilul a dat mărturie despre cele întâmplate, iar noi te lăudăm așa:

Bucură-te, că cei trei păgâni au luat pedeapsa după măsura faptei lor;
Bucură-te, că apoi te-ai arătat în vedenie ucenicului tău Evagrie;
Bucură-te, că ai venit împreună cu 12 bărbați sfinți, înveșmântați în lumină;
Bucură-te, că i-ai certat ca țin trupul tău neîngropat;
Bucură-te, că deschizând apoi racla de aur, trupul tău era neatins de sânge sau răni;
Bucură-te, că răspândea bună mireasmă;
Bucură-te, că au făcut slujba de înmormântare, după cum se cuvine;
Bucură-te, că din racla de aur au făcut vase pentru biserică;
Bucură-te, că Evagrie și Bonifatie s-au dus apoi la Roma, așa cum le-ai poruncit;
Bucură-te, că Sfântul Apostol Petru l-a numit Episcop al Tavromeniei pe Evagrie, în locul tău;
Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 12

Întorcându-se cei doi acasă, Evagrie l-a botezat pe Bonifatie care și-a împărțit toată averea săracilor, și amândoi au construit o biserică în cinstea ta, Sfinte Mucenice Pangratie. Au poleit biserica cu aur, zugrăvind minuni din Vechiul și Noul Testament, precum și Icoana ta, Sfinte. Ne bucurăm și ne închinăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Multe și nenumărate minuni și semne s-au făcut la mormântul tău, Sfinte binecuvântat Pangratie, iar noi te lăudăm așa:

Bucură-te, cel ce alungi legiunile diavolești;
Bucură-te, cel ce cureți capiștile idolești și îneci răul în mare;
Bucură-te, vindecătorul bolilor de gât, de cap și de piele;
Bucură-te, dezvăluind mărturiile mincinoase;
Bucură-te, arătând dreptatea și adevărul;
Bucură-te, tămăduitor de trupuri și de suflete;
Bucură-te, aducând bunăstarea celor care ți se roagă cu credință;
Bucură-te, cel ce arzi cu văpaia Duhului Sfânt ispitele de bani și piedicile de sporire duhovnicească;
Bucură-te, foc strălucitor ce luminezi întunericul uneltirilor diavolești;
Bucură-te, învingătorul vrăjitorilor și distrugătorul vrăjilor;
Bucură-te, Sfințite Mucenic Pangratie, aducător de biruință și grabnic ajutător!

Condacul 13

O, Sfinte Sfințit Mucenice Pangratie, caută cu milă spre noi care ți-am adus această jertfă de rugăciune, și mijlocește la Dumnezeu să ne ridice din neputințele noastre, să ne întărească credința și să ne deschidă ochii sufletului pentru a înțelege tainele duhovnicești, să Îi putem striga veșnic: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)

Apoi se citesc din nou Icosul 1, Condacul 1 si aceasta

Rugaciune Catre Sfantul Pangratie:

Sfinte Mucenice Pangratie, citind viața ta ne închinăm și te slăvim ca pe un adevărat ostaș al Domnului Iisus Hristos, care ai învins în războiul cel nevăzut având credința nestrămutată în Dumnezeu și lucrând ogorul Lui cel sfânt. Te chemăm ca pe bunul nostru prieten și ocrotitor să ne cercetezi viața și inima și să ne ajuți după nevoia fiecăruia.

Te rugăm să ne spijini și pe noi în războiul nevăzut, să ne fii scut de apărare, să  mijlocești cu rugăciuni la Domnul Hristos să vină El să învingă pentru noi. Știm că biruința unui asemenea război nu poate fi decât a lui Dumnezeu, de aceea te chemăm să ne aduci Mila și bunăvoința Lui de a ne scoate învingători prin El și numai prin El.

Te rugăm să cercetezi casele noastre, să distrugi orice sălășluire a răului din ele, să le cureți de întinăciune și de funinginea demonilor care nu ne lasă să ducem o viață de rugăciune, închinată lui Dumnezeu.

Ai milă de cei acuzați pe nedrept în procese și în toate situațiile vieții, dezvăluie adevărul, arată dreptatea și distruge mărturiile mincinoase, alungă uneltirile celor vicleni care caută să ne păgubească, nu lăsa mintea noastră să alunece spre vicleșugurile lor ci dă-ne claritate, discernământ, puterea de a distinge adevărul de minciună și dreapta socoteală în tot ce facem și hotărâm.

Te mai rugăm să te îngrijești de nevoile trupului nostru să avem cele necesare traiului, dă zestre parohiilor cu tot ce le trebuie pentru buna slujire a lui Dumnezeu, înfrumusețează bisericile să fie nestemate strălucitoare ale Bisericii din Ceruri, și ai grijă de episcopii, preoții și diaconii binecredincioși ortodocși și de familiile lor, rânduindu-le ascultare și buna sporire în propovăduirea Evangheliei Domnului Hristos. Îngrădește toată răutatea care vine de la oameni, invidia, minciuna și trădarea, să fim acoperiți cu harul tău cel bineplăcut și să trăim în pace și în credință.

Te strigăm și în durerea sufletului care este bolnav de păcate și întărâtări ale patimilor, Sfinte Pangratie, și te rugăm să arzi cu focul tău nestins necurăția din noi, iar la sfârșitul vieții să ne fii pavăză și apărător în urcușul către Dumnezeu, unde mijlocește să ne judece Domnul Hristos cu milă, ca să ne bucurăm veșnic cu tine în Împărăția Lui. Amin.

Icoanele sunt ferestre deschise spre Cer și întâlnirea omului cu Dumnezeu. Când te uiți la o icoană, te înalți cu mintea la chipul celui zugrăvit pe ea.

 

„Icoanele sunt ferestre deschise spre Cer și întâlnirea omului cu Dumnezeu. Când te uiți la o icoană, te înalți cu mintea la chipul celui zugrăvit pe ea.

Vorba unei bătrâne foarte înțeleaptă:

Un ateu a vazut o batrână că se închina la o icoană, și-i zice:

- Ce tot pupi icoana aia?

- Păi... e Maica Domnului!

- Ei... Maica Domnului... auzi tu!

- Domnuțule, tu ai o poză cu mama ta?

- Da!

- Șterge-te la fund cu ea!

Deci, n-ai face gestul ăsta...

Ăsta a fost răspunsul unei bărâne pentru un ateu, care necinstea chipul Maicii Domnului.

Cum tu nu dorești să o necinstești pe mama ta, nici eu nu pot să o necinstesc pe Mama mea!

Scurt!

Fară dogmă!

Fără revelații!

Fără vestire din cer ca sfinții!

Ci cu înțelepciune de la Dumnezeu!

Morala Creștină!

Deci, vedeți? Trebuie să fim categorici în situații de genul ăsta!

Noi creștinii, ne-am învațat cu Sfânta Diplomație...

„Vai, să nu se supere! Să nu se smintească!"

Da... smintește-te, frate! Sari în fântâna seacă! Caută-ți singur creanga ca Iuda! Nu mai pierde vremea! De ce să spurci societatea inutil? Dacă tu nu respecți pe Dumnezeu care te-a creat, cum vei fi considerat vreodată om între oameni?

Ce sens mai are?

Sunt de acord: nu iubești un preot... nu suporți o biserică... nu-ți place un episcop... da' ce treabă ai cu Dumnezeu?

L-ai văzut pe Dumnezeu în șanț? L-ai văzut pe Dumnezeu la casa de toleranță? L-ai găsit în crâșmă? Fuma vreodată? Era tatuat? Avea cercei în nas? Umbla mascat? Nu!!!!

Stă în Biserică, bătut în cuie pe Cruce, pentru noi oamenii și a noastră mântuire!"

(Pr. Calistrat Chifan)

Rugăciunea mamei pentru copiii săi

 

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor! Adăugând milă peste milă, m-ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copii, şi îndrăznesc să spun că ei sunt copiii Tăi, fiindcă le-ai dat fiinţă, i-ai făcut vii înzestrându-i cu suflet nemuritor, i-ai renăscut prin botez spre viaţa cea potrivită cu voia Ta, i-ai înfiat şi i-ai primit în sânul Bisericii Tale.

Doamne! Păzeşte-i în har până la sfârşitul vieţii lor, învredniceşte-i să se împărtăşească de Tainele legământului Tău, sfinţeşte-i cu adevărul Tău, ca să se sfinţească în ei şi prin ei sfânt numele Tău! Trimite-mi ajutorul Tău haric ca să îi cresc spre slava numelui Tău şi folosul aproapelui! Dă-mi în scopul acesta răbdare şi putere!

Învaţă-mă să sădesc în inima lor rădăcina adevăratei înţelepciuni - frica Ta! Luminează-i cu lumina Înţelepciunii Tale ce cârmuieşte întreaga lume! Să Te iubească din tot sufletul şi din tot cugetul lor, să se lipească de Tine din toată inima şi să tremure de cuvintele Tale toată viața lor! Dăruieşte-mi pricepere să le arăt că viaţa cea adevărată stă în păzirea poruncilor Tale, că osteneala întărită de cucernicie aduce toată viața de aici mulţumire lipsită de tulburare, iar în veşnicie - fericire negrăită. Descoperă-le lor înţelegerea legii Tale, ca până la sfârşitul zilelor lor să aibă simţământul că Tu eşti pretutindeni! Sădeşte în inima lor teama şi dezgustul de orice fărădelege, ca să fie fără de prihană în căile lor, ca să-şi aducă aminte întotdeauna că Tu, Dumnezeule Atotbune, păzeşti cu gelozie legea Ta şi dreptatea Ta! Ţine-i în curăţie şi în evlavie faţă de numele Tău, încât să nu prihănească Biserica Ta prin purtarea lor, ci să trăiască după rânduielile ei! Însufleţeşte-i cu râvna pentru învăţătura folositoare şi fă-i în stare de toate lucrurile cele bune, ca să câştige înţelegerea cea adevărată a cunoştinţelor de care au neapărată nevoie, ca să se lumineze cu ştiinţa cea binefăcătoare pentru omenire.

Doamne! Dă-mi înţelepciune ca să întipăresc cu trăsături de neşters în inima şi în mintea copiilor mei frica de întovărăşirea cu cei ce nu ştiu de frica Ta, să le insuflu îndepărtarea de orice însoţire cu cei nelegiuiţi, ca să nu ia aminte la împreună-vorbirile cele putrede, să nu fie abătuţi din calea Ta de pildele cele rele, să nu se smintească de faptul că uneori calea nelegiuiţilor propăşeşte în lumea aceasta!

Cerescule Părinte! Dăruieşte-mi harul de a nu le face copiilor mei sminteală prin faptele mele, ci a-i feri de rătăciri, de a le îndrepta greşelile, de a le înfrâna îndărătnicia, de a-i abate de la năzuinţa spre deşertăciune şi uşurătate. Să nu fie furaţi de gânduri nechibzuite, să nu umble după poftele inimii lor, să nu se mândrească în cugetele lor, să nu Te uite pe Tine şi să nu uite de legea Ta, ca fărădelegea să nu dea pierzării mintea şi sănătatea lor şi păcatele să nu le moleşească puterile sufletulului şi ale trupului.

Judecătorule Drept, Care îi pedepseşti pe copii pentru păcatele părinţilor până la al treilea şi al patrulea neam! Abate această pedeapsă de la copiii mei, nu îi bate pe ei pentru păcatele mele, ci stropeşte-i pe ei cu roua harului Tău, ca să sporească în virtute şi în sfinţenie, să crească întru bună voirea Ta şi întru dragostea oamenilor evlavioşi.

Părinte al îndurărilor şi a toată milostivirea! Din dragoste de mamă, le-aş dori copiilor mei toată îmbelşugarea bunătăţilor pământeşti, le-aş dori binecuvântare din roua cerului şi din grăsimea pământului, însă fie cu ei sfântă voia Ta! Rânduieşte-le soarta după bună voirea Ta, nu îi lipsi în viaţă de pâinea cea spre fiinţă, trimite-le toate cele trebuitoare în vremelnicie spre dobândirea veşniciei fericite, fii milostiv cu ei când vor păcătui înaintea Ta, nu le socoti lor păcatele tinereţii şi ale neştiinţei, fă inimile lor să se umilească atunci când se vor împotrivi călăuzirii harului Tău, pedepseşte-i şi miluieşte-i, îndreptân-du-i la calea bineplăcută Ţie, dar fără să-i lepezi de la faţa Ta! Primeşte cu bunăvoinţă rugăciunile lor, dăruieşte-le reuşită în tot lucrul bun, nu abate faţa Ta de la ei în zilele necazului lor, ca să nu-i ajungă ispite mai presus de puterile lor. Adumbreşte-i cu mila Ta, ca să umble îngerul Tău cu ei, păzindu-i de toată nenorocirea şi calea rea.

Dumnezeule Atotbune! Fă-mă mamă care se veseleşte de copiii săi, ca să îmi fie bucurie în toate zilele vieţii mele şi sprijin la bătrâneţe. Învredniceşte-mă să mă înfăţişez împreună cu ei la Înfricoşătoarea Ta Judecată nădăjduind în milostivirea Ta şi să zic cu nevrednică îndrăznire: „Iată eu şi pruncii pe care i-ai dat mie, Doamne!", ca împreună cu ei, preaslăvind bunătatea Ta cea nepovestită şi iubirea Ta veşnică, să preaînalţ preasfânt numele Tău, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, în vecii vecilor. Amin.

Dacă un om ...

 Dacă un om se focalizează asupra bolii de care suferă, el atrage și mai multă boală.

Invers, dacă omul se focalizează mai mult asupra sănătății decât asupra bolii, legea atracției îl ascultă și îl ajută să își îmbunătățească starea de sănătate.

Principiile legii atracției reprezintă un instrument extrem de eficient prin care putem declanșa puterea noastră de autovindecare, putând fi folosite în sprijinul minunatelor proceduri medicale disponibile la ora actuală în lume.

Reține: dacă puterea de vindecare nu ar exista deja în interiorul nostru, nimeni nu s-ar putea vindeca vreodată de boală.

„Pazeste-le pe toate si te vei mantui.”

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!

2. Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare a nici unui lucru din cate sunt in cer, sus, si din cate sunt pe pamant, jos, si din cate sunt in apele de sub pamant!

Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti, ca Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu zelos, Care pedepsesc pe copii pentru vina parintilor ce Ma urasc pe Mine, pana la al treilea si al patrulea neam si Ma milostivesc pana la al miilea neam, catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.

3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia in desert numele Lui.

4. Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa in acelea toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci in acea zi nici un lucru, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramane la tine, ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, marea si toate cele ce sint in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvantat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o.

5. Cinsteste pe tatal si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi, pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie.

6. Sa nu ucizi.

7. Sa nu fii desfranat.

8. Sa nu furi.

9. Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.

10. Sa nu doresti casa aproapelui tau; sa nu doresti femeia aproapelui tau; nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui si nici unul din dobitoacele lui si nimic din cate are aproapele tau.

"Ateii și fariseii au ca scop traiul bun." (Nil Dorobanțu)

"De aceea, cei ce vin la biserică, vin doar să facă vânzare și cumpărare pentru interese pământești, familiale, serviciu, etc." (Nil Dorobanțu)

"Azi Însuși HRISTOS dezleagă direct din Ceruri pe toți care Îl urmează, plâng și se chinuiesc. Mărturisirea este pocăința inimii arătată în afară. De unde au scornit apostații că nu poate HRISTOS în teofanii să ierte, să dezlege și să Se reveleze cui vrea? Că doar iertarea păcatelor aparține numai lui HRISTOS, de la început până la sârșit." (Nil Dorobanțu)

"Nunta este vândută pe bani și e un prilej înfricoșat de păcat, sminteală și decădere. Ba, mai mult, datinile și obiceiurile de la nuntă și de la alte sărbători creștine sunt demonice. Viitorimea nu va mai ține nici o Sf. Taină pentru decadența datinii. Ba, încă, le vor arunca definitiv și vor apuca numai păcatul, obiceiul și datina." (Nil Dorobanțu)

"Botezul e vândut pe bani, ba încă e obicei să se pună bani în apa botezului. Lepădările de satan nu sunt făcute corect, precum nici exorcismele, cum prevede Molitfelnicul. Nu se afundă de trei ori, ci stropesc ca ereticii papistași sau toarnă ca protestanții." (Nil Dorobanțu)"

Copiii voștri cresc ca vipere, balauri și fiare apocaliptice, pentru că nu mai țineți cont de poruncile dumnezeiești, de impedimente, de canoane etc. Îi creșteți pentru lumea vremelnică, nu pentru Împărăția Cerurilor. Nu îi mai creșteți Ortodox. Sunt procleți spurcați cu sângiuri și cu practici păgâne, hrăniți cu ficat în sânge, cu carne în sânge, etc. (Nil Dorobanțu)"De dragul trupului, a cărnii și a sexului, preferați să fiți afurisiți de la Euharistie și chiar de la Ortodoxie!! Realitatea evanghelică, apostolică, patristică, intransigentă și de neschimbat, este de neluat în seamă azi, pe când minciuna e pusă la locul de cinste!!" (Schiarhiereu Nil Dorobanțu, al Bisericii din catacombe a perioadei comuniste, Mărturisitor și Mucenic)

Cum să ne pregătim pentru o spovedanie adevărată Sfântul Teofan Zăvorâtul

Este necesar să ne pregătim pe îndelete în vederea unei spovedanii mântuitoare.
1) Ferm convins de necesitatea acestei Sfinte Taine, mergi şi te spovedeşte, dar nu ca şi când ar fi ceva inedit în viaţa ta sau o simplă tradiţie, ci susţinut de credinţa sinceră că pentru tine, păcătosul, este singura cale spre mântuire. Şovăiala te ţine încă printre cei osândiţi şi lipsiţi de milostivirea lui Dumnezeu. Dacă nu intri în acest spital, sufletul tău nu-şi va recăpăta sănătatea şi vei rămâne aşa cum eşti: bolnav şi tulburat. Nu vei intra în împărăţia cerurilor decât prin uşa pocăinţei.

2) Încredinţarea aceasta lăuntrică naşte dorinţa de a merge la spovedanie. Fii încredinţat că nu mergi la un abator, ci la un izvor de tămăduiri şi binecuvântări. Acela care-şi zugrăveşte cât mai viu roadele pe care le aduce spovedania, va arde de dorinţa unei cât mai dese mărturisiri. Mergem la ea acoperiţi de rănile păcatului din cap până-n picioare şi ieşim de la ea tămăduiţi, cu toate mădularele sănătoase, plini de viaţă, întăriţi, cu simţământul că de aici înainte nu ne vom mai molipsi iar. Mergem împovăraţi de jugul greu al tuturor păcatelor, care ne chinuie şi ne lipseşte de pacea sufletească. Ne întoarcem bucuroşi, având parcă aripi, cu sufletul împăcat şi încredinţat că am fost pe deplin iertaţi.

3) Vor apărea ruşinea şi teama - nu te pierde cu firea! Pentru aceasta a fost instituită Taina Pocăinţei, să trezească în noi teama şi ruşinea, şi cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai mântuitoare. Să doreşti a te spovedi înseamnă să doreşti ruşine multă şi frică mare, căci cel ce doreşte vindecarea nu ştie oare cât de dureros este tratamentul? De bună seamă că ştie, însă o dată cu hotărârea de a se vindeca a luat-o şi pe cea de a suporta durerile, în nădejdea însănătoşirii. Şi tu, când ai fost ros de sentimentul pocăinţei, n-ai alergat oare la Dumnezeu, spunându-I: „Sunt gata să sufăr oricât, dar miluieşte-mă şi iartă-mă!?”. Ei bine, acum ţi se întâmplă după voia ta. Nu te scârbi din pricina ruşinii şi a fricii, pentru că sunt strâns legate de spovedanie spre binele tău. Arzând în ele, te vei întări duhovniceşte. Te-ai lămurit în cuptorul pocăinţei - mai căleşte-te un pic! Atunci ai ars de unul singur mărturisindu-te înaintea lui Dumnezeu şi a conştiinţei tale, acum treci ca prin foc înaintea unui martor rânduit de Dumnezeu, ca o dovadă a sincerităţii mărturisirii celei dintâi şi poate spre a o desăvârşi pe aceea. Va fi o judecată, la care ruşinea şi frica aduse de ea vor fi fără nici o nădejde. Ruşinea şi frica de la spovedanie le îndepărtează pe acelea de la judecată. Dacă nu vrei să le trăieşti pe acestea din urmă, atunci înghite paharul celor dintâi. Pe lângă acest aspect, se întâmplă întotdeauna ca, potrivit cu intensitatea trăirii lăuntrice a celui ce se pocăieşte, să se reverse peste el mângâierea la spovedanie. Acum Mântuitorul îşi îndeplineşte făgăduinţa, arătându-Se ca Cel ce mângâie şi odihneşte pe osteniţi şi împovăraţi! Pocăindu-ne din toată inima şi mărturisindu-ne curat, inima noastră va afla adevărul acestor cuvinte prin propria experienţă, nu numai prin credinţă.

4) Ţinând în minte toate păcatele pe care le-ai săvârşit şi întărindu-ţi hotărârea lăuntrică de a nu le mai repeta, adu-ţi aminte că stai înaintea Domnului Însuşi, Care-ţi primeşte mărturisirea; şi spune tot ce îţi împovărează conştiinţa, fără a omite nimic. Dacă te-ai apropiat cu dorinţa de a te umple de ruşine, atunci cu siguranţă n-ai să te îndreptăţeşti, ci vei arăta cât mai clar toate josnicele înclinaţii şi pofte păcătoase, hrănindu-ţi astfel inima ta cea umilită. Să fii încredinţat că fiecare păcat mărturisit este dezrădăcinat din inimă, iar orice păcat tăinuit şi nespovedit rămâne ascuns în ea, spre îndoita ta osândă, pentru că ai venit cu o rană la Doctorul Care pe toate le vindecă şi-ai plecat netămăduit. Ascunzând păcatul de duhovnic, ai închis rana cu forţă, fără părerea de rău că îţi păgubeşti şi-ţi chinui sufletul; în viaţa Fericitei Teodora, care a trecut prin vămile văzduhului, este scris că întrebătorii cei groaznici n-au mai aflat scrise în zapisurile lor păcatele pe care Fericita le mărturisise la duhovnic, îngerii i-au spus după aceea că prin spovedanie se şterg nevăzut păcatele din toate cărţile şi zapisurile unde au fost scrise. Nu vom găsi nicăieri păcatele mărturisite curat, nici în hrisoavele propriei conştiinţe, nici în cartea celor vii, nici în zapisurile viclenilor vrăjmaşi ai mântuirii, fiindcă spovedania le-a şters pe toate. Aruncă de la tine povara cea grea, fără să tăinuieşti nimic.

Un alt rost al mărturisirii complete este ca părintele tău duhovnicesc să aibă o înţelegere cât mai limpede a celui pe care-l are la spovedit, să te vadă aşa cum eşti de fapt, şi rostind cuvintele de dezlegare, să te dezlege pe tine şi nu pe altcineva. Atunci când el rosteşte: „Domnul şi Dumnezeul nostru lisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule, şi să-ţi lase ţie toate păcatele” [Molitfelnic, 1992, pp. 67-68, n. tr. rom.], să nu rămână în tine nimic din cele la care se referă aceste cuvinte. Procedează înţelept acela care, dorind să se spovedească după o îndelungă zăcere în noroiul păcatului, găseşte un prilej de a vorbi cu părintele duhovnicesc şi de a-i istorisi întreaga sa viaţă dusă în pofte şi păcate. Toţi trebuie să ne îngrijim de o mărturisire completă a păcatelor, pentru că Domnul Hristos a dat puterea de a se ierta păcatele, dar nu în mod necondiţionat, ci cu condiţia să se facă pocăinţă pentru ele şi să fie mărturisite. Dacă acestea nu te însoţesc în drumul tău la duhovnic, atunci este posibil ca părintele să rostească: „Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale”, iar Dumnezeu să spună: „Eu te osândesc”.

5) Acum spovedania s-a terminat. Părintele duhovnicesc îşi ridică epitrahilul şi ţinându-l în mâini ţi-l aşează pe cap, rostind dezlegarea de toate păcatele şi făcând semnul crucii pe capul penitentului. Ce se petrece în această clipă în sufletul nostru este binecunoscut celor ce s-au spovedit curat. Harul inundă toată fiinţa noastră, şuvoaie revărsându-se dinspre creştet spre inimă şi umplând-o de bucurie. Aceasta nu este rodul strădaniilor omeneşti, nici ale penitentului, nici ale duhovnicului, ci este lucrarea tainică a Mântuitorului Hristos, Tămăduitorul şi Mângâietorul sufletelor. Unii aud rostindu-se în aceste clipe cuvinte dumnezeieşti în inima lor, menite să-i întărească şi să-i lumineze pe mai departe în nevoinţele lor. Aceasta este un fel de armă duhovnicească dăruită de Mântuitorul Hristos proaspătului venit între oştenii ce luptă în numele Său. Cine a auzit un asemenea cuvânt să-l păstreze bine, spre a afla mângâiere şi întărire - mângâiere pentru că de bună-seamă Domnul, cercetând astfel sufletul robului său, i-a primit mărturisirea; întărire pentru că în ceasul ispitei trebuie doar să-şi amintească cuvintele dumnezeieşti şi de undeva vine puterea de a birui ispita! Din ce le sporeşte curajul luptătorilor pe câmpul bătăliei? Dintr-un cuvânt rostit de comandantul lor, care îi îmbărbătează. La fel este şi în cazul spovedaniei.

6) Cu acestea totul ia sfârşit. Nu-ţi rămâne decât să cazi la picioarele lui Dumnezeu cu simţământul mulţumirii pentru negrăita Lui milostivire şi să săruţi Crucea şi Evanghelia ca semn al făgăduinţei tale. Păşeşte cu bărbăţie pe calea arătată în Evanghelie, decis să îi urmezi lui Hristos Mântuitorul; să porţi jugul şi povara Lui pe umerii tăi. Mergi în pace, deşteptându-ţi râvna lăuntrică de a trăi după făgăduinţă şi aducându-ţi aminte că de acum încolo vei fi judecat din cuvintele tale. Ai făcut o făgăduinţă - ţine-o! Ea a fost pecetluită prin această Sfântă Taină şi de aceea străduinţa ta de a o împlini trebuie să crească şi mai mult, ca să nu cazi iar în rândurile celor osândiţi, care au stins şi alungat risipit harul.

7) Dacă duhovnicul tău îţi rânduieşte vreun canon, primeşte să-l împlineşti cu bucurie şi cere-i tu să-ţi rânduiască unul în caz că el nu o face. Canonul îţi aprinde râvna trebuincioasă oricărui călător pe calea mântuirii şi este totodată scut şi zid de apărare împotriva vrăjmaşului ce caută să surpe temelia noii tale vieţi. Iată ce a răspuns Patriarhul de Constantinopol luteranilor: „Însoţim dezlegarea păcatelor cu rânduirea canonului din numeroase motive întemeiate şi vrednice de crezare, în primul rând, printr-o pătimire rea asumată de bunăvoie, penitentul va scăpa aici de pedepsele înfricoşătoare de acolo, din viaţa viitoare, pentru că nimic nu înmoaie mai mult milostivirea lui Dumnezeu decât suferinţa, dar mai ales cea de bunăvoie. De aceea spune Sfântul Grigorie că dragostea lui Dumnezeu se dobândeşte prin lacrimi.

În al doilea rând, canonul nimiceşte poftele trupeşti, care odrăslesc atâtea păcate, pentru că ştim că pornirile păcătoase se tămăduiesc prin lucrarea celor opuse lor. În al treilea rând, prin canon se pune frâu sufletului, neîngăduindu-i a se nărăvi iarăşi spre patimile de care tocmai s-a curăţit, în al patrulea rând, prin canon îl obişnuim pe creştin să se nevoiască şi să-şi dobândească răbdarea, căci toată virtutea este rodul nevoinţelor în conlucrare cu Harul, în al cincilea rând, prin canon vedem şi cunoaştem dacă cel ce se pocăieşte a ajuns la ura sinceră faţă de păcat” (Nota 14, Lecturi creştineşti, 1842, vol. l, p. 244 - în limba rusă).

Cel ce trece prin toată această şcoală de tămăduire sufletească şi - ceea ce este esenţial - îşi mărturiseşte păcatele fără a ascunde nimic se întoarce din casa lui Dumnezeu în acelaşi mod în care criminalii, care au primit în loc de sentinţa pedepsei cu moartea graţierea şi achitarea de toată vina, se întorc de la tribunal. Se întoarce cu un adânc simţământ de mulţumire şi recunoştinţă faţă de Mântuitorul sufletelor noastre, cu hotărârea nestrămutată de a se afierosi pe sine lui Dumnezeu şi împlinirii poruncilor Lui pentru tot restul vieţii, scârbit de toate relele pe care le-a lucrat până atunci şi arzând de dorinţa de a şterge toate urmele adânci lăsate de păcatele sale. Cine a primit dezlegarea de păcate, din încredinţare lăuntrică simte că viaţa lui are un rost, că a fost cercetat de o putere mai presus de fire. Harul lui Dumnezeu, care până acum a lucrat din afară, ajutându-l în strădaniile sale de a se birui pe sine însuşi, pătrunde în fiinţa lui prin cuvintele „Te iert şi te dezleg”, se uneşte cu duhul lui şi deşteaptă în el dorinţa arzătoare, care îl însufleţeşte şi-l îndeamnă să iasă la lucrul său şi la lucrarea sa până în seara vieţii sale.

(din „Calea spre mântuire”)

Crima este aceeaşi! Iubirea înseamnă să te sacrifici pentru binele unei alte persoane.

 

O femeie îngândurată, cu un copil în brațe, s-a dus la medicul ei şi i-a spus:

“Domnule doctor, am o problemă serioasă şi am nevoie disperată de ajutorul dumneavoastră!

Copilul meu nu are nici măcar un an, iar eu sunt din nou însărcinată.

Nu vreau să am copii cu o vârstă atât de apropiată.”

Medicul i-a spus :

”În regulă, ce vreţi să fac?”

Ea a răspuns:

“Vreau să întrerupeţi sarcina mea şi mă bazez pe ajutorul dumneavoastră pentru aceasta.”

Medicul a stat pe gânduri câteva clipe, şi apoi i-a răspuns femeii:

“Cred că am o soluţie mai bună la problema dumneavoastră. Şi e mai puţin periculoasă pentru sănătatea dumitale.

Vedeţi dumneavoastră, pentru a nu fi nevoită să aveţi grijă de doi copii în acelaşi timp, haideţi să îl ucidem pe cel care-l ţineţi în braţe.

Aşa vă puteţi şi odihni o vreme înainte ca celălalt să se nască.

Dacă tot vom omorî unul din ei, nu contează pe care. Nu există niciun fel de risc pentru corpul dumneavoastră dacă îl alegeţi pe cel din braţe.”

Femeia ... speriată…, a zis :

“Nu, doctore, e înspăimântător ce spui ! E o crimă să omori un copil! ”

“Sunt de acord,” zise medicul.

“Dar păreaţi să fiţi de acord cu acest lucru, aşa că mă gândeam ca aceasta ar fi cea mai bună soluţie.”

Medicul a zâmbit, ştiind că s-a făcut înţeles.

El a convins-o pe acea mamă că nu există nicio diferenţă între a omorî un copil care deja s-a născut şi unul care este încă în pântece.

Crima este aceeaşi!

Iubirea înseamnă să te sacrifici pentru binele unei alte persoane.

Avortul însă, înseamnă să sacrifici o altă persoană pentru binele tău.

Rugăciune puternică pentru momentele grele ale vieţii (Rugăciune către Sfânta Treime)

 O, Dumnezeule Mare, mântuieşte-mă de toate relele; o, Dumnezeule Mare, care ai hărăzit mângâiere tuturor Sfinţilor, hărăzeşte-mi-o şi mie, care ajuţi şi sprijini toate lucrările, ajută-mă şi sprijină-mă în toate nevoile, scapă-mă de toate primejdiile, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.

În numele Tatălui care a creeat lumea, în numele Fiului care a răscumparat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.

Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine!

Binecuvântarea Domnului Isus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine!

Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine!

Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărarilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângăi că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nadejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.

La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate şi..........(se spune o singură dorinţă).

Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugaciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă sa fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.

Trimite Doamne binecuvantarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi....(se spune numele) şi necunoscuţi şi ind reaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.

Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, mă năpăstuiesc, mă descurajează, ma desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu, Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc nouă. AMIN!Sfânta Treime

Sfanta Treime este praznuita a doua zi dupa Duminica Pogorarii Sfantului Duh, adica in Lunea Rusaliilor. Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt una in fiinta. Sfanta Treime e "o singura fire, o singura vointa, o singura lucrare, o singura putere, o singura autoritate, pentru ca e o singura Dumnezeire", spune Sf Ioan Damaschin. Apoi Sfantul Atanasie cel Mare incearca o alta redare a Sfintei Treimi: "Toti trei au o singura fiinta, vointa, putere si slava, o singura Dumnezeire, aratata in trei ipostasuri, sunt un singur Dumnezeu in trei persoane, asa cum soarele are disc, raza si lumina, dar e un singur soare."

Tatal, Fiul si Sfantul Duh au impreuna insusirea de a fi nefacuti si mai au ca si trasatura comuna Dumnezeirea. Deosebit este faptul ca Fiul si Sfantul Duh sunt din Tatal. Tatal este nenascut, Fiul este nascut din Tatal iar Sfantul Duh este purces din Tatal.

DUMNEZEU TATAL nu primeste existenta de la nimeni, El este izvorul din care se trag Fiul si Sfantul Duh. Tatal este vesnic si inseamna VOINTA! Tatal a creat totul din nimic prin Voia Lui si toate cele vazute si nevazute se supun Voii Lui. Acest lucru reiese si din Rugaciunea "Tatal Nostru" pe care Domnul Iisus Hristos a transmis-o Sfintilor Apostoli: "Tatal Nostru care esti in Ceruri, Sfinteasca-Se Numele Tau! Vie imparatia Ta, Faca-se Voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant."
La crearea lumii ia parte Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Au fost impreuna de la inceputuri.

DUMNEZEU FIUL este nascut, insa este impreuna vesnic cu Tatal si de-o fiinta cu Acesta. Fiul nu Si-a inceput existenta la nastere, ci de la inceputuri: de cand e Tatal e si Fiul.
Fiul se mai numeste si "CUVANTUL". In Facerea Lumii scrie: "Si a zis Dumnezeu: Sa fie lumina. Si a fost lumina." Tatal a poruncit prin Voia Lui iar Fiul a zidit prin Cuvant, urmand Voia Tatalui.
Fiul este Ziditorul lumii, asa cum spune si Sfantul Ioan Apostolul:"La inceput era Cuvantul …….acesta era intru inceput la Dumnezeu. Prin El (Cuvantul) toate s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut." Si daca toate Tatal le-a facut prin Fiul, atunci si mantuirea lumii trebuia s-o savarseasca tot prin Fiul. Dumnezeu Fiul si-a luat asupra Lui lucrarea Mantuirii.

DUHUL SFANT purcede doar de la Tatal. Sfantul Atanasie spune:" Sfantul Duh este din Tatal, nu facut, nici plasmuit, nici nascut, ci purces" de la inceputuri. "Toate cate le au Tatal si Fiul, le are si Duhul Sfant" spune Apostolul Ioan, pentru ca orice lucrare savarsita de Dumnezeu in lume e savarsita de cele trei persoane Dumnezeiesti in aceasta ordine: porneste de la Tatal, prin Voia Lui, e infaptuita de Fiul si desavarsita de Sfantul Duh. Aici se arata insa doar partea pe care o are fiecare in lucrare, nu deosebirea de asezare si de rang in cadrul Sfintei Treimi.
Duhul Sfant a umplut de viata cele facute la inceput: "Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.."(Facerea1,2). Sfantul Ioan Spune :"Duhul este cel ce da viata".

Sfintii Parinti ne spun ca prin Iisus Hristos avem intrare la Tatal dar prin Sfantul Duh avem intrare la Iisus Hristos. Fiul este usa spre Tatal, dar Duhul Sfant e cheia care ne deschide aceasta usa. El ne deschide calea spre Hristos pentru ca ne descuie mintea, ne aduce cunoastere prin luminare dumnezeiasca. Tatal este casa, Iisus Hristos este usa, iar Sfantul Duh este cheia usii. De aceea spune Iisus "Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine".
Iisus este "Adevarul", dar Cel care ne povatuieste mintea noastra la tot Adevarul, umplandu-ne de Adevar, este Sfantul Duh, ne explica Sfantul Ioan Apostolul. Hristos este "Viata", dar cel ce sadeste in noi viata este Sfantul Duh. Deci Iisus Hristos zideste, iar Sfantul Duh desavarseste.
Sfantul Duh purcede de la Tatal, dar prin Fiul. Proorocii Vechiului Testament erau ajutati sa auda Cuvantul lui Dumnezeu (pe Fiul) prin Sfantul Duh. Duhul cobora Cuvantul in inima lor, ii facea sa-L auda, sa-L inteleaga.
Sf.Simion Noul Teolog, explica foarte frumos si pe intelesul nostru, lucrarea Sfantului Duh :"..De ce Sfantul Duh se numeste gura lui Dumnezeu si Fiul se numeste Cuvantul? Fiindca precum cuvantul nostru, care este in sufletul nostru se rosteste si se arata altora prin gura noastra si in alt chip e cu neputiinta sa-l rostim sau sa-l aratam, decat prin vorbirea gurii, la fel si Fiul lui Dumnezeu nu poate fi cunoscut sau auzit, daca nu Se descopera prin Prea Sfantul Duh." Astfel ca Duhul Sfant ne ofera capacitatea de a intelege cunoasterea pe care o primim - desavarseste lucrarea Domnului. Si lucrarea aceasta se numeste "harul dumnezeiesc".
Sfantul Duh iti ofera darurile divine, printre ele numarandu-se si clarvederea, clarcunoasterea, clarsimtirea, clarauditia. Sfantul Apostol Pavel spune .."avem felurite daruri, dupa harul ce ni s-a dat. Daca avem proorocie, sa proorocim dupa masura credintei….daca unul invata, sa se sarguiasca in invatatura…"

Toate fapturile vazute si nevazute create de Dumnezeu se supun Voii Lui. Indiferent ca ne rugam Maicii Domnului, Sfintilor Parinti, apostoli, ingerilor pazitori, arhanghelilor, toti se supun Voii lui Dumnezeu si nu o incalca. Si cand suntem ajutati in rugaciunile noastre catre ei, sa ne amintim sa multumim mai intai lui Dumnezeu si apoi celorlalte calauze divine, pentru ca prin Voia Sa se infaptuieste totul.