Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Folositor și ajutător mare te-ai arătat lumii în primejdii, mucenice, că pe mulți i-ai izbăvit de pagube: furii urmărind, pierderile depărtându-le și celor ce aleargă la tine cu credință, împlinind cererea lor; pentru aceasta te rugăm, fii milostiv și nouă care îți cântăm: Bucură-te Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule.

Icos 1

Întrupându-Se Cuvântul lui Dumnezeu, s-a luminat făptura, și printr-Însul a izvorât mulțimea mucenicilor, care au pătimit până la sânge, făcându-se apărători neputincioșilor; pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, stea neapusă;
Bucură-te, rază de nematerialnic foc;
Bucură-te, lumina celor păgubiți;
Bucură-te, căderea celor răpitori;
Bucură-te, taina care destăinuiește nelegiuirea;
Bucură-te, stavilă care oprești rătăcirea;
Bucură-te, stâlp care împiedici necuviința;
Bucură-te, adânc care pierzi lăcomia;
Bucură-te, suflare care întărești inimile suferinzilor;
Bucură-te, mâna care descoperi prădăciunile;
Bucură-te, lanț care fereci pe făptuitorul celor rele;
Bucură-te, negură care întuneci gândurile necurate;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condac 2

Biruitor grabnic te-ai făcut prigonitorilor celor ce voiesc a răpi munca săracului amărât de soartă și a stinge ființa lui, fiind amenințat de întâmplări; pentru aceasta cântăm: Mărire ție, mucenice, și lui Dumnezeu laudă: Aliluia!

Icos 2

Să nu se învrednicească nelegiuiții a ne supune sub picioarele lor, sfinte, când se pornesc asupra noastră ca valurile mării ce vin spumegând pe aripile vânturilor turbate; ci să cadă ca spicele țarinii de la fața ta și noi să te binecuvântăm, zicând:
Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;
Bucură-te, căderea nelegiuiților vrăjmași;
Bucură-te, îngrădirea nesățioaselor fiare;
Bucură-te, înfrânarea mândrilor răpitori;
Bucură-te, că se cutremură cei ce calcă poruncile tale;
Bucură-te, că se ticăloșesc cei ce nu cinstesc minunile tale;
Bucură-te, că se chinuiesc cei ce nu cheamă într-ajutor numele tău;
Bucură-te, că se tulbură cei ce te amărăsc;
Bucură-te, că se laudă cei ce îți mulțumesc ție;
Bucură-te, că de mila ta toată făptura se veselește;
Bucură-te, că de îngrozirea ta toți cei ce au greșit se pocăiesc;
Bucură-te, al umiliților izbăvitorule;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condac 3

Dreptatea și pacea având în cugetul tău, ai părăsit tabăra Frigiei, nemaiputând suferi ca să vezi închinarea idolească; pentru aceasta, suindu-te în munte, cu post și cu rugăciuni ți-ai curățit sufletul de păcate și te-ai întărit în credința Domnului nostru Iisus Hristos, cântând: Aliluia!

Icos 3

Păgânii, nemairăbdând urmările tale cele sfinte, prin care se defăima înșelăciunea lor cea idolească, căci propovăduind credința lui Hristos poporului și dovedind că El este Dumnezeu, Care face minuni, iar nu pietrele și arama, te-au supus chinurilor ce le-ai primit cu dragoste; pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ai fost frecat peste tot trupul cu târsâne;
Bucură-te, cel ce ai fost ars pe urmă cu foc;
Bucură-te, cel ce ai răbdat usturimea ciulinilor;
Bucură-te, că ai fost străpuns peste tot cu sulițe;
Bucură-te, că ai suferit pe tâmplele tale ciocane de fier;
Bucură-te, că și alte chinuri ai suferit cu răbdare;
Bucură-te, că n-ai cârtit împotriva lui Dumnezeu pentru pătimirea ta;
Bucură-te, că mai ales te-ai luptat cu bucurie împotriva trupului și a sângelui;
Bucură-te, că Alexandria s-a îngrozit de credința ta cea tare;
Bucură-te, că tiranii erau mustrați de cutezarea ta;
Bucură-te, că nemaiavând cu ce te spăimânta, au poruncit de te-a tăiat cu sabia;
Bucură-te, că mulți din privitori te binecuvântau, zicând:
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condac 4

Fericita credință a Răsăritului ridicând în sfârșit crucea între popoarele păgânești, după căderea tiranilor vrăjmași ai creștinătății, s-a zidit în Alexandria biserica ta, sfinte, de către un iubitor de Hristos cetățean, în vremea lui Constantin împăratul; și acolo s-au adus rămășițele moaștelor tale, cărora ne închinăm cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Glas ridicând către tine grăim: Grăbește, sfinte, a ne apăra; nu ne dezlipi nădejdile de mila ta cea mare; că unde vom năzui afară de tine să ne liniștim, după noianul păcatelor noastre, decât, după Mântuitorul și preacurata Lui Maică, la tine cel ce ai pătimit cu dragoste pentru Hristos și pentru a noastră mântuire; tinde-ți mâna ta spre noi, mucenice, ca să te binecuvântăm cântând:
Bucură-te, aflătorul lucrurilor pierdute;
Bucură-te, aducătorul lor în starea în care au fost;
Bucură-te, lauda cetățenilor cinstiți cu fapta;
Bucură-te, fericirea negustorilor cu bune măsuri;
Bucură-te, păzitorul neadormit al satelor și al orașelor care suferă de pagube;
Bucură-te, scăparea celor amenințați de văpaie și de vifor;
Bucură-te, ușurarea popoarelor ce se amărăsc de năvălirile grozave și de asupririle nedrepte;
Bucură-te, povățuitorul drumeților ce te cer în ajutor;
Bucură-te, izbăvirea oamenilor de moarte năpraznică;
Bucură-te, scăparea corăbiilor cuprinse de vijelie și de furtuni;
Bucură-te, mângâierea a tot sufletul asuprit și amărât;
Bucură-te, și al nostru apărător grabnic în suferință;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condac 5

Hrană de mântuire vieții noastre trimite-ne nouă de la Dumnezeu, sfinte, ca să nu pierim de mulțimea patimilor ce se îndesesc în noi cu prisosință, că păcătoși suntem; dar care păcat sau ce mulțime de greșeli poate covârși vreodată nemărginita milostivire a lui Dumnezeu, având rugători cetele mucenicilor, cu care dimpreună cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi, zice împăratul și prorocul David. Pentru aceasta, smerindu-ne până la moarte, cădem către tine, Mare Mucenice Mina, să te rogi lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii ca să ne liniștească durerile, biruind pe vrăjmașii, care se luptă împotriva legilor Lui. Apropie-te, dar, sfinte, apropie-te de noi cei ce pătimim, ca să mărim minunile tale, cântând:
Bucură-te, mijlocitor fierbinte al celor suferinzi către Dumnezeu;
Bucură-te, stăruitor grabnic către Dânsul;
Bucură-te, ajutor puternic pentru cei ce păzesc poruncile Lui;
Bucură-te, nădejde nerușinată a creștinilor;
Bucură-te, tămâie bineprimită la cer în rugăciune;
Bucură-te, vas ales al Sfintei Treimi;
Bucură-te, cel ce nu voiești răutățile oamenilor;
Bucură-te, cel ce plângi pentru nepriceperea lor;
Bucură-te, cel ce pururea îi îndemni la fapte bune;
Bucură-te, că îi povățuiești a viețui în unire și dragoste;
Bucură-te, că pe mulți i-ai adus la pocăință;
Bucură-te, că pentru toți te rogi pururea;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condac 6

Evreul care era asuprit de creștin, prin tăinuirea banilor ce îi lăsase spre păstrare la el până la întoarcerea sa, s-a botezat văzând minunea, când i-ai descoperit adevărul; iar creștinul, îngrozindu-se de fapta ce făcuse spre vătămarea sufletului pentru iubirea de argint, s-a pocăit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

Pe călcătorul de jurământ creștin și vicleanul prieten al iudeului, ieșind din biserica ta, unde mărturisise neadevărul, că nu are știință de acei bani, l-a răpit calul; și pierzând în cale inelul și o cheiță, cu acelea tu te-ai arătat femeii lui acasă, ca să trimită bărbatului ei aurul iudeului, precum a și urmat și îndată s-a descoperit vicleșugul; de aceea cântăm ție:
Bucură-te, vădirea vicleșugului tăinuit;
Bucură-te, aflarea aurului răpit;
Bucură-te, rușinea faptelor rele;
Bucură-te, amărăciunea urmării lor;
Bucură-te, împlinirea datoriilor creștine;
Bucură-te, creștinătorul iudeului rătăcit;
Bucură-te, pocăința creștinului pierdut;
Bucură-te, lauda Bisericii Răsăritului;
Bucură-te, că prin a ta minune s-a arătat puterea darului;
Bucură-te, că prin a ei lucrare două suflete s-au izbăvit;
Bucură-te, al lui Hristos vrednicule lăudător;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condac 7

Lanțurile fermecătoare ale diavolului cu care înfășoară sufletele cele slabe spre a le trage la el, cum s-ar putea sfărâma de nu am avea cugetul lucrător spre mântuire; acesta dar, întărindu-se de către puterea sfinților mucenici aleși de Dumnezeu, risipește negura înșelăciunii și dezleagă legăturile vicleanului prin pocăință, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Slavă Ție, Împărate Sfinte, Dumnezeule atotputernice, Care dintre noi oamenii și pentru noi ai ales pe sfinții Tăi mucenici și apostoli, ca să ne izbăvească de cursele vrăjmașului și să ne împărtășească de bunătățile Tale cele nemărginite; ca în acest chip să se preaslăvească numele Tău cel întru tot Sfânt, și să cântăm:
Bucură-te, Mina cel de toți iubit;
Bucură-te, mucenic preafericit;
Bucură-te, luptător neostenit;
Bucură-te, viteaz neobosit;
Bucură-te, cuget neprihănit;
Bucură-te, priveghetor neadormit;
Bucură-te, doctor iscusit;
Bucură-te, judecător nemituit;
Bucură-te, sprijinitor nepărtinitor;
Bucură-te, dar nesfârșit;
Bucură-te, de daruri dătătorule;
Bucură-te, de multe minuni făcătorule;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condac 8

Numele tău, mai mult decât oricare altul dintre sfinți, s-a făcut creștinilor mai dorit, Mina, pentru aflarea grabnică și îndestularea a orice păgubiri suferite de dânșii; pentru care și astăzi pătimind cei ce stau înaintea icoanei tale cu credință, se roagă a te milostivi spre ei, mângâindu-i și îndeplinind cererea lor, ca să-ți aducă laudă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Obosiți de valurile întâmplărilor ce vin asupra noastră, nu ne putem lupta și nici nu suntem vrednici de milostivire, pentru că pocăință nu avem, adâncindu-ne în gânduri și în fapte urâte; pentru aceasta cădem înaintea ta, să ne izbăvești de ispitele ce ne apasă și să ne întărești în dragostea lui Dumnezeu, ca să scăpăm de vrăjmași și să-ți cântăm:
Bucură-te, turn de tărie;
Bucură-te, rază de bucurie;
Bucură-te, ancoră tare;
Bucură-te, zid de scăpare;
Bucură-te, gând întăritor;
Bucură-te, liman izbăvitor;
Bucură-te, lumină sfântă;
Bucură-te, armă nebiruită;
Bucură-te, înger ceresc;
Bucură-te, dar dumnezeiesc;
Bucură-te, al creștinilor apărătorule;
Bucură-te, al săracilor miluitorule;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condac 9

Patimile cu care tu ai pătimit să ne fie în ajutorul patimilor noastre și rănile trupului acoperământ durerilor ce ne tulbură toată odihna; dă-ne dar în primejdii, răbdarea ta, sfinte, ca printr-însa să dobândim mântuirea sufletului și întărirea neputințelor noastre spre a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Cu sângele tău cel curs pentru dragostea lui Hristos, spală întinăciunea păcatelor noastre, preafericite, și cu mulțimea minunilor schimbă cugetele celor ce ne prigonesc, spre a nu fi osândiți cu nedreptate și să nu întunece adevărul pricinilor, ce avem după a lor plăcere, că tu ești cel ce descoperi toate nelegiuirile și ție se cuvine a cânta:
Bucură-te, mângâierea celor asupriți în judecăți;
Bucură-te, biruința ostașilor ce se luptă pentru credință;
Bucură-te, pământ roditor de fapte bune;
Bucură-te, floare frumoasă din părțile Siriei;
Bucură-te, mărgăritar ales de Dumnezeu;
Bucură-te, trandafir mirositor între spinii idolești;
Bucură-te, piatră scumpă din comorile Egiptului;
Bucură-te, dar prin care s-a împlinit menirea magilor de la Răsărit;
Bucură-te, cedru crescut între cedrii Libanului;
Bucură-te, câmp adăpat de apele Iordanului;
Bucură-te, strajă neadormită mănăstirilor din Muntele Sfânt;
Bucură-te, povățuitor osârdnic celor ce merg la mormântul Mântuitorului;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condac 10

Rămășițele călătorului omorât de gazda făcătoare de rău, spre a-i lua aurul cu care mergea la biserica ta, tăindu-l bucăți și îngropându-l în grădina sa, tu l-ai dezgropat a doua zi, refăcându-l precum a fost și dându-i viață, de care minune îngrozindu-se ucigașul, a căzut la picioarele tale cu lacrimi rugându-se să nu-l pierzi. Iar călătorul, deșteptat ca din vis după moarte, a dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!

Icos 10

Sârguința vinovatului a fost zadarnică de a putea ascunde uciderea acelui străin, pe care, înnoptând la dânsul, l-a găzduit; că tu, urmându-i nevăzut, pentru dragostea ce avea către tine, te-ai arătat a doua zi ca un ostaș împărătesc, cerând să-ți dea pe călător; despre care tăgăduind că nu ar avea știință, i-ai descoperit fapta și l-ai mustrat cumplit. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, minune mai presus de toate minunile;
Bucură-te, cel care ai primit darul de a reface și a da viață trupului tăiat în bucăți;
Bucură-te, că vinovatul s-a îngrozit de puterea ta;
Bucură-te, că ucisul nu cunoștea de ce este mustrat el, spăimântându-se;
Bucură-te, că fapta aceasta n-ai voit să o descoperi îndată;
Bucură-te, că prin iconomia ta amândoi se găseau uimiți;
Bucură-te, prin care călătorul și-a îndeplinit voința, închinându-se ție;
Bucură-te, că și făgăduinței lui a urmat, aducând în biserica ta mari daruri;
Bucură-te, al tuturor celor ce aleargă la tine, mângâietorule;
Bucură-te, al celor ce te cinstesc mărite izbăvitorule;
Bucură-te, al fetelor sărace înzestrătorule;
Bucură-te, al celor căzuți în datorii grele ușurătorule;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule

Condac 11

Taina aceasta mare a sfintei pronii, care prin tine s-a săvârșit, Mina, putându-se reface trupul cel tăiat în bucăți al călătorului ucis și a se aduce iarăși la viață, este de nepătruns; pentru care, minunându-ne de darul ce ți s-a dat ție de la Dumnezeu, cu credință cântăm: Aliluia!

Icos 11

Iubitor de sine Eutropie a făgăduit un vas de argint pentru biserica ta. Și făcând două deopotrivă, acel cu numele tău i s-a părut mai frumos decât acela pentru dânsul; drept care a hotărât să-l oprească pentru sine. Tu însă, nesuferind înșelăciunea aceasta, ai luat vasul de la sluga lui când se spăla în corabie și cu dânsul dimpreună l-ai ținut în mare până când s-a mustrat Eutropie însuși de lăcomia sa; pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că îndată ai scos pe sluga cu vasul din mare;
Bucură-te, că sluga întreg și nevătămat s-a înfățișat stăpânului său;
Bucură-te, că el, mulțumind lui Dumnezeu, a și dus vasul la biserică;
Bucură-te, mustrătorul lui Eutropie pentru îndrăzneala ce făcuse;
Bucură-te, îndreptătorul purtării sale celei lacome;
Bucură-te, scăparea slugii de la moarte pentru nevinovăția sa;
Bucură-te, că prin aceasta ai vrut să arăți puterea adevăratei credințe;
Bucură-te, că pentru faptă, iar nu pentru lucru ai înfrânt voința cea rea;
Bucură-te, că lui Dumnezeu s-a adus prin aceasta laudă;
Bucură-te, că numele Lui s-a preaslăvit prin facerea minunilor tale;
Bucură-te, că pentru Dânsul ai pătimit, ca să biruiești cu Dânsul;
Bucură-te, mucenice prea folositorule;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condac 12

Văzându-se Sofia, o femeie oarecare din părțile Fecozaliei, care venea la biserica ta să se închine, amenințată a fi batjocorită pe cale de un oștean, a cerut de la tine ajutor cu glas, și îndată ai izbăvit-o de năvălirea aceluia, vădindu-l cu rușine către mai mulți; după care femeia a dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!

Icos 12

Șchiopul și o femeie mută, care de mult timp stăteau lângă biserica ta cu alți bolnavi așteptând vindecarea, te-au văzut la miezul nopții, zicând: șchiopule, scoală pe femeia aceea și mergi de aici; la care cuvinte, mâhnindu-se șchiopul, pentru că s-a crezut depărtat de tine, nu făcea nicio mișcare; tu însă, repetând porunca, el a trebuit să asculte și îndată s-au văzut amândoi vindecați; pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că șchiopul, spăimântându-se, a fugit;
Bucură-te, că muta, spăimântându-se, a vorbit;
Bucură-te, că și alți bolnavi ai tămăduit;
Bucură-te, că pe necredincioși i-ai smerit;
Bucură-te, că pe iubitorii de Hristos i-ai veselit;
Bucură-te, că pe străini i-ai adăpostit;
Bucură-te, că pe flămânzi i-ai hrănit;
Bucură-te, că pe văduve le-ai miluit;
Bucură-te, al celor din primejdii apărătorule;
Bucură-te, al celor prădați îndestulătorule;
Bucură-te, al Sofiei izbăvitorule;
Bucură-te, al asupriților mângâietorule;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condac 13

O, Preafericite Mucenice Mina! Ascultă rugăciunea noastră ce-ți aducem din toată inima, ca să ne izbăvești pe noi de boli și de primejdii, spre a cinsti pomenirea ta și a mărturisi minunile, pe care cu puterea darului Sfântului Duh, le faci nouă celor ce cu credință cântăm: Aliluia! Acest Condac se zice de trei ori.

Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Întrupându-Se Cuvântul lui Dumnezeu... și Condacul întâi: Folositor și ajutător...

Icos 1

Întrupându-Se Cuvântul lui Dumnezeu, s-a luminat făptura, și printr-Însul a izvorât mulțimea mucenicilor, care au pătimit până la sânge, făcându-se apărători neputincioșilor; pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, stea neapusă;
Bucură-te, rază de nematerialnic foc;
Bucură-te, lumina celor păgubiți;
Bucură-te, căderea celor răpitori;
Bucură-te, taina care destăinuiește nelegiuirea;
Bucură-te, stavilă care oprești rătăcirea;
Bucură-te, stâlp care împiedici necuviința;
Bucură-te, adânc care pierzi lăcomia;
Bucură-te, suflare care întărești inimile suferinzilor;
Bucură-te, mâna care descoperi prădăciunile;
Bucură-te, lanț care fereci pe făptuitorul celor rele;
Bucură-te, negură care întuneci gândurile necurate;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condac 1

Folositor și ajutător mare te-ai arătat lumii în primejdii, mucenice, că pe mulți ai izbăvit de pagube: furii urmărind, pierderile depărtându-le și celor ce aleargă la tine cu credință, împlinind cererea lor; pentru aceasta te rugăm, fii milostiv și nouă care îți cântăm: Bucură-te Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule.

După aceea se citește această

Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mina

O, preasfinte și întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, și de minuni făcătorule; primește această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scap eu ticălosul și către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinți mă rog ție; vezi, sfinte, paguba mea, vezi sărăcia și ticăloșia mea; vezi bubele și rănile trupului și sufletului meu. De aceea mă rog ție, fericite și sfinte Mina, grăbește de mă ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și mă sprijinește pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele și nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul și scârbitul, că știu, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai și pătimit suferințe grele și chinuri înfricoșătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferințe astăzi viețuiești luminat și ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindcă ne-am încredințat că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfântă biserica ta și cu credință ți s-a rugat, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine în pagube fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile și ajutorul tău m-au făcut și pe mine ticălosul și scârbitul, ca să alerg la ajutorul tău. Am auzit de neguțătorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigașul său și l-ai scos din paguba lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o! minune, că și din mort și tăiat în bucăți, tu l-ai vindecat și l-ai făcut sănătos.

Asemenea și lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de argint ținut în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot așa și femeia Sofia, care venea spre închinare în sfânt locașul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostașul acela ce o silea spre păcat, dar și pe ostaș, după cuviință l-ai certat. La fel și șchiopul care venea la sfântă biserica ta spre închinare, cu rugăciune îndată l-ai tămăduit. Asemenea și femeii celei mute, i-ai deschis graiul și vorbea curat. De asemenea, atunci când evreul dăduse prietenului său creștin o pungă cu galbeni pe care creștinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în biserica ta, tu nu numai că ai izbăvit pe creștin de jurământ, dar și evreul, văzând minunea ta, a crezut întru tine și a venit la credința creștină. Aceste minuni ale tale, sfinte, m-au făcut și pe mine a crede că la orice facere de bine ești gata ajutător și grabnic folositor și minunat. De aceea, încredințat sunt că tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credință ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta și eu cred că tu același ești, sfinte, ca atunci și astăzi, că oricine a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru aceea și eu acum, fiind scârbit și în pagubă, alerg la tine cu credință și cu lacrimi, îngenunchind, și mă rog ție, Sfinte și Mare Mucenice Mina, ca să te rogi pentru mine păgubașul și scârbitul, lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Către Acela roagă-te ca să fiu și eu ajutat și miluit, pentru rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăvit, ca să laud și bine să cuvântez și să slăvesc întrutotlăudatul și preaputernicul nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sinaxar 11 Noiembrie

 În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Mina cel din Cotiani.

Acesta a trăit pe vremea împărăţiei lui Maximian şi era din Egipt, ostindu-se în cohorta ce se chema Rutalia sub Arghirisc în Cotianiul Frigiei Salutariei. Nesuferind ca să vadă cinstirea cea rătăcită a idolilor, s-a suit în munte şi s-a curăţit pe sine cu postiri şi cu rugăciuni. Şi întărindu-se de ajuns şi aprinzându-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor către Hristos, s-a pogorât din munte şi, stând în mijlocul închinătorilor la idoli, a propovăduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu târsini şi a fost ars de foc şi târât fără milă peste ciulini, de i-a spart trupul, în urma cărora şi-a primit sfârşitul prin sabie.

Din minunile Sfântului Mina

Mergând odată un creştin ca să se închine în biserica acestui Sfânt Mina, a găzduit la o casă de străini; iar stăpânul acelei case, cunoscând că găzduitul avea bani în sânul său, s-a sculat în miezul nopţii şi l-a omorât. Apoi tăindu-l bucăţi le-a pus într-o coşniţă şi a ascuns-o în cămara sa cea mai dinăuntru, aşteptând ca să se facă ziuă. În vreme ce ucigaşul se afla în nevoinţă şi în îngrijorare, cum şi unde şi când să se ducă să ascundă părţile celui ucis, ca să nu-l înţeleagă cineva, iată i s-a arătat lui Sfântul Mina, călare în chip de ostaş şi cercetându-l ce s-a făcut cu străinul care găzduise acolo; iar ucigaşul adeverea că nu ştie nimic. Atunci sfântul, pogorându-se de pe cal, a intrat înăuntrul casei celei mai ascunse şi, aflând coşniţa şi scoţând-o, s-a uitat la ucigaş cu o căutătură grozavă şi sălbatică şi i-a zis: "Cine este acesta?" Iar ucigaşul de frică, fără de glas şi ca un uluit făcându-se, s-a aruncat pe sineşi jalnică cădere la picioarele sfântului. Iar sfântul, punând la loc toate membrele ucisului şi făcând rugăciune, a înviat mortul şi i-a zis lui: "Dă laudă lui Dumnezeu". Iar mortul, ridicându-se ca din somn şi cugetând cele ce a pătimit de la cel ce-l găzduise şi cum a câştigat viaţa a doua oară, a slăvit pe Dumnezeu; iar mulţimea se închina ostaşului ce se arătase şi care-l înviase. Şi după ce s-a ridicat de jos ucigaşul, a luat sfântul banii de la el şi i-a dat omului pe care-l înviase, zicându-i: "Du-te frate în calea ta. Şi, întorcându-se către ucigaş, l-a bătut precum i se cădea, apoi, sfătuindu-l, şi pe lângă acestea iertând greşeala lui şi făcând rugăciune pentru dânsul, a încălecat calul şi s-a făcut nevăzut.

Alt creştin bogat s-a făgăduit să facă sfântului un disc de argint. Deci mergând la argintar, i-a zis să facă două discuri şi pe unul să scrie numele sfântului, iar pe celalalt numele său. Şi după ce le-a făcut pe amândouă, fiindcă discul sfântului se părea mai strălucitor şi mai plăcut, creştinul acela a oprit discul sfântului pentru sine, uitând de scrierea numelui sfântului. Şi s-a întâmplat să facă călătorie pe mare. Deci pe când cina, a adus sluga la masă discul sfântului plin de bucate, iar acel nesimţit şi neevlavios creştin mânca din bucatele cele din disc fără sfială şi fără cucernicie. Deci după ce s-a ridicat masă, a luat sluga discul ca să-l spele în mare, dar discul, alunecând din mâinile slugii, a căzut în adâncul marii. După aceea sluga înspăimântându-se şi mult temându-se, încă şi cu totul amorţind şi buimăcindu-se, a căzut şi el în mare. Stăpânul său văzând acestea, se tânguia, zicând: "Vai mie, ticălosul! căci dorind discul sfântului, pe lângă disc mi-am pierdut şi sluga. Ci Ţie, Doamne, dau făgăduinţa aceasta, că de voi afla numai trupul slugii mele, voi da mucenicului Tău, Sfântului Mina, împreună cu celalalt disc şi preţul discului sfântului, ce s-a cufundat în mare". Deci ieşind din caic, se uita pe ţărmurile mării, aşteptând şi nădăjduind să vadă mort trupul slugii ce-l căuta. Aşadar, acolo unde privea el cu sârguinţă, o, minune!, a văzut pe sluga sa vie ieşind din mare şi ţinând în mâinile sale discul sfântului. Deci văzându-l pe el s-a spăimântat stăpânul şi a strigat cu mare glas propovăduind minunea sfântului. Iar cei ce erau în caic au ieşit toţi afară şi, văzând pe slugă că ţinea în mâini discul, s-au minunat mult şi au slăvit pe Dumnezeu. Şi-l întrebau cum a scăpat din mare. Iar sluga le povestea, zicând: "Îndată ce am căzut în mare, a venit un om frumos şi alţi doi împreună şi m-au apucat şi, umblând împreună cu mine, ieri şi astăzi am venit până aicea.

Şi o femeie oarecare, silita fiind de către oarecine spre amestecare de ruşine, s-a dus la sfântul şi a cerut ajutorul sfântului, care nu a trecut-o cu vederea, căci, pilduind pe cel ce o silnicea, nevătămată a păzit femeia: acela, legându-şi calul de piciorul său, silea pe femeie. Iar calul, sălbăticindu-se împotriva stăpânului său, nu numai l-a împiedicat pe el de la nelegiuita faptă, ci şi l-a târât pe el pe pământ, neoprindu-se până ce nu a ajuns la biserica sfântului. Şi acolo cu mare glas necheza, încât pe mulţi oameni i-a făcut să iasă afară şi să vadă. Căci sărbătoare fiind atuncea, mulţime de oameni se adunase la biserică. Deci cel ce a pătimit aceasta, văzând adunarea poporului şi calul său care şi mai mult se sălbăticea, şi simţindu-se fără nici un ajutor de la nimeni, temându-se ca nu cumva să sufere ceva mai rău de la calul său, fără să se ruşineze şi-a mărturisit înaintea tuturor păcatul şi îndată calul s-a liniştit şi a stat îmblânzit. Iar călăreţul dezlegându-se a intrat în biserica sfântului şi căzând la pământ se ruga lui ca să nu fie încă mai mult pedepsit.

Un şchiop oarecând şi o femeie mută stăruind în biserica sfântului împreună cu alţii mulţi spre a se vindeca, la miezul nopţii toţi fiind cuprinşi de somn, s-a arătat sfântul şi a zis şchiopului: "Du-te acum când este linişte şi apucă-te de haina femeii mute şi te vei vindeca"; iar el ducându-se şi apucând-o de haină, aceea tulburându-se a strigat, bătându-şi joc oarecum de şchiop şi s-a vindecat dezlegându-i-se limba, iar şchiopul, ruşinându-se, îndată s-a sculat şi a început să fugă. Şi înţelegând amândoi minunea ce s-a făcut, au slăvit pe Dumnezeu.

Un evreu oarecare, având prieten pe un creştin, când pleca în călătorie undeva departe, de multe ori lăsa la creştin mulţi bani. Lăsând acestuia oarecând o pungă cu cinci sute de monede, cugeta creştinul în inima sa ca să tăgăduiască amanetul, ceea ce a şi făcut prin faptă. Căci venind evreul şi cerându-şi banii după obiceiul lor, creştinul n-a voit să-i dea, zicându-i: "Tu această dată n-ai lăsat nimic la mine; de ce ceri de la mine?" Iar evreul, auzind aceasta fără de nădejde, s-a tulburat cu totul; iar mai pe urmă, venindu-şi întru sine, a zis către creştin: "Fiindcă nimeni n-a văzut când ţi-am dat banii, jurământul să dezlege pricina noastră, şi cerea ca prin sfântul să se vădească care este mincinosul". Deci, cu învoire s-au dus amândoi la biserica Sfântului Mina, şi îndată creştinul a făcut jurământ şi susţinea tăgăduirea amanetului. Şi după jurământ, au ieşit amândoi din biserică şi şi-au încălecat caii. Iar calul creştinului mergea cu neorânduială şi se sălbăticea împotriva stăpânului său şi, muşcând zăbala, îngrozea că va pricinui amara moarte călăreţului; şi deodată l-a aruncat jos la pământ, însă nu i-a vătămat trupul, ci şi-a pierdut numai basmaua, împreună cu o cheie şi cu pecetea lui cea de aur. Apoi iarăşi încălecând, mergea împreună cu evreul, care nesuferind paguba se întristă foarte pe cale şi ofta din adâncul inimii. Atunci creştinul zice către evreu: "O prietene, fiindcă locul acesta este potrivit, să ne pogorâm de pe cai şi să mâncăm pâine". Iar după ce a început să mănânce, iată după puţin vede creştinul pe sluga sa venind şi ţinând cu o mână punga evreului şi cu cealaltă cheia împreună cu basmaua sa; pe care văzându-le s-a înspăimântat. Şi a zis către slugă: "Ce este aceasta?" Iar sluga a răspuns: "Un ins oarecare înfricoşător a venit la stăpâna mea şi, dându-i ei cheia împreună cu basmaua ta, a zis către dânsa: "Cu mare grăbire trimite punga evreului ca să nu se primejduiască bărbatul tău". Şi iată luând-o am venit către tine după poruncă". Atunci evreul s-a umplut de bucurie şi s-a întors împreună cu creştinul la sfântul. Şi evreul se ruga ca să fie botezat ca cel ce a fost însuşi văzător la acest fel de minune. Iar creştinul cerea să ia iertare pentru că a mâniat pe Dumnezeu prin jurământ mincinos. Deci amândoi primind precum au cerut, unul botezul şi celalalt iertare, s-au întors la ale lor bucurându-se.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Victor.

Acesta s-a nevoit pe vremea lui Antonin împăratul romanilor şi a lui Sevastian guvernatorul Italiei. Că silindu-l ca să se lepede de Hristos şi nevrând ca să se supună, mai întâi i-au sfărâmat degetele, apoi l-au chinuit în multe şi neînchipuite feluri, dar rămânând nevătămat, prin puterea lui Dumnezeu, l-au despuiat de piele şi atunci şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Vichentie diaconul.

Acest Sfânt Vichentie aflându-se în Augustopoli, cetate în Ispania, şi învăţând poporul împreună cu Valerie episcopul, diacon fiind Vichentie, au fost prinşi şi aduşi la divanul dregătorului Datiat; care, îndată băgându-i în obezi, a poruncit să fie duşi în oraşul ce se cheamă Valencia, unde au fost băgaţi într-o temniţă urât mirositoare şi întunecată; şi peste puţine zile scoţând pe Vichentie, a poruncit să fie frecat cu ţesala şi l-au răstignit pe o cruce şi l-au supus la nenumărate chinuri şi torturi. Dar rămânând nevătămat, l-au băgat în temniţă, unde aflându-se sfântul, s-a învrednicit de dumnezeiescul şi îngerescul ajutor şi îndată şi-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Stefanida.

Aceasta era soţie a unui ostaş şi credea în Hristos din început de la strămoşii săi, însă, murindu-i bărbatul, a rămas văduvă. Văzând ea pe Sfântul Victor că pătimea mai presus de puterile omeneşti, îl fericea pe el şi pentru bărbăţia sa şi pentru cununile ce avea să ia de la Dumnezeu. Pentru aceasta a fost adusă şi ea la guvernator; şi fiindcă a mărturisit în privelişte pe Hristos Dumnezeu mai înainte de veci, i-au legat mâinile ei de doi copaci de finic care fuseseră îndoiţi. Iar în urma dându-le drumul şi întorcându-se cu repejune la starea lor cea dintâi, au spintecat pe sfânta în două bucăţi. Şi aşa fericita şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teodor mărturisitorul, egumenul studiţilor (Mănăstirea Studion, la Constantinopol).

Acesta a trăit pe când împărăţea Constantin Copronim şi era din părinţi evlavioşi, anume Fotino şi Teoctista. Alegându-şi el de mic viaţa cea bună şi învăţând carte, a ajuns la înălţimea cunoştinţei. Deci călugărindu-se şi plinind tot felul de faptă bună, s-a învrednicit harului preoţesc de la Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului. Şi fiind atunci egumen la Mănăstirea Studitului Preacuviosul Platon şi lăsând acela egumenia, a primit egumenia fericitul acesta, care a povăţuit bine şi cu plăcere dumnezeiască turma cea încredinţată lui, păstorind-o la păşunea mântuirii. Dar fiindcă a mustrat cu îndrăzneală împreună cu Sfântul Tarasie pe împăratul Constantin, feciorul Irinei, că şi-a lepădat pe legiuita sa femeie şi a luat pe alta, Sfântul Tarasie a fost scos din scaunul său, iar pe marele Teodor bătându-l, l-a izgonit la Tesalonic. Apoi Constantin fiind orbit a fost lipsit şi de împărăţie. Atunci a fost chemat Teodor din surghiun.

Însă când s-a făcut împărat Nichifor Patrichie, care se numea şi Stavrachie, iarăşi a fost izgonit sfântul la Tesalonic. Iar când a împărăţit Leon Armeanul şi căuta să înlăture sfintele icoane, mustrând cu îndrăzneală fericitul Teodor pe împăratul pentru această faptă, a fost izgonit de către dânsul la ezerul Apoloniadei şi de acolo iarăşi a fost trimis spre partea răsăritenilor, unde a primit vreo sută de toiege pe spinare pe care le-a suferit cu vitejie. Şi iarăşi a fost chinuit de mai-marele oastei cu grele bătăi.

Şi de acolo a fost trimis la Smirna şi închis într-o temniţă, unde i s-au pus picioarele în butuci pentru chinuri. După aceea, dacă a luat Mihail Gângavul împărăţia, a fost scos din legături marele Teodor şi chemat din surghiun. Şi având puţină odihnă, s-a aflat cu prietenii săi şi cu bună nădejde a răposat întru Domnul. Era om uscăţiv, palid la faţă, cu par cărunt şi cam pleşuv la cap.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.Luna noiembrie in 11 zile:
pomenirea Sfantului Mare Mucenic Mina,
cel din Mitropolia Cotiani (+304)

    Sfantul Mina a fost pe vremea imparatiei lui Diocletian si Maximian (286-305), si era din tara Egiptului, crestin cu credinta, iar cu slujba ostas din ceata tribunului Firmilian, aflandu-se in rasarit cu trupa sa, in Cotianiul Frigiei, unde stapanea dregatorul Arghirisc. Deci, acesti imparati pagani au dat porunca in toate partile ca, oricine nu se va inchina zeilor, sa fie pedepsit cu chinuri si cu moarte, incat pretutindeni crestinii erau siliti sa jertfeasca idolilor.

    Atunci, fericitul Mina, nesuferind sa vada cinstindu-se ratacirea idoleasca si inchinarea la idolii cei fara de suflet, si-a lepadat ostasia si s-a dus in munte, in pustie, voind mai bine a vietui cu fiarele, decat cu un popor care nu cunoaste pe Dumnezeu. Si, umbla din loc in loc, invatand legea lui Dumnezeu si curatindu-si sufletul cu postul si cu rugaciunea.

    Si, trecand multa vreme, s-a facut in cetatea Cotiani un mare praznic idolesc, la care, adunandu-se mult popor paganesc, se faceau jocuri si intreceri, alergari si lupte in cinstea necuratilor zei. Deci, intarindu-se indeajuns si auzind de acest praznic, Sfantul Mina s-a aprins de ravna pentru Hristos si, lasand muntii si pustietatea, a venit in cetate. Si, stand in mijlocul oamenilor, la un loc inalt, a propovaduit cu indrazneala pe Hristos. Prins si adus inaintea dregatorului Arghirisc, acesta l-a osandit sa fie batut fara crutare cu vergi si tarat prin cioburi ascutite, de i-au sfartecat trupul. L-au frecat apoi cu gheme de par aspru, fara mila, l-au ars cu faclii si l-au tras pe o roata.

    Dar Hristos isi intarea Mucenicul care, ramanand nestramutat in credinta, striga cu glas mare: "De Dumnezeul meu nu ma voi lepada. Al lui Hristos am fost, sunt si voi fi si idolilor vostri nu voi jertfi, nici le voi pleca genunchiul meu". Acestea auzindu-le dregatorul, a dat cea din urma hotarare, zicand: "Lui Mina ostasul poruncim sa i se taie capul cu sabia". Si asa, Sfantul Mina a luat de la Hristosw cununa Mucenicilor.

 
 

Din minunile Sfantului Mina, istorisite de Timotei, arhiepiscopul Alexandriei.

    Dupa moartea paganilor, si uratorilor de Dumnezeu imparati ai Romei, imparatind dreprcredinciosul imparat Constantin cel Mare si credinta in Domnul nostru Iisus Hristos sporind, atunci, oarecare iubitori de Hristos din cetatea Alexandriei, cautand si afland moastele Sfantului slavitului Mucenic al lui Hristos Mina, au zidit o biserica cu numele lui. In aceeasi vreme, un negustor dreptcredincios din tinutul Isauriei, venind in Alexandria pentru negutatorie si auzind de minunile si de tamaduirile cele multe care se faceau in biserica Sfantului Mina, a zis intru sine: "Ma voi duce si eu, deci, si ma voi inchina cinstitelor moaste ale Sfantului Mucenic si voi duce si eu un dar in biserica lui, ca sa-mi fie mie Dumnezeu milostiv, cu rugaciunile rabdatorului Sau de chinuri". Si asa, sculandu-se, a purces, luand cu sine o punga plina de galbeni. Si, venind la un iezer facut de revarsarea marii, a aflat o trecatoare si a venit la locul ce se zicea Loxonita, si, acolo, iesind la tarm, isi cauta loc unde sa se odihneasca peste noapte, ca era seara. Si afland o casa, a zis stapanului ei: "Prietene, fie-ti mila si ma primeste in casa ta, ca sa dorm peste noapte, ca a apus soarele si ma tem a merge singur pe cale, si nici nu am tovaras sa calatoreasca cu mine". Iar cel cu casa a zis: "Intra, frate, si ramai aici, pana ce se va face ziua". Deci, intrand oaspetele in casa, s-a culcat si a adormit. Iar cel cu casa, vazand la oaspete punga cu galbeni, a ravnit la ea si, indemnat fiind de diavolul, a gandit sa ucida pe oaspetele sau, ca sa ia aurul. Deci, s-a sculat la miezul noptii si l-a sugrumat cu mainile sale, apoi, taindu-l in bucati, l-a pus intr-o cosnita si l-a ascuns in camara sa cea mai dosnica, cautand un loc foarte ferit, unde sa-l ingroape. Pe cand cugeta el acestea, s-a aratat Mucenicul lui Hristos, Mina, sezand pe cal, venind ca un ostas trimis de imparatul si, intrand pe usa in casa ucigasului, intreba de oaspetele cel ucis. Iar ucigasul se lepada, zicand catre Sfantul: "Nu stiu ce spui, stapane, n-a fost la mine nimeni". Iar Sfantul, pogorandu-se de pe cal, a intrat in camara cea mai dinlauntru. Si, afland cosnita, a tras-o afara si a zis catre ucigas: "Ce este aceasta?" Iar acela, foarte infricosandu-se, s-a aruncat pe sine la picioarele Sfantului. Iar Sfantul, alcatuind bucatile celui taiat si rugandu-se, a inviat pe cel mort. Si a zis catre dansul: "Da slava lui Dumnezeu!". Iar el, sculandu-se ca din somn si cunoscand ce a patimit de la cel cu casa, a proslavit pe Dumnezeu si se inchina ostasului celui ce se aratase, multumindu-i. Deci, Sfantul, luand aurul de la ucigas, l-a dat omului celui inviat si i-a zis: "Mergi in calea ta cu pace". Iar intorcandu-se catre ucigas, l-a prins si l-a batut, certandu-l pe dansul, iar el cerea iertare. Iar Sfantul, dandu-i iertare si rugandu-se pentru dansul, a incalecat pe cal si s-a facut nevazut de la ochii lui.

    Era in Alexandria un om cu numele Eutropiu. Acesta a fagaduit sa dea la biserica Sfantului Mina un blid de argint si, chemand pe argintar, i-a poruncit sa-i faca lui doua blide de argint: un blid pe numele Sfantului si sa scrie pe el cuvintele acestea: "Blidul Sfantului Mare Mucenic Mina", iar celalalt a poruncit sa-l faca pe numele lui, si sa scrie pe el asa: "Blidul lui Eutropiu, cetatean al Alexandriei".

    Si argintarul, dupa porunca, a inceput a lucra, iar cand a sfarsit amandoua blidele, blidul Sfantului Mina a iesit mai frumos si mai luminat, si, scriind numele fiecaruia pe blidul sau, le-a dat lui Eutropiu. Acesta, calatorind odata pe mare, a ospatat din amandoua blidele, nou facute, si, vazand blidul cel facut pe numele Sfantului Mina mai frumos decat blidul lui, nu vrea sa-l mai dea Sfantului, ci a poruncit slugii sale ca sa puna intr-insul bucate, iar blidul celalalt a gandit sa-l trimita la biserica Sfantului Mina. Deci, dupa ce s-a sfarsit masa, sluga a luat blidul Mucenicului si, mergand la marginea corabiei, a inceput a-l spala in mare. Si, spalandu-l, a cazut asupra lui o spaima, ca a vazut un om iesind din mare, care, rapind blidul din mana lui, s-a facut nevazut. Iar sluga, tremurand de frica, s-a aruncat in mare dupa blid. Aceasta vazand, stapanul lui s-a temut si, plangand zicea: "Vai mie, ticalosul, ca am ravnit blidul Sfantului si am pierdut si pe robul meu impreuna cu blidul. Iar Tu, Doamne Dumnezeul meu, nu te mania pana la sfarsit asupra mea si fa mila cu sluga mea. Ca iata, dau fagaduinta ca, daca voi afla macar trupul slugii mele, apoi voi face alt blid ca acela si-l voi da pe el placutului Tau, Sfantul Mina, sau pretul blidului celui pierdut il voi da la biserica Sfantului". Si, ajungand corabia la mal, a iesit Eutropiu la uscat. Si se uita pe tarmul marii, vrand sa vada trupul slugii aruncat in mare, ca sa-l ingroape pe el. Si, luand aminte cu sarguinta,  a vazut pe sluga cu blidul iesind din mare si, inspaimantandu-se, a zis cu mare glas: "Slava lui Dumnezeu, cu adevarat mare este Sfantul Mucenic Mina". Si au iesit afara toti din corabie si, vazand pe sluga tinand blidul, s-au mirat si slaveau pe Dumnezeu. Si l-au intrebat pe el cum a ramas viu si cum a iesit sanatos. Iar el le-a spus zicand: "Cand m-am aruncat in mare, un barbat cu buna infatisare, impreuna cu alti doi m-au apucat si au calatorit impreuna cu mine ieri si astazi pana aici". Iar Eutropiu, luand pe sluga si blidul, s-a dus la biserica Sfantului Mina si, inchinandu-se, au lasat blidul cel fagaduit Sfantului si s-au dus, multumind lui Dumnezeu si proslavind pe placutul Sau, Sfantul Mina.

    O femeie oarecare cu numele Sofia, din partile Fecozeliei, mergea la Sfantul Mina ca sa se inchine. Si a intampinat-o un ostas pe cand mergea pe cale si poftindu-o pe dansa, vrea sa o sileasca la desfranare, iar ea, impotrivindu-se, chema in ajutor pe Sfantul Mucenic Mina, care n-a trecut-o cu vederea, ci si pe siluitor l-a certat si pe femeie a pazit-o nevatamata. Ca ostasul acela, legand calul de piciorul sau cel drept, vrea sa o sileasca pe ea. Iar calul, salbaticindu-se, nu numai ca a aparat pe femeie, ci pe stapanul nelegiuit l-a tarat pana la biserica Sfantului Mina, nechezand si sforaind, incat a scos pe multi din biserica sa-l vada, ca era praznic si se adunase multime de popor la biserica. Deci, vazand ostasul adunare de barbati si calul tot salbaticindu-se, si ca nimeni nu putea sa-l ajute, si-a vadit fara rusine faradelegea sa, marturisind-o inaintea tuturor. Si indata a statut calul si s-a facut bland. Iar ostasul, intrand in biserica, a cazut in genunchi, rugandu-se si cerand iertare pentru pacatul sau.

    Un schiop si o femeie muta sedeau langa biserica Sfantului, impreuna cu multi altii, pentru tamaduire. Iar la miezul noptii, cand dormeau toti, Sfantul s-a aratat schiopului si i-a zis: "Apropie-te incetisor de femeia cea muta si o atinge pe dansa la picior". Iar schiopul a zis: "Sfinte al lui Dumnezeu, au doara desfranat sunt eu de-mi poruncesti aceasta?" Iar Sfantul i-a zis a doua oara si a treia oara acelasi lucru: "Daca nu vei face aceasta, nu te vei tamadui". Deci, omul s-a tarat, dupa porunca Sfantului, si a atins-o pe cea muta la picior. Iar ea, desteptandu-se, a inceput a striga, suparandu-se asupra schiopului, care, temandu-se de ea, s-a sculat si, sarind, a fugit. Si asa au capatat amandoi vindecarea lor: ca femeia muta a grait limpede, iar omul cel schiop a sarit ca cerbul. Si amandoi, intelegand minunea, au dat multumire lui Dumnezeu si Sfantului Mucenic Mina.

    Un oarecare pagan, avea ca prieten un crestin. Deci, ducandu-se paganul intr-un loc departe, a dat prietenului sau, spre pastrare, o ladita cu o mie de glabeni. Si paganul a zabovit catava vreme in acel loc, in care se dusese. Iar crestinul a gandit in inima sa sa nu mai dea inapoi galbenii paganului, cand se va intoarce, ci sa-i tainuiasca, ceea ce a si facut. Ca venind, paganul a cerut crestinului sa-i dea galbenii ce i-a incredintat spre pastrare, iar crestinul a tagaduit, zicand: "Nu stiu ce graiesti, ca nu mi-ai dat mie nimic". Paganul, auzind aceasta, s-a mahnit si s-a deznadajduit de aurul sau, dar a zis crestinului: "Frate, nimeni nu stie de aceasta, numai unul Dumnezeu si, daca tagaduiesti aurul, cel dat tie spre pastrare, zicand ca nu l-ai primit, apoi spune aceasta cu juramant. Deci, sa mergem la biserica Sfantului Mina si acolo jura-te ca n-ai luat de la mine ladita cu o mie de glabeni". Si au mers amandoi; si crestinul s-a jurat, inaintea lui Dumnezeu, ca n-a luat de la pagan aurul lui spre pastrare. Dupa sfarsitul juramantului, au iesit amandoi din biserica si, cand au incalecat pe caii lor, a inceput calul crestinului a se salbatici, incat nu mai era cu putinta a-l tine, ca, rupand fraul, a fugit si a aruncat la pamant pe stapanul sau. Si, cazand crestinul de pe cal, i-a iesit din deget inelul si o cheie din buzunarul sau. Apoi, sculandu-se, a prins calul si l-a imblanzit si, incalecand iarasi, mergea impreuna cu paganul. Ajungand la un loc, a zis crestinul catre pagan: "Prietene, iata, locul este frumos; sa descalecam de pe cai si sa mancam". Si, descalecand au slobozit caii sa pasca, iar ei au inceput a se ospata. Deci, dupa putin, crestinul a vazut pe sluga sa ca venise si sta inainte, tinand ladita paganului intr-o mana, iar in cealalta, inelul cel cazut din degetul lui si cheia. Si, vazandu-l, s-a inspaimantat. Si a zis catre sluga: "Ce este aceasta?" Sluga a zis: "Un ostas calare a venit la stapana mea si i-a dat cheia si cu inelul si a zis catre dansa: Trimite in graba ladita paganului, ca sa nu cada barbatul tau in primejdie. Deci, mi-a dat mie acestea, ca sa ti le aduc, precum ai porunci". Iar paganul, vazand aceasta, s-a mirat de minune si, bucurandu-se, s-a intors impreuna cu crestinul la Sfantul Mina. Si s-a inchinat pana la pamant si cerea cu staruinta Botezul, pentru o minune ca aceasta, la care el insusi a fost de fata. Iar crestinul ruga pe Sfantul sa-i dea lui iertare, ca unul ce a defaimat legea lui Dumnezeu. Si amandoi au primit precum au cerut: unul, adica, Sfantul Botez, iar celalalt, iertare; si a mers fiecare intru ale sale, bucurandu-se si slavind pe Dumnezeu si pe placutul Sau, Sfantul Mucenic Mina.

Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Victor (+160).

    Acesta s-a nevoit pe vremea lui Antonin Piul, imparatul romanilor (138-161) si a lui Sebastian stapanitorul, in Italia. Ca, silindu-l sa se lepede de Hristos si nevrand sa se supuna, mai intai i-au sfaramat degetele, apoi le-au bagat intr-un cuptor aprins si, tinandu-l trei zile intr-insul, a iesit sanatos. L-au silit, apoi, de a baut bauturi otravite si, nevatamandu-se cu nimic, au crezut in Hristos si cei ce pregatisera otrava. Dupa aceasta, i-au taiat Mucenicului toate vinele de la maini si de la picioare si l-au bagat intr-o caldare cu undelemn fierbinte. L-au spanzurat apoi pe lemn si l-au ars cu focul, dupa aceea i-au scos ochii si l-au tinut trei zile spanzurat cu capul in jos. Iar mai pe urma, l-au despuiat de piele si atunci si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, taindu-i-se capul cu toporul.
 

Intru aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Stefanida.

    Aceasta era sotia unui ostas si credea in Hristos dintru inceput, de la stramosii sai, dar, murindu-i barbatul, a ramas vaduva. Deci, vazand ea pe Sfantul Victor ca patimea cu patimi mai presus de om, il fericea pe el, si pentru barbatia lui si pentru cununile ce avea sa le primeasca de la Dumnezeu. Deci, pentru o pricina ca aceasta, ca a marturisit, adica, si ea, intre oameni pe Hristos, ca Dumnezeu mai inainte de veci, a fost dusa la dregator. Si i-au legat ei mainile de varful a doi copaci de finic, pe care, cu mare sila i-au indoit. Iar cand i-au slobozit, intorcandu-se copacii cu repeziciune la starea lor cea dintai, au spintecat pe Sfanta in doua bucati. Si asa, fericita si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, la 11 noiembrie.
 

Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Vichentie diaconul (+303).

Patria Sfantului Vichentie era Spania, fiind din cetatea Augustopol si, aflandu-se impreuna cu episcopul Valerie, invatau amandoi poporul, ziua si noaptea, legea lui Dumnezeu. Si, vazand episcopul pe ucenicul sau cu buna pricepere si cu frumoase purtari, l-a sfintit diacon si l-a facut propovaduitor al cuvantului lui Dumnezeu.

    Era pe vremea paganestii imparatii a lui Diocletian (286-305), iar imparatul trimisese, ca dregator al sau in Spania, pe tiranul Dacian, cu porunca sa omoare fara mila pe toti cei ce cheama numele lui Hristos. Deci, ajungand dregatorul in Valencia, daca a auzit de Valerie episcopul si de Vichentie diaconul sau si de lucrarea lor pentru Hristos, indata a trimis ostasi sa-i prinda si sa-i aduca in lanturi inaintea divanului sau de judecata. Si, mai intai, i-au bagat in temnita, punandu-le picioarele in butuci, fara mancare, fara bautura, timp de trei zile. Apoi, scotand pe Vichentie, a poruncit de l-au frecat cu tesale, care-i scrijeleau tot trupul si l-au rastignit pe o cruce, chinuindu-i toate madularele. Deci, pogorandu-l, iarasi l-au batut si l-au ars pe coaste cu faclii. Iar fericitul nu inceta marturisind pe Hristos. Si, ca si cand ar fi ramas nevatamat, zicea: "Nu cer, tiranule, sa incetezi a ma chinui, ci sa-mi dai si mai mari chinuri, ca mai tare este puterea lui Hristos, Care ma intareste, decat puterea ta care ma chinuieste. Si nu voi inceta a marturisit si a-L proslavi pe Hristos, Unul si Adevaratul Dumnezeu".

    Deci, deznodandu-i toate incheiturile, l-au batut pe piept cu bete de fier aprinse si, ramanand nevatamat, l-au aruncat in temnita, unde fericitul s-a invrednicit de ajutorul ingerilor. Si indata dupa aceasta, si-a dat sufletul la Dumnezeu.
 

Intru aceasta zi,
pomenirea Preafericitului Parintelui nostru,
Teodor Marturisitorul, egumenul studitilor (+826).

    Acesta s-a nascut in Constantinopol, pe vremea imparatiei lui Constantin Copronim (741-775), din parinti dreptcredinciosi, anume Fotino si Teoctista. Deci, alegandu-si de mic calea cea buna si saturandu-si din destul setea de invatatura, s-a inaltat la inaltimea cunostintei, si, calugarindu-se si deprinzand tot felul de fapte bune, s-a invrednicit si de darul preotiei, de la Sfantul Tarasie, patriarhul Constantinopolului. Iar preacuviosul Platon se afla atunci egumen la manastirea, studitilor. Si acesta, batran fiind, si lipsindu-se de egumenie pentru liniste, a primit fericitul Teodor, nepotul sau, egumenia, povatuind bine si cu multa si dumnezeiasca ravna turma cea incredintata lui. Si adunand in lavra studitilor mii de calugari, care petreceau in rugaciune si in lucrul mainilor, manastirea era in floare, pastorind-o zilnic la pasunea mantuirii cu hrana cuvantului de invatatura.

    Deci, fiindca Teodor staretul, impreuna cu Tarasie patriarhul, au mustrat cu indrazneala pe imparatul Constantin, feciorul imparatesei Irina, ca s-a despartit de legiuita lui sotie, imparateasa Maria, si a luat pe alta, Teodota cu numele, Sfantul Tarasie a fost scos din scaunul sau, iar pe marele Teodor, batandu-l, il surghiunira la Tesalonic.

    Si n-a fosr chemat Cuviosul din surghiun decat dupa ce a fost orbit imparatul, fiul Irinei, lipsindu-se astfel si de vedere si de imparatie. A mai fost izgonit, iarasi, Cuviosul pe vremea imparatului Stavrachios (811), tot la Tesalonic. Iar la anul 813, luand Leon Armeanul imparatia, aceasta a inceput din nou a huli Sfintele icoane. Si Cuviosul Teodor, mustrand cu indrazneala pe imparatul pentru ratacirea lui, a fost izgonit de acesta in ostrovul Apoloniadei si de acolo a fost trimis in partile rasaritului, unde, batut fiind, a primit o suta de toiege pe spate, suferind cu vitejie. Tot atunci, a indurat batai grele si de la mai-marele ostirii. De acolo, l-au trimis la Smirna si aici l-au inchis in temnita, punandu-i picioarele in butuci.

    Deci, luand Mihail Gangavul imparatia (820-829), a fost scos si Cuviosul Teodor din legaturi si chemat din surghiun. Si, avand cativa ani de odihna, ne-a lasat Cuvintele lui de Invatatura (catehezele), dupa care cu buna nadejde a raposat in Domnul, la 11 noiembrie 826, in varsta de 68 de ani. Dumnezeului nostru, slava!
 

Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului Teodor,
egumenul studitilor, despre cei ce se ostenesc pentru Dumnezeu.

    Fratilor si parintilor, oamenii cand se aduna, fac negutatorie si sobor in toate zilele si vand si cumpara, dar scurta este vremea aceea, fiindca iarasi se strica. Dar negutatoria cea pentru suflet tot una sta si nu se strica, ci este intinsa cat viata fiecaruia. Ca negutatoria aceasta nu este aur sau argint, nici haine, ci mantuirea sufletului si viata vesnica, intru Imparatia cea fara de sfarsit, pentru care se cade sa avem acum toata sarguinta si grija. Deci, sa nu gresim, fratilor, din neiscusinta, nici sa ne lipsim de negutatoria cea buna, ci sa ascultam pe Domnul, Cel ce zice: "Imparatia cerului aproape este de noi, numai sa o cumparam pe ea in toate zilele noastre, nu dand intaietate aurului sau argintului, ci adunand credinta dreapta si viata curatita, ascultare si rabdare cu smerita intelepciune si dragoste, care este legatura desavarsirii".  (Col.3, 14). Ca, iata, Domnul propovaduieste in Evanghelie, zicand: "Iarasi este asemenea Imparatia Cerurilor cu un negutator, care cauta margaritare bune. Si, afland un margaritar de mult pret, s-a dus, a vandut toate cate avea si l-a cumparat", (Matei, 13, 45, 46).

    Iata, dar, sunteti si voi buni negutatori, lasand toate si cumparand pe Hristos, bunul si cinstitul margaritar. Ca aceasta este a lua crucea Sa si a-I urma Lui cu cuviosie si cu dreptate. Deci, de vreme ce soborul sta de fata, apoi este vremea de desteptare, de priveghere si de nevointa mare. Drept aceea, fratilor, sa fim gata si mai buni, cumparandu-ne mantuirea noastra la acest "targ" dumnezeiesc. Bun negutator este acela ce toate vorbele le vinde pentru tacere, de nimic amarandu-se, nici vaitandu-se. Bun negutator este cel ce a schimbat si a cumparat cinste, prin nevointa sa. Bun negutator este cel ce a schimbat si a cumparat cinste, prin nevointa sa. Bun negutator este cel ce trupul si sangele sau isi vinde si primeste Duh prin rabdarea si prin ascultarea fratilor. Si de vreme ce, despre ascultare este cuvantul, sa vorbim deci despre aceia care in toate zilele fac bucate pentru frati si mult se ostenesc si asa implinesc legea dragostei. Sa luam aminte la cei ce se ostenesc spre trebuintele fratilor, ca niste buni si iscusiti lucratori intru Domnul. Si iarasi, sa luam aminte la cei ce canta cu intelegere si lauda pe Dumnezeu, cu nevointa mare, si care sunt vrednici de indoita plata. Sa intelegem dar, cum este viata noastra si cum au lucrat Sfintii Parinti acea fericita negutatorie, cu multa rabdare, ca si noi bine sa lucram negutatoria si desavarsiti facandu-ne, sa trecem de aici, dupa cuvantul Domnului cel zis de David: "Intoarce-te suflete al meu, la odihna ta, ca Domnul ti-a facut tie bine" (Ps, 114, 7). Deci, fie ca un glas ca acesta sa ne fie si noua grait, in vremea mortii, si sa castigam viata vesnica. Amin.
 

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre milostenie.

    Milostenia este mestesugire inteleapta, folositoare celor ce o fac pe ea; si prietena de aproape cu Dumnezeu este, ca de-a pururea sta inainte, aproape de El, si cu lesnire aduce daruri pentru oricine voieste, daca nu este asuprita de noi. Iar asuprita este atunci cand o facem din bunuri straine. Iar cand este curata, multa indrazneala are, ca ea dezleaga legaturile celor legati, strica intunericul, stinge focul, omoara viermii, izgoneste scrasnirea dintilor si cu multa bucurie deschide usile cerului. Ca imparateasa este cu adevarat, asemeni cu Dumnezeu facand pe oameni. Ca zice: "Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv" (Luca, 6, 36).

    Si este usoara, avand aripi de aur cu zbor care infrumuseteaza pe ingeri, precum zice Proorocul: "Aripile voastre argintate vor fi, ca ale porumbitei, si spatele vostru va straluci ca aurul" (Ps. 67,14). Ca mai bine decat un porumbel, porumbita priveste prin gene cu ochi blanzi si nimic nu-i mai frumos decat ochii acestia. Frumos este si paunul, dar pe langa porumbita este ca o nimica. Ea este pasare frumoasa si minunata avand aripi de aur, care vede mai inalt decat toate, fecioara este cu fata alba si blanda. Cu aripi este si usoara, stand inaintea scaunului Imparatesc. Si, cand vom fi judecati, va sta grabnic de fata si se va arata si ne va scoate pe noi de la osanda, imbracandu-ne cu aripile sale; ca jertfe ca acestea voieste Dumnezeu, de la noi, Caruia se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Cele 9 cete Îngerești sunt : Serafimii , Heruvimii , Scaunele , Domniile , Stăpâniile , Începătoriile , Puterile , ARHANGHELII și Îngerii , cei care îi slujesc mereu lui Dumnezeu .

 

8  NOIEMBRIE -  SOBORUL SFINȚILOR  ARHANGHELI  MIHAIL ȘI  GAVRIIL SI AL  TUTUROR CEREȘTILOR  PUTERI   CELOR  FĂRĂ  TRUP .

Cele 9  cete  Îngerești  sunt : Serafimii ,  Heruvimii , Scaunele , Domniile , Stăpâniile ,   Începătoriile ,  Puterile ,  ARHANGHELII  și  Îngerii , cei  care  îi slujesc  mereu  lui  Dumnezeu .

Cei 7 Arhangheli  sunt :
MIHAIL ,  GAVRIIL ,  RAFAIL ,  URIIL , SALATIIL ,  IEGUDIIL , SI  VARAHIIL

. MIHAIL , Este    Mai - Marele  peste cetele puterilor  cele fără  de trup .
Sfântul  Arhanghel  Mihail  este  reprezentat  în  iconografie  în haine  de  ostaș , având  în  mână o sabie  de foc .
El este cel care , în momentul căderii  unor  îngeri  din Cer a strigat :
" Să  stăm  bine , să  stăm  cu  frică, să luăm  aminte !"

Aceste cuvinte sunt  rostite  de preot  la Sfânta Liturghie.

După  căderea  în păcat și alungarea  din Rai a lui Adam și Eva , el a  fost  rânduit  să păzească  porțile  Raiului .
"  MIHAIL " se  traduce  din  ebraicâ

" CINE  ESTE  CA DUMNEZEU   ? "

GAVRIIL ,   este  cel care aduce doar  vești  bune .
El  a vestit că  Fiul  lui  Dumnezeu  Se  va întrupa din  Fecioara  Maria ,  pentru  mântuirea  neamului  omenesc.
În  iconografie , Arhanghelul  Gavriil  este îmbracat
veșminte sacerdotale   (  preoțești )  ,  purtând  un crin  în  mână , semnul  veștii cele bune .

In ebraicâ   " Gavriil " -   inseamnă

"  OMUL  LUI  DUMNEZEU "

Sfinții Arhangheli  Mihail și Gavril  , sunt  cei care  duc  la  îndeplinire  porunca  milei și a dreptății  lui Dumnezeu .

RAFAIIL     este  vindecător  al celor bolnavi, ocrotitor  al celor căsătoriți  care trăiesc respectând  poruncile  Domnului , și  este  și păzitorul  călătorilor .

" Rafail  "  -  este  compus  din cuvintele :
" Rafa " și  "Îl" ,care  inseamnâ

" DUMNEZEU  ESTE   CEL  CARE  VINDECĂ "

URIIL -  este  cel care  pedepsește , și  reprezentă   mânia  lui  Dumnezeu .
In  limba  ebraică ,   URIIL  inseamnâ :

"  FOCUL  LUI  DUMNEZEU " SAU  "  LUMINA  LUI  DUMNEZEU ".

SALATIIL , este  cel  care mijlocește  pentru  noi oamenii  , înaintea  lui Dumnezeu, rugându-se  pentru noi .

"SALATIIL "  inseamnă  in  ebraică
" MIJLOCITORUL  CĂTRE  DUMNEZEU "

IEGUDIIL , este cel care îl  slăvește  pe Dumnezeu și   pe  Mucenicii   lui  Dumnezeu .
In  ebraică  " IEGUDIIL "  inseamnă

" CEL  CARE  ÎL  PREASLĂVEȘTE  PE  DUMNEZEU"

"  VARAHIIL " este  cel care aduce oamenilor  milostenia și  mângâierea  lui  Dumnezeu .

In ebraică "  VARAHIIL "  inseamnă
"  BINECUVÂNTAREA  LUI  DUMNEZEU "

Sfinților  Arhangheli  și toate  Cereștile  puteri , rugați-vă  lui Dumnezeu pentru  mântuirea  noastră.

10 SFATURI PENTRU UN SOMN MAI BUN:

 

2 INGREDIENTE SUB LIMBĂ ÎNAINTE DE CULTOARE ȘI VOI ADORMI CA UN BEBE

🍯MIERE și SARE DE HIMALAYA🧂
 ar putea fi atât de magic. 

Somnul este extrem de important pentru sănătatea ta generală, așa că sperăm că acest lucru te va ajuta pe tine și pe cei dragi. 

➡️
 10 SFATURI PENTRU UN SOMN MAI BUN:
1. PĂSTRAȚI UN PROGRAM ZILNIC CONScvENT
2. REDUCEREA APORTULUI DE COFEINĂ
3. OPRIȚI CALCULATORUL și TV
4. NU CULcI CU stomacul PLIN
5. NU CULCI CU STOMACUL GOL
6. EXERCIȚIUL RELAXARE
7. LIMITARE BĂUTURI IN PAT
8. PĂSTRAȚI DORMITORUL ÎNTUNERIC
9. INVESTIȚI ÎN SALTEA, PERNE ȘI LENJIERE DE PAT CONFORTABILE
10. TREZIȚI-VĂ , TREZIȚI-VĂ UTILIZAȚI CU CEAS-ALARMĂ INTERN

➡️
Ierburi pentru un somn mai bun:
➡️VALERIAN - Îmbunătățește Somnul, Reduce Anxietatea, Reduce Stresul. 

➡️ MUSETEL - Favorizeaza somnul, Trateaza insomnia, Reduce stresul, intareste imunitatea.

➡️FLOAREA PASIUNEI - combinata cu radacina de valeriana poate fi una dintre cele mai bune combinatii pentru a ajuta la insomnie si ar putea fi ideala, daca pari ca ai probleme cu oprirea creierului noaptea, prin calmarea celulelor din interiorul acestuia.

Picior sănătos - corp sănătos

 

arhangheli şi îngeri

https://www.stavropoleos.ro/wp-content/uploads/BibliotecaVirtuala/CarteNoua/scrieri/arhangheli_si_ingeri_deisis_stavropoleos_2011.pdf 

  „Ascultaţi altă parabolă: Era un om stăpân al casei sale, care
a sădit vie; şi a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi
a dat-o pe seama lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Iar când s-a apropiat
vremea roadelor, şi-a trimis slujitorii la lucrători, ca să-i ia roadele; dar lucră-
torii, prinzându-i pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe
altul l-au ucis cu pietre. A mai trimis alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi,
şi tot aşa au făcut cu ei. În cele din urmă l-a trimis la ei pe fiul său, zicând:
De fiul meu se vor ruşina. Dar lucrătorii viei, văzându-l pe fiu, au zis între ei:
Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui!...
Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Deci, când va
veni stăpânul viei, ce le va face lucrătorilor acelora? Iar ei I-au răspuns: Pecei răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele
la vremea lor. Iisus le-a zis: Oare niciodată n-aţi citit în Scripturi: Piatra pe
care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la
Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri? De aceea vă
spun: Lua-se-va de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi i se va da neamului care-i
va face roadele. Cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe
care ea va cădea, îl va zdrobi. Iar arhiereii şi fariseii, auzindu-I parabolele, au
înţeles că despre ei vorbeşte. Şi căutând să-L prindă s-au temut de mulţime,
pentru că îl socotea proroc.”
Mc. 12, 1-12: „Şi a început să le vorbească în parabole: Un om a sădit o vie,
a împrejumuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama
lucrătorilor şi s-a dus departe. Şi la vremea cuvenită a trimis la lucrători un
slujitor ca să ia de la ei din roada viei. Iar ei, prinzându-l, l-au bătut şi i-au
dat drumul fără nimic. Şi din nou a trimis la ei un slujitor, dar şi pe acela,
lovindu-l cu pietre, i-au spart capul şi l-au izgonit cu ocară. Şi a trimis un
altul. Dar şi pe acela l-au ucis; şi pe mulţi alţii, pe unii i-au bătut, iar pe alţii
i-au omorât. Încă îl mai avea pe un fiu al său iubit, şi în cele din urmă l-a
trimis la lucrători spunându-şi: De fiul meu se vor ruşina. Dar acei lucrători
au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm, şi moştenirea
a noastră va fi… Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi l-au aruncat afară din
vie. Ce va face stăpânul viei? Va veni şi pe lucrători îi va pierde, iar via o va da
pe seama altora. Oare nici scriptura aceasta n-aţi citit-o: Piatra pe care au
nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul
s-a făcut aceasta şi este minunată în ochii noştri? Şi căutau să-l prindă,
dar se temeau de popor; fiindcă înţeleseseră că împotriva lor a spus parabola.
Şi lăsându-L, s-au dus.”
Lc. 20, 9-19: „Şi a început să-i spună poporului parabola aceasta: Un om
a sădit vie şi a dat-o pe seama lucrătorilor şi a plecat departe pentru multă
vreme. Şi la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să-i dea din
rodul viei. Lucrătorii însă, bătându-l, l-au trimis fără nimic. Şi a trimis apoi
un alt slujitor; dar ei, bătându-l şi pe acela şi batjocorindu-l, l-au trimis fără
nimic. Şi după aceea l-a trimis pe al treilea, dar ei, rănindu-l şi pe acela, l-au
alungat. Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit;
poate că de el se vor ruşina. Dar lucrătorii, văzându-l, s-au vorbit între ei
zicând: Acesta este moştenitorul; să-l omorâm, pentru ca a noastră să fie
moştenirea…Şi scoţându-l afară din vie, l-au ucis. Aşadar, ce le va face aces-
tora stăpânul viei? Va veni, şi pe lucrători îi va pierde, iar via o va da altora.

OCTOIHUL sau CANOANELE MAICII DOMNULUI

 S Â M B Ă T Ă S E A R A
Glasul 1, Cântarea 1, Irmos:
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumne-
zeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Ne-
muritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit,
israilitenilor făcându-le cale nouă prin adânc.
Stih : Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi (se zice după fiecare tropar).
Bucură-te, Maică Fecioară, curăţitoarea sufletelor,
care ai născut Bucuria lumii; bucură-te, Împărăteasă;
bucură-te, Biserica lui Hristos; bucură-te, cea cu totul
cinstită; bucură-te, apărătoarea şi întărirea sufletelor.
Bucură-te, pârga bunei vieţuiri; bucură-te, Stăpână,
surparea blestemului; bucură-te, Maică Fecioară, care ai
născut pe Dumnezeu mai presus de fire; bucură-te, toiag
dumnezeiesc, care rupi noianurile patimilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Bucură-te, aplecătoarea vieţii; bucură-te, dumneze-
iască Mireasă, Maica Cuvântului; bucură-te, starea cu-
noştinţelor; bucură-te, slava şi lauda îngerilor; bucură-te,
Maica lui Dumnezeu; bucură-te, făclie luminătoare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Bucură-te, ceea ce ai încăput pe Hristos; bucură-te,
înălţarea căderii celei mai dinainte; bucură-te, cea nebi-
ruită; bucură-te, apărătoarea lumii; bucură-te, prea neîn-
tinată; bucură-te, sălăşluirea împărăţiei lui Hristos Dum-
nezeu. 

https://www.stavropoleos.ro/wp-content/uploads/BibliotecaVirtuala/CarteNoua/carti_de_slujba/canoanelemaiciidomnului.pdf

Un bărbat caută la o femeie reflexia propriei nebunii si a propriei inimi!

Un bărbat caută la o femeie reflexia propriei nebunii si a propriei inimi!

  "Un bărbat nu se uită după fuste scurte, mulate perfect pe un corp subțire: e o chestie de moment care trece la fel de repede...

  Un bărbat va căuta mereu femeia lui, femeia care îl va reflecta și îi va citi sufletul, care va fi misterul, dragostea și nebunia lui... Bărbații sunt creatori, dar creatori ai unei lumi știute de mult in sufletele lor.

   De fiecare dată când întâlnesc o femeie pe potriva a ceea ce se ascunde în sufletul lor, ei vor încerca să construiască!

Bărbații caută o femeie care să îi facă să se simtă puternici, încrezători, stăpâni și ocrotitori, pentru că doar așa ei vor fi ei și nu niște măști masculine!

   Ei vor dori mereu să se regăsească în cuvintele și îmbrățișarea unei femei, pentru că doar atunci vor ști că sunt ,,ACASĂ" !

  Ceea ce ai lângă tine te reprezintă!
  Ceea ce iubești e copia inimii tale și ceea ce simți pentru un om e parte din sufletul tău!

  Iubești mult, primești pe măsură!
  Iubești sincer, sincer și fără regrete vei privi în ochi. Bărbații au iubit și vor iubi regăsindu-se și găsind în femeie cea mai frumoasă parte a lor!

    Femeile care le citesc sufletul își vor găsi loc în inima unui bărbat pentru totdeauna... celelalte se vor rătăci un timp pe același drum și vor fi plecate demult.
   
Uneori, nu alegem doar noi, ci și depărtarea, timpul, faptele!

   Este nevoie de depărtare pentru apropiere!
   Este nevoie de timp pentru veșnicie!
   Este nevoie de fapte pentru recunoaștere!

    Femeile care citesc sufletul unui bărbat sunt cele mai frumoase...

 ...Un bărbat va alege!
  
 Va alege femeia propriilor nebunii: dintre toate femeile le va alege pe cele vesele!
Dintre cele vesele - pe cele mai înțelepte!
Dintre cele mai înțelepte - pe cele mai gingașe!

Și răbdătoare, dar și nebune si pline de viata!"

 

Apa cu turmeric dimineata da cel putin 5 efecte.

 

Apa cu turmeric dimineata da cel putin 5 efecte.
 
🫖Turmericul este cunoscut pentru anti-cancer și antiinflamator
proprietăți.Ingredientul său activ curcumina este un antioxidant puternic.Apă cu 
turmericul, mai ales în combinație cu sucul de lămâie, are multe
proprietăți vindecătoare. 

Pentru gătit, luați: 
0,5 linguriță pudră de turmeric; 
0,5 lămâie;
apă caldă;
miere. 

Pregătirea. 
Stoarceți sucul de lămâie într-un pahar. Adăugați apă caldă, pudră de turmeric și miere. Se amestecă bine.

Efecte pozitive pe care această infuzie le va avea asupra corpului dumneavoastră. 

1. Alina durerea de artrita. 
Turmericul elimină radicalii liberi din organism. Consumul zilnic al băuturii poate ameliora durerile articulare și poate reduce inflamația. 

2. Reglează nivelul zahărului. 
Turmericul ajută la prevenirea diabetului de tip 2. Dar dacă luați medicamente, asigurați-vă că vă consultați cu medicul dumneavoastră.

3. Va reduce probabilitatea de cancer. 
Turmericul previne formarea tumorilor. 

4. Reduce inflamația. 
Curcumina are proprietăți antiinflamatorii și antioxidante. 

5. Preveniți bolile de inimă. 
Turmericul reduce riscul de boli cardiovasculare, prevenind acumularea plăcii în artere.urmericul se combină frecvent cu alte ingrediente pentru a spori 
beneficiile pentru sănătate. De exemplu, piperul negru este adăugat 
pentru a îmbunătăți absorbția curcuminei, principalul compus activ din 
turmeric. Piperina din piperul negru inhibă anumite enzime intestinale 
și hepatice care metabolizează curcumina, crescând astfel 
biodisponibilitatea curcuminei de până la 20 de ori. Acest mecanism 
amplifică efectele antiinflamatorii și antioxidante ale turmericului.

Ghimbirul
 este o altă combinație populară, deoarece ambele ingrediente au 
proprietăți antiinflamatorii puternice. Ghimbirul stimulează producția 
de sucuri digestive și enzime, îmbunătățind digestia și ameliorând 
problemele digestive. Atât turmericul, cât și ghimbirul ajută la 
reducerea inflamației în corp prin inhibarea moleculelor și enzimelor 
pro-inflamatorii.

Mierea, când este adăugată la turmeric, 
întărește sistemul imunitar datorită proprietăților sale antimicrobiene 
și antioxidante. Mierea acționează ca un demulcent, calmând durerile în 
gât și reducând tusea prin formarea unui strat protector în gât.

Lămâia,
 combinată cu turmeric, ajută la detoxifierea organismului datorită 
conținutului său ridicat de vitamina C și acid citric, care stimulează 
funcția hepatică și eliminarea toxinelor. De asemenea, lămâia ajută la 
îmbunătățirea digestiei prin creșterea producției de acid gastric și 
enzime digestive.

Uleiul de cocos ajută la absorbția curcuminei, 
deoarece curcumina este solubilă în grăsimi. Grăsimile sănătoase din 
uleiul de cocos facilitează transportul curcuminei prin peretele 
intestinal și în circulația sanguină. În plus, uleiul de cocos poate fi 
folosit extern pentru sănătatea pielii, având proprietăți hidratante și 
antiinflamatorii.

Acestea sunt cateva combinații folosite pentru a
 crește eficiența turmericului în reducerea inflamației, ameliorarea 
durerilor articulare, reglarea nivelului de zahăr din sânge și reducerea
 riscului de boli cardiovasculare.

Data viitoare când te vei mai simți stresat sau deranjat, întreabă -te de a cui treaba te ocupi la nivel mental și este posibil să izbucnești în râs

 
   "Pot găsi doar trei feluri de treburi în Univers: treaba mea, treaba ta și treaba lui Dumnezeu. Realitatea este Dumnezeu, deoarece este mai presus de orice. Orice iese de sub controlul meu, controlul tău sau controlul oricui altcuiva pot numi treaba lui Dumnezeu.

Mare parte a stresului nostru provine din faptul că nu ne vedem de treaba noastra, ci ne vedem de treaba altcuiva.

Când gândesc: "trebuie să te angajezi, vreau să fii fericit, ar trebui să vii la timp, ar trebui să ai mai multa grijă de tine", mă ocup de treaba ta.

Când îmi fac griji că ar putea avea loc cutremure, inundații, războaie sau că o să mor, mă ocup de treaba lui Dumnezeu.

Dacă la nivel mental mă ocup de treaba ta sau treaba lui Dumnezeu, efectul este acela de separare.

Dacă tu îți trăiești viața ta, iar eu, la nivel mental, trăiesc tot în viața ta, cine mai trăiește în viața mea?

Amândoi suntem acolo. Când mintea mea este preocupată de treaba ta, eu nu mă mai ocup de treaba mea. Sunt separată de mine însămi, mă întreb ce este in neregulă cu viața mea.

Când cred că știu ce este mai bine pentru oricine altcineva, nu mă mai ocup de treaba mea. Chiar și în numele iubirii este pură aroganță, iar rezultatul este tensiune, anxietate și teamă.

Știu ce este bine pentru mine? Asta este singura mea treabă. Ar trebui să ma ocup de asta înainte să-ți rezolv problemele în locul tău.

Dacă înțelegi cele trei tipuri de treburi suficient cât să-ți vezi de treaba ta, asta îți va elibera viața într-un mod pe care nici nu ți-l poți imagina.

Data viitoare când te vei mai simți stresat sau deranjat, întreabă -te de a cui treaba te ocupi la nivel mental și este posibil să izbucnești în râs. Această întrebare te poate aduce înapoi la tine însuți. Și este posibil să îți dai seama că nu ai fost niciodată prezent, că la nivel mental, ai văzut toata viața de treburile altora.

Și, dacă practici asta o vreme, este posibil să ajungi să vezi că nici tu nu ai nici o treabă și că viața ta decurge cât se poate de bine de una singură."
  (Byron Katie)

Vine pe lume complet inocent.

 Copiii nu se nasc pentru a face ceea ce le convine părinților. Ei trebuie să-și trăiască propria viață, iar părinții trebuie să se bucure de acest lucru.

Ori de câte ori omul își urmează potențialul, el va da tot este mai bun în el. […] Întreaga societate este formată din oameni mediocri, pentru simplul motiv că nimeni nu își urmărește propriul potențial, propria menire.

Fiecare face altceva decât și-ar fi dorit. Și orice ar face, el nu poate fi cel mai bun, nu se poate simți împlinit, nu se poate bucura.

Când te-ai născut nu erai creştin catolic. Sau comunist. Copilul vine pe lume ca o „tabula rasa”, nepătat şi curat.

Nu scrie nimic pe el, nici „Biblie”, nici „Coran”, nici „Bhagavad Gita”, nici „Capitalul”, nimic. Nici nu aduce vreo scriptură cu el. Vine pe lume complet inocent.

Şi iată că inocenţa asta devine cea mai mare problemă a lui, pentru că în jur pândesc lupii, deghizaţi în politicieni, părinţi, preoţi, profesori.

Toţi se reped la acel inocent. Toţi încep să scrie pe tine lucruri despre care mai târziu ai să crezi că sunt moştenirea ta, când de fapt ei ţi-au distrus această moştenire.

Pot acum să facă din tine ce vor... Poate că te vor aduce în situaţia de a ucide şi tu inocenţa cuiva...
Mafiile religioase şi politice te exploatează tot timpul. Poate că diversele grupuri se duşmănesc, dar toată lumea este de acord într-o privinţă: omului nu trebuie să i se îngăduie să se iubească pe sine!

Astfel îţi taie ei rădăcinile fiinţei, iar tu devii neajutorat, nestatornic, dezorientat, şi atunci vor face din tine ce vor vrea.OSHO

In fata mortii,cu toti suntem lipsiti de putere

 Iubesti o persoana si,odata cu iubirea,in acelasi pachet, vine si frica -persoana te va parasi.Ea a parasit deja pe cineva si a venit cu tine,asadar exista un precedent;poate ca la fel iti va face si tie.
Apare frica,simti nodul in stomac.Esti atat de atasat,incat uiti un lucru esential;ai venit singur pe lume.Ai fost si ieri aici,fara aceasta persoana, si iti era foarte bine,nu aveai nici un nod in stomac.
Maine, daca aceasta persoana va pleca... pentru ce e nevoie de noduri in stomac?
Stii deja cum sa fii fara acea persoana,si vei fi capabil sa fii singur din nou. 

#OSHOIn fata mortii,cu toti suntem lipsiti de putere.

Presedinti,si prim-ministrii,si regii,si reginele-crezi ca sunt intr-o barca diferita ?
Priveste in jurul tau, si ii vei vedea in aceeasi barca.Incearca cu totii sa fie speciali in speranta ca,poate,daca sunt speciali,atunci viata ii va trata diferit decat ii trateaza pe oamenii normali.
Cu siguranta nu poate sa-l trateze pe presedintele unei tari la fel cum il trateaza pe un cizmar.
Dar se insala amarnic.Viata nu face deosebiri -presedinti sau cizmari,spalatori de toalete sau prim-ministri,nu are nici o importanta pentru viata.Moartea ii loveste in mod egal.
Moartea este singura comunista din lume;nu ii pasa daca ai bani sau esti cersetor,daca esti educat sau nu.

12 sfaturi pentru a te iubi pe tine

 1. Inceteaza sa te mai critici.

Critica nu schimba niciodata lucrurile. Refuza sa te mai critici pe tine insuti. Accepta-te exact asa cum esti. Toata lumea se schimba. In momentul in care te critici pe tine insuti, schimbarile vor fi negative. Cand te accepti pe tine insuti, schimbarile vor fi pozitive.

2. Iarta-te

Lasa trecutul sa fie trecut. Ai facut tot ce ti-a stat in putinta in acel moment, cu intelegerea, constientizarea si cunoasterea pe care le-ai avut in momentul respectiv. Acum evoluezi si te schimbi si iti vei trai viata intr-un mod diferit.

3. Nu te mai speria singur.

Inceteaza sa te mai terorizezi pe tine insuti prin intermediul gandurilor tale. Este un mod cumplit de a trai. Gaseste o imagine mentala care iti face placere si ori de cate ori te incearca un gand negru, negativ, schimba-l cu unul care te incarca pozitiv.
4. Fii bland si bun si rabdator cu tine.

Fii bland cu tine. Fii bun cu tine. Fii rabdator cu tine pe masura ce modul in care gandesti ti se schimba. Poarta-te cu tine insuti asa cum te-ai purta cu cineva pe care il iubesti cu adevarat.
5. Fii ingaduitor cu mintea ta.

Sa te urasti inseamna sa-ti urasti propriile ganduri. Nu te uri pe tine insuti pentru ca ai ganduri negative. Schimba-ti usor si cu blandete gandurile.
pub O mulțime de motive să-ți muți businessul pe noua platformă
6. Lauda-te.

Critica distruge spiritul interior. Lauda il ajuta sa se dezvolte. Lauda-te pe cat poti de mult. Spune-ti cat de bine te descurci cu fiecare lucru mic pe care il faci.

7. Ajuta-te singur.

Gaseste modalitati de a te sprijini pe tine insuti. Apeleaza la prieteni si permite-le sa te ajute. Esti puternic daca ceri ajutor atunci cand ai nevoie.

8. Iubeste-ti si partile negative.

Constientizeaza ca le-ai creat pentru a-ti indeplini o nevoie. Insa acum poti gasi modalitati noi, pozitive pentru a-ti indeplini acele nevoi. Asa ca elibereaza-te cu dragoste de vechile patternuri negative.
9. Ai grija de corpul tau.

Invata despre nutritie. Care este acel “combustibil” de care corpul tau are nevoie pentru a avea energie optima si vitalitate? Invata despre miscare. Ce fel de miscare iti place sa faci? Pretuieste si respecta templul in care traiesti.
10. Fa exercitii cu tine insuti in oglinda.

Uita-te des in ochii tai. Arata-ti ca in interiorul tau se afla un sentiment de dragoste pentru tine insuti care creste cu fiecare clipa. Iarta-te pe tine insuti in timp ce te uiti in oglinda. Vorbeste cu parintii tai in timp ce te uiti in oglinda. Iarta-i si pe ei, de asemenea. Spune “te iubesc, te iubesc cu adevarat” cel putin o data pe zi.
11. Iubeste-te… iubeste-te ACUM.

Nu amana pentru cand te vei face bine sau vei pierde in greutate sau vei avea un job nou sau vei fi intr-o noua relatie. Incepe acum - si fa tot ce iti sta in putinta.
12. Distreaza-te.

Adu-ti aminte de lucrurile care iti aduceau bucurie in copilarie. Integreaza-le in viata ta acum. Gaseste o modalitate de a te bucura de tot ceea ce faci. Permite-ti tie insuti sa iti exprimi bucuria de a trai. Zambeste. Razi. Bucura-te si universul se va bucura alaturi de tine!

⚡️Oricine crede că frunzele căzute au murit nu le-a văzut niciodată dansând în vânt.👍

 

Roinița

 Roinița – o plantă cu efecte benefice asupra stresului, somnului, inimii și glandei tiroide Roinița este deopotrivă o plantă aromatică și medicinală. Face parte din familia mentei și are un gust lămâios delicios. Cele mai cunoscute sunt efectele sale calmante.Roinița, balsamul vindecător Roinița (Melissa officinalis) mai este cunoscută și sub numele de „melisă”. În engleză este numită „lemon balm”, care înseamnă „balsam de lămâie”; iar denumirea de balsam spune deja foarte multe despre efectele ei terapeutice. Această plantă meliferă susține funcția sistemului nervos, fiind o sursă de hrană importantă pentru nervi. Mai mult decât o simplă plantă aromatică, roinița are proprietăți antivirale și protectoare împotriva radiațiilor. Roința relaxează nervii și elimină stresul Roinița poate fi considerată o plantă a calmului și a somnului. Este un nervin relaxant, ceea ce înseamnă că se adresează acelor tulburări nervoase asociate cu stresul. În aceste cazuri, poate fi asociată cu mușețel sau passiflora. Atenuează nivelurile de anxietate, insomnie și depresie Un studiu din 2018 a arătat că o formulă pe bază de roiniță și o specie înrudită cu cătușnica reduce severitatea simptomelor de depresie, anxietate și insomnie. Roinița este un sedativ blând, care ajută la inducerea somnului. Dă rezultate bune în combinație cu valeriană, mai ales în tulburările de somn care însoțesc menopauză. Reduce agitația asociată cu Alzheimer sau demență Melisa este eficientă și în tulburările nervoase cu substrat neurologic. Planta reduce agitația persoanelor cu demeneță severă dacă este folosită sub formă de aromaterapie. La bolnavii de Alzheimer, extractul de roiniță îmbunătățește capacitatea de socializare și calitatea vieții.Îmbunătățește memoria și atenția La fel ca menta, busuiocul, rozmarinul, salvia și alte plante aromatice, roinița susține funcțiile cognitive. Un studiu din 2018 a arătat că o formulă pe bază de roiniță, salvie și rozmarin a îmbunătăți capacitatea participanților de a-și aminti anumite cuvinte. Studiul a fost realizat pe subiecți sănătoși, cu vârsta medie de 61 de ani, care nu aveau probleme de memorie. Nu doar la vârstnici îmbunătățește memoria, ci și la adulții tineri. Conform unui studiu publicat în 2002 în „Pharmacology Biochemistry and Behavior”, roinița a crescut performanța cognitivă. Mai exact, a îmbunătățit atenția și acuratețea. Participanții au raportat de asemenea o stare mai mare de calm după consumul plantei. Reduce simptomele de tiroidă hiperactivă Persoanele care suferă de palpitații, tensiune nervoasă, insomnie și hiperactivitate în general pot afla un refugiu în roiniță. Toate aceste reacții ale organismului sunt specifice în hipertiroidism – o afecțiune în care glanda tiroidă produce prea mulți hormoni tiroidieni. Roinița dă rezultate bune în aceste simptome dacă este asociată cu talpa gâștei sau ajugaProtejează inima Roinița calmează nu doar palpitațiile care acompaniază hipotiroidia, ci are efecte cardioprotectoare concrete. Un studiu din 2015 a demonstrat că planta atenuează palpitațiile ușoare la inimă. Mai mult decât atât, roinița ameliorează factorii de risc cardiovascular la pacienții cu diabet de tip 2. Un studiu apărut în 2019 în jurnalul „Phytotherapy Research” a arătat că planta scade grăsimile din sânge și îmbunătățește controlul glicemic al pacienților. Roinița are de asemenea proprietăți antiinflamatoare. Inflamația se află la baza multor boli cronice. Susține sistemul imunitar, combate infecțiile virale Roinița este deseori folosită împotriva infecțiilor herpetice. Această plantă are o activitate antivirală demonstrată științific. Are capacitatea de a inhiba pătrunderea virusului în celule în proporție de 80%, la pacienții cu rezistență la Aciclovir. Poate fi folosită și în herpesul genital, deoarece reduce disconfortul și accelerează procesul de vindecare. Ajută și în varicelă, ajutând la atenuarea erupțiilor cutanate. Roinița este de asemenea recomandată în răceli, gripă. Reduce tusea cu spasme, fierbințeala și agitația pacienților cu febră. Calmează durerile stomacale și musculare Grație proprietăților sale carminative, roinița reduce crampele abdominale și simptomele de indigestie. Este utilă în durerile menstruale, durerile de cap și durerile musculare tensionate. Cum se folosește roinița Această plantă poate fi utilizată sub formă de infuzie (caldă sau rece), tinctură, ulei (pentru balsam de buze) sau oximel (infuzată în oțet și miere). Ceai răcoritor de roiniță – rețetă de vară La prepararea acestui ceai trebuie să folosiți 2 fire de roiniță (15-20 de frunze) și 1 cană de apă rece. Planta se zdrobește sau se toacă puțin și se lasă la infuzat în frigider minim 30 de minute. Se bea în decurs de 24 de ore. Are un gust minunat și reduce starea de nervozitate. În această infuzie rece se pot adăuga și alte plante, precum mentă, busuioc și lămâie.

 Ceai pentru odihnă și digestie – rețetă Ingrediente 1 lingură de roiniță uscată 1 lingură de mușețel uscat 1 lingură de petale de trandafir uscate 1 lingură de paie de ovăz uscate ½ linguriță flori de lavandă uscate 400 ml de apă clocotită Plantele se lasă la infuzat în apă timp de 5 minute. Se bea după cină, pentru digestie și somn. Ceai de roiniță pentru sistemul nervos – rețetă Puneți ½ cană de roiniță uscată la infuzat într-un litru de apă clocotită. Lăsați la infuzat 4 ore sau peste noapte. Această infuzie, fiind foarte concentrată, are un efect calmant profund asupra sistemului nervos. Se bea în decurs de 24 de ore.

 

Obiceiuri din Postul Craciunului - Sezatorile de iarna

Sezonul sezatorilor incepea dupa Lasatul Secului de Craciun. Sezatorile erau intalniri comunitare cu caracter lucrativ dar si distractiv.

Sezatorile puteau fi organizate ad-hoc, in zilele lucratoare, la una sau mai multe case, si erau de mai multe feluri. Ele puteau sa aiba un caracter de intrajutorare, cand mai multe femei sau tinere participau la torsul canepii sau a lanii unei gospodine, lucru care se repeta la casa fiecarei participante sau puteau sa fie intalniri in cadrul carora fiecare participanta isi torcea propriul material.

Sezatorile aveau loc in serile tuturor zilelor lucratoare, locul de desfasurare fiind anuntat din timp.

Gospodina in casa careia avea loc intrunirea se pregatea cu bautura si mancare si anunta flacaii, in cazul in care acestia nu se informau singuri de mersul sezatorilor. Casa era dereticata si se pregateau mai multe lavite sau scaune necesare torcatoarelor.

Odata cu lasarea intunericului, femeile porneau cu furca de tors catre casa in care avea loc sezatoarea. In cazul in care sezatoarea avea drept scop intrajutorarea, dupa sosirea tuturor invitatelor, acestora li se distribuia in mod egal cantitatea pe care o aveau de tors in acea noapte. Cand sezatoarea era doar un simplu prilej de intrunire comunitara, fiecare isi aducea de acasa ceea ce avea de tors.

Sezatorile se organizau nu numai pentru torsul fibrelor textile ci si pentru scarmanatul lanii, scarmanatul penelor etc. Niciodata in sezatori nu se coseau camasi, aceasta operatie facandu-se in mod individual de catre fiecare gospodina sau tanara fata, in casa proprie.

Dupa ce participantele isi primeau "portia", pentru crearea unei atmosfere placute, ele erau servite cu un paharel de tuica indulcita, de obicei, cu miere de albine. Sezatoarea odata inceputa, participantele faceau schimb de informatii referitoare la viata cotidiana din sat si comentau evenimentele cele mai importante petrecute in propria comunitate sau in localitatile invecinate.

Apoi se rosteau ghicitori, zicale, proverbe, se canta sau se rosteau balade, nestemate folclorice ce s-au pastrat pana in zilele noastre transmise in modul cel mai lesnicios pe aceasta cale. In cadrul acesta institutionalizat, fetele erau integrate si consacrate in colectivitatea femeilor, incepand sa-si insuseasca, cu aceasta ocazie, deprinderi practice si spirituale.

In sezatori se dezvaluiau aspectele si intelesurile ritualice ale sarbatorilor populare si se invata comportamentul individual.

In sezatorile ce aveau loc inaintea Craciunului si a Anului Nou, se invatau si se repetau colindele si uraturile si se discuta in amanunt despre buna pregatire a acestor sarbatori.

La un moment dat, lucrul inceta, participantele fiind servite cu diferite preparate de catre gazda, in functie de starea sa sociala sau de posibilitatile sale materiale. Flacaii, stiind din timp locul de desfasurare al sezatorilor, cutreierau in grupuri insotite de muzicanti pe la toate casele unde aveau loc astfel de intruniri. De multe ori ei se organizau de cu seara, repartizandu-se pe case, in asa fel incat, catre sfarsitul sezatorii, ei sa apara cu muzica pentru a inveseli atmosfera.

La intrarea acestora in casa, munca era abandonata. Muzicantii, buni cunoscatori ai obiceiurilor locale, isi ocupau locurile prestabilite si incepeau sa interpreteze melodii de joc. Fetele si chiar femeile erau invitate la joc de catre flacai, unele dintre fete jucand acum pentru prima data, iar cele mai tinere dintre ele invatau pasii de joc. Atmosfera crestea in veselie si buna dispozitie. Cu aceasta ocazie jucau chiar si batranii din vecini, invitati la sezatoare. Acestia, pentru a nu-i deranja pe cei tineri, se urcau si dansau pe lavitele late si masive ce inconjurau peretii. Asa a aparut in Bucovina melodia de joc numita "Ca pe laita" sau "Baba grasa". Jocul era alternat cu multa dibacie cu perioadele de pauza, cand cei prezenti erau serviti cu mancare si bautura, si cu cele de lucru, cand se spuneau glume si snoave Sezatorile, desfasurate in toata plenitudinea lor pana tarziu, prin anii '60, se constituiau intr-o adevarata institutie sociala si erau o forma de intrajutorare comunitara dar si loc de petrecere placuta a timpului in noptile lungi de iarna, de derulare a unor obiceiuri si de invatare a deprinderilor de viata si de munca. Chiar daca se desfasurau in perioada Postului Craciunului, aspectul distractiv era tolerat deoarece in cadrul lor erau invatate colindele si uraturile ce urmau sa fie rostite in timpul sarbatorilor de iarna.

https://www.crestinortodox.ro/religie/obiceiuri-postul-craciunului-sezatorile-iarna-69547.html?fbclid=IwY2xjawGaXUBleHRuA2FlbQIxMAABHQ5q98QG93AxJ8hv8C8HFa8ef0-N-dw1ZCXSMrnVm4UtTy-QdVdIlaagvg_aem_xJ2kG_6gbqb2Sy99vpgCcg