Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos..

 

„Mândria, invidia, neiertarea aproapelui, zgârcenia, lăcomia, dorința de înnavuțire, avorturile, desfrânările şi multe alte păcate şi patimi ţin în moarte sufletul. Degeaba omul se roagă, dacă în inima lui nutreşte răutate şi invidie.

Doar pocăinţa adevărată poate aduce frângerea de inimă şi rugăciunea curată, ce atrag Harul Domnului. Dar dacă nu avem milă (dragoste) faţă de aproapele, putem noi oare să avem nădejde în mântuire? V-aţi pus vreodată această întrebare ? Dacă nu ne e milă de omul flămând de la uşa bisericii, care a fost oare rostul că ai mers la Sfânta Liturghie? Dacă nu ne pasă de cel suferind, care e rostul rugăciunii?”

 Chemarea este să urmărim Binele, deși în fiecare zi ochii noștri și sufletele noastre sunt invadate de rău și astfel involuntar într-o luptă oarbă ajungem să slujim răul. Răul nu poate fi scos afară, din viața noastră, din țara noastră decât dacă nu va mai avea loc de binele deja săvârșit de noi. 

 

''V-am mai spus.. un mod de a evolua spiritual, nu este numai de a merge la biserică!

Sfinţii părinţi spun aşa..

Că omul sporit duhovniceşte, nu reacţionează la nimic!

Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune că: „Sufletul tulburat este tronul diavolului”

Şi mortii dacă ar învia cineva, adică să aibă aceasta putere, dar dacă poartă ură, zavistie, pizmă, şi răutate, are pe diavolul în el.

Vedeţi cât de fină este forma păcatului?

Este mut şi surd pentru că nu reacţionează! Câţi oameni nu vin la biserică? Câţi nu ascultă predica şi Sfânta Liturghie? Şi cu toate astea, sunt goi ca răchita! Doar frunze şi crengi. De ce? Pentru că este greu să pui în practică ceea ce se spune în predică. Şi nu îţi cere nimeni să le faci pe toate odată...

"Fraţilor, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii. Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită.

Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos..."

Parintele Calistrat Chifan

Țintaura - fierea pământului

 țintaulă, fierea pământului, iarba frigurilor, potroacă, țintaură, cintoaie, frigor, frigurică, ghințură, ghințurea, potrocea, potrocuță, scăunel, scânteiuță, taulă, buruiană-de-friguri, cocoșei-de-grădină, crucea-pământului, floare-de-friguri, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, săfindei-de-câmp.

 

Țintaura are proprietăți antibacteriene, antiinflamatoare, antipiretice, antimalarice, antioxidante, sedative, diuretice și hipotensive.

Țintaura se folosește individual sau în amestecuri de ceai pentru creșterea poftei de mâncare, stimularea digestiei și ca colagog. Ceaiul este recomandat și împotriva balonării. Este utilizată frecvent pentru tratarea problemelor hepatice sau pentru purificarea sângelui. În medicina populară se folosește pentru scăderea febrei, în curele de deparazitare și împotriva epuizării nervoase. În tratamentele homeopatice, plantele proaspete se folosesc pentru atenuarea durerilor de stomac. Se folosește și pentru fabricarea biterurilor sau băuturilor spirtoase utilizate pentru creșterea poftei de mâncare. Nu se recomandă pacienților care suferă de ulcer gastric.

Ceai: se toarnă o cană de apă clocotindă peste o linguriță de plante uscate zdrobite, se lasă timp de 15 minute după care se filtrează. Un alt mod de preparare este de a turna 3 dl de apă rece peste 1 linguriță de țintaură, și de a lăsa amestecul să stea pentru 8-10 ore, după care se încălzește, dar nu se fierbe. Se recomandă să consumați amestecul îndulcit cu miere. Pentru creșterea poftei de mâncare, ceaiul se consumă cu 30 de minute înaintea meselor principale, în cazul problemelor digestive se consumă după mese.

Utilizări terapeutice

Țintaura poate fi utilizată în scop terapeutic în cadrul următoarelor afecțiuni sau stări patologice:

    Sindrom dispeptic
    Inapetență
    Afecțiuni hepatobiliare
    Febră
    Astm bronșic
    Rinită alergică
    Dismenoree
    Sindrom icteric
    Eczeme
    Reumatism articular acut
    Parazitoze intestinale
    Dureri abdominale colicative
    Retenție de urină
    Îndepărtarea petelor de pe piele
    Îndepărtarea pistruilor
    Hipertensiune arterială
    Litiază renală

Mod de utilizare:

Infuzia de țintaură se poate obține amestecând 1-4 grame de flori de țintaură în 150 ml de apă. Amestecul se fierbe, se lasă în repaus după care se strecoară. În scop terapeutic se recomandă a se consuma zilnic o cană de infuzie astfel preparată, de patru ori în fiecare zi.

Există un produs farmaceutic homeopat care conține extracte din țintaură, utilizat în scop terapeutic în cadrul rinitelor alergice, până în prezent fiind obținute rezultate satisfăcătoare. Numele acestui produs homeopat este Canephron.

 Contraindicații

Este contraindicată utilizarea plantei în perioada sarcinii sau în perioada alăptării, în cazul copiilor și a tinerilor aflați sub vârsta de 18 ani și în rândul persoanelor diagnosticate cu ulcer gastro-duodenal.

De asemenea, este contraindicată utilizarea plantei de către persoanele care au dezvoltat în antecedente reacții alergice în urma administrării țintaurei.

Țintaura are proprietăți antibacteriene, antiinflamatoare, antipiretice, antimalarice, antioxidante, sedative, diuretice și hipotensive.

Utilizări terapeutice

Țintaura poate fi utilizată în scop terapeutic în cadrul următoarelor afecțiuni sau stări patologice:

• Sindrom dispeptic
• Inapetență
• Afecțiuni hepatobiliare
• Febră
• Astm bronșic
• Rinită alergică
• Dismenoree
• Sindrom icteric
• Eczeme
• Reumatism articular acut
• Parazitoze intestinale
• Dureri abdominale colicative
• Retenție de urină
• Îndepărtarea petelor de pe piele
• Îndepărtarea pistruilor
• Hipertensiune arterială
• Litiază renală

Mod de utilizare:

Infuzia de țintaură se poate obține amestecând 1-4 grame de flori de țintaură în 150 ml de apă. Amestecul se fierbe, se lasă în repaus după care se strecoară. În scop terapeutic se recomandă a se consuma zilnic o cană de infuzie astfel preparată, de patru ori în fiecare zi.

Există un produs farmaceutic homeopat care conține extracte din țintaură, utilizat în scop terapeutic în cadrul rinitelor alergice, până în prezent fiind obținute rezultate satisfăcătoare. Numele acestui produs homeopat este Canephron.

 Contraindicații

Este contraindicată utilizarea plantei în perioada sarcinii sau în perioada alăptării, în cazul copiilor și a tinerilor aflați sub vârsta de 18 ani și în rândul persoanelor diagnosticate cu ulcer gastro-duodenal.

De asemenea, este contraindicată utilizarea plantei de către persoanele care au dezvoltat în antecedente reacții alergice în urma administrării țintaurei.

Maica Domnului, dă-mi, te rog, o bucată de pâine!

 

Maica Domnului, dă-mi, te rog, o bucată de pâine!

Maica Domnului, dă-mi, te rog, o bucată de pâine!

Într-o zi, a trecut pe la mănăstire un sărac, care era foarte flămând. S-a apropiat de portar și l-a rugat să-i dea o bucată de pâine, însă portarul l-a alungat zicându-i: „Dacă vrei pâine, să aduci bani ”. Neîndrăznind să mai zică vreun cuvânt, săracul a pornit pe cărarea ce ducea spre Kareia. Mergând puțin mai sus de mănăstire, fiind flămând și obosit, s-a așezat pe o piatră la umbra unui copac. Izbucnind în lacrimi, a zis:

– Maica Domnului, tu vezi că îmi este foame și nu mai pot. Dă-mi, te rog, o bucată de pâine!

Stând el așa și plângând, vede o femeie apropiindu-se de el și zicându-i:

– De ce plângi, omule?

Nu mai pot de foame și am fost la portarul mănăstirii să-i cer pâine, dar el m-a alungat, spunând să-i aduc bani, a zis săracul, continuând să plângă.

Atunci femeia, dându-i un ban de aur, i-a zis:

– Nu mai fi necăjit! ține banul acesta și-l dă portarului, ca să-ți dea pâine. Și să-i mai spui că, dacă vor mai continua așa, le voi lua belșugul din mănăstire.

Săracul a mulțumit femeii și, plin de bucurie, s-a dus la portar, zicându-i:

– Dă-mi o bucată de pâine și îți voi da banul acesta.

Luând portarul banul, a văzut că este din aur și l-a întrebat unde l-a găsit. Atunci săracul i-a povestit cum i l-a dat o femeie. Ascultând cu atenție cele spuse de sărac, a înțeles că s-a întâmplat un lucru minunat, deoarece în Sfântul Munte nu intră femei. L-a luat pe sărac și au mers la stareț, spunându-i de cele întâmplate. Au înțeles că a fost Maica Domnului, ocrotitoarea celor necăjiți. Mergând la icoana Maicii Domnului, au văzut că lipsea un galben din salba ei. Privind la icoana Maicii Domnului și închinându-se cu evlavie, săracul a recunoscut în icoană pe femeia care i s-a arătat.

Mustrând pe portar pentru nemilostivirea lui și dându-i canon, starețul a hotărât ca, de atunci, să se pună la poarta mănăstirii un cufăr, în care să fie pusă zilnic pâine pentru cei săraci. Acest obicei se păstrează până în ziua de astăzi.

BUSUIOCUL-PLANTĂ SFÂNTĂ...ȘI LEGENDA LUI!

 

-Se spune că busuiocul a răsărit prima dată pe crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Astfel, potrivit învățăturilor creștine, imediat ce Isus a fost dat jos, crucea a căzut şi, cu vremea, a acoperit-o pământul.

-După vreo 300 de ani, Împarateasa Elena, mama Împăratului Constantin, a călătorit in Țara Sfântă întemeind mai multe biserici si aducând alinare celor săraci. Cu acest prilej, se spune că ar fi descoperit, cele trei cruci folosite pentru răstignirea lui Iisus Hristos si a celor doi tâlhari, descoperindu-se printr-un miracol al vindecării care dintre ele era Adevarata Cruce. La sfârșitul ceremoniei insă, după ce bolnava s-a însănătoșit , Împărăteasa Elena a observat că exact din rămășițele putrezite ale Crucii lui Iisus creșteau câteva plăntuțe firave care răspuândeau un miros plăcut. Impărăteasa le-a luat cu grijă de acolo, le-a dus la Roma cu un fragment din cruce, apoi le-a plantat in grădina palatului si le-a îngrijit pe tot parcursul vieții. Imparateasa Elena era convinsă că acea plantă, răsărită chiar din lemnul crucii, s-ar fi ivit din lacrimile Maicii Domnului, care a plâns in ziua răstignirii la picioarele lui Hristos. Planta aceea se numește…… busuioc

-Fiind considerat o plantă sfântă, busuiocul este folosit astăzi de către preoți la slujbe si binecuvântări, alături de smirna si tămâie.

-In concepția poporului român există credința că busuiocul plantat in jurul locuinței va apăra gazdele de farmece, blesteme si forțele râului. De altfel, busuiocul este folosit în numeroase descântece ale bătrânelor din Moldova acolo unde s-a mai păstrat inca Tradițiile descântarii .

-Dar busuiocul este considerat si o plantă aducătoare de noroc. Se știe ca acel om care va purta un fir de busuioc in portofel va avea noroc la bani. Se crede, de asemenea, că darul cel mai frumos de casa noua este un ghiveci de busuioc care, conform credinței populare, va aduce belșug si bucurie întregii familii.

 Busuioc – feciorul curajos și povestea lui

LEGENDA BUSUIOCULUI

Povestea spune că, demult, trăia un flăcău chipeș și curajos pe care îl chema Busuioc. Într-unul din anii acelor vremuri îndepărtate, o secetă a cuprins Pământul. Zmeii legaseră ploile, iar animalele și oamenii mureau de sete și de foame. Nimeni nu era atât de brav încât să înfrunte zmeii. Văzând acestea, Busuioc s-a dus să se lupte cu ei, dar a murit în luptă fiindcă aceștia erau numeroși. În amintirea viteazului flăcău, ce s-a dus fără teamă să salveze omenirea, Dumnezeu a lăsat pe Pământ o floare, busuiocul. Frunzele sale sunt foarte aromate, iar preoții folosesc florile atunci când binecuvântează casele, stropindu-le cu agheasmă.

TULSI – Busuioc Sfânt

Busuiocul pe care gospodinele îl pun în bucate diferă de busuiocul sfânt, numit tulsi. Busuiocul sfânt are o istorie de mai bine de 3000 de ani de uz medicinal cunoscut. Tulsi este varietatea de busuioc pe care preoții o folosesc pentru binecuvântarea caselor. În India, planta este folosită în rugăciunile de dimineață destinate asigurării sănătății, bunăstării și purității spirituale. Numele său înseamnă în sanscrită „cea neasemuită”. În fiecare casă din India există cel puțin un tulsi. Texte ayurvedice străvechi semnalează folosirea plantei pentru anihilarea veninului de la mușcături de șarpe sau de scorpion. Din tulpina de busuioc sfânt se fac mătănii protectoare, folosite în meditație.

"Se spune că busuiocul a crescut pe Crucea Domnului Hristos. După ce Domnul a fost dat jos, Crucea a căzut şi, cu vremea, a acoperit-o pământul. Mergând să caute crucea, Sfânta Împărăteasă Elena a simţit un miros plăcut, adus de vânt. S-a luat după el şi a găsit busuiocul. A smuls câteva fire, să le răsădească în grădină, şi l-a găsit cu rădăcinile înfipte în Cruce. De aceea, se zice, ramurile busuiocului cresc în cruce."

 

 

 

Busuiocul – arma secretă în lupta cu colesterolul mărit

Busuiocul este o plantă ierboasă, originară din Asia, care are capacitatea de a reduce colesterolul, dar are și proprietăți antibiotice și, totodată, poate preveni chiar și cancerul. Busuiocul a fost considerat o plantă sacră și nobilă, întrucât cuvântul „busuioc” provine din vechea greacă „basilikhon” care înseamnă „regal”.  Această plantă ierboasă este folosită de secole pentru proprietățile sale impresionante și pentru efectele sale asupra sănătății. Totodată, această plantă aromată este folosită ca condiment într-o varietate de feluri de mâncare și joacă un rol-cheie în bucătăria italienească și thailandeză.

Reduce nivelul mărit de grăsime din sânge

Grăsimile sunt insolubile, ceea ce înseamnă că colesterolul nu se dizolva în sânge, ci se lipește de anumite proteine, formând lipoproteine. Lipoproteinele reprezintă un factor de risc major pentru bolile coronariene, dar și pentru atacul cerebral. Din acest motiv persoanele care descoperă că au colesterolul mărit trebuie să facă tot posibilul să scadă valorile acestuia pentru a preveni bolile de inimă.

Busuiocul poate conține substanțe capabile să scadă concentrațiile plasmatice de lipide și ar putea fi benefice în prevenirea hiperlipidemiei și a bolilor cardiovasculare conexe întocmai cum s-a concluzionat și într-o cercetare¹ efectuată în 2009.

În fapt, potrivit studiilor efectuate în ultimii ani, busuiocul elimină colesterolul „rău” din sânge sau LDL-ul, scăzând nivelul de lipoproteine din sânge. De asemenea, eugenolul, substanța care se regăsește în busuioc, are proprietăți antioxidante, inhibând oxidarea LDL-ului și prevenind deci bolile de inimă, precum și ateroscleroza. Mai mult decât atât, extractul din frunze de busuioc (lat. Ocimum sanctum linn) scade nivelul colesterolului total în hipercolesterolemie, într-un studiu² efectuat pe șobolani, în 2019. 

Reduce nivelul crescut de zahăr din sânge

De asemenea, într-un studiu efectuat pe șobolani cu diabet , extractul de busuioc a ajutat la reducerea nivelului ridicat de zahăr din sânge. Busuiocul poate fi, în plus, de ajutor în tratarea efectelor pe termen lung ale glicemiei crescute datorită extractului de etanol din frunzele sale.

Sursă excelentă de vitamine și minerale

Busuiocul conține multe vitamine, minerale și antioxidanți precum luteina, zeaxantina, betacarotenul și betacriptoxantina. Multe dintre beneficiile busuiocului pentru sănătate sunt datorate acestor antioxidanți, precum uleiurilor sale esențiale. 

Fiind o sursă excelentă de vitamina A, vitamina C, dar și antioxianți, busuiocul protejează arterele de efectele nocive ale radicalilor liberi din organism. De asemenea, această plantă este bogată în minerale precum calciu, potasiu și mangan, dar și în flavonoizi.

Busuiocul conține, de asemenea, mulți alți nutrienți vitali precum: calciu, vitamina K, mangan, magneziu, fier, zinc, potasiu. Totuși acești compuși dispar în cea mai mare parte, în timpul procesului de uscare al plantei, de aceea alege să consumi busuioc proaspăt, crud ori de câte ori este posibil.

Alte beneficii ale consumului de busuioc asupra sănătății

Busuiocul nu este doar un remediu popular popular pentru afecțiuni precum greața și mușcăturile de insecte, ci este, de asemenea, utilizat pe scară largă în medicina tradițională ayurvedică. Astăzi, oamenii de știință studiază potențialele beneficii medicinale ale busuiocului. Extractele sau uleiurile esențiale de busuioc, care furnizează cantități concentrate de compuși din plante, sunt de obicei, testate în loc de frunzele întregi.

1. Antibiotic natural – proprietățile antimicrobiene ilustrate într-un studiu⁴ din 2017 fac din busuioc un antibiotic eficient. Pentru a te bucura de acest efect al plantei de busuioc, poți să-l consumi și în combinație cu un cățel de usturoi pentru a ține virusurile la distanță.

2. Puternic efect antioxidant – cu un conținut bogat de antioxidanți, busuiocul previne o mulțime de boli printre care și cancerul de sân, colon și pancreas conform unor cercetări.

 

3. Antiinflamator eficient – inflamația este un proces normal, care ajută organismul să lupte cu infecțiile, însă atunci când devine cronică inflamația se transformă într-un pericol pentru tine, declanșând la rândul ei alte afecțiuni. Busuiocul reduce inflamația inhibând eliberarea de citokine proinflamatorii. Întocmai cum a demonstrat și un studiu⁸ publicat în Brazilian Journal of Pharmaceutical Sciences, extractul de busuioc are proprietăți antiinflamatorii, iar mecanismul implicat este o interacțiune compusă între inhibarea mediatorului proinflamator și stimularea citokinelor antiinflamatorii.

4. Previne îmbătrânirea – cercetătorii au studiat efectul pe care busuiocul îl are asupra procesului de îmbătrânire. Rezultatele unui studiul⁹ a dovedit că busuiocul acționează la nivel celular împotriva procesului de îmbătrânire, formula activă care conține extract de busuioc exercită efecte antiîmbătrânire atunci când este aplicată local.

5. Combate stresul – studiile au scos la suprafață faptul că busuiocul funcționează precum un adaptogen natural, adică ajută organismul să se adapteze la stres, astfel încât acesta să nu îi mai dăuneze. Într-un studiu10 efectuat pe 158 de participanți ce au avut cel puțin trei simptome de stres, administrarea zilnică de 1.200 mg de extract de busuioc timp de șase săptămâni a fost cu 39% mai eficientă în ameliorarea simptomelor generale de stres decât un placebo.

Cum să introduci busuiocul în dieta ta

Studiile nu au stabilit încă ce cantitate de busuioc trebuie să consumi zilnic pentru a te bucura de beneficiile pe care acesta le are, însă specialiștii recomandă o cantitate de două linguri pe zi.
Fiind un aliment slab din punct de vedere caloric, adică 100 de grame de busuioc au 20 de calorii, busuiocul poate fi folosit și în timpul curelor de slăbire. Busuiocul are o mulțime de vitamine, minerale și alți nutrienți de preț, fiind extrem de hrănitor pentru organismul tău. 

În 5 grame (2 linguri) de busuioc proaspăt, tocat, vei găsi: 0 g de zahăr și găsime, 0.2 g de proteine, 0.1 g de glucide și fibre, 1 g de calorii. Poți consuma busuioc curd și tocat, adăugându-l drept condiment pentru preparatele tale, dar îl poți consuma și sub formă de ceai ori ulei de busuioc.
 

Totul stă în burtă

 

Digeră mâncarea, digeră informația, digeră argumentul.

Ni se mărește burta, ca să ne liniștească când suntem singuri, că centrul tuturor lucrurilor - punctul zero este în burtă, în jurul buricului. Din acel moment am început să existăm în această lume. Primele celule s-au desfăşurat, peste tot în jurul buricului, pentru a da naştere fătului care eram în pântecele mamei: o altă burtă.

Toate amintirile noastre sunt în stomacul nostru, agravate în răufăcătorii intestinelor noastre. Chiar dacă slăbim și scăpăm de burtică, păstrăm amintirile cu noi. Ele ne conectează la experiența noastră emoțională, la legătura transgenerațională a familiei noastre.

Forța noastră vitală este în burtă, ne determină să ne recăpătăm drumul de a ieși din gaura neagră unde cădem uneori. A face lucruri cu curajul tău este ca și cum ai merge după energie din burtă - energia centrului nostru.

Respirația burtică ne aliniază și ne ancorează în momentul prezent - în buricul spațiului: centrul tuturor lucrurilor. Copiii și animalele o fac natural.

Acoperirea creativității cuiva se face în uter - unde ne putem conecta la orice - în centrul istoriei noastre, în centrul istoriei umane.

Toate fricile trăiesc în burtă, acolo unde sunt cel mai aproape de noi. Devenim intoleranți la limitările și programele noastre din intestin.

Al 2-lea creier devine stomacul nostru, un stomac care gândește noua sa direcție în viață, un stomac care se conectează la intuiția noastră.

Sa avem grija de burtica

Acum știu, am aflat și eu… (Părintele Nicolae Steinhardt)

 Lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. 

”…Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. 

Cel ce slăbeşte se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! 

Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. 

Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. 

Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. 

Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie, dacă nu avem smerenie, va urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. 

Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. 

Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. 

Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! 

Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! 

Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. 

Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. 

O înţelegere. 

Un secret. 

Un sentiment neînţeles. 

O emoţie neconsumată. 

O dragoste respinsă. 

Grăsimea este profesorul grasului. 

Viciul este profesorul viciosului. 

Şi în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţile noastre.

Acum știu, știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart… este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătura rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul. 

Acum știu, am aflat și eu…”

(Părintele Nicolae Steinhardt)

❤🙏   R U M I  a fost întrebat odată:

    - Ce „câștigi” din a te ruga🙏❤ lui Dumnezeu în mod regulat?

        El a raspuns:

    - De obicei „nu câștig nimic”, ci mai degrabă „pierd anumite lucruri”.

    Și a citat tot ce a pierdut rugându-se lui Dumnezeu în mod regulat:

    Mi-am pierdut mândria

    Mi-am pierdut aroganța

    Mi-am pierdut furia

    Am pierdut stresul

    Am pierdut lăcomia

    Mi-am pierdut plăcerea de a minți

    Mi-am pierdut gustul păcatului

    Mi-am pierdut nerăbdarea

    Am pierdut disperarea și descurajarea

    Uneori ne rugăm, nu pentru a câștiga ceva, ci pentru a pierde lucruri care nu ne permit să creștem personal și spiritual.

 “Nu vorbi mai mult decât este nevoie, nu te contrazice cu nimeni, nu supăra pe nimeni prin ce spui. Fugi de prilejurile de a cădea în păcate, pe cât poți, fugi de agitația, zgomotul și zarva lumii!Linişteste-te! Nu te risipi, vrând să faci prea multe, nu îți pierde pacea sau timpul cu nimicuri. Să faci atât cât este nevoie. Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consuma cu toate problemele ei, și de multe ori uităm ca nu trăim o mie de ani, uităm că rugăciunea sau relația noastră cu Dumnezeu este cea mai importantă!

Avem nevoie de liniște, trebuie să învățăm să mai oprim radio-ul, tv-ul, telefonul și să petrecem o clipă de aur nu doar cu noi înșine, dar mai ales cu Iisus Hristos! În liniște, Dumnezeu îți vorbește prin conștiința ta, ia aminte la ce-ți spune și cu siguranță n-o să-ți pară rău.”

- Sfântul Paisie Aghioritul

Aronia – ce este, tipuri, beneficii, rețete, ceai, suc, contraindicații

 Aronia (numită si aronic) este un arbust care a intrat de curând în cultura noastră pentru că are proprietăți vindecătoare. El este originar din America de Nord, loc în care îl putem găsi în stare naturală, sălbatică. A fost aclimatizat pe continentul european abia în secolul XIX, atunci când a fost adus aici de către ruși. În Europa de Est a fost adus cu ajutorul eforturilor biologului Miciurin, care a selecționat mai multe soiuri de fructe, obținând aronia cu fructe din ce în ce mai mari și mai dulci.

Aronia este înrudită cu mărul și este o parte a familiei roaceea, având fructe care pot fi negre sau roșii. Acest arbust crește până la o altitudine de 1200 m și nu este pretențios la temperatură. Poate să reziste chiar și până la –30 de grade Celsius și are nevoie de un sol umed. Planta rodește începând din al treilea an, însă până la această vârstă trebuie să fie tunsă și întreținută corect.

Beneficii aronia

a

• Aronia ajută în curele de detoxifiere – Datorită concentrației de catehină și luteină sau caroten, aronia este un antioxidant puternic care ajută la eliminarea radicalilor liberi existenți în sânge, în piele, țesturi și organe, prevenind mutațiile care pot să apară.
• Aronia îmbunătățește sistemul imunitar – Pe lângă toți antioxidanții importanți pe care i-am menționat, aronia conține și vitamina C în cantități mari și stimulează activitatea celulelor albe ajutând și la producerea de colagen. Colagenul repară organele, celulele și vasele de sânge.
• Aronia ajută la susținerea funcției cognitive – Printre principalele efecte pe care radicalii liberi le au asupra organismului, reprezentativă este distrugerea legăturilor neuronale care reduc capacitatea cognitivă. Fructele de aronia cresc activitatea neuronală și întăresc legăturile, reduc stresul oxidativ din creier și reduc riscul de Alzheimer, demență sau alte probleme similare.
• Aronia ajută vederea – Carotenul din conținutul său reduce stresul oxidativ din ochi și previne degenerarea oculară dar și dezvoltarea cataractei.
• Aronia este utilă pentru reglarea tensiunii – Având un conținut ridicat de potasiu, aceste fructe au efecte benefice asupra inimii pentru că potasiul are efect dilatator. Prin relaxarea vaselor de sânge, tensiunea arterială va scădea și fluxul sanguin va crește iar șansele de infarct se vor reduce considerabil.
• Aronia are efect antibacterian – Studiile recente au dovedit că are un mare impact asupra răcelilor și asupra infecțiilor bacteriene care pot apărea la nivelul aparatului respirator. Prin urmare, fructele pot să fie consumate pentru a combate aceste probleme dar și cu scop preventiv.
• Aronia are o serie de beneficii pentru diabetici – Fibrele dietetice existente în fructele de aronia ajută și la menținerea echilibrată a zahărului din sânge și previn creșterile bruște ale glicemiei, care pot să fie extrem de periculoase în momentul în care persoanele suferă de DIABET..

• Ceai de aronia. Beneficii pentru organism

Ceaiul de aronia este un remediu deosebit de căutat pentru tratarea semnelor de îmbătrânire. Ei bine, află că ceaiul și boabele de aronia au mai multe efecte printre care și acest leac mult căutat. 

Consumat moderat, (la recomandarea unui specialist), ceaiul și boabele de aronia te ajută și în lupta cu cancerul. Poți consuma aronia sub diverse forme. Dar, astăzi, vei afla mai multe despre ceaiul de aronia și beneficiile sale asupra organismului Care sunt beneficiile ceaiului de aronia pentru organism?1.Conține antioxidanți puternici 2.Ajută la combaterea cancerului 3.Ajută sănătatea 

4.Oferă sprijin sistemului imunitar

La un om care mereu muncește, rar vin oaspeți - la un ceainic care fierbe, muștele nu umblă. Mircea Eliade

 Lampa Trăia odată un bătrân cam uituc din fire. Dornic de învățătură, a venit la un om vestit pentru știința lui și l-a întrebat mai multe lucruri despre uitare. Mulțumit, s-a întors în chilia lui. Dar numai ce a închis ușa și și-a dat seama că uitase ce aflase. S-a dus înapoi la sfânt și l-a mai întrebat o dată. Sfântul i-a spus același lucru. Bătrânul s-a întors în chilie. Îndată ce a închis ușa, a uitat iarăși totul. După o vreme și după mai multe astfel de încercări, s-a întâlnit cu sfântul și i-a povestit ce i se întâmplă. - Uit tot ce-mi spui și nu mai cutez să te întreb nimic. - Du-te și aprinde o lampă, i-a zis sfântul. Bătrânul s-a supus. A venit cu o lampă aprinsă. - Mai adu niște lămpi, i-a spus sfântul. Aprinde-le toate de la prima. Zis și făcut. Acum ardeau mai multe lămpi. - Prima lampă a suferit oare vreo stricăciune pentru că ai aprins de la ea mai multe lămpi? l-a întrebat sfântul. - Nu, a răspuns bătrânul. - Atunci, nu mai șovăi. De fiecare dată când ai să dorești să mă întrebi ceva, am să-ți răspund.

Fiți binecuvântați cu toții!

 -a trebuit ceva timp să înţeleg și să accept...

- că nu toţi cei care îţi zâmbesc, te şi agreează; 

- că nu toţi cei care te complimentează, te şi plac; 

- că nu toţi cei care te aprobă, sunt și de acord cu tine;

- că nu toţi cei care te ascultă, te şi înţeleg sau sunt interesaţi cu adevărat de soarta ta – cei mulţi sunt doar curioşi să afle detalii despre tine;

- că prea puţini oameni se bucură sincer de reuşitele tale şi că, de multe ori, în spatele bucuriei afişate a unora se ascund frustrări şi invidie;

- că multe dintre chipurile binevoitoare pe care le afişează oamenii în public sunt, de fapt, măști şi că multe dintre sentimentele lor pozitive sunt doar trăiri abil jucate;

- că eşti bârfit tocmai de aceia care te cunosc cel mai puţin și ești judecat tocmai de aceia care sunt mai imorali ca tine;

- că nimic nu e gratis în lume şi că prea puţini oameni îţi oferă ceva fără a aştepta altceva în schimb şi fără a avea interese ascunse;

- că prea puţini oameni îţi întind voluntar o mână de ajutor, fără ca tu să fii nevoit să li-l ceri;

- că mulţi arată compasiune şi bunătate doar de ochii lumii, când în realitate sunt indiferenţi şi interesaţi să îşi facă o imagine publică de persoană generoasă;

- că nu toţi cei care spun că iartă o şi fac cu adevărat şi că unii nu iartă niciodată, ba chiar îşi ascund ura în spatele zâmbetelor;

- că unii oameni uită de îndată binele pe care li l-ai făcut, dar îți vor reproșa la nesfârșit chiar și cea mai neînsemnată greșeală;

- că nu toţi cei care susţin că sunt credincioşi sunt şi buni, că pentru unii credinţa este, de fapt, frică de Dumnezeu şi nicidecum iubire pentru Dumnezeu şi semeni;

- că azi poţi însemna totul pentru cineva, iar într-o clipă poţi deveni nimeni, deşi nu ai greşit cu nimic;

- că, atunci când oamenii au nevoie de tine, îți arată făţiş iubirea, iar când nu le mai serveşti scopurilor lor îți arată disprețul și indiferența;

- că pe aceeaşi uşă pe care îţi intră în viaţă nefericirea, pleacă şi mulţi oameni care ţi-au fost alături doar în momentele de bucurie, știind că acum nu mai ai nimic de oferit;

- că, atunci când nu sunt folosiţi pentru înălţarea semenilor sau a celor neajutoraţi (copii, bătrâni, animale) banii dezumanizează;

- că, dacă nu ai pe nimeni în viaţa ta, banii şi celebritatea nu îţi ţin de cald;

- că, atunci când îndrăzneşti să fii diferit, eşti catalogat ca fiind ciudat şi eşti respins;

- că, atunci când adevărul pe care îl rosteşti îi incomodează pe cei falşi şi ipocriţi, aceştia nu se dau în lături de la a-ţi compromite imaginea ca să discrediteze şi să se apere pe ei în acest fel ruşinos;

- că, deşi există o lege a compensaţiei, este posibil ca aceia care ţi-au făcut rău să nu fie pedepsiţi niciodată – sau cel puţin nu în timpul vieţii tale. 

Mi-a trebuit ceva timp ca să înţeleg și să accept aceste adevăruri care dor, însă, din momentul în care le-am acceptat, viaţa mea a devenit mult mai uşoară.

Fiți binecuvântați cu toții!

Mirosul sufletului

 

Mirosurile sunt de două feluri:
– materiale, pe care le percep simţurile noastre trupești sau anumiţi senzori tehnici
– spirituale sau duhovnicești sau, mai clar, sufletești, care nu se pot perecepe decât cu simţuri spirituale, duhovnicești, sufletești.

Așa cum trupul miroase frumos sau urât, așa și sufletul.

Pentru ca trupul să fie curat, se folosesc apa, săpunurile, cremele, parfumurile…

Dar pentru suflet?

Singura spălătorie care garantează un suflet curat, plăcut mirositor, este Biserica lui Hristos. Procedura de curăţire începe cu nașterea de Sus, din apă și din duh, și se continuă toată viaţa, prin cumpătare, dreaptă chibzuinţă, post, spovedanie, spălatul cu lacrimile pocăinţei (dacă sunt), Împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos.

Deoarece nimic necurat nu poate intra în Împărăţia Cerească, cei/cele aflaţi/te pe Calea care duce la Adevăr și Viaţă, se străduiesc să se cureţe…Cu timpul, încep să simtă sufletește cu inima (care are raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaște- Blaise Pascal) mirosul de bună mireasmă sufletească a celorlalţi pelerini…Un miros binefăcător și plin de pace.

Din păcate, tot mai mulţi creștini, și lumea în general, aleargă în sens opus, întorcând spatele lui Dumnezeu. Nu-i greu de înţeles ce mirosuri capătă sufletele. Dacă Dumnezeu ar materializa aceste mirosuri pentru nasurile noastre, duhoarea globală ar fi insuportabilă…Cred că mirul dumnezeiesc, frumos mirositor, care izvorăște din Moaște, din Icoane, este tocmai materializarea mirosului sufletetelor Sfinţilor.

Chiar dacă, nevrednic fiind, n-am reușit să pun piciorul decât pe prima treaptă a Scării Raiului, pot simţi adierea mirosului unor suflete.

Sunt persoane pe care le văd frecvent, persoane pe care le întâlnesc când și când, persoane pe care le-am întâlnit doar o singură dată, persoane pe care nu le-am văzut niciodată faţă către faţă, în carne și oase…Cele care emană  un miros de bună mireasmă sufletească sunt o binecuvântare și le spun pe această cale, fiecăreia în parte:

– Miroși frumos sufletește!

Binecuvintează, Doamne, osteneala lor, şi căsuţa lor, şi pâinea lor…

"Părintele Paisie era înainte de toate un părinte al iertării şi al binecuvântării, când era prea obosit (uneori în posturi nici nu se mai putea scula de pe pat), tot timpul binecuvânta. Cum auzea uşa deschizându-se, începea să binecuvânteze: „Domnul Dumnezeu…”. Cum auzea un zgomot, iar binecuvânta, totdeauna era cu binecuvântarea pe buzele sale.
La despărţire, Părintele Paisie adresa obişnuitul său salut:
„Să ne întâlnim la uşa raiului!”.
Unii dintre ucenici îl întrebau:
„Noi vrem să ne întâlnim cu toţii în rai. De ce doriţi să ne întâlnim la uşa raiului?”.
Iar bătrânul răspundea cu nădejde şi blândeţe:
„Să ne vedem noi scăpaţi de viclenii diavoli şi ajunşi la uşa raiului, că aici strigăm la Maica Domnului, cerem ajutorul sfinţilor, plângem la uşa milostivirii Mântuitorului şi nu ne lasă El afară. Până aici este greu! Dacă ajungem noi acolo, strigăm la Maica Domnului: «Uşa milostivirii deschide-o nouă» şi Măicuța Domnului, cu rugăciunile ei, ne va deschide uşa să intrăm în rai, că ea ne ajută tuturor la mântuire. De aceea în fiecare zi suntem datori să-i citim dimineaţa Acatistul Bunei Vestiri şi seara Paraclisul, căci este tuturor mamă, acoperământ şi grabnică ajutătoare”.
......................................
Sfaturile pe care le dădea mai des erau:

„Să ne rugăm ca să ne dea Domnul răbdare, că cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui“.

Uneori zicea:
„Răbdare în boală, răbdare în ocară, răbdare cu mulţumire, pentru scumpa mântuire!“.

„

Binecuvintează, Doamne, osteneala lor, şi căsuţa lor, şi pâinea lor…“

Un alt sfat pe care îl dădea părintele Paisie era:
 „Când ieşi de aici şi te întorci în lume, să-ţi păstrezi sufletul curat. Chiar dacă vezi multe pe acolo, dar să nu te arunci în noroi, că greu se mai duce de pe suflet. Dacă priveşti şi nu intri în cele ale lumii este ca şi cum te-ai murdări de praf – te scuturi şi mergi mai departe. Dar dacă te-ai murdărit, să alergi să speli repede haina sufletului, că altfel eşti pierdut“.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi ! Amin! 

"Gândurile mai vin, dar tu nu sta de vorbă cu ele, nu le lua în seamă. Caută să-ti fie tot timpul mintea ocupată cu rugăciunea; tot timpul să spui „Doamne Iisuse”. Să te obisnuiesti să spui tot timpul rugăciunea asta, iar pentru fiecare Acatist sau Paraclis necitit într-o zi să faci câte 24 de metanii – măcar atât… Acum, la miezul noptii, aici la Sihla (si la Sihăstria) se face priveghere. Încearcă să te scoli, fă măcar trei cruci, spune „Împărate ceresc”, „Tatăl nostru” si ce mai stii tu, fă 24 de metanii – si ai stat la toată privegherea…"Pr Paisie Olaru♡

Ceaiurile din plante

“Ceaiurile din plante sunt băuturi sănătoase care pot înlocui cafeaua, coca-cola și alte chestii care îngreunează organismul. Iar ceaiurile te pot ajuta să tratezi anumite probleme,dureri, ele sunt bogate în oxidanţi, nu conțin cafeină, ajută la pierderea în greutate și întăresc imunitatea. Prin utilizarea plantelor medicinale, puteți evita nu numai o mulțiime de boli, dar puteți și economisi nervi buni și bani pe medicamente scumpe, protejează oasele şi întăresc sistemul imunitar, aşa că făceți-vă un obicei să consumați zilnic în ceai măcar una din plante.

Iată doar câteva dintre plantele vindecătoare, pe care le puteți folosi zilnic:

Coada șoricelului / тысячелистник este cel mai bun regenerator de țesuturi, dezinfectant, antiinflamator, calmant, infuzia se utilizează pentru probleme cu ficatul și rinichii.

Pufulița sau iarba de salcie(иван-чай) este un remediu pentru durerile de cap și un sedativ ușor. Are efecte antiinflamatorii.

Cimbrul sau cimbrișorul(Чабрец)este excelent pentru bronșite și tuse. Are și efecte antibacteriene. Acesta normalizează digestia.

Frunze de vișin sau scoarța – recomandat pentru anemie și boli ale sistemului nervos. Foarte bun pentru circulație sângelui, a trombozei și a blocării vaselor de sânge. Deasemenea este diuretic și un Remediu de neînlocuit împotriva tuberculozei.

Rostopasca inflorita – Amelioreaza problemele gastrice, are proprietati antioxidante cît și un Efect analgezic , deasemenea ameliorează durerile articulare. Are efecte antiinflamatorii.

Cimbrul sau cimbrișorul este excelent pentru bronșite și tuse. Are și efecte antibacteriene. Acesta normalizează digestia.

Frunze de vișin sau scoarța – recomandat pentru anemie și boli ale sistemului nervos. Foarte bun pentru circulație sângelui, a trombozei și a blocării vaselor de sânge. Deasemenea este diuretic și un Remediu de neînlocuit împotriva tuberculozei.

Rostopasca – Amelioreaza problemele gastrice, are proprietati antioxidante cît și un Efect analgezic , deasemenea ameliorează durerile.”

 

Doamne Dumnezeule, miluiește-mă!

Rugăciunea de iertare

„Dumnezeul meu, cred întru Ține și mă rog Ție, întărește-mi credința! Te iubesc, sporește-mi dragostea! Mă pocăiesc, fă-mi căința să prisosească! Te slăvesc că pe întâiul meu început! Îți mulțumesc, Binefăcătorului meu cel veșnic! Te chem ca pe puternicul meu ajutor, Dumnezeul meu, binevoiește și povățuiește-mă cu înțelepciunea Ta, călăuzește-mă cu dreptatea Ta, mângâie-mă cu milostivirea Ta, apăra-mă cu puterea Ta. Îți închin, o, Dumnezeule, gândurile, faptele, suferințele mele. Ca în viitor să mă gândesc la Tine, să grăiesc de Tine, să lucrez după voia Ta, să sufăr pentru Tine.

Doamne, eu voiesc ceea ce voiești Tu. Pentru că Tu voiești să mă supun voii Tale și făgăduiesc să fac ceea ce voiești Tu. Te rog cu umilință, luminează-mi mintea, oțelește-mi voia, curățește-mi trupul și-mi sfințește sufletul! Dumnezeule preabun, ajută-mă să mă curățesc de greșalele trecute, să biruiesc ispitele viitoare și să lucrez cuvintele virtuții. Umple inimă mea de dragoste pentru bunătatea Ta, de ură pentru greșalele mele, de râvnă pentru binele aproapelui și de defăimare pentru deșertăciunile lumii.

Doamne Dumnezeule, miluiește-mă!

Fă-mă să fiu supus mai-marilor mei și cu dragoste către cei mai mici, credincios prietenilor și iertător vrăjmașilor mei. Vino, Atotputernice, întru ajutorul meu. Ca să biruiesc cele șapte păcate de căpetenie, care sunt pricină tuturor păcatelor. Să biruiesc mândria prin smerenie creștinească, iubirea de argint prin milostenie, invidia prin dragoste și bucurie. Pentru binele aproapelui, desfrânarea prin înfrânare și curăție, lăcomia prin cumpătare, mânia prin răbdare, lenea prin bărbăție creștinească.

Asemenea să biruiesc și toate celelalte păcate și patimi ce izvorăsc din acestea. Și-mi dă virtuțile creștinești: credința, nădejdea și dragostea. Dumnezeul meu, fă-mă înțelept întru lucrările mele, curajos în primejdii, răbdător în nenorociri și smerit în propășire. Nu mă lăsa să uit vreodată a fi cu luare-aminte la rugăciuni și în biserică, cumpătat la masă, repede la împlinirea datoriilor și statornic în hotărâri. Doamne, insuflă-mi grijă să am totdeauna conștiință dreaptă, înfățișare cuviincioasă, vorbire folositoare și purtare în bună rânduială. Dă-mi harul Tău, că să mă deprind a-mi stăpâni totdeauna patimile, a mă învrednici de darurile Tale, a păzi legea Ta și a merită mântuirea.

Dumnezeul meu, fa să cunosc cât de mici sunt bunătățile pământești și cât de mari sunt cele cerești, cât de scurt este timpul acestei vieți și cât de nemărginită este veșnicia. Ajută-mi să fiu întotdeauna gata de moarte și să nu mă cutremur de judecată Ta, să scap de chinurile cele veșnice și să dobândesc raiul prin lisus Hristos, Domnul nostru. Amin.”

DESPRE POSTURI

 

Text din: Învățătură de credință creștină ortodoxă (Catehism ortodox), București 1952, reed. Iași, 1996

Ce este postul?

«Postul este înfrânarea de toate mâncărurile, sau, la caz de boală, numai de unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate cele lumeşti si de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să îşi facă rugăciunea lui mai cu înlesnire şi să îi fie milostiv Dumnezeu. încă şi pentru a ucide poftele trupului şi a primi harul lui Dumnezeu...»^[1].

Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci mijloc de mântuire. Dar este în acelaşi timp, şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunţare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu.

Postul este şi un mijloc de desăvârşire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei şi sârguinţei noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii, care n-au nevoie de hrană. «Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană - zice Sf. Simion al Tesalonicului. Este viaţă şi petrecere îngerească, pentru ca îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, că acesta hrănindu-se, ne-a făcut morţi; şi izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului»^[2].

Care e rostul şi folosul postului?

Postul foloseşte şi sufletului şi trupului, pentru că întăreşte trupul, uşurează şi curăţeşte sufletul. Păstrează sănătatea trupului şi dă aripi sufletului. De aceea, Legea Veche îl recomandă şi îl impune de atâtea ori (Ies. 34, 28; Deut. 9, 9;18; Jud. 20, 26; I Regi 7, 6; Isaia 58; Ioil 2,15). „Nu fi nesăţios întru toată desfătarea şi nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţiu, mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va înmulţi viaţă", zice înţeleptul Isus, fiul lui Sirah (37, 32­34). Mântuitorul însuşi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2 şi Luca 4, 2): El ne învaţă cum să postim (Matei 6,16-18) şi ne spune că diavolul nu poate fi izgonit decât cu post şi rugăciune (Matei 17, 21; Marcu 9, 29). Posteau de asemenea Sfinţii Apostoli şi ucenicii lor (Fapte 13, 2, 3; II Cor. 6, 5); ei au şi rânduit postul pentru toţi creştinii^[3]. Sfinţii Părinţi laudă şi recomandă postul cu stăruinţă: Iată ce spune, de pildă, Sf. Ioan Gură de Aur: «Postul potoleşte zburdăciunea trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi îl uşurează^[4].

De câte feluri este postul după asprimea lui?

După asprimea lui, postul poate fi de mai multe feluri:

a)   Ajunare desăvârşită, adică atunci când nu mâncăm şi nu bem nimic cel puţin o zi întreagă.

b)   Postul aspru sau uscat (xhroragiva) sau ajunarea propriu-zisă, atunci când mâncăm numai spre seară mâncăruri uscate (pâine şi apă, fructe uscate, seminţe etc).

c)   Postul obisnuit sau comun, când mâncăm la orele obişnuite, dar numai „mâncăruri de post", adică ne înfrânăm de la „mâncărurile de dulce" (carne şi peşte, brânză, lapte, ouă, vin, grăsime).

d)   Postul uşor (dezlegarea), când se dezleagă la vin, peşte, icre şi untdelemn, cum se prevede în Tipic, la anumite sărbători care cad în cursul posturilor de peste an.

De câte feluri este postul, după lungimea lui?

De două feluri:

a)  Post de o zi şi

b)  Post de mai multe zile

Care sunt posturile de o zi şi pentru ce au fost aşezate?

Sunt posturile pe care le ţinem:

a)     Miercurea şi vinerea din fiecare săptămână, în amintirea Patimilor Domnului: miercurea au făcut sfat cărturarii şi arhiereii iudeilor să prindă pe Hristos, iar vinerea L-au răstignit pe cruce^[5]. Tot în această zi, după Tradiţie, mâncase Adam din pom, lucru pentru care a fost izgonit din rai^[6].

b)   Ziua înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), în amintirea Patimilor Domnului pe cruce (dezlegare la untdelemn şi vin).

c)   Ziua tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august), zi de post şi plângere pentru cel care a fost cel mai zelos propovăduitor şi împlinitor al postului şi al pocăinţei (dezlegare la untdelemn şi vin).

d)   Ajunul Bobotezei (5 ianuarie): post aşezat şi rămas din vremea când catehumenii se pregăteau prin post şi rugăciune pentru primirea Botezului a doua zi. Se ajunează în orice zi ar cădea^[7], iar a doua zi se ia Aghiazma pe nemâncate.

Cei ce vor să prisosească în evlavie sau să facă anumite făgăduinţe sau legăminte faţă de Dumnezeu, pentru felurite pricini, pot să postească şi în alte zile de peste săptămână decât cele orânduite de Biserică. Cea mai potrivită este ziua de luni. În nici un caz să nu se postească sâmbata sau duminica. Postul acesta de bună voie nu are însă valoare decât atunci când păzim şi zilele de post orânduite de Biserică.

Când nu se posteşte miercurea şi vinerea?

Fie pentru însemnătatea sărbătorilor mari, adică pentru a nu se şterge prin post bucuria praznicului Naşterii Domnului, al Învierii, al Rusaliilor, fie pentru prisosinţa postului dinaintea acestor sărbători mari sau pentru a nu ne asemăna cu unii eretici, Biserica îngăduie să mâncăm de dulce miercurea şi vinerea în anumite răstimpuri din cursul anului. Aceste zile sunt numite de dezlegare (a postului) şi sunt însemnate în calendare cu cuvântul harţi. Iată când nu se posteşte miercurea şi vinerea:

a)   În Săptămâna luminată (săptămâna Paştilor).

b)   De la Naşterea Domnului până în ajunul Bobotezei.

c)   În săptămâna de după Rusalii (înainte de începutul postului de Sân-Petru).

d)   În săptămâna întâi a Triodului (între Duminica Vameşului şi a Fariseului şi Duminica Fiului Risipitor).

e)   În săptămâna Brânzei (înaintea lăsatului sec pentru Postul Paştelui); se dezleagă numai la lapte, oua şi brânză.

f)  Nu se posteşte, de asemenea, în ziua Naşterii Domnului şi cea a Bobotezei, când aceste sărbători cad miercuri sau vineri^[8].

Care sunt posturile de mai multe zile din cursul anului?

a)  Postul Paştelui,

b)  Postul Crăciunului,

c)  Postul Sânta-Mariei şi

d)  Postul Sân-Petrului.

Ce este postul Paştelui?

Postul Paştelui, Postul Mare sau Paresimile (de la cuvântul latinesc quadragessima, patruzeci) este postul dinaintea Paştelui. E aşezat în cinstea Patimilor Domnului şi ne aminteşte de postul de patruzeci de zile al Mântuitorului în pustie, înainte de a ieşi în lume pentru propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2 şi Luca 4, 2)^[9]. E totodată vreme de pregătire, prin post, rugăciune şi pocăinţă, pentru apropierea cu vrednicie de Sfântul Trup şi Sânge, întrucât, de obicei, la Paşti se împărtăşesc toţi credincioşii. Ţine şapte săptămâni, începând cu Duminica lăsatului sec de brânză (Duminica izgonirii lui Adam din rai) şi se încheie în noaptea Paştelui, la înviere. E cel mai vechi, mai lung şi mai de seamă dintre posturile bisericeşti^[10]. Nu se mănâncă nici peşte, nici untdelemn şi nu se bea vin. Se dezleagă la vin şi untdelemn numai sâmbăta şi duminica (pentru că în aceste zile se face Liturghie deplină), iar la peşte, numai în ziua de Buna-Vestire şi de Florii (pentru ca sunt praznice mari)^[11]. Sunt scutiţi de ajunare numai copiii, lăuzele, bătrânii şi bolnavii sau cei neputincioşi, precum şi cei aflaţi în situaţii speciale^[12]. Cu deosebită evlavie trebuie să postim prima şi ultima săptămână din Postul Paresimilor.

Ce este postul Crăciunului?

Postul Crăciunului este postul dinaintea Naşterii Domnului. Ţine 40 de zile (15 noiembrie - 25 decembrie). Lăsăm sec în seara de 14 noiembrie (ziua Sf. Filip); iar dacă această zi cade miercuri sau vineri, începem postul cu o zi mai înainte. E aşezat pentru a ne pregăti spre cuviincioasa întâmpinare a Naşterii Domnului şi închipuie noaptea în care trăia omenirea dinainte de Mântuitorul, când Patriarhii şi Drepţii Legii vechi aşteptau venirea Lui, cu post şi rugăciune. Ne aduce aminte îndeosebi de postul de 40 de zile al lui Moise în pustie, înainte de primirea Legii (Ieş. 34, 28)^[13]. Se dezleagă la peşte în ziua de 21 noiembrie (Intrarea în Biserică a Maicii Domnului), fiind praznic mare. în ziua cea din urmă a acestui post (Ajunul Crăciunului) se ajunează, adică nu se mănâncă nimic până la ivirea luceafarului de seară, care închipuie steaua Magilor; apoi mâncăm uscat: seminţe, poame, turte sau covrigi. Tot în această seară, pe alocuri, slujitorii Bisericii umblă cu Icoana Naşterii, cântând troparul Crăciunului şi aducând astfel, în casele creştinilor, vestea cea bună a marii sărbători din ziua următoare. în ziua Crăciunului, în orice zi ar cădea, mâncăm de dulce.

Ce este Postul Sântă-Măriei?

Postul Sântă-Măriei Mari (sau postul lui August) este postul dinaintea Adormirii Maicii Domnului. E aşezat în cinstea Maicii Domnului, amintindu-ne de postul cu care aceasta, după tradiţie, s-a pregătit spre trecerea ei la cele veşnice^[14]. Ţine două săptămâni: de la 1-15 august. Lăsăm sec la 31 iulie seara; iar dacă această zi ar cădea miercuri sau vineri, lăsăm sec cu o zi înainte. Se dezleagă la peşte în ziua Schimbării la Faţă (6 august), fiind praznic mare. Dacă ziua Sântă-Măriei (15 august) cade miercuri sau vineri, nu mâncăm de dulce, ci se dezleagă numai la peşte. În timpul acestui post se citeşte mai cu deosebire Al doilea Paraclis al Maicii Domnului, pe care îl găsim în Ceaslov.

Pentru ce s-a aşezat şi cât ţine postul Sân-Petrului?

Postul Sân-Petrului, adică al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, e aşezat în cinstea acestor doi Sfinţi Apostoli, a căror moarte mucenicească se serbează la 29 iunie şi care s-au ostenit cel mai mult pentru vestirea Evangheliei şi pentru răspândirea credinţei creştine^[15]. Totodată ne aduce aminte de postul cu care Sf. Apostol Pavel, împreună cu Varnava, s-au pregătit înainte de trimiterea lor la propovăduire, din porunca Duhului Sfânt (Fapte 13, 2-3; Isaia 58, 3-7)^[16] Acest post are o lungime schimbătoare, întrucât începutul lui atârnă de data Rusaliilor. Se lasă sec în Duminica întâi după Rusalii (a tuturor sfinţilor) şi se posteşte până în ziua de Sân-Petru (29 iunie). Dacă această zi cade miercuri sau vineri nu mâncăm de dulce. E un post mai uşor; se dezleagă marţea şi joia la vin şi untdelemn, iar sâmbăta şi duminica şi la peşte^[17].

Cum trebuie să postim?

Respectarea posturilor este o datorie a bunului credincios, care este cuprinsă în porunca a doua a Bisericii^[18]. Sfintele Soboare şi rânduielile date de Sfinţii Părinţi pedepsesc cu asprime pe cei ce nu păzesc posturile (Can. 69 al Sf. Apostoli). Dar trebuie să postim nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul. Adică nu numai mâncând de post, ci şi înfrânându-ne totodată de la patimi, păcate şi ispite. Odată cu înfrânarea de la mâncărurile de dulce, să ne silim a ne curăţi nu numai trupul, ci şi sufletul, petrecând în rugăciune şi pocăinţă. Postul întreg, adevărat şi desăvârşit este deci nu numai cel trupesc, ci şi sufletesc: postul de bucate, împreună cu cel de fapte, postul de mâncare şi totodată de purtări. Aşa ne îndeamnă Biserica, prin cântările ei din slujbele Postului celui Mare: «Să postim, post primit, bineplăcut Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăţi, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună şi de jurământul mincinos. Lipsirea acestora este postul cel adevărat şi bineprimit»^[19]. Iar Sf. Ioan Gură de Aur zice: «Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de hrăpire şi de lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine... Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase