Rugăciunea mamei pentru copiii săi

 

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor! Adăugând milă peste milă, m-ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copii, şi îndrăznesc să spun că ei sunt copiii Tăi, fiindcă le-ai dat fiinţă, i-ai făcut vii înzestrându-i cu suflet nemuritor, i-ai renăscut prin botez spre viaţa cea potrivită cu voia Ta, i-ai înfiat şi i-ai primit în sânul Bisericii Tale.

Doamne! Păzeşte-i în har până la sfârşitul vieţii lor, învredniceşte-i să se împărtăşească de Tainele legământului Tău, sfinţeşte-i cu adevărul Tău, ca să se sfinţească în ei şi prin ei sfânt numele Tău! Trimite-mi ajutorul Tău haric ca să îi cresc spre slava numelui Tău şi folosul aproapelui! Dă-mi în scopul acesta răbdare şi putere!

Învaţă-mă să sădesc în inima lor rădăcina adevăratei înţelepciuni - frica Ta! Luminează-i cu lumina Înţelepciunii Tale ce cârmuieşte întreaga lume! Să Te iubească din tot sufletul şi din tot cugetul lor, să se lipească de Tine din toată inima şi să tremure de cuvintele Tale toată viața lor! Dăruieşte-mi pricepere să le arăt că viaţa cea adevărată stă în păzirea poruncilor Tale, că osteneala întărită de cucernicie aduce toată viața de aici mulţumire lipsită de tulburare, iar în veşnicie - fericire negrăită. Descoperă-le lor înţelegerea legii Tale, ca până la sfârşitul zilelor lor să aibă simţământul că Tu eşti pretutindeni! Sădeşte în inima lor teama şi dezgustul de orice fărădelege, ca să fie fără de prihană în căile lor, ca să-şi aducă aminte întotdeauna că Tu, Dumnezeule Atotbune, păzeşti cu gelozie legea Ta şi dreptatea Ta! Ţine-i în curăţie şi în evlavie faţă de numele Tău, încât să nu prihănească Biserica Ta prin purtarea lor, ci să trăiască după rânduielile ei! Însufleţeşte-i cu râvna pentru învăţătura folositoare şi fă-i în stare de toate lucrurile cele bune, ca să câştige înţelegerea cea adevărată a cunoştinţelor de care au neapărată nevoie, ca să se lumineze cu ştiinţa cea binefăcătoare pentru omenire.

Doamne! Dă-mi înţelepciune ca să întipăresc cu trăsături de neşters în inima şi în mintea copiilor mei frica de întovărăşirea cu cei ce nu ştiu de frica Ta, să le insuflu îndepărtarea de orice însoţire cu cei nelegiuiţi, ca să nu ia aminte la împreună-vorbirile cele putrede, să nu fie abătuţi din calea Ta de pildele cele rele, să nu se smintească de faptul că uneori calea nelegiuiţilor propăşeşte în lumea aceasta!

Cerescule Părinte! Dăruieşte-mi harul de a nu le face copiilor mei sminteală prin faptele mele, ci a-i feri de rătăciri, de a le îndrepta greşelile, de a le înfrâna îndărătnicia, de a-i abate de la năzuinţa spre deşertăciune şi uşurătate. Să nu fie furaţi de gânduri nechibzuite, să nu umble după poftele inimii lor, să nu se mândrească în cugetele lor, să nu Te uite pe Tine şi să nu uite de legea Ta, ca fărădelegea să nu dea pierzării mintea şi sănătatea lor şi păcatele să nu le moleşească puterile sufletulului şi ale trupului.

Judecătorule Drept, Care îi pedepseşti pe copii pentru păcatele părinţilor până la al treilea şi al patrulea neam! Abate această pedeapsă de la copiii mei, nu îi bate pe ei pentru păcatele mele, ci stropeşte-i pe ei cu roua harului Tău, ca să sporească în virtute şi în sfinţenie, să crească întru bună voirea Ta şi întru dragostea oamenilor evlavioşi.

Părinte al îndurărilor şi a toată milostivirea! Din dragoste de mamă, le-aş dori copiilor mei toată îmbelşugarea bunătăţilor pământeşti, le-aş dori binecuvântare din roua cerului şi din grăsimea pământului, însă fie cu ei sfântă voia Ta! Rânduieşte-le soarta după bună voirea Ta, nu îi lipsi în viaţă de pâinea cea spre fiinţă, trimite-le toate cele trebuitoare în vremelnicie spre dobândirea veşniciei fericite, fii milostiv cu ei când vor păcătui înaintea Ta, nu le socoti lor păcatele tinereţii şi ale neştiinţei, fă inimile lor să se umilească atunci când se vor împotrivi călăuzirii harului Tău, pedepseşte-i şi miluieşte-i, îndreptân-du-i la calea bineplăcută Ţie, dar fără să-i lepezi de la faţa Ta! Primeşte cu bunăvoinţă rugăciunile lor, dăruieşte-le reuşită în tot lucrul bun, nu abate faţa Ta de la ei în zilele necazului lor, ca să nu-i ajungă ispite mai presus de puterile lor. Adumbreşte-i cu mila Ta, ca să umble îngerul Tău cu ei, păzindu-i de toată nenorocirea şi calea rea.

Dumnezeule Atotbune! Fă-mă mamă care se veseleşte de copiii săi, ca să îmi fie bucurie în toate zilele vieţii mele şi sprijin la bătrâneţe. Învredniceşte-mă să mă înfăţişez împreună cu ei la Înfricoşătoarea Ta Judecată nădăjduind în milostivirea Ta şi să zic cu nevrednică îndrăznire: „Iată eu şi pruncii pe care i-ai dat mie, Doamne!", ca împreună cu ei, preaslăvind bunătatea Ta cea nepovestită şi iubirea Ta veşnică, să preaînalţ preasfânt numele Tău, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, în vecii vecilor. Amin.

Dacă un om ...

 Dacă un om se focalizează asupra bolii de care suferă, el atrage și mai multă boală.

Invers, dacă omul se focalizează mai mult asupra sănătății decât asupra bolii, legea atracției îl ascultă și îl ajută să își îmbunătățească starea de sănătate.

Principiile legii atracției reprezintă un instrument extrem de eficient prin care putem declanșa puterea noastră de autovindecare, putând fi folosite în sprijinul minunatelor proceduri medicale disponibile la ora actuală în lume.

Reține: dacă puterea de vindecare nu ar exista deja în interiorul nostru, nimeni nu s-ar putea vindeca vreodată de boală.

„Pazeste-le pe toate si te vei mantui.”

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!

2. Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare a nici unui lucru din cate sunt in cer, sus, si din cate sunt pe pamant, jos, si din cate sunt in apele de sub pamant!

Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti, ca Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu zelos, Care pedepsesc pe copii pentru vina parintilor ce Ma urasc pe Mine, pana la al treilea si al patrulea neam si Ma milostivesc pana la al miilea neam, catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.

3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia in desert numele Lui.

4. Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa in acelea toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci in acea zi nici un lucru, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramane la tine, ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, marea si toate cele ce sint in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvantat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o.

5. Cinsteste pe tatal si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi, pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie.

6. Sa nu ucizi.

7. Sa nu fii desfranat.

8. Sa nu furi.

9. Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.

10. Sa nu doresti casa aproapelui tau; sa nu doresti femeia aproapelui tau; nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui si nici unul din dobitoacele lui si nimic din cate are aproapele tau.

"Ateii și fariseii au ca scop traiul bun." (Nil Dorobanțu)

"De aceea, cei ce vin la biserică, vin doar să facă vânzare și cumpărare pentru interese pământești, familiale, serviciu, etc." (Nil Dorobanțu)

"Azi Însuși HRISTOS dezleagă direct din Ceruri pe toți care Îl urmează, plâng și se chinuiesc. Mărturisirea este pocăința inimii arătată în afară. De unde au scornit apostații că nu poate HRISTOS în teofanii să ierte, să dezlege și să Se reveleze cui vrea? Că doar iertarea păcatelor aparține numai lui HRISTOS, de la început până la sârșit." (Nil Dorobanțu)

"Nunta este vândută pe bani și e un prilej înfricoșat de păcat, sminteală și decădere. Ba, mai mult, datinile și obiceiurile de la nuntă și de la alte sărbători creștine sunt demonice. Viitorimea nu va mai ține nici o Sf. Taină pentru decadența datinii. Ba, încă, le vor arunca definitiv și vor apuca numai păcatul, obiceiul și datina." (Nil Dorobanțu)

"Botezul e vândut pe bani, ba încă e obicei să se pună bani în apa botezului. Lepădările de satan nu sunt făcute corect, precum nici exorcismele, cum prevede Molitfelnicul. Nu se afundă de trei ori, ci stropesc ca ereticii papistași sau toarnă ca protestanții." (Nil Dorobanțu)"

Copiii voștri cresc ca vipere, balauri și fiare apocaliptice, pentru că nu mai țineți cont de poruncile dumnezeiești, de impedimente, de canoane etc. Îi creșteți pentru lumea vremelnică, nu pentru Împărăția Cerurilor. Nu îi mai creșteți Ortodox. Sunt procleți spurcați cu sângiuri și cu practici păgâne, hrăniți cu ficat în sânge, cu carne în sânge, etc. (Nil Dorobanțu)"De dragul trupului, a cărnii și a sexului, preferați să fiți afurisiți de la Euharistie și chiar de la Ortodoxie!! Realitatea evanghelică, apostolică, patristică, intransigentă și de neschimbat, este de neluat în seamă azi, pe când minciuna e pusă la locul de cinste!!" (Schiarhiereu Nil Dorobanțu, al Bisericii din catacombe a perioadei comuniste, Mărturisitor și Mucenic)

Cum să ne pregătim pentru o spovedanie adevărată Sfântul Teofan Zăvorâtul

Este necesar să ne pregătim pe îndelete în vederea unei spovedanii mântuitoare.
1) Ferm convins de necesitatea acestei Sfinte Taine, mergi şi te spovedeşte, dar nu ca şi când ar fi ceva inedit în viaţa ta sau o simplă tradiţie, ci susţinut de credinţa sinceră că pentru tine, păcătosul, este singura cale spre mântuire. Şovăiala te ţine încă printre cei osândiţi şi lipsiţi de milostivirea lui Dumnezeu. Dacă nu intri în acest spital, sufletul tău nu-şi va recăpăta sănătatea şi vei rămâne aşa cum eşti: bolnav şi tulburat. Nu vei intra în împărăţia cerurilor decât prin uşa pocăinţei.

2) Încredinţarea aceasta lăuntrică naşte dorinţa de a merge la spovedanie. Fii încredinţat că nu mergi la un abator, ci la un izvor de tămăduiri şi binecuvântări. Acela care-şi zugrăveşte cât mai viu roadele pe care le aduce spovedania, va arde de dorinţa unei cât mai dese mărturisiri. Mergem la ea acoperiţi de rănile păcatului din cap până-n picioare şi ieşim de la ea tămăduiţi, cu toate mădularele sănătoase, plini de viaţă, întăriţi, cu simţământul că de aici înainte nu ne vom mai molipsi iar. Mergem împovăraţi de jugul greu al tuturor păcatelor, care ne chinuie şi ne lipseşte de pacea sufletească. Ne întoarcem bucuroşi, având parcă aripi, cu sufletul împăcat şi încredinţat că am fost pe deplin iertaţi.

3) Vor apărea ruşinea şi teama - nu te pierde cu firea! Pentru aceasta a fost instituită Taina Pocăinţei, să trezească în noi teama şi ruşinea, şi cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai mântuitoare. Să doreşti a te spovedi înseamnă să doreşti ruşine multă şi frică mare, căci cel ce doreşte vindecarea nu ştie oare cât de dureros este tratamentul? De bună seamă că ştie, însă o dată cu hotărârea de a se vindeca a luat-o şi pe cea de a suporta durerile, în nădejdea însănătoşirii. Şi tu, când ai fost ros de sentimentul pocăinţei, n-ai alergat oare la Dumnezeu, spunându-I: „Sunt gata să sufăr oricât, dar miluieşte-mă şi iartă-mă!?”. Ei bine, acum ţi se întâmplă după voia ta. Nu te scârbi din pricina ruşinii şi a fricii, pentru că sunt strâns legate de spovedanie spre binele tău. Arzând în ele, te vei întări duhovniceşte. Te-ai lămurit în cuptorul pocăinţei - mai căleşte-te un pic! Atunci ai ars de unul singur mărturisindu-te înaintea lui Dumnezeu şi a conştiinţei tale, acum treci ca prin foc înaintea unui martor rânduit de Dumnezeu, ca o dovadă a sincerităţii mărturisirii celei dintâi şi poate spre a o desăvârşi pe aceea. Va fi o judecată, la care ruşinea şi frica aduse de ea vor fi fără nici o nădejde. Ruşinea şi frica de la spovedanie le îndepărtează pe acelea de la judecată. Dacă nu vrei să le trăieşti pe acestea din urmă, atunci înghite paharul celor dintâi. Pe lângă acest aspect, se întâmplă întotdeauna ca, potrivit cu intensitatea trăirii lăuntrice a celui ce se pocăieşte, să se reverse peste el mângâierea la spovedanie. Acum Mântuitorul îşi îndeplineşte făgăduinţa, arătându-Se ca Cel ce mângâie şi odihneşte pe osteniţi şi împovăraţi! Pocăindu-ne din toată inima şi mărturisindu-ne curat, inima noastră va afla adevărul acestor cuvinte prin propria experienţă, nu numai prin credinţă.

4) Ţinând în minte toate păcatele pe care le-ai săvârşit şi întărindu-ţi hotărârea lăuntrică de a nu le mai repeta, adu-ţi aminte că stai înaintea Domnului Însuşi, Care-ţi primeşte mărturisirea; şi spune tot ce îţi împovărează conştiinţa, fără a omite nimic. Dacă te-ai apropiat cu dorinţa de a te umple de ruşine, atunci cu siguranţă n-ai să te îndreptăţeşti, ci vei arăta cât mai clar toate josnicele înclinaţii şi pofte păcătoase, hrănindu-ţi astfel inima ta cea umilită. Să fii încredinţat că fiecare păcat mărturisit este dezrădăcinat din inimă, iar orice păcat tăinuit şi nespovedit rămâne ascuns în ea, spre îndoita ta osândă, pentru că ai venit cu o rană la Doctorul Care pe toate le vindecă şi-ai plecat netămăduit. Ascunzând păcatul de duhovnic, ai închis rana cu forţă, fără părerea de rău că îţi păgubeşti şi-ţi chinui sufletul; în viaţa Fericitei Teodora, care a trecut prin vămile văzduhului, este scris că întrebătorii cei groaznici n-au mai aflat scrise în zapisurile lor păcatele pe care Fericita le mărturisise la duhovnic, îngerii i-au spus după aceea că prin spovedanie se şterg nevăzut păcatele din toate cărţile şi zapisurile unde au fost scrise. Nu vom găsi nicăieri păcatele mărturisite curat, nici în hrisoavele propriei conştiinţe, nici în cartea celor vii, nici în zapisurile viclenilor vrăjmaşi ai mântuirii, fiindcă spovedania le-a şters pe toate. Aruncă de la tine povara cea grea, fără să tăinuieşti nimic.

Un alt rost al mărturisirii complete este ca părintele tău duhovnicesc să aibă o înţelegere cât mai limpede a celui pe care-l are la spovedit, să te vadă aşa cum eşti de fapt, şi rostind cuvintele de dezlegare, să te dezlege pe tine şi nu pe altcineva. Atunci când el rosteşte: „Domnul şi Dumnezeul nostru lisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule, şi să-ţi lase ţie toate păcatele” [Molitfelnic, 1992, pp. 67-68, n. tr. rom.], să nu rămână în tine nimic din cele la care se referă aceste cuvinte. Procedează înţelept acela care, dorind să se spovedească după o îndelungă zăcere în noroiul păcatului, găseşte un prilej de a vorbi cu părintele duhovnicesc şi de a-i istorisi întreaga sa viaţă dusă în pofte şi păcate. Toţi trebuie să ne îngrijim de o mărturisire completă a păcatelor, pentru că Domnul Hristos a dat puterea de a se ierta păcatele, dar nu în mod necondiţionat, ci cu condiţia să se facă pocăinţă pentru ele şi să fie mărturisite. Dacă acestea nu te însoţesc în drumul tău la duhovnic, atunci este posibil ca părintele să rostească: „Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale”, iar Dumnezeu să spună: „Eu te osândesc”.

5) Acum spovedania s-a terminat. Părintele duhovnicesc îşi ridică epitrahilul şi ţinându-l în mâini ţi-l aşează pe cap, rostind dezlegarea de toate păcatele şi făcând semnul crucii pe capul penitentului. Ce se petrece în această clipă în sufletul nostru este binecunoscut celor ce s-au spovedit curat. Harul inundă toată fiinţa noastră, şuvoaie revărsându-se dinspre creştet spre inimă şi umplând-o de bucurie. Aceasta nu este rodul strădaniilor omeneşti, nici ale penitentului, nici ale duhovnicului, ci este lucrarea tainică a Mântuitorului Hristos, Tămăduitorul şi Mângâietorul sufletelor. Unii aud rostindu-se în aceste clipe cuvinte dumnezeieşti în inima lor, menite să-i întărească şi să-i lumineze pe mai departe în nevoinţele lor. Aceasta este un fel de armă duhovnicească dăruită de Mântuitorul Hristos proaspătului venit între oştenii ce luptă în numele Său. Cine a auzit un asemenea cuvânt să-l păstreze bine, spre a afla mângâiere şi întărire - mângâiere pentru că de bună-seamă Domnul, cercetând astfel sufletul robului său, i-a primit mărturisirea; întărire pentru că în ceasul ispitei trebuie doar să-şi amintească cuvintele dumnezeieşti şi de undeva vine puterea de a birui ispita! Din ce le sporeşte curajul luptătorilor pe câmpul bătăliei? Dintr-un cuvânt rostit de comandantul lor, care îi îmbărbătează. La fel este şi în cazul spovedaniei.

6) Cu acestea totul ia sfârşit. Nu-ţi rămâne decât să cazi la picioarele lui Dumnezeu cu simţământul mulţumirii pentru negrăita Lui milostivire şi să săruţi Crucea şi Evanghelia ca semn al făgăduinţei tale. Păşeşte cu bărbăţie pe calea arătată în Evanghelie, decis să îi urmezi lui Hristos Mântuitorul; să porţi jugul şi povara Lui pe umerii tăi. Mergi în pace, deşteptându-ţi râvna lăuntrică de a trăi după făgăduinţă şi aducându-ţi aminte că de acum încolo vei fi judecat din cuvintele tale. Ai făcut o făgăduinţă - ţine-o! Ea a fost pecetluită prin această Sfântă Taină şi de aceea străduinţa ta de a o împlini trebuie să crească şi mai mult, ca să nu cazi iar în rândurile celor osândiţi, care au stins şi alungat risipit harul.

7) Dacă duhovnicul tău îţi rânduieşte vreun canon, primeşte să-l împlineşti cu bucurie şi cere-i tu să-ţi rânduiască unul în caz că el nu o face. Canonul îţi aprinde râvna trebuincioasă oricărui călător pe calea mântuirii şi este totodată scut şi zid de apărare împotriva vrăjmaşului ce caută să surpe temelia noii tale vieţi. Iată ce a răspuns Patriarhul de Constantinopol luteranilor: „Însoţim dezlegarea păcatelor cu rânduirea canonului din numeroase motive întemeiate şi vrednice de crezare, în primul rând, printr-o pătimire rea asumată de bunăvoie, penitentul va scăpa aici de pedepsele înfricoşătoare de acolo, din viaţa viitoare, pentru că nimic nu înmoaie mai mult milostivirea lui Dumnezeu decât suferinţa, dar mai ales cea de bunăvoie. De aceea spune Sfântul Grigorie că dragostea lui Dumnezeu se dobândeşte prin lacrimi.

În al doilea rând, canonul nimiceşte poftele trupeşti, care odrăslesc atâtea păcate, pentru că ştim că pornirile păcătoase se tămăduiesc prin lucrarea celor opuse lor. În al treilea rând, prin canon se pune frâu sufletului, neîngăduindu-i a se nărăvi iarăşi spre patimile de care tocmai s-a curăţit, în al patrulea rând, prin canon îl obişnuim pe creştin să se nevoiască şi să-şi dobândească răbdarea, căci toată virtutea este rodul nevoinţelor în conlucrare cu Harul, în al cincilea rând, prin canon vedem şi cunoaştem dacă cel ce se pocăieşte a ajuns la ura sinceră faţă de păcat” (Nota 14, Lecturi creştineşti, 1842, vol. l, p. 244 - în limba rusă).

Cel ce trece prin toată această şcoală de tămăduire sufletească şi - ceea ce este esenţial - îşi mărturiseşte păcatele fără a ascunde nimic se întoarce din casa lui Dumnezeu în acelaşi mod în care criminalii, care au primit în loc de sentinţa pedepsei cu moartea graţierea şi achitarea de toată vina, se întorc de la tribunal. Se întoarce cu un adânc simţământ de mulţumire şi recunoştinţă faţă de Mântuitorul sufletelor noastre, cu hotărârea nestrămutată de a se afierosi pe sine lui Dumnezeu şi împlinirii poruncilor Lui pentru tot restul vieţii, scârbit de toate relele pe care le-a lucrat până atunci şi arzând de dorinţa de a şterge toate urmele adânci lăsate de păcatele sale. Cine a primit dezlegarea de păcate, din încredinţare lăuntrică simte că viaţa lui are un rost, că a fost cercetat de o putere mai presus de fire. Harul lui Dumnezeu, care până acum a lucrat din afară, ajutându-l în strădaniile sale de a se birui pe sine însuşi, pătrunde în fiinţa lui prin cuvintele „Te iert şi te dezleg”, se uneşte cu duhul lui şi deşteaptă în el dorinţa arzătoare, care îl însufleţeşte şi-l îndeamnă să iasă la lucrul său şi la lucrarea sa până în seara vieţii sale.

(din „Calea spre mântuire”)

Crima este aceeaşi! Iubirea înseamnă să te sacrifici pentru binele unei alte persoane.

 

O femeie îngândurată, cu un copil în brațe, s-a dus la medicul ei şi i-a spus:

“Domnule doctor, am o problemă serioasă şi am nevoie disperată de ajutorul dumneavoastră!

Copilul meu nu are nici măcar un an, iar eu sunt din nou însărcinată.

Nu vreau să am copii cu o vârstă atât de apropiată.”

Medicul i-a spus :

”În regulă, ce vreţi să fac?”

Ea a răspuns:

“Vreau să întrerupeţi sarcina mea şi mă bazez pe ajutorul dumneavoastră pentru aceasta.”

Medicul a stat pe gânduri câteva clipe, şi apoi i-a răspuns femeii:

“Cred că am o soluţie mai bună la problema dumneavoastră. Şi e mai puţin periculoasă pentru sănătatea dumitale.

Vedeţi dumneavoastră, pentru a nu fi nevoită să aveţi grijă de doi copii în acelaşi timp, haideţi să îl ucidem pe cel care-l ţineţi în braţe.

Aşa vă puteţi şi odihni o vreme înainte ca celălalt să se nască.

Dacă tot vom omorî unul din ei, nu contează pe care. Nu există niciun fel de risc pentru corpul dumneavoastră dacă îl alegeţi pe cel din braţe.”

Femeia ... speriată…, a zis :

“Nu, doctore, e înspăimântător ce spui ! E o crimă să omori un copil! ”

“Sunt de acord,” zise medicul.

“Dar păreaţi să fiţi de acord cu acest lucru, aşa că mă gândeam ca aceasta ar fi cea mai bună soluţie.”

Medicul a zâmbit, ştiind că s-a făcut înţeles.

El a convins-o pe acea mamă că nu există nicio diferenţă între a omorî un copil care deja s-a născut şi unul care este încă în pântece.

Crima este aceeaşi!

Iubirea înseamnă să te sacrifici pentru binele unei alte persoane.

Avortul însă, înseamnă să sacrifici o altă persoană pentru binele tău.

Rugăciune puternică pentru momentele grele ale vieţii (Rugăciune către Sfânta Treime)

 O, Dumnezeule Mare, mântuieşte-mă de toate relele; o, Dumnezeule Mare, care ai hărăzit mângâiere tuturor Sfinţilor, hărăzeşte-mi-o şi mie, care ajuţi şi sprijini toate lucrările, ajută-mă şi sprijină-mă în toate nevoile, scapă-mă de toate primejdiile, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.

În numele Tatălui care a creeat lumea, în numele Fiului care a răscumparat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.

Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine!

Binecuvântarea Domnului Isus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine!

Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine!

Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărarilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângăi că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nadejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.

La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate şi..........(se spune o singură dorinţă).

Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugaciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă sa fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.

Trimite Doamne binecuvantarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi....(se spune numele) şi necunoscuţi şi ind reaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.

Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, mă năpăstuiesc, mă descurajează, ma desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu, Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc nouă. AMIN!Sfânta Treime

Sfanta Treime este praznuita a doua zi dupa Duminica Pogorarii Sfantului Duh, adica in Lunea Rusaliilor. Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt una in fiinta. Sfanta Treime e "o singura fire, o singura vointa, o singura lucrare, o singura putere, o singura autoritate, pentru ca e o singura Dumnezeire", spune Sf Ioan Damaschin. Apoi Sfantul Atanasie cel Mare incearca o alta redare a Sfintei Treimi: "Toti trei au o singura fiinta, vointa, putere si slava, o singura Dumnezeire, aratata in trei ipostasuri, sunt un singur Dumnezeu in trei persoane, asa cum soarele are disc, raza si lumina, dar e un singur soare."

Tatal, Fiul si Sfantul Duh au impreuna insusirea de a fi nefacuti si mai au ca si trasatura comuna Dumnezeirea. Deosebit este faptul ca Fiul si Sfantul Duh sunt din Tatal. Tatal este nenascut, Fiul este nascut din Tatal iar Sfantul Duh este purces din Tatal.

DUMNEZEU TATAL nu primeste existenta de la nimeni, El este izvorul din care se trag Fiul si Sfantul Duh. Tatal este vesnic si inseamna VOINTA! Tatal a creat totul din nimic prin Voia Lui si toate cele vazute si nevazute se supun Voii Lui. Acest lucru reiese si din Rugaciunea "Tatal Nostru" pe care Domnul Iisus Hristos a transmis-o Sfintilor Apostoli: "Tatal Nostru care esti in Ceruri, Sfinteasca-Se Numele Tau! Vie imparatia Ta, Faca-se Voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant."
La crearea lumii ia parte Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Au fost impreuna de la inceputuri.

DUMNEZEU FIUL este nascut, insa este impreuna vesnic cu Tatal si de-o fiinta cu Acesta. Fiul nu Si-a inceput existenta la nastere, ci de la inceputuri: de cand e Tatal e si Fiul.
Fiul se mai numeste si "CUVANTUL". In Facerea Lumii scrie: "Si a zis Dumnezeu: Sa fie lumina. Si a fost lumina." Tatal a poruncit prin Voia Lui iar Fiul a zidit prin Cuvant, urmand Voia Tatalui.
Fiul este Ziditorul lumii, asa cum spune si Sfantul Ioan Apostolul:"La inceput era Cuvantul …….acesta era intru inceput la Dumnezeu. Prin El (Cuvantul) toate s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut." Si daca toate Tatal le-a facut prin Fiul, atunci si mantuirea lumii trebuia s-o savarseasca tot prin Fiul. Dumnezeu Fiul si-a luat asupra Lui lucrarea Mantuirii.

DUHUL SFANT purcede doar de la Tatal. Sfantul Atanasie spune:" Sfantul Duh este din Tatal, nu facut, nici plasmuit, nici nascut, ci purces" de la inceputuri. "Toate cate le au Tatal si Fiul, le are si Duhul Sfant" spune Apostolul Ioan, pentru ca orice lucrare savarsita de Dumnezeu in lume e savarsita de cele trei persoane Dumnezeiesti in aceasta ordine: porneste de la Tatal, prin Voia Lui, e infaptuita de Fiul si desavarsita de Sfantul Duh. Aici se arata insa doar partea pe care o are fiecare in lucrare, nu deosebirea de asezare si de rang in cadrul Sfintei Treimi.
Duhul Sfant a umplut de viata cele facute la inceput: "Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.."(Facerea1,2). Sfantul Ioan Spune :"Duhul este cel ce da viata".

Sfintii Parinti ne spun ca prin Iisus Hristos avem intrare la Tatal dar prin Sfantul Duh avem intrare la Iisus Hristos. Fiul este usa spre Tatal, dar Duhul Sfant e cheia care ne deschide aceasta usa. El ne deschide calea spre Hristos pentru ca ne descuie mintea, ne aduce cunoastere prin luminare dumnezeiasca. Tatal este casa, Iisus Hristos este usa, iar Sfantul Duh este cheia usii. De aceea spune Iisus "Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine".
Iisus este "Adevarul", dar Cel care ne povatuieste mintea noastra la tot Adevarul, umplandu-ne de Adevar, este Sfantul Duh, ne explica Sfantul Ioan Apostolul. Hristos este "Viata", dar cel ce sadeste in noi viata este Sfantul Duh. Deci Iisus Hristos zideste, iar Sfantul Duh desavarseste.
Sfantul Duh purcede de la Tatal, dar prin Fiul. Proorocii Vechiului Testament erau ajutati sa auda Cuvantul lui Dumnezeu (pe Fiul) prin Sfantul Duh. Duhul cobora Cuvantul in inima lor, ii facea sa-L auda, sa-L inteleaga.
Sf.Simion Noul Teolog, explica foarte frumos si pe intelesul nostru, lucrarea Sfantului Duh :"..De ce Sfantul Duh se numeste gura lui Dumnezeu si Fiul se numeste Cuvantul? Fiindca precum cuvantul nostru, care este in sufletul nostru se rosteste si se arata altora prin gura noastra si in alt chip e cu neputiinta sa-l rostim sau sa-l aratam, decat prin vorbirea gurii, la fel si Fiul lui Dumnezeu nu poate fi cunoscut sau auzit, daca nu Se descopera prin Prea Sfantul Duh." Astfel ca Duhul Sfant ne ofera capacitatea de a intelege cunoasterea pe care o primim - desavarseste lucrarea Domnului. Si lucrarea aceasta se numeste "harul dumnezeiesc".
Sfantul Duh iti ofera darurile divine, printre ele numarandu-se si clarvederea, clarcunoasterea, clarsimtirea, clarauditia. Sfantul Apostol Pavel spune .."avem felurite daruri, dupa harul ce ni s-a dat. Daca avem proorocie, sa proorocim dupa masura credintei….daca unul invata, sa se sarguiasca in invatatura…"

Toate fapturile vazute si nevazute create de Dumnezeu se supun Voii Lui. Indiferent ca ne rugam Maicii Domnului, Sfintilor Parinti, apostoli, ingerilor pazitori, arhanghelilor, toti se supun Voii lui Dumnezeu si nu o incalca. Si cand suntem ajutati in rugaciunile noastre catre ei, sa ne amintim sa multumim mai intai lui Dumnezeu si apoi celorlalte calauze divine, pentru ca prin Voia Sa se infaptuieste totul.

Ritmul casei şi programul zilnic Ce să facem seara?

Viaţa creştinului are un ritm aparte, care se raportează la Dumnezeu. Pe lângă hrană şi somn, ritmul acesta ţine cont şi de rugăciune, de viaţa sufletească, de mulţumirea şi recunoştinţa pentru fiecare zi din viaţă, cu lumina şi bucuriile ei, dar şi pentru lecţiile pe care le avem de învăţat din lucrurile dureroase. Mitropolitul Grigorie al Sankt Petersburgului ne oferă câteva sfaturi despre cum trebuie să plecăm la drum în fiecare zi pe care ne-o dăruieşte Dumnezeu:

Ce să facem dimineaţa?

1. Când te trezeşti, încearcă să îţi îndrepţi gândurile spre Dumnezeu.

2. Spune „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“ şi apoi rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“, în continuu.

3. Imediat după asta, sau în acelaşi timp, dă-te jos din pat. Lucrul acesta este neplăcut pentru trup, căci trupul, ca o slugă leneşă, doreşte să zacă, să doarmă, să se desfete şi să lenevească. Această împotrivire să fie prima ta jertfă adusă lui Dumnezeu.

4. Odată sculat din pat, spală-te imediat şi apoi îmbracă-te decent. Este necesar să ne îmbrăcăm imediat dimineaţa, chiar dacă nu se află nimeni în preajma noastră.

5. După ce te-ai spălat şi te-ai îmbrăcat, te duci în faţa sfintei icoane şi spui rugăciunea de dimineaţă.

6. Uneori ne putem ruga folosind ale cuvinte decât cele din rugăciunile date de Sfânta Biserică. În cazul acesta respectă cu grijă următoarele:

a. Mulţumeşte-i lui Dumnezeu că te-a păzit în noaptea ce a trecut şi îţi dă timp de pocăinţă şi îndreptare, căci fiecare zi este pentru noi una nouă, şi nu una meritată, căci nici o zi nu urmează automat după noapte. (Foarte mulţi oameni, după ce s-au culcat seara, nu s-au mai sculat în această viaţă, ci în cea viitoare.)
b. Mulţumeşte-i lui Dumnezeu că te-a creat, că te ţine în viaţă, că te-a răscumpărat, că te-a adus la credinţa cea adevărată şi în ea ţi-a dat şi continuă să îţi dea toate mijloacele pentru mântuire.
c. Mulţumeşte-i Domnului că în noaptea care a trecut a binevoit să-ţi întărească puterile trupului şi ţi-a dat posibilitatea să te îndeletniceşti iar cu problemele de folos vieţii. (Câţi oameni, din cauza infirmităţilor, nu sunt în stare să-şi câştige existenţa?)
d. Roagă-te ca Dumnezeu să-ţi ierte păcatele cu fapta, cu intenţia, cu dorinţa sau cu gândul.
e. Roagă-te să îţi dea voinţă puternică şi neschimbătoare, ca să-I aparţii cu totul numai Lui.

7. Ca să te păzeşti de păcat în cursul zilei încearcă să te gândeşti încă de dimineaţă la tot ce ţi s-ar putea întâmpla pe parcursul zilei. Încearcă să analizezi ce urmează să faci şi cu cine urmează să-ţi petreci timpul. Cu ce ocazii de a cădea în păcat te-ai putea întâlni? Încearcă imediat să te gândeşti cum ai putea cel mai uşor şi mai sigur să petreci toată ziua fără păcat, cum să eviţi anumite situaţii şi ispite sau, dacă nu poţi să le eviţi, cum să faci să nu te vatămi de ele.

8. Roagă-te lui Dumnezeu să-ţi întărească voinţa şi să-ţi dea putere. Cum putem să începem ceva fără binecuvântarea lui Dumnezeu? Fără ea, toată munca noastră este în zadar.

9. Trebuie să ne rugăm în acest fel încă de dimineaţă, luând hotărâri şi măsuri de protejare, căci nici un alt timp nu este atât de potrivit pentru rugăciune. Dimineaţa gândurile sunt mai puţin încordate, inima este mai curată.


 Seara, după ce ţi-ai terminat treburile zilei, nu te deda în nici un caz odihnei, indiferent cât de mult te-au obosit treburile de peste zi. Nu se cuvine ca un creştin să fie nerecunoscător. După terminarea treburilor, ridică-ţi mintea la Dumnezeu şi mulţumeşte-I pentru toate lucrurile bune pe care le-ai primit de la El în timpul zilei care acum se apropie de sfârşit, adică pentru că ai rămas în viaţă, pentru putere trupească şi sufletească, pentru sănătate, pentru hrană, pentru băutură, pentru toate gândurile mântuitoare, pentru dorinţele sfinte, pentru lumina pământească şi cerească, pentru ajutor şi apărare, pe scurt pentru tot lucrul bun.

După masa de seară, la fel ca dimineaţa, dă-i inimii gânduri duhovniceşti. De exemplu: m-am apropiat cu încă o zi de moarte. Ce ar fi dacă Dumnezeu m-ar chema la Dreapta Judecată în noaptea ce vine? Aş trece cu bine? Dimineaţa am avut intenţia să îmi petrec ziua în sfinţenie. Am reuşit?

După ce ţi-ai pus aceste întrebări:
a) Roagă-te Duhului Sfânt ca să-ţi lumineze mintea şi să te ajute să-ţi aminteşti cu precizie cum ai petrecut ziua care acum se termină. Te-ai expus păcatului sau intenţia de a evita păcatul a slăbit? Cum te-ai purtat când ai fost tratat nepoliticos, când nu ţi s-a dat ascultare, când alţii au râs de tine etc.?
b) Analizează cum ai încercat sau n-ai încercat să-ţi ţii promisiunea pe care ai făcut-o dimineaţă să eviţi păcatul. Ce anume te atrăgea în păcat sau chiar a reuşit să te atragă în el? Ce metodă ai folosit împotriva mrejelor păcatului sau împotriva obstacolelor de a împlini voia lui Dumnezeu şi de ce a dat greş acea metodă?
c) Roagă-te ca Duhul Sfânt să te ajute să îţi aminteşti ce nu ai reuşit să faci şi de ce.
Creşterea noastră duhovnicească depinde exact de acest fel de cercetare conştiincioasă asupra noastră. Prin aducerea în minte a celor făcute în ziua ce a trecut, ţine-te aproape de aceste idei călăuzitoare: tot ce afli bun în tine să nu-l consideri al tău, ci al lui Dumnezeu, „căci tot lucrul bun şi tot darul desăvârşit de sus este“ (Iacov 1, 17), şi mulţumeşte din tot sufletul tău lui Dumnezeu pentru acest lucru.
Tot lucrul nesăbuit pe care îl găseşti în tine să ţi-l atribui ţie, slăbiciuni şi obiceiuri prosteşti. Căieşte-te grabnic, roagă-L pe Dumnezeu să te ierte şi din nou ia hotărârea să nu mai păcătuieşti, mai ales să nu mai faci aceleaşi păcate, să nu uiţi de Dumnezeu şi să acţionezi cu prudenţă întotdeauna şi pretutindeni.

Ce să facem înainte de a merge la culcare?

Când simţi că se apropie somnul, îndreaptă către Dumnezeu rugăciunile de seară, fie pe cele rânduite de Biserică, fie cu propriile cuvinte. Dar asigură-te că rugăciunile tale sunt sfinte şi complete:

a. Întâi, mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui faţă de tine şi faţă de toată lumea, pentru Întruparea Fiului Său, pentru patimile şi moarte Sa, pentru credinţă, pentru sfintele Taine, pentru toată îndrumarea din interior şi din afară, naturală şi supranaturală.

b. Roagă-te ca Dumnezeu să-ţi ierte toate păcatele făcute în această zi şi în trecut, după cum şi tu îi ierţi pe cei ce ţi-au greşit. Roagă-te mai ales să nu te lase să mori în păcate.

c. Roagă-te ca să binevoiască să-ţi păzească locuinţa de duşmanul nostru şi de cursele lui viclene – visele care sunt vătămătoare atât pentru suflet cât şi pentru trup – şi să-ţi trimită pe îngerul păzitor care întotdeauna se roagă pentru tine, te povăţuieşte şi te apără sufleteşte şi trupeşte de rău.

d. Roagă-te ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi cei apropiaţi inimii tale: părinţi, fraţi, surori, întreaga familie, rude, cunoştinţe, binefăcători, prieteni, duşmani şi, de asemenea, pe mai-marii tăi atât cei duhovniceşti cât şi cei din lume.

e. Roagă-te ca Dumnezeu să-i ajute pe săraci, pe năpăstuiţi, pe cei în necazuri şi în dureri, pe cei ce călătoresc, pe cei bolnavi, pe toţi cei nedreptăţiţi, să-i aline pe nefericiţi, să dea adăpost orfanilor, să-i întărească pe muribunzi, să dea odihnă celor adormiţi, să binecuvânteze pe copii, să călăuzească pe tineri spre fapte bune, să întărească pe vârstnici în viaţă sfântă, să-i aducă pe păcătoşi la pocăinţă, să stârpească întunericul în care trăiesc păgânii, ereticii, schismaticii, să-i lumineze cu lumina cunoştinţei Sale şi să-i îndrume pe calea mântuirii şi să-i mântuiască pe ei.
În încheiere, încredinţează-te în mâinile lui Dumnezeu ca şi cum aceasta ar fi ultima noapte din viaţa ta şi dimineaţa ar trebui să te prezinţi la scaunul de Judecată al lui Hristos.

Consemnare din Mitropolitul Grigorie al Sankt Petersburgului - O zi de viaţă sfântă

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 50 - martie 2011

Rugăciuni pentru sporul casei

 Rugăciuni pentru sporul casei

Există şi rugăciuni pentru sporul casei care se pot face de către cei care sunt în necazuri şi în lipsuri.

- Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon se poate citi luni, marţi, miercuri şi vineri.
- Paraclisul Maicii Domnului, în fiecare seară.

Este bine să se postească miercurea şi vinerea, şi dimineaţa să se ia anafură şi aghiasmă. Pentru sporul casei este recomandat să se ducă la biserică în fiecare sâmbătă câte o pâine şi o lumânare, la slujba vecerniei de după-amiază.

- Acatistul Sfântului Mucenic Mina, se va citi dimineaţa şi seara pentru izbăvirea de necaz şi de pagubă, timp de 40 de zile. Se poate citi şi Psaltirea de 3 ori în aceste 40 de zile, numai cu binecuvântarea părintelui duhovnic.
- Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului se citeşte zilnic, pentru ferirea de rele.

Suntem încredinţaţi că Dumnezeu se îngrijeşte de noi în toată vremea. Dar dacă vrem să cunoaştem adevărata valoare a bogăţiei, a bunurilor pământeşti, trebuie să le privim ca de pe patul de moarte. Atunci vom vedea că la fel de goi cum am ieşit din pântecele maicilor noastre, tot aşa ne întoarcem în pământul din care am fost zidiţi.

Nu bogaţii vor fi osândiţi, ci cei care slujesc bogăţiei. Bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea – spunea Hristos ucenicilor Săi, pe principiul “cine are două haine, să dea una şi celui care nu are”. Dumnezeu nu dă mai mult decât ne trebuie. Şi dacă totuşi banii se înmulţesc, înseamnă că din prisosul acesta eşti chemat să împarţi şi celor care nu au. Aşa lucrează iconomia divină.

“Săracilor, ce vă lipseşte dacă Îl aveţi pe Dumnezeu? Bogaţilor, ce aveţi dacă vă lipseşte Dumnezeu?”

În cele trecătoare, nu poţi deveni bogat decât sărăcind pe altul. În cele duhovniceşti însă, nu poţi deveni bogat decât îmbogăţind pe altul. Cauţi bogăţia? Fă-ţi-L prieten pe Dumnezeu şi vei fi cel mai bogat, spunea cu înţelepciune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Rugăciune pentru sporul casei, din Psalmii Vecerniei:

,,Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină. Cel ce întinzi cerul ca un cort. Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui. Cel ce pui norii suirea Ta, Cel ce umbli peste aripile vânturilor.
Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape, adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerulul vor locui, din mijlocul stâncilor vor da glas.
Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor, ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului, ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.
Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor.
Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii, puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă, acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă, balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna. Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi. Dar întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura. Lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură. Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dunmezeului meu cât voi fi.
Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul."
(Psalmul 103)

Doamne fii cu mine, Doamne ajută-mă, ocroteşte-mă că Tu ştii nevoile mele şi ale familie mele. Doamne ajută-ne să fim mai buni şi mai iubitori. AMIN

Rugăciune pentru sporul casei:

 

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, care întru cele înalte locuieşti şi spre cele smerite priveşti, binecuvântează casa noastră şi cu puterea Ta, întăreşte-ne pe noi, robii Tăi (numele), cei ce locuim în ea.

Bine este, Doamne, ca şi casa noastră să ne fie ca o doua biserică, în care noi ne închinăm înaintea Sfintelor Icoane şi ne rugăm Ţie. Binecuvântează, Doamne, găspodăria noastră şi înmulţeşte în ea toate bunătăţile, ca să uităm de grijile şi nevoile pământeşti şi să putem lucra mai cu osâdrie pentru dobândirea vieţii cele veşnice şi pentru a ajunge în locaşurile Tale cele Sfinte.

Îndepărtează de la noi toate cursele vrăjmaşului celui pierzător de suflete, trimite pe îngerul Tău cel milostiv, ca să ne păzească şi să ne ferească de toată răutatea şi să ne povăţuiască spre lucrarea tuturos faptelor celor bune şi spre împlinirea Sfintelor porunci.

Că Ție Ți se cuvine a ne milui şi a ne mântui, Dumnezeul nostru;

Și Ţie Slavă Inălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

ȘTII CE TE DEFINEȘTE CA FIINȚĂ?

 "CINE EȘTI?

Nu ești numele tău, culoarea ochilor sau pielea ta. Nu esti școala pe care ai absolvit-o, sau o diplomă universitară, sau poziția pe care o deții unde lucrezi. Nu ești mașina pe care o conduci și nici casa în care locuiești. Nu ești călătoriile , ceea ce cumperi, sau banii. Nu ești „imaginea sau statutul”. Nu ești cu cine te-ai căsătorit și nici „standardele sociale” pe care le urmezi. Nimic din asta nu te face mai bun decât oricine, pentru că nimic din asta nu vorbește despre cine ești TU cu adevărat.

ȘTII CE TE DEFINEȘTE CA FIINȚĂ?

Ești BUNĂTATEA pe care o exprimi în vorbire, IERTAREA pe care o acorzi atunci când ești jignit și EMPATIA sinceră pe care o ai înaintea oricui îți trece calea.

Ești GENEROZITATEA pe care o împărtășești, ești TOLERANȚA față de cineva care te deranjează și SMERENIA de a nu face pe nimeni să se simtă mai puțin decât tine.

Ești INTEGRITATEA prin faptul că nu discriminezi după gusturile, obiceiurile sau poziția ta, ești GENTILEȚEA pe care o ai, tu ești BUNĂTATEA pe care o arăți aproapelui tău.

Ești INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ pe care o proiectezi atunci când gândești înainte de a vorbi, pentru a nu face rău.

Ești ZÂMBETUL pe care îl dai străinului care trece pe lângă tine ,sau LOIALITAEA pe care o împărtășești cu o altă ființă umană.

Tu ești MATURITATEA și CONGRUENȚA în ceea ce gândești, spui și ce faci.

Tu ești SINCERITATEA când te uiți în ochii celuilat și spui că te iubesc, nu din inerție, ci cunoașterea a tot ceea ce înseamnă iubirea.

Tu ești CETATEA pe care ai construit-o, BLÂNDEȚEA pe care o dăruiești, modul în care percepi pe deplin viața.

Ești FERICIREA pe care o radiezi după o durere, pentru că ai învățat că durerea este opțională atunci când decizi să înveți din ea.

Ești IUBIRE DIVINĂ, CONȘTIINȚĂ, VOINȚĂ și LUMINĂ!!!

Ești TOT UNIVERSUL și TOT UNIVERSUL ESTE ÎN TINE!!!""Dragostea poate avea trei
                        dimensiuni:
• Una este DEPENDENȚA, în care trăiesc majoritatea oamenilor.
Femeia depinde de bărbat, bărbatul depinde de femeie: se exploatează și se domină reciproc, se posedă și îl reduc pe celălalt la a fi doar o marfă.
Asta se întâmplă în lume în 99% din cazuri, de aceea iubirea, care ar trebui să deschidă porțile raiului, deschide porțile iadului.

• Alta este INDEPENDENȚA, asta se întâmplă din când în când.
Dar chiar și această posibilitate aduce nefericire, pentru că aici conflictul este aproape constant.
Nu este posibil nici un acord: ambii sunt absolut independenți și niciunul nu este pregătit să facă compromisuri.
Se oferă libertate celuilalt, dar asta seamănă mai mult cu indiferența decât cu libertatea.
Amândoi trăiesc în spațiile proprii și relația lor pare superficială; ambilor le este frică să pătrundă în profunzimea celuilalt, pentru că amândoi sunt mai atașați de libertatea lor decât de iubire.

• A treia posibilitate este INTERDEPENDENȚA.
Se întâmplă între doi oameni care nu sunt nici dependenți, nici independenți, dar în sincronizare profundă unul cu celălalt, de parcă ar respira unul pentru celălalt, un suflet în două trupuri: de fiecare dată când se întâmplă, este cu adevărat iubire.
Celelalte două sunt doar acorduri sociale, psihologice sau biologice... doar acorduri.
În al treilea caz, iubirea are ceva spiritual.
Se întâmplă foarte rar, dar de fiecare dată când se întâmplă o parte din rai coboară pe pământ."

  Osho

Atunci când un om nu este cu Dumnezeu

  “…Şi de câte ori te afli în Biserică, iată că te afli deja în rai. Dacă oamenii te necăjesc cu răutăţile lor, află-ţi scăparea în Biserică, îngenunchează dinaintea lui Dumnezeu, iar El te va lua sub aripa Sa protectoare, atotputernică şi blândă. Chiar dacă s-ar năpusti asupra ta lighioane de demoni, fugi în Biserică – printre îngeri, fiindcă Biserica este pururea plină de îngeri, iar îngerii lui Dumnezeu te vor apăra de toţi demonii acestei lumi şi nimic nu te va putea vătăma…
Atunci când un om nu este cu Dumnezeu, el este întotdeauna o jucărie a diavolului, iar diavolul se joacă cu el: într-o clipă el îi umple sufletul cu gânduri necurate, într-altă clipă el îi aprinde limba de blesteme, altă dată îl face să defăimeze, să calomnieze, să fure, să desfrâneze sau îl îndeamnă spre orice altă faptă rea. Şi continuă în acest chip până când omul îşi aminteşte de Dumnezeu, îşi află scăparea în Biserica lui Dumnezeu şi se închină dinaintea lui Dumnezeu. Atunci el se află cu totul în cer ..”(Sfântul Justin Popovici)

Icoana Maicii Domnului din Miroj ("Mirojskaya")

• • 

    Icoana Maicii Domnului din Miroj („Mirojskaya”)

    Icoana Maicii Domnului din Miroj („Mirojskaya”)

Icoana Maicii Domnului din Miroj este de tip „Oranta” („Rugătoarea”). Fecioara Maria este zugrăvită cu mâinile desfăcute, întinse spre cer, iar Pruncul Iisus este zugrăvit într-un cerc, peste pântecele ei.

Icoana Maicii Domnului din Miroj („Mirojskaya”) este prăznuită pe 24 septembrie.

Această icoană a apărut în Mănăstirea Miroj în anul 1198. Dar mai târziu, în timpul domniei țarului Ivan cel Groaznic, o veche însemnare spune că din ochii Maicii Domnului curgeau lacrimi în vremea când orașul Pskov era stăpânit de o ciumă puternică. Multe binecuvântări și mulți oameni au fost vindecați înaintea Icoanei Maicii Domnului din Miroj.

Icoana Maicii Domnului din Miroj este de tip „Oranta” („Rugătoarea”). Fecioara Maria este zugrăvită cu mâinile desfăcute, întinse spre cer, iar Pruncul Iisus este zugrăvit într-un cerc, peste pântecele ei (asemănător cu icoana Maicii Domnului „a Semnului”). Pe fiecare parte a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu sunt reprezentați sfinții de la Pskov: în partea dreaptă, Sfântul Timotei din Pskov (prințul Dovmont), cinstit pe 20 mai, iar în partea stângă, soția sa, Sfânta Monahie Marta, cunoscută cu numele de mirean ca Maria Dimitrievna († 8 noiembrie 1300).

Țarul Ivan Vasilievici a luat icoana făcătoare de minuni de la Pskov, dar la mănăstire a rămas o copie fidelă a icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Miroj.

La data de 24 septembrie 1567, de sărbătoarea Sfântului Avraam de la Miroj, a avut loc o minune înaintea vechii icoane a Maicii Domnului.

Prăznuirea Icoanei Maicii Domnului „a Semnului” din Miroj a fost instituită în același an cu binecuvântarea Arhiepiscopului Pimen de Novgorod și Pskov. În anul 1666 a fost alcătuită și publicată o slujbă specială pentru această icoană. Această slujbă a fost adăugată și în Mineiul pe luna septembrie.

Icoana Maicii Domnului "din pomul de mirt" - "Myrtidiotissa"

 Icoana Maicii Domnului „din pomul de mirt” (Myrtidiotissa) este prăznuită pe 24 septembrie.

Icoana Maicii Domnului „din pomul de mirt” se află în biserica Mănăstirii Myrtides, de pe insula greacă Kythera. Această icoană și-a primit numele de la faptul că a fost găsită într-un pom de mirt, în secolul al XIV-lea.

În vremea aceea, un păstor se afla cu turma într-o vale pustie, care era plină cu tufe de mirt. Pe 24 septembrie, la 40 de zile după Adormirea Maicii Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat și i-a spus să caute icoana sa, care a fost adusă în acel loc cu mulți ani înainte.

Păstorul a căzut la pământ, rugându-se Maicii Domnului. Când s-a ridicat și s-a întors, el a văzut icoana Maicii Domnului printre ramurile unui pom de mirt. Plângând de bucurie, a dus icoana acasă și a povestit familiei și prietenilor cum a descoperit-o.

A doua zi de dimineață, când s-a trezit, păstorul a constatat că icoana lipsește și s-a gândit că probabil cineva a furat-o în timpul nopții. Cu inima grea, el a plecat din nou cu oile pe valea unde a găsit icoana. Spre uimirea lui, a văzut icoana din nou în ramurile pomului de mirt. Slăvind pe Dumnezeu, omul a luat încă o dată icoana cu el. În dimineața următoare, icoana dispăruse la fel ca mai înainte. A treia oară când s-a întâmplat acest lucru, păstorul și-a dat seama că Maica Domnului vrea ca icoana ei să rămână în locul în care a apărut pentru prima dată.

Păstorul a construit o mică biserică din lemn pe locul mirtului, pentru a găzdui icoana, care a fost numită „din pomul de mirt”, după locul în care a fost descoperită. Ulterior, s-a zidit o biserică mai mare pe locul primei biserici. Icoana Maicii Domnului „din pomul de mirt” a devenit ocrotitoarea insulei și au avut loc multe minuni.

La sfârșitul secolului al XVI-lea, Teodor Koumprianos, descendent al păstorului care a găsit icoana, trăia în satul Kousoumari. El era paralizat și avea credința nezdruncinată că Maica Domnului o să-l vindece. În fiecare an, pe 24 septembrie, el ruga un membru al familiei să meargă la biserica Mănăstirii Myrtides pentru a se ruga și a aprinde lumânări pentru el. Într-un an, el i-a rugat pe cei din familie să-l ducă pe 24 septembrie să se închine personal înaintea icoanei Maicii Domnului „din pomul de mirt”. În timpul privegherii, s-a auzit un zgomot puternic venind dinspre mare. Crezând că vin pirații, toți credincioșii au fugit, uitând să-l ia și pe Teodor. Neputându-se deplasa, el a rămas singur înaintea icoanei, rugându-se. Dintr-odată, el a auzit o voce din icoană, care i-a zis să se ridice și să fugă.

Teodor s-a ridicat și a ieșit din biserică, reușind să alerge după rudele sale, care s-au bucurat văzând această minune. Mai apoi și-au dat seama că nu a existat nici un atac al piraților, iar zgomotul a fost privit ca un semn dumnezeiesc, astfel încât paraliticul să poată rămâne înaintea icoanei singur.

Din acel moment, familia Koumprianos a sărbătorit ziua de prăznuire a icoanei Maicii Domnului „din pomul de mirt” aducându-i cinstea cuvenită, deoarece Teodor a fost vindecat în acea zi. Printre multele minuni atribuite icoanei Maicii Domnului se numără și stoparea unei epidemii de ciumă, vindecarea unei femei din Alexandria, salvarea unor oameni de la moarte, și alte minuni mai mari.

Pelerinii vin și cinstesc icoana Maicii Domnului „din pomul de mirt” („Myrtidiotissa) de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august) și în ziua descoperirii sale (24 septembrie).

Sfântul Siluan Athonitul, omul dragostei de Dumnezeu

Un sfânt de la care învățăm că adevărata viaţa nu poate fi trăită decât în Dumnezeu:

„Dacă Domnul este al nostru, toate sunt ale noastre. Iată cât suntem de bogaţi. Mare şi necuprins e Domnul nostru, dar pentru noi El S-a micşorat ca să-L cunoaştem şi să-L iubim, ca din iubi­rea lui Dumnezeu să uităm pământul, să trăim în ceruri şi să vedem slava Domnului.”

Alături de cuvântul pe care Dumnezeu i l-a descoperit: „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!”, putem primi şi acest cuvânt al Sfântului Siluan drept reper pentru viețile noastre: „Cu cât mai mare este iubirea, cu atât mai mari sunt suferinţele sufletului; cu cât mai deplină este iubirea, cu atât mai deplină este cunoştinţa; cu cât mai fierbinte este iubirea, cu atât mai fierbinte este rugăciunea; cu cât mai desăvârşită este iubirea, cu atât mai sfântă este viaţa.”
„Iată o cale scurtă și ușoară spre mântuire: fii ascultător, înfrânat, nu osândi, păzește-ți mintea și inima de gândurile cele rele și gândește că toți oamenii sunt buni și Domnul îi iubește. Pentru acest gând smerit, harul Duhului Sfânt va via întru tine și vei zice: «Milostiv este Domnul!»” (Sf. Siluan Athonitul).
Toate virtuțile despre care vorbește aici Sfântul Siluan Athonitul au la temelie o singură lucrare ascetică deosebit de importantă: gândul smerit.
Cine are gânduri smerite învață să asculte, nu să dea directive.
Învață să fie înfrânat, păzindu-se de orice lăcomie, desfrânare și risipire.
Învață să se ferească de gândurile rele, învingându-le prin cugetarea la Dumnezeu și rugăciunea pentru aproapele.
Dar gândirea smerită va fi osândită de toți cei care au gânduri pline de mândrie.
Va fi desconsiderată. Va fi ignorată.
Însă mai bine să fii smerit și desconsiderat decât mândru și apreciat.
Așa a fost și Sfântul Siluan Athonitul.
Și de aceea acum sufletul său se bucură împreună cu îngerii în ceruri de dragostea nesfârșită a lui Dumnezeu...

Deja mintea ta s-a liniștit, nivelul de cortizol din sânge a scăzut, sistemul nervos se liniștește, iar corpul tău începe sa se relaxeze.

 Adesea senzația de epuizare și gol interior sunt semn că trăim de mult prea mult timp în exteriorul nostru, cu atenția în afara noastră, într-o stare de hipervigilență, care epuizează sistemul nervos și corpul, și ne golește de energie.

Ultima mea specializare internațională - TRE (Eliberarea Traumelor și emoțiilor stresoare din corp), vine să explice încă o dată ceea ce psihosomatica, dar și practicile de feminitate m-au învățat de-a lungul timpului: acolo unde îți e atenția, acolo îți e energia! Dacă atenția ta este îndreptată spre frici și spre potențialele pericole din exterior (reale sau imaginare), de tipul critici, situații conflictuale, situații de abandon, incapacitatea de a spune nu, "not good enough", "not smart enough", "not beautiful enough" ("insuficient de bună, frumoasa, deșteaptă") etc, etc...acolo ți se va scurge și energia. Iar corpul tău va încremeni într-o stare de hipervigilență, și nu va avea șansa să se relaxeze și să se mai regenereze. Iar de aici probleme, o sumedenie!... Ca atunci când ai uita piciorul apăsat pe pedala de accelerație la mașină...

🌀Ce e de făcut?
Revino cu blândețe in interiorul tău. Relaxează-ți umerii, așează o palmă pe pântece și o palmă pe inimă, închide ochii și respiră. Măcar 10-15 respirații prelungi, cu atenția la aerul care îți intră pe nări și te oxigenează și la pântecele care urcă și coboară. :)
.....Deja mintea ta s-a liniștit, nivelul de cortizol din sânge a scăzut, sistemul nervos se liniștește, iar corpul tău începe sa se relaxeze.

🍁Și apoi mai respiră adânc de câteva ori și amintește-ți de roadele pe care le culegi azi de Echinocțiul de toamnă. Pentru ce ești recunoscătoare? Ce roade au apărut din primăvară și până acum?
Notează-ți și celebrează-le! Celebrează-te pe tine și celebrează Viața! 🌞

Echinocțiu plin de bucurie și roade îmbelșugate! "

Părinții mei pupau mâna bunicilor mei, adică părinților lor.

 

Marcel Iureș:
„Părinții mei pupau mâna bunicilor mei, adică părinților lor. Așa am apucat, așa am făcut și eu o vreme și a trebuit să treacă vreo 11 ani, cam 12 ani să vorbesc fără să mi se dea voie, să nu mai pup mâna mamei și-a tatălui. Cam de-acolo am pornit, ăla a fost nivelul și m-am tutuit cu mama și cu tata târziu de tot.
Să fiu respectuos față de toți oamenii pe care-i întâlneam. Dacă m-apucau de vorbă răspundeam. La olteni, pe vremea aia te verifica. Și-atuncea trebuia să spun al cui sunt, cum mă cheamă, unde mă duc, ce, cât, acolo…. Da. Trebuia să te ții de cuvânt, să vii când ai spus, să nu faci de râs familia, neamul, locul în care trăiai…
Cred că acestui datorez baza, nu mai ia vântul așa ușor. La mine, modelele - modelele, să le zicem așa - s-au dezvoltat cumva prin… printr-un fel de contradicție cu asprimea-n care-am fost cumva crescut..”
***
Da, despre asta este vorba, de acolo pleacă totul!
Mama le-a pupat dreapta părinților ei până au închis ochii, iar Carmen îi spune „Sărut mâna!” tatălui ei și acum. Eu le-am vorbit părinților cu „mata”, deh, olteni, până m-am făcut de liceu. Ca o paranteză, după ce ne-am cunoscut și am început să ieșim împreuna, eu cu Carmen ne-am vorbi cu „dumneavoastră” mai bine două luni. Ea era „domnișoara doctor”, eu eram „domnule Curea”.
Revenind, de pe la 3-4 ani am învățat să salut primul, cu gals tare și răspicat, de la câțiva metri, iar din clasa a IX-a de liceu le spuneam colegelor „Sărut mâna!”, la o cofetărie le țineam scaunul, așteptam să se așeze, după care stăteam și eu, le țineam haina, coboram primul din tramvai și le țineam mâna când coborau și ele.
Sigur, eram un golan de vise rele, dar știam ce este ăla respectul și valoarea lui între oameni.
Lipsa de politețe ajunsă la urechile părinților mei se sancționa simplu, fie o lingură de lemn în cap, de la mama, fie una peste ceafă, de la tata. În cazuri grave, lingura se rupea, iar palma era înlocuită de diagonală.

Totul, contrar normelor UE și evident cu mari traume drept consecință, pentru care mă tratez și astăzi la mai mulți psihologi, câte unul pentru fiecare zi a săptămânii.

Un partener de cuplu inteligent este cel care nu te face pe tine în mod voit să te simţi sub nivelul lui, ci te ajută şi stimulează să ajungi la nivelul lui, prin munca, implicarea şi efortul lui în tot ceea ce faceţi împreună.

 

Există un mit conform căruia bărbaților nu le plac femeile inteligente. De ce este un mit? Pentru că, dacă tot ne plac generalizările, ar trebui punctat următorul aspect: bărbaților nu le plac femeile care fac pe inteligentele și îi fac pe ei să se simtă marginalizați, umiliţi, alungați din relație. Da, unui bărbat abuziv, o femeie inteligentă i se va părea o mare problemă; o va prefera pe una mai puțin intuitivă, tenace sau profundă, pentru ca abuzul să poată fi exercitat fără ca victima să obiecteze. Însă, dacă nu vorbim de cazurile care implică abuz, unui bărbat îi place compania unei femei inteligente, cu care poate comunica, trăi și construi ceva în viață.

Ce înseamnă, mai exact, pentru un bărbat, o femeie inteligentă? O femeie care are o viziune de viață, valori personale, puterea de a lucra cu neputințele ei și capacitatea de a fi sinceră cu partenerul ei. Ce nu înseamnă, pentru un bărbat, o femeie inteligentă? O femeie care îl pune la punct, îl critică mereu, îl face să se simtă mai prejos decât este ea și îl pedepsește pentru tot ceea ce ea nu este capabilă să facă în relație. Nivelul de inteligență al partenerului de cuplu îl alegem nu în funcție de cine este celălalt, ci în funcție de cine suntem noi: alegem întotdeauna să intrăm, respectiv să rămânem, în relații care reprezintă etapa de evoluție emoțională și mentală în care ne aflăm.

O femeie inteligentă emoțional va ști de la bun început cum să comunice cu partenerul ei, fără să îl facă să se simtă mai prejos de ea, indiferent de realizările, împlinirile și calitățile ei. Da, o femeie inteligentă nu va putea vindeca un orgoliu masculin fragil, care se simte amenințat de energia feminină aflată în deplin proces creativ. Dar, mitul conform căruia bărbații vor doar femei naive sau lipsite de viziune se aplică doar în cazul bărbaților care sunt într-o stare de durere emoțională accentuată, nu au cunoaștere de sine și nu vor o parteneră de drum cu care să construiască ceva. În clipa în care un bărbat place cu adevărat o femeie, dincolo de aspectul fizic sau plăcerea de moment, va căuta inteligență emoțională, conexiune, compatibilitate, în acea femeie. Își va dori să construiască împreună cu ea un spațiu emoțional în care amândoi pot crește, pot face un schimb benefic de emoție și energie și își pot întemeia o familie. Un bărbat matur emoțional va căuta, dincolo de atracție fizică, o femeie care poate să îl susţină, să creadă în el, să aducă stabilitate şi bucurie vieții lui.
 O femeie care ştie cine este, care are o viață construită de ea, care are empatie, compasiune şi blândețe va fi atrăgătoare fără vreun efort special, pentru că acel bărbat se poate vedea trăind cu ea, construind ceea ce el de unul singur nu ar putea face. Un bărbat va avea mult mai mult interes față de o femeie care are simţul umorului, este spontană, este implicată în activități care aduc împlinire pentru ea şi ceilalţi, decât de o femeie pasivă, dezinteresată de tot, care poate este frumoasă fizic, dar nu are în interiorul ei nicio trăire, emoție, stare, ci doar aşteaptă să fie aleasă de un bărbat care să o valideze constant pentru atributele ei fizice.
Multe femei care au fost dezamăgite de foste relații toxice îi pedepsesc pe actualii parteneri, aceştia devin frustrați, relaţia este distrusă, deşi, sunt sentimente de ambele părţi. Un partener de cuplu inteligent este cel care nu te face pe tine în mod voit să te simţi sub nivelul lui, ci te ajută şi stimulează să ajungi la nivelul lui, prin munca, implicarea şi efortul lui în tot ceea ce faceţi împreună.

 Când trădarea e o binecuvântare!

Binecuvântate sunt vremurile în care ai fost trădat, este voința vieții care îți eliberează calea.  

Dușmanii ascunși pot fi mai aproape decât crezi.  Un partener, un membru al familiei, un coleg de muncă, o figură de autoritate, un partener, un prieten etc...

Cine sunt cei care trădează, resping, umilesc sau disprețuiesc? Sunt doar oameni plini de frici.

 Oamenii care au noblețe în suflet au nevoie să învețe să aleagă cui își oferă dragostea.  Dragostea nu trebuie distribuită fără criterii.  Dragostea fie este însoțită de înțelepciune, fie se poate întoarce împotriva ta sub forma durerii.  

De ce ?  

Pentru că mulți oameni nu sunt pregătiți să fie iubiți, ei percep dragostea ca pe o amenințare, ca pe o preluare a puterii, sunt îngroziți să se simtă vulnerabili.  Și cum reacționează? Răspund cu răutate.

 Celor care nu sunt pregătiți să primească iubirea voastră, nu le-o dați.  Oferă-le respect pentru procesului lor și pleacă. 

 Pentru că dacă rămâi, și dăruiești iubire, o dată, și încă odată, în schimb vei primi dispreț și umilire.

Ce vei simți?  Că dragostea pe care o porți în inimă nu este suficientă.  Și realitatea este că dragostea pe care o porți este prea mare pentru a o pune într-o inimă închisă, unde nu se potrivește pentru că este plină de frică.

 E important să observăm două aspecte:  cine își respectă mama își deschide inima și cine își respectă tatăl alege bine cu cine să o împartă. 

 Vă dau un decret puternic: 

„Inima mea este deschisă și aleg cu înțelepciune cui i-o  dăruiesc.  Mă iubesc, iubesc, mă las iubită, și dăruiesc iubire acelei inimii care vibrează la unison cu inima mea. Așa este s-a împlinit !"

Atenție si iarăși multă atenție la ce scrie mai jos:

 

⌛️🔔 ▪️︎Atenție si iarăși multă atenție la ce scrie mai jos:

 În ultimul timp, la toate  exorcismele pe care le-am făcut în  mod neîncetat, diavolul striga: O să vă fac roboți,o să vă fac roboți! 

Și eu mă întrebam(Pr. Elpidie): 

Cum o să ne facă roboți? Iar diavolul spunea: Vă vom face roboți cu ce vă hrănesc, cu ceea ce beți, cu ceea ce respirați! Vă voi face 

roboți prin intermediul mâncării 

care va ieșii din fabrici!

■ Vor introduce în acestea nanoparticule şi va fi o tehnologie așa de înaltă care se aseamănă cu cărămizile. Dacă nu ai cărămizi, poți să construiești o casă? Nu 

poți! Dacă nu ai cărămizi, ai nevoie de tehnicieni!

   Prin intermediul acestor NANOPARTICULE care sunt MICROROBOȚI vor putea 

să lucreze împreună, să se armonizeze împreună și să creeze prin intermediul 5G.

Toți avem telefon mobil. Sunăm pe prietenul nostru, telefonul va lua înștiințare și va comunica cu nanoparticulele dinlăuntrul 

nostru prin intermediul Bluetooth cum să creeze înlăuntrul nostru microorganisme care vor în- cerca să lucreze înlăuntru nostru, 

dar nu este încă ceasul acum.

■ Noi prin intermediul rugăciunii să ne lepădam de aceste lucruri! În CLIPA ÎN CARE NE RUGĂM aceste lucruri NU POT SĂ FUNCȚIONEZE înlăuntrul nostru. În clipa în care facem semnul sfintei cruci peste 

ce mâncăm, nu pot să lucreze înlăuntrul nostru. 

    În clipa în care bem agheasmă, nu pot să lucreze! 

    Înțelegeți? În clipa în care faceți Sfântul 

Maslu, aceste nanoparticule nu pot să se reasambleze. Cea mai mare putere a voastră va fi rugă- ciunea, de aceea satana reușește să înainteze pentru că oamenii nu se 

roagă. De aceea, mamelor, în fiecare zi să faceți Paraclisul Maicii Domnului, să spuneți rugăciu- nea Tatăl nostru în fiecare zi! Să 

strângeți și să puneți copilașii înșiși să spună înainte de culcare Tatăl nostru ca să nu lucreze toate aceste lucruri înlăuntrul nostru, înțelegeți?

Parintele Elpidieb✨