Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos

 

Apărătorule cel mai mare și Doamne, Biruitorul iadului, izbăvindu-ne de moartea cea veșnică, cele de laudă aducem Ție noi, robii Tăi și zidirea Ta. Ci, ca Unul ce ai îndurări nenumărate, de toate nevoile ne izbăvește pe noi, care-Ți cântăm: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne!

Icos 1:

Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea și limba, spre lauda preacu­ratului Tău nume, precum ai deschis auzul și limba celui surd și gângav de demult, ca să grăiesc și eu acestea:
Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse preaputernice, izbăvirea strămoșilor;
Iisuse preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse preaiubite, plinirea prorocilor;
Iisuse preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse preamilostive, dulceața preoților;
Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse preadulce, bucuria cuvioșilor;
Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curați cu fecioria;
Iisuse cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoșilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 2:

Văzând, Doamne, pe văduva care plângea foarte și, precum atunci, milostivindu-Te, ai înviat pe fiul ei pe care îl ducea să-l îngroape, așa înviază și sufletul meu cel omorât cu păcatele, Iubitorule de oameni, și Te milostivește spre mine, care-ți cânt: Aliluia!

Icos 2:

Înțelesul cel greu de pătruns, căutând Filip să-l înțeleagă, grăia: Doamne, arată nouă pe Tatăl. Iar Tu ai zis către dânsul: Atâta vreme ai fost cu Mine și n-ai cunoscut că Tatăl este întru Mine și Eu întru Tatăl? De aceea, Ție, Celui ce ești necuprins, cu frică Îți grăim:
Iisuse, Dumnezeule cel mai înainte de veci;
Iisuse, Împăratul cel preaputernic;
Iisuse, Stăpânul cel îndelung-răbdător;
Iisuse, Mântuitorul cel preamilostiv;
Iisuse, Păzitorul meu cel preabun;
Iisuse, curățește păcatele mele;
Iisuse, ridică fărădelegile mele;
Iisuse, iartă nedreptățile mele;
Iisuse, Nădejdea mea, nu mă lăsa pe mine;
Iisuse, Ajutorul meu, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, nu mă pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 3:

Iisuse, Care ai îmbrăcat cu putere de sus pe apostolii Tăi, care ședeau în Ierusalim, îmbracă-mă și pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu căldura Duhului Tău celui Sfânt, și-mi dă să-Ți cânt cu dragoste: Aliluia!

Icos 3:

Iisuse, Cel ce ai mulțime de îndurări, Care ai chemat pe vameși și pe păcătoși și pe cei necredincioși, nu mă trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor; ci, ca niște mir de mult preț, primește cântarea aceasta:
Iisuse, puterea cea nebiruită;
Iisuse, mila cea fără de sfârșit;
Iisuse, frumusețea cea prealuminată;
Iisuse, dragostea cea nebiruită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;
Iisuse, miluiește-mă pe mine, păcătosul;
Iisuse, auzi-mă pe mine, cel zămislit întru fărădelegi;
Iisuse, curățește-mă pe mine, cel născut în păcate;
Iisuse, învață-mă pe mine, netrebnicul;
Iisuse, luminează-mă pe mine, întunecatul;
Iisuse, curățește-mă pe mine, întinatul;
Iisuse, scoate-mă pe mine, desfrânatul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 4:

Vifor de gânduri îndoielnice având înăuntru, Petru se afunda; iar văzându-Te, Iisuse, fiind cu trup și umblând pe apă, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu adevărat și, primind mâna Ta cea mântuitoare, a zis: Aliluia!

Icos 4:

Auzit-a orbul, Doamne, că Tu treci pe cale și a strigat: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă; și chemându-l i-ai deschis ochii. Luminează cu mila Ta și ochii cei cugetători ai inimii mele, ai celui ce grăiesc:
Iisuse, ziditorul celor de sus;
Iisuse, răscumpărătorul celor de jos;
Iisuse, pierzătorul celor de dedesubt;
Iisuse, înfrumusețătorul făpturilor;
Iisuse, mângâierea sufletului meu;
Iisuse, luminătorul minții mele;
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sănătatea trupului meu;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;
Iisuse, luminătorul meu, luminează-mă;
Iisuse, izbăvește-mă de tot chinul;
Iisuse, mântuiește-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 5:

Precum ne-ai răscumpărat pe noi de demult din blestemul Legii cu sângele cel izvorâtor din Dumnezeu, Iisuse, așa ne scoate și din lanțurile cu care șarpele ne-a împiedicat, prin patimile cele trupești, prin îndemnările spre desfrânare și prin trândăvia cea rea, pe cei care-Ți cântăm: Aliluia!

Icos 5:

Văzând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile și, cunoscându-L pe El a fi Stăpânul, s-au nevoit cu stâlpări a-I plăcea Lui, strigând: Osana! Iar noi aducem Ție cântare, grăind:
Iisuse, Dumnezeul cel adevărat;
Iisuse, Fiul lui David;
Iisuse, Împăratul cel preaslăvit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat;
Iisuse, Păstorul cel prealuminat;
Iisuse, păzitorul prunciei mele;
Iisuse, îndreptătorul tinereților mele;
Iisuse, lauda bătrâneților mele;
Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viața mea de după moarte;
Iisuse, liniștea mea la judecata Ta;
Iisuse, dorirea mea, nu mă rușina pe mine atuncea;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 6:

Vestirea și graiurile propovăduitorilor celor de Dumnezeu purtători plinind-o, Iisuse, pe pământ Te-ai arătat și cu oamenii ai viețuit, Cel ce ești neajuns, și durerile noastre le-ai ridicat, de unde, cu rănile Tale noi tămăduindu-ne, ne-am deprins a-Ți cânta: Aliluia!

Icos 6:

Răsărit-a în lume lumina adevărului Tău și s-a izgonit înșelăciunea cea diavolească, Mântuitorul nostru, că idolii nerăbdând tăria Ta au căzut, iar noi dobândind mântuire, mulțumire Îți aducem, cântând așa:
Iisuse, adevărul cel ce izgonești înșelăciunea;
Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile;
Iisuse, Împărate, întăritorul tuturor tăriilor;
Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci întru milă;
Iisuse, pâinea vieții, satură-mă pe mine, cel flămând;
Iisuse, izvorul înțelepciunii, adapă-mă pe mine, cel însetat;
Iisuse, veșmântul cel de veselie, îmbracă-mă pe mine, cel întinat;
Iisuse, acoperământul cel de bucurie, acoperă-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, dătătorul celor care cer, dă-mi să plâng pentru păcatele mele;
Iisuse, Cel ce afli pe cei care Te caută, află și sufletul meu;
Iisuse, deschizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticăloasă;
Iisuse, răscumpărătorul păcătoșilor, curățește fărădelegile mele;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 7:

Vrând să descoperi taina cea ascunsă din veac, ca un miel spre junghiere Te-ai adus, Iisuse, și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, și ca un Dumnezeu din morți ai înviat și cu slavă la ceruri Te-ai înălțat și ne-ai ridicat pe noi, care-Ți cântăm: Aliluia!

Icos 7:

Arătat-a făptură minunată, arătându-Se nouă, Făcătorul; că din Fecioară, mai presus de fire, S-a întrupat și din mor­mânt a înviat, nestricând pecețile, și la apostoli prin ușile încuiate a intrat cu trupul. Drept aceea, minunându-ne, cu credință strigăm:
Iisuse, Cuvântul cel necuprins;
Iisuse, Cuvântul cel nevăzut;
Iisuse, puterea cea neajunsă;
Iisuse, înțelepciunea cea mai presus de cuget;
Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în scris;
Iisuse, domnia cea nenumărată cu anii;
Iisuse, împărăția cea nebiruită;
Iisuse, stăpânirea cea fără de sfârșit;
Iisuse, tăria cea preaînaltă;
Iisuse, puterea cea veșnică;
Iisuse, Făcătorul meu, miluiește-mă;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 8:

Văzând străină întruparea lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea deșartă și mintea spre cele dumnezeiești să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu pe pământ S-a pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe noi, cei care-I cântăm Lui: Aliluia!

Icos 8:

Cu totul era între cei de jos, și dintre cei de sus nicicum nu S-a despărțit Cel negrăit, când de voie pentru noi a pătimit, și cu moartea Sa moartea noastră a omorât-o, iar cu învierea Sa, a dăruit viață celor ce-I cântă:
Iisuse, bucuria inimii;
Iisuse, tăria trupului;
Iisuse, lumina sufletului;
Iisuse, repejunea minții;
Iisuse, bucuria cunoștinței;
Iisuse, nădejdea cea aleasă;
Iisuse, pomenirea cea preaveșnică;
Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri;
Iisuse, slava mea cea preaînaltă;
Iisuse, dorirea mea, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, caută-mă pe mine;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 9:

Toată firea îngerească, Iisuse, fără de încetare slăvește preasfânt numele Tău în ceruri, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt; iar noi, păcătoșii, pe pământ, cu buze de tină, cântăm: Aliluia!

Icos 9:

Pe retorii cei mult grăitori îi vedem tăcând ca niște pești fără de glas când voiesc a vorbi despre Tine, Iisuse, Mân­tuitorul meu; că nu se pricep să spună cum Dumnezeu cel neschimbat ești și viețuiești ca om deplin. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință grăim:
Iisuse, Dumnezeul cel preaveșnic;
Iisuse, Împăratul împăraților;
Iisuse, Stăpânul stăpânitorilor;
Iisuse, Judecătorul celor vii și al celor morți;
Iisuse, nădejdea celor fără de nădejde;
Iisuse, mângâierea celor ce plâng;
Iisuse, slava săracilor;
Iisuse, nu mă judeca pe mine după faptele mele;
Iisuse, curățește-mă după mare mila Ta;
Iisuse, izgonește de la mine trândăvirea;
Iisuse, luminează-mi gândul cel tainic al inimii;
Iisuse, dă-mi aducere aminte de moarte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 10:

Vrând să mântuiești lumea, Răsăritule al răsăriturilor, venind către apus, la firea noastră cea întunecată, Te-ai smerit până la moarte; drept aceea, s-a preaînălțat numele Tău mai mult decât tot numele și de la toate făpturile cerești și pământești auzi: Aliluia!

Icos 10:

Împărate cel preaveșnic, Mângâietorule cel adevărat, Hristoase, curățește-ne de toată întinăciunea, precum ai curățit pe cei zece leproși, și ne tămăduiește pe noi, precum ai tămăduit sufletul cel iubitor de argint al lui Zaheu vameșul, ca să cântăm Ție cu umilință acestea:
Iisuse, vistierul cel nestricat;
Iisuse, bogăția cea neîmpuținată;
Iisuse, hrana cea tare;
Iisuse, băutura cea nesecată;
Iisuse, îmbrăcămintea săracilor;
Iisuse, folositorul văduvelor;
Iisuse, apărătorul celor lipsiți;
Iisuse, ajutătorul celor osteniți;
Iisuse, îndreptătorul celor străini;
Iisuse, cârmaciul celor ce înoată pe mare;
Iisuse, liniștea celor învăluiți;
Iisuse, Dumnezeule, ridică-mă pe mine, cel căzut;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 11:

Cântare cu totul de umilință aduc Ție eu, nevrednicul, și strig Ție ca și cananeeanca: Iisuse, miluiește-mă, că nu am fiică, ci trup, care cumplit este stăpânit de diavolul, cu patimi și cu urgie fiind aprins, și dă-mi tămăduire mie, celui ce-Ți cânt: Aliluia!

Icos 11:

Luminătorul cel primitor de lumină al celor dintru întunericul necunoștinței, Pavel, care mai înainte Te izgonea pe Tine, socotind puterea glasului cel de Dumnezeu înțelepțitor, și-a limpezit pornirea cea rea a sufletului. Așa și mie luminează-mi luminile cele întunecate ale sufletului, ale celui ce grăiesc Ție:
Iisuse, Împăratul meu cel preatare;
Iisuse, Dumnezeul meu cel preaputernic;
Iisuse, Domnul meu cel fără de moarte;
Iisuse, Ziditorul meu cel preaslăvit;
Iisuse, Îndreptătorul meu cel preabun;
Iisuse, Păstorul meu cel preaîndurat;
Iisuse, Stăpânul meu cel preamilostiv;
Iisuse, Mântuitorul meu cel preamilosârd;
Iisuse, luminează-mi mintea cea întunecată cu patimile;
Iisuse, tămăduiește-mi trupul cel rănit cu păcatele;
Iisuse, curățește-mi mintea de gândurile cele deșarte;
Iisuse, păzește-mi inima de poftele cele viclene;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 12:

Dăruiește-mi har, Dezlegătorule al tuturor datoriilor, Iisuse, și mă primește pe mine, cel ce mă pocăiesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepădat de Tine, și mă cheamă pe mine, trândavul, precum de demult pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, și mă auzi pe mine, cel care-Ți cânt Ție: Aliluia!

Icos 12:

Slăvind întruparea Ta, Te lăudăm toți și credem cu Toma că Domn și Dumnezeu ești, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui, și vei judeca viii și morții. Atunci mă învrednicește șederii celei de-a dreapta pe mine, cel ce zic:
Iisuse, Împăratul cel mai înainte de veci, mântuiește-mă;
Iisuse, floarea cea cu bun miros, bine înmiresmează-mă;
Iisuse, căldura cea iubită, încălzește-mă;
Iisuse, acoperământul cel mai înainte de veci, acoperă-mă;
Iisuse, veșmântul cel luminat, înfrumusețează-mă;
Iisuse, mărgăritarul cel cinstit, luminează-mă;
Iisuse, piatra cea scumpă, strălucește peste mine;
Iisuse, soarele dreptății, luminează-mă;
Iisuse, lumina cea sfântă, strălucește peste mine;
Iisuse, de durerile cele sufletești și trupești izbăvește-mă;
Iisuse, scoate-mă din mâna potrivnicului;
Iisuse, izbăvește-mă de focul cel nestins și de alte chinuri veșnice;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 13:

O, preadulce și întru tot îndurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primește acum această puțină rugăciune a noastră, precum ai primit cei doi bani ai văduvei, și păzește moștenirea Ta de vrăjmașii cei văzuți și de cei nevăzuți, de venirea altor neamuri asupra noastră, de neputințe și de foamete, de toate supărările și rănile cele aducătoare de moarte, și din chinurile cele viitoare scoate-ne pe toți, care cântăm Ție: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)

După aceasta se zice iarăși Icosul întâi: Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor... Și Condacul întâi: Apărăto­rule cel mai mare și Doamne...

Icos 1:

Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea și limba, spre lauda preacu­ratului Tău nume, precum ai deschis auzul și limba celui surd și gângav de demult, ca să grăiesc și eu acestea:
Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse preaputernice, izbăvirea strămoșilor;
Iisuse preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse preaiubite, plinirea prorocilor;
Iisuse preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse preamilostive, dulceața preoților;
Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse preadulce, bucuria cuvioșilor;
Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curați cu fecioria;
Iisuse cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoșilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 1:

Apărătorule cel mai mare și Doamne, Biruitorul iadului, izbăvindu-ne de moartea cea veșnică, cele de laudă aducem Ție noi, robii Tăi și zidirea Ta. Ci, ca Unul ce ai îndurări nenumărate, de toate nevoile ne izbăvește pe noi, care-Ți cântăm: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne!

Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos, alcătuită de Sfântul Isaac Sirul

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător. Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistie­rul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

Ce se face în ziua în care este cruce neagră în calendarul ortodox

 

Sărbătorile din calendarul nostru sunt însemnate pentru diferenţiere cu cruce roşie sau cu cruce neagră. Cele cu cruce roşie sunt sărbători în care nu lucrăm, dacă nu avem obligaţia de a merge la lucru, şi în care mergem la biserică pentru rugăciune. Cele cu cruce neagră sunt sărbători în care cinstim cele ale sărbătorii, cu rugăciune către sfinţii pomeniţi în acea zi, dar putem lucra obişnuit. Diferenţa între sărbătorile cu cruce roşie şi cruce neagră este dată şi de bogăţia şi solemnitatea slujbelor, aşa cum le găsim în cărţile de cult, născute din evlavia credincioşilor pentru anumiţi sfinţi sau anumite sărbători.

 În zilele de sărbătoare trebuie ca, înainte de toate, să mergem la biserică şi să ne rugăm. Avem, de asemenea, datoria de a face milostenie, de a cerceta pe cei bolnavi şi în nevoie. În zi de sărbătoare este bine să ne ferim a lucra în afară de ceea ce este absolut necesar, este îndemnul adresat de sfinții părinți pentru toți credincioșii din țară.

 „Diferenţa între sărbătorile cu cruce roşie şi cruce neagră, din punct de vedere liturgic, este dată de bogăţia şi solemnitatea slujbelor, aşa cum le găsim în cărţile de cult. Astfel avem sărbători mari – praznicele împărăteşti, sărbătorile Maicii Domnului şi ale sfinţilor mai importanţi. Aceste sărbători au cea mai desfăşurată slujbă: Vecernie Mică, Vecernie Mare, Litie, Polieleu, Evanghelie şi Doxologie Mare la Utrenie. În calendare, semnul distinctiv pentru importanţa slujbei este crucea roşie încadrată de cerc sau paranteze. Apoi avem sărbătorile sfinţilor cu priveghere şi polieleu – spre deosebire de cele mari, acestea nu sunt însoţite de pre şi postserbări (înainteprăznuire şi odovanie). În calendare sunt marcate cu o cruce roşie sau neagră cu o singură paranteză. Urmează sărbătorile sfinţilor fără priveghere – acestea nu au Vecernie Mică, dar au Polieleu, Evanghelie şi Doxologie Mare, marcate în calendar cu o cruce simplă și sărbători ale sfinţilor mai puţin însemnaţi. Sunt de două feluri: cu sau fără Doxologie Mare la Utrenie. În calendare sunt marcate cu cruce neagră. Accentuez faptul că în zilele cu cruce roşie este bine să ne ferim a lucra ceea ce nu este absolut necesar. Sărbătorile cu cruce neagră nu este obligatoriu să le ţinem, aşa cum avem poruncă să le ţinem pe cele cu cruce roşie. Crucea neagră vrea să ne arate ca este vorba de un sfânt mai important cu o slujbă puţin diferită de zilele de rând. Desigur, dacă avem totuşi evlavie pentru un sfânt trecut cu cruce neagră şi vrem să ţinem ziua lui ca pe o sărbătoare cu cruce roşie, nu greşim”, explică Marius Cătălin Antohi, preot al Bisericii Sfântul Ilie din Huși, pentru doxologia.ro.

24 de lucruri pe care le-am învățat

1. Dragostea și sentimentele nu sunt îndeajuns ca să meargă o relație

2. Iubirea NU rezolva orice

3. Uneori prieteniile sunt mai importante decât o relație

4. Apucă-te de sală cât mai devreme, și de sport în general

5. Gen, serios, apucă-te de sală strict pentru sănătatea psihică. Și o dată pe săptămână e de 10 ori mai bine decât nimic.

6. Nu refuza nicio oportunitate în care te poți dezvolta. Lenevește mai puțin, fă mai mult.

7. Au dreptate, somnul de la 10 la 2 e sfânt. Dacă reușești să îți reglezi programul de somn să fii la 10 adormit o să îți crești productivitatea.

8. Ai grijă de pielea ta, documentează-te și citește despre retinol că e aur.

9. SPF ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ TE ROG YO

10. Uneori e bine să ratezi o petrecere ca să înveți și să mergi la vară la petreceri relaxat în loc să înveți pentru restanțe.

11. Nu cumpăra, REPET, nu cumpăra haine pe care nu o să le porți decât o dată. Cea mai mare pierdere de bani.

12. Vrei să dai bani pe ceva? Skincare. Investiție pe termen lung în tine.

13. Mai vrei să dai bani pe ceva? Abonament la sală și mâncare plină de nutrienți, fff bună investiție

14. Haine? Produse de makeup la suprapreț? BANI DAȚI DEGEABA (dacă ai buget limitat desigur)

15. Nu regreta că ai iubit pe cineva doar pentru că nu au fost sentimentele împărtășite. Persoana aia a pierdut pe cineva care o iubea, tu nu ai pierdut nimic .

16. Cele mai frumoase momente nu or să fie alea pe care le plănuiești și le aștepți. Lasă-te să fii surprinsă.

17. Bărbații sunt ca boomerangurile, mereu se întorc. Nu sta în același loc ca să aibă unde să se întoarcă.

18. Dacă ai o relație bună cu părinții tăi, viața pare cu 80% mai bună.

19. Treat yourself înseamnă uneori să renunț la plăcerile pe termen scurt pentru cele pe termen lung.

20. Carbohidrații nu sunt dușmanul tău, nu ei te îngrașă. CREIERUL are nevoie de carbohidrați. O dietă echilibrată cu toți macro și micronutrienții integrați în ea este marele secret pentru a fi sănătos.

21. Nu ești obligată să stai la o întâlnire dacă respectivul este un imbecil. Ridică-te și pleacă.

22. Nu trebuie să ieși la întâlniri doar fiindcă ești plictisită. Decât să fii la masă cu cineva și să te gândești la ce serial vezi când ajungi acasă, mai bine stai acasă din prima. Fă-ți un serviciu.

23. În general, cum faci un lucru așa le faci pe toate. Ai grijă de fiecare aspect al vieții tale să fie așa cum consideri că e cel mai bine.

24. Mulți oameni au alte păreri (extraordinar de greșite). NU te certa cu ei. 99% dintre ei nu or să înțeleagă ce spui ori din orgoliu ori din capacitate intelectuală scăzută. Decât să te cerți cu imbecili pe internet mai bine ascultă toate părerile, compară-le cu a ta, vezi dacă nu cumva tu greșești ȘI TRECI MAI DEPARTE. Viața e prea scurtă ca să o petreci certându-te în comentarii.

 

Duminică frumoasa!

 

Ştiţi voi când va veni sfârşitul lumii...?

 "Ştiţi voi când va veni sfârşitul lumii...? Când nu va mai fi cărare de la un om la altul! Când nu va mai fi cărare între tata şi mama, între părinţi şi copii, între creştini şi Biserica lui Hristos! Când va pieri iubirea şi ne vom gândi numai la afaceri, numai la câştiguri, numai la minciuni... Nu păgânii, ci noi creştinii, grăbim sfârşitul lumii, pentru că nu ne mai iubim! Medicamentul si salvarea lumii, este IUBIREA!!! De aceea, fraţi creştini: Iertaţi-vă, Vizitaţi-vă, Încurajaţi-vă, Ajutaţi-vă, dar mai ales IUBIŢI-VĂ !!" Părintele Ilie Cleopa

 -Oamenii de astăzi se tem de liniște și timpul liber, și-și caută mereu frământări, griji și preocupări peste măsură, ca să nu le rămână timp să-și vadă adevăratul haos care zace în ei.

 "Un tânăr student a ieșit la plimbare cu profesorul său.
În timp ce se plimbau, pe cealaltă parte a drumului studentul a văzut o pereche veche de pantofi, care pesemne că aparțineau țăranului sărac, care lucra în câmp în apropiere și deja își termina lucrul.
Studentul îi spuse profesorului:
- Haideți să glumim pe seama acestui țăran. Să-i ascundem încălțămintea și să-l urmărim, în ascuns, să vedem ce va face.
Atunci profesorul îi răspunse:
- Tinere, niciodată să nu glumești pe seama scârbei și durerii altuia.
Dar, de vreme ce ești bogat, poți să te bucuri de următorul fapt - pune câte o monedă de aur în fiecare pantof, apoi ne vom ascunde în tufiș și vom privi reacția lui.
Studentul așa a şi făcut și ei s-au ascuns în tufișul cel mai apropiat.
Țăranul, în curând și-a terminat lucrul și a venit la locul unde și-a lăsat pantofii și paltonul.

În timp ce se încălța, a simțit ceva în pantoful său. La început a crezut că e o piatră, dar în curând și-a dat seama că e o monedă de aur.

 El a rămas uimit văzând moneda de aur, a privit gânditor în jur, un oarecare timp, dar nu văzu pe nimeni.
A pus moneda în buzunar și a început să încalțe al doilea pantof, dar spre uimirea lui, a găsit și acolo o monedă de aur.
Deodată, fiind profund uimit, a căzut in genunchi, și-a îndreptat fața spre cer și a început să se roage și să mulțumească.

În rugăciunea sa, el a pomenit-o pe soția sa grav bolnavă, pe copiii săi care nu au ce mânca, și acum, datorită unei mâini invizibile, care i-a dăruit monedele, ei în sfârșit vor fi salvați.
Studentul sta și privea, șocat, cu ochii plini de lacrimi.
Profesorul îl întrebă:
- Dacă ai fi glumit în modul în care ai dorit la început, ai fi fost mai fericit decât te simți acum?
Tânărul a răspuns:
- Domnule profesor, mi-ați dat o lecție pe care nu o voi uita niciodată!
Acum am înțeles cuvintele pe care nu le înțelegeam mai înainte:
 “Cel ce dăruiește este mai binecuvântat decât cel ce primește!”
Prin urmare, dacă vrei să faci un bine, grăbește-te că nu vei regreta. Urmează-ți glasul conștiinței și nu te abate din calea virtuților."

Țara lui Dumnezeu

  Se spune că într-o bună zi,  a trecut Dumnezeu pe Pământ și a dăruit fiecărui neam câte o țară.
    Și a fost seară și... la poarta lui Dumnezeu - Tatăl, a apărut un păstor de oi care era împreună cu familia şi neamul său de păstori.
Dumnezeu L-a invitat în Casa Lui și au stat la Cină.
    - Bunule Păstor care îți este păsul de ai ajuns la Mine?, întreabă Dumnezeu pe cioban.
  - Doamne Dumnezeule, am venit să primim și noi o bucată de pămant unde să ne odihnim sufletele însă se vede că am  întarziat și nu mai este loc pentru noi, a spus bătrânul îngenunchind în fața lui Dumnezeu.
   - Care vă este numele neamului vostru batrâne Pastor? a întrebat Creatorul.
   - Noi ne numim români.
   După ce a privit indelung la neamul romanesc, Dumnezeu a chemat pe Sf.Apostol Petru şi l-a întrebat:
    - Petre, mai este loc pentru o țară pentru români pe Pămant?
   - Nu, Doamne.
Tot pămantul a fost dăruit tuturor neamurilor după porunca Ta.
   - Bine, Petre.
Acum dă-le românilor țara pe care am pastrat-o pentru Noi.
 
Și de atunci noi locuim în ȚARA LUI DUMNEZEU.
O patrie frumoasă, o țară cu munți și câmpii, cu ape și cer senin, o țară ca o grădină din Rai unde Maica Domnului îngrijeşte rugăciunile și florile Cerului.
   
România este Țara lui Dumnezeu de la începutul lumii.
    
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!"

 "Atâta îngrijorare pentru ziua de mâine... Atâta stres pentru ce ne vor aduce zorile...
Să te întreb.
Ai vreun contract care să spună că momentul următor te va găsi respirând?
Sau nu cumva problemele zilei de astăzi, eforturile și chinurile ei, nu sunt suficiente?
Așadar de ce-ți chinuiești mintea? De ce te stresezi? De ce te îmbolnăvești?
"Ca să apuc să le fac pe toate", îmi vei spune. "Să mă asigur".
Nu vei apuca să faci nimic. Și nu te vei asigura de nimic. Să știi asta..
Există o istorioară despre cineva care și-a dărâmat hambarele și a făcut unele noi, mai mari, pentru a încăpea recoltele lui. Și după ce le-a aranjat pe toate și-a zis :"Mănâncă, bea și te veselește",în aceeași seară i-a ieșit sufletul..
Și ce sens au avut toate acestea?
Și acela se stresa, știi..
Se stresa ca să se asigure pentru ziua de mâine.
Rămâi în ziua de astăzi. Fă doar ceea ce poți mai bine. Fără stres. Fără deznădejde.
Nu vezi?
Pierzi clipele pe care ai putea să le petreci cu cei pe care-i iubești, îți pierzi și sufletul.."
(Eleftherios G.)

"Când miroase a busuioc, tămâie şi lacrimi, pământul oftează şi tace." ~ Teodor Dume ~

"Când miroase a busuioc, tămâie şi lacrimi, pământul oftează şi tace."

~ Teodor Dume ~

 

Cum se tămâiază în casă, de către cine, când și de ce!

 

Tămâierea se face acasă odată cu începutul rugăciunilor. Se aprinde tămâie și se pot tămâia și sfintele icoane; aceasta se face de către un bărbat cu credință, dacă nu este, se poate face și de o creștină curată în acel timp. Este bine să se tămâie toate camerele. De asemenea, se mai pot tămâia vase, haine sau mâncare de pomană, înainte de a le împărți, cum e cazul la sâmbăta moșilor; și se mai poate tămâia sâmbăta sau duminica, dimineața, la mormintele morților, până se începe slujba la biserică.

Tămâia însoțește, de asemenea, orice act de cult, orice slujbă sau rugăciune săvârșite la biserică, la casa credinciosului sau în oricare alt loc. Tămâierea, înălțarea și răspândirea unor miresme binemirositoare prin arderea de tămâie, reprezintă mărturisirea credinței și a supunerii noastre față de Dumnezeu, prin fumul binemirositor care se înalță spre cer că semn al jerfei noastre, al gândului nostru și al inimii noastre deschise către Dumnezeu cu mulțumire și încredere.

În același timp, tămâia binemirositoare este semn al prezenței lui Dumnezeu, a Duhului lui Dumnezeu, a cărui prezența se face simțită ca aducătoare de pace, de liniște, de bucurie. Această dublă semnificație a tămâierii, ca semn al jertfei omului care se înalță spre Dumnezeu și ca semn al prezenței harului lui Dumnezeu care coboară din cer, este foarte frumos ilustrată de rugăciunea prin care preotul binecuvântează tămâia înainte de a tămâia: Tămâie îți aducem Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh.

Tămâia alungă forţele răului.

Ca semn al prezenţei Sfântului Duh dar şi ca mărturisire printr-un semn văzut, material, a credinţei noastre în Dumnezeu şi a faptului că ne supunem şi ne închinăm Lui, respingând orice alt stăpân şi orice altă putere, mirosul şi fumul de tămâie are puterea de alungare a oricăror forţe ale răului, de oriunde ar veni acestea, din partea oamenilor sau din partea vrăjmaşului diavol, dar mai ales, are menirea de a îndepărta prezenţa şi lucrarea diavolului şi a duhurilor rele. De aceea în popor se spune „fuge ca dracul de tămâie”.

Cum se aprinde tămâia?

Pentru aprinderea tămâiei se foloseşte un cărbune special, prezentat sub formă de praf sau pastile, care se aprinde uşor şi ţine mult. Acesta se poate procura de la mănăstiri sau biserici, iar în ultimul timp chiar de la magazine de obiecte bisericeşti. La ţară se folosesc de obicei, cărbuni aprinşi. Orice altă soluţie, cu multe beţe de chibrit sau cu vată îmbibată în spirt nu este recomandată şi nu este deloc eficientă. Aşa cum ne îngrijim de atâtea lucruri pentru nevoile noastre, mult mai puţin însemnate decât tămâierea casei, putem să ne îngrijim puţin şi de cele necesare rugăciunii şi sfinţirii casei noastre.

Ne vorbeşte Biblia despre folosirea lumânării şi a tămâiei?

Folosirea lumânărilor şi a tămâiei are temei în Sfânta Scriptură, în viaţa şi tradiţia Bisericii dintotdeauna. Să ne amintim numai pilda celor zece fecioare care aşteptau pe Mirele Hristos cu candele aprinse (Matei 25, 1-8), pe creştinii din Troa, adunaţi în jurul Sfântului Pavel într-o cameră de sus „unde erau multe lumini” (Fapte 20,8); „şi cele şapte sfeşnice de aur care înconjurau pe Fiul Omului în Liturghia cerească (Apocalipsa 1, 12-20). Tămâia este foarte obişnuită în cultul vechi-testamentar. Avem chiar reguli stricte privind folosirea tămâii la locul sfânt (Levitic 16,12…). În Vechiul Testament se vorbeşte despre „jertfe de tămâie pentru numele lui Dumnezeu” (Maleahi 1,11). Tămâia este asociată cu rugăciunea. „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta”, citim în psalmi (Psalm 140, 2). În Apocalipsă avem o imagine din Liturghia cerească parcă luată din Liturghia noastră de duminica: „Şi a venit un înger şi a stat la altar, având cădelniţa de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor” (8, 3-4).

( Extras din Părintele Coman Constantin, Casa creștinului, Editura Bizantină, București, 1997 )

Nu te minți singur. Cel care se minte pe sine și-și pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui și să nu mai aibă respect nici pentru sine, nici pentru lumea cealaltă. Iar dacă nu respectă pe nimeni, nici nu poate iubi pe cineva, și astfel, neiubind pe nimeni, ca să se afle în treabă sau ca să-și omoare urâtul, se lasă în voia patimilor și ispitelor trupești, și, stăpânit cum e de metehne, ce deosebire mai poate fi între el și un animal? Feodor Dostoievski

 Intunericule, De mult n-am mai vorbit, Am fost absent, Am fost fericit un timp, Am uitat cum e sa faci tot ce-i de baza, Si ca de fapt, am oameni in jurul meu, care chiar conteaza. Imi e greu, acum ca ma intorc la tine, Si iti scriu cu greu, Printre lacrimi si suspine. Asa mi-a fost dat, Sa fim impreuna, Sa ne intalnim mereu, La sfarsit, Sau de cateva ori pe luna? Ce simt? Cred ca stii deja, Iar am pierdut totul, Din tot ce se putea. Am sa-ti zambesc, cand o sa fie cazul, Am sa-ti soptesc cuvinte care ard ca iadul, Te voi imbratisa la fel ca prima data, Iti aduci aminte? Imbratisati pana la capat.

 Întunericul îți răspunde : ,,Răsar din nimic, Și-n nimic dispar, Lumina mi-e prieten, Și totuși dușman... Nu am sentimente Nimic să-ți ofer, Nu-ți ofer alinte, Te sec, te disper... Însă dau sens vieții, După ce lumina apare, Vin cu răceala gheții, Te scot din uitare... Zâmbește azi, Ca întâia oară, Început-ai sa crezi, Dintr-o primăvara... Și totuși...mă crezi? De văzut...mă vezi? Când te-nvelesc, Cu-n veșmânt ceresc...

Povestea ghiocelului

 ”Se povestește că atunci când Dumnezeu a creat lumea, i-a spus zăpezii să meargă și să roage florile să-i dea un pic din culoarea lor. Rând pe rând, florile au refuzat. Atunci, tristă, zăpada l-a întrebat și pe ghiocel dacă vrea să-i dea din culoarea lui. Ghiocelul a acceptat. Drept răsplată, omătul îl lasă să înflorească cel dintâi primăvara.”

DE CE DUMNEZEU A LĂSAT ZĂPADA ALBĂ

 

- POVESTE despre culoarea albă a zăpezii.

- DE CE DUMNEZEU A LĂSAT ZĂPADA ALBĂ?

- Spune povestea că demult, atunci când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, le-a colorat frumos.

- Când a poruncit zăpezii să vină pe pământ, i-a zis: „Pentru că tu ai să fii peste tot, să-ți cauți singură o culoarea care-ți place”.

- Zăpada s-a grăbit mai întâi să vorbească cu iarba:

- "Dă-mi și mie din culoarea ta verde atât de frumoasă!”.

- Iarba a refuzat-o ferm, nu !

- A rugat atunci macul să-i dea culoarea lui roșie purpurie, a fost refuzată categoric.

A cerut viorelei să-i dea culoarea albăstruie, iar s-a izbit de refuz.

- De la Floarea-soarelui ar fi dorit, să-i dea culoarea galbenă, dar fără succes.

Nici una din florile câmpului n-au ascultat rugămintea zăpezii.

- Tristă și amărâta, zăpada ajunge și la ghiocel, căruia îi spune și lui necazul:

- "Nimeni nu vrea să-mi dea și mie culoare să am culoarea mea.

- Toate florile m-au alungat și râd de mine!”

- Înduioșat de mâhnirea zăpezii, ghiocelul i-a spus:

- "Dacă-ți place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine”.

- "Zăpada a primit cu bucurie darul ghiocelului.

Iar de atunci, ea poartă acest minunat veșmânt alb ca al ghiocelului.

- Drept recunoștință, zăpada îl lasă de atunci pe gingașul ghiocel, să-și scoată căpșorul afară din zăpadă în fiecare primăvară, în semn de respect că ia împrumutat albul imaculat, cu care îmbracă în iernile bogate dealurile, câmpiile, munții, văile și pădurile nesfârșite.

- Sfârșit și lui Dumnezeu laudă!

Preluat- Schitul Sf.Ilie.

 Apa nu rezista. 

Apa curge. 

Când îți bagi mâna în ea, tot ce simți este o mângâiere. 

Apa nu este un zid solid, nu te va opri. 

Dar apa merge întotdeauna acolo unde vrea și nimic până la urmă nu îi poate rezista. 

 Apa are răbdare. 

Apa care picura uzează o piatră. 

Ține minte asta, copilul meu. 

Amintește-ți că ești jumătate de apă. 

Dacă nu poți trece printr-un obstacol, ocolește-l. 

Apa face.

... TREZIREA ... 

  „... unde este durere, este și creștere.

 Acolo unde sunt griji sunt si vise. 

Acolo unde sunt îndoieli este, de asemenea, încredere. 

Unde există dezamăgire este, de asemenea, așteptare. 

Acolo unde există dorință este și devotament. 

Acolo unde este stres este, de asemenea, seninătate.

 Acolo unde este furie este și răbdare. 

Acolo unde este singurătatea este, de asemenea, cunoaștere. 

Acolo unde este pierdere este, de asemenea, orientare. 

Acolo unde este monotonie este, de asemenea, creativitate. 

Acolo unde este schimbare este, de asemenea, agilitate. 

Acolo unde există perfecționism este, de asemenea, autenticitate. 

Acolo unde sunt înfrângeri este, de asemenea, succes. 

Acolo unde există distragere este, de asemenea, conștientizare.

Acolo unde este ploaie este si soare. 

Unde este zgomot este și tăcere. 

Acolo unde există ură este si iubire. 

Acolo unde este frica este si curaj. 

Acolo unde este represiune se trezește și el. 

Unde este „uneori”. este și ACUM... „

"Unei mame cu nervii zdruncinaţi din cauza unor încercări grele Părintele i-a spus să se lupte pentru a se sfinţi. În acelaşi timp, i-a dat şi sfaturi practice pentru a-şi birui starea de melancolie: să alunge amintirile neplăcute şi temerile şi să-şi amintească numai evenimentele plăcute, să cultive mereu gânduri optimiste despre viitor, să asculte muzică bună, să facă plimbări, să meargă împreună cu prietenele ei creştine la Sfânta Liturghie, la Vecernii şi Privegheri şi să se roage cu nădejde lui Hristos.

Părintele vedea în sufletele oamenilor ceea ce-i descoperea Dumnezeu. Despre un cunoscut al meu, a zis:

‒ Văd în sufletul lui ceva nu prea curat, un lucru rău. E o traumă veche, ceva demonic. Nu ştiu exact ce e. Poate-mi va descoperi Dumnezeu mai târziu.

După câteva săptămâni, când m-am dus din nou la el, mi-a zis:

‒ Acel lucru rău pe care l-am văzut în sufletul lui poate dispărea, dar numai dacă el însuşi se va sfinţi. Numai prin sfinţenie se schimbă omul. Oricât de păcătos ar fi, tot se curăţă de rănile sufletului. Astăzi, medicii le numesc psihastenii, când, de fapt, ele nu sunt altceva decât influenţe demonice provocate de păcate."

(Sfântul Părinte Porfirie)
 

 Rugăciune

,, Scoate-mă Doamne , Iisuse  Hristoase  , din  păcate , din boli  grele,  chinuitoare , din mânie, sărăcie , umilință , gânduri  negre.
Si  ne  păzește  de  dușmanii  văzuți  și  nevăzuți și  de  moarte  naprasnică.
Si  cu  Duh  curat,  du-ne  la  mese  întinse ,  cu  făclii  aprinse,  la  izvoare  reci, curgătoare ,  ca  Maica  Domnului  să  fie  grăbinic  ajutătoare. Amin. "

,, Bucuria  mea !  Ai  încredere  în  Dumnezeu  și  cere  ajutorul  Lui. Învață  să-ți  ierți  dușmanul , iar  Dumnezeu iti va da  tot ceea ce  vei cere.!

   (  Sfântul  Serafim  de  Sarov)

Iertați, și  Dumnezeu  să ne ierte. Amin. 🙏

 
Atunci când cineva se roaga nu trebuie sa fie atent la nimic. Nici la caldura care se naste în inima lui. Numai sa gaseasca pocainta cea adânca, sa simta ca este departe de Dumnezeu, sa se asemene unui tren care alearga neîncetat catre destinatia lui cu viteza mare.

 

În noaptea de 2 spre 3 ianuarie - acum 9 ani, straniul Alexander Kanîșev a plecat la Domnul (1945 - 02.01.2012/, care a mers în genunchi pe cărarea de la Mănăstirea Diveyevsky până la Lavra Trinity-Sergius 400 km lungime timp de 9,5 luni în 1995-1996.

Drumul de la Mănăstirea Diveyevsky la Lavra Trinity-Sergiu... pe parcurs s-a rugat Domnului să lumineze Sfânta Rusie și să ne întoarcă patria sub puterea Țarului Autoguvernării, să învieze armata ortodoxă și să șteargă păcatele omenești.... Am urmat chemarea Fecioarei.

Case și garduri din sat înnegrite, înzăpezite, un drum înzăpezit pe care camioanele trec în vite La marginea drumului, împingând un căruț plin cu comori până sus, încet și insistent, sprijinindu-se cu mâna a doua pe stâlp, un om în vârstă se mișcă în genunchi.

În fața căruței este Răstignirea și icoana Domnului Atotputernic. Scârțâind tampoane de genunchi făcute în casă pe genunchi însângerați...

Oamenii de pe marginea drumului se opresc și se uită la omul târât de rugăciune sogbene.

Cineva i-a servit mâncare, a cerut să se roage pentru cei dragi. Cineva l-a privit cu curiozitate, cineva cu compasiune. Unii spuneau că este cel mai obișnuit vagabond, alții spuneau „nebun”, dar mulți oameni ai bisericii îl tratau ca pe o rugăciune și îl ajutau.

O bătrână a încercat să ajute la împingerea unui căruț lent. Unii l-au batjocorit pe ciudat. Nu era clar pentru mulți: cine era acest om - nebun, spiritual sau sfânt?

Se târăște, iar zvonurile îi fug înainte: și-a ucis soția și copiii, l-a înjunghiat cu un cuțit, l-a ciopârțit cu un topor. Deci, el acum pictează păcatul său de moarte. Un străin le spune oamenilor adunați în jurul lui: „Sunt din Krasnoyarsk Krai, din districtul Kezemsky. N-am fost niciodată la închisoare, n-am omorât pe nimeni.

Am aceleași păcate ca toți ceilalți. Mergând în ascultare de Sfânta Fecioară. Am fost un necredincios, dar am văzut-o pe Fecioara venind la Dumnezeu și a spus că în vremuri grele ca acum, avem nevoie de un om care să meargă în genunchi în rugăciune pentru Rusia, pentru întreaga lume.

Dumnezeu mi-a arătat fața mea și a zis că sunt nebotezat, păcătos, hulitor, dar nu la cine să mă duc. ... M-am botezat în Diveevo, m-am pus în genunchi și am mers. Dacă oamenii vin la biserică și se căiesc de păcatele lor, atunci nu m-am dus degeaba. Am dragoste pentru oameni".

El a fost întrebat: „Ți-e frică să mori pe drum? Iar el a răspuns:

"Este înfricoșător când nu ai făcut nimic... "

Timp de nouă luni și jumătate a mers în genunchi de la mănăstirea de femei din Diveevo la Lavra Trinity-Sergius, la închisoarea Sergiev. Mă rog pentru Rusia, pentru lumea murdară în păcate... Sufletul lui a avut grijă de întreaga lume.

Când directorului Viaceslav Orekhov i s-a spus că există un astfel de om, s-a dus să-l caute pe autostradă. Cinematograful, ca toată țara noastră, a fost în cea mai profundă criză la mijlocul anilor '90.

Orekhov și cameramanul său au primit o cutie de film la studioul de filmare pentru zece minute de filmări. Un prieten a dat o cameră video și mai multe casete. Așa a apărut documentarul "The Fermecat Wanderer"

"Gerul are 25 de grade, iar el își petrece noaptea în pădure. Eliberează locul cu lopata, montează un cort, face un foc de tabără și cumva, cu făină și neplăceri, scurtează noaptea. Dimineața - înapoi în genunchi și mai departe, înainte, înainte...

Lumea cade în abis și vine ca oamenii să se pocăiască și să trăiască, căci cupa mâniei Domnului este plină până la margine. Știe și vede că depinde de el. N-are mândrie, vorbește despre sine așa: „Sunt o făptură mică, un om păcătos, un hulitor. Dar toți trebuie să ne gândim la salvarea lumii, la salvarea sufletelor noastre. "

Unul dintre căscații de pe drum i-a spus: „Pentru niciun milion de dolari aș putea merge pe aici. "Da, de dragul banilor și faimei, o astfel de procesiune este imposibilă...

Când a venit la Sergiev Posad, s-a plecat la moaștele reverendului Sergiu de Radonej și s-a dus la Skitul Ghetsimani, a mai trăit o lună într-un cort pe dezvoltarea drumului, predicând oamenilor despre pocăință.

El a fost văzut adesea mai târziu în Diveyevo, Moscova, la Sfânta Matronușka a Moscovei. Timp de câțiva ani a mers în pelerinaj de la Lipețk la mănăstirea Zadonsky, la Sfântul Tihon Zadonsky.

Se știu foarte puține lucruri despre trecutul lui Alexander Kanîșev: era un om singuratic, nu și-a creat o familie. A lucrat ca muncitor în construcții, am călătorit prin țară cu legăminte, am construit case, școli, case cazane. Când echipa sa construia o biserică în regiunea Stavropol, Sfânta Fecioară i-a apărut pentru prima dată și i-a poruncit să se întoarcă. A fost botezat, a devenit pomar în biserică.

În următorul ei fenomen, l-a trimis să hoinărească prin Rusia. Și el i-a urmat apelul. De ce te-ai dus la cruciadă în genunchi? Potrivit acestuia, oamenii nu vor acorda atenție unei persoane care merge pe marginea drumului. Puțini oameni merg așa? Dar pe un om care se târăște cu o rugăciune, cu o cruce și icoana Doamnei noastre pe piept - se vor întoarce. Acest lucru îi va face pe oameni să-și amintească de Dumnezeu și să se gândească

Am atașat tampoane de genunchi din mai multe straturi de prelata la genunchii mei uzați de sânge, am atașat roți mici la cizme pentru a-mi face mai ușor mișcarea picioarelor inflamate. Mi-am petrecut noaptea în pădure lângă drum pe orice vreme.

Fizic suferea incredibil, dar era ca și cum cineva de sus nu îi dădea sânge cald și mâncare caldă făcută acasă. „Dacă m-aș fi dus în casă și m-aș fi întins pe un pat moale și cald, probabil că nu m-aș fi putut ridica și să mă târăsc mai departe după aceea”, a recunoscut el în fața unui prieten. - O persoană neputincioasă și slabă la suflet. "

În august 2012, Alexander Sergheevici Kanîșev a trecut la locuința Zadonskaia într-o procesiune spirituală pentru ultima dată..

Șase luni mai târziu, noaptea din a doua spre a treia ianuarie la ora 23:55 minute din 2012, a murit Marele Cruciat, slujitorul lui Dumnezeu Alexander Kanîșev. Sa se odihneasca in pace!

Înmormântat în gardul templului Mijlocirii Sfintei Fecioare din satul Cerkizovo, districtul Pușkinsky, regiunea Moscovei.

 

"Uită-te la acel sfânt umil care merge pe stradă," spuse un diavol altuia. "Cred că voi merge să-i corup sufletul."

"Nu te va asculta pentru că este interesat doar de lucrurile sfinte" îi spuse tovarășul său.

Dar diavolul, în maniera sa impetuoasă, luă înfățișarea Arhanghelului Mihail și apăru în fața sfântului.

"Am venit să te ajut," spuse.

"Cred că m-ai confundat cu altcineva," răspunse.

"Nu am facut nimic în viața mea care să merite atenția unui înger."

Și își văzu de drum fără să știe niciodată pe cine evitase.

"Odată, demult, mă plimbam împreună cu tatăl meu când, la o cotitură, el se opri deodată. După o clipă de tăcere, mă întrebă:

- În afară de ciripitul păsărelelor, mai auzi şi altceva?

Îmi ascuţii auzul şi, după câteva secunde, îi răspunsei:

- Aud zgomotul unei căruţe...

- Aşa este, spuse tatăl meu. Este o căruţă goală.

Îl întrebai: - Cum de ştii că este o căruţă goală, dacă încă nu o putem vedea?

Iar el îmi răspunse:

- E foarte uşor să ştii când o căruţă este goală, e din cauza zgomotului. Cu cât este mai goală, cu atât face mai mult zgomot.

Astăzi, adult fiind, când văd o persoană care vorbeşte prea mult, întrerupând conversaţia celorlalţi, dovedindu-se inoportună, lăudându-se cu ceea ce posedă, simţindu-se atotputernică şi dispreţuindu-i pe cei din jurul ei, încă mi se pare că mai aud vocea tatălui meu, spunând:

"Cu cât este mai goală căruţa, cu atât mai mult zgomot face"

 

Viața nu vine legată cu o fundă, dar e totuși un cadou.

 

1. Viața nu este dreaptă, dar este totuși bună.

2. Când ai dubii, fă următorul pas mic.

3. Viața este prea scurtă ca să nu te bucuri de

ea.

4. Nu jobul va avea grijă de tine când ești bolnav. Prietenii și familia vor avea.

5. Nu cumpăra lucruri de care nu ai nevoie.

6. Nu trebuie să câștigi toate disputele. Fii cinstit cu tine însuți.

7. Plângi împreună cu cineva. Ajută mai mult decât să plângi singur.

8. E OK să te superi pe Dumnezeu. Poate face față.

9. Economisește pentru lucruri importante.

10. Când este vorba de ciocolată, rezistența e futilă.

11. Împacă-te cu trecutul ca să nu-ți strice prezentul.

12. E OK să-ți lași copii să te vadă plângând.

13. Nu îți compara viața cu a altora. Nu ai cum să știi despre ce este călătoria lor.

14. Dacă o relație trebuie să fie secretă, nu ar trebui să fii în ea.

15. Totul se poate schimba într-o clipită. Dar stai liniștit, Dumnezeu nu clipește niciodată.

16. Respiră adânc. Îți calmează mintea.

17. Scapă de tot ce nu îți trebuie. Dezordinea te va trage în jos în multe feluri.

18. Orice nu te omoară chiar te face mai puternic.

19. Nu e niciodată prea târziu pentru a fi fericit. Dar depinde numai de tine și nu de altcineva.

20. Nu accepta refuzul atunci când urmărești ceva ce iubești.

21. Arde lumânările, folosește cearceafurile bune, poartă lenjeria de ocazie. Nu le mai păstra pentru ocazii speciale. Astăzi este o zi specială.

25. Nimeni în afară de tine nu este responsabil cu fericirea ta.

26. De fiecare dată când ești într-o situație care pare dezastruoasă întreabă-te: va conta asta peste cinci ani?

27. Alege întotdeauna Viața.

28. Iartă, dar nu uita.

29. Ce cred alții despre tine nu este treaba ta.

30. Timpul vindecă aproape orice. Dă timp Timpului.

31. Oricât de bună sau de rea este o situație, se va schimba.

32. Nu te lua prea în serios. Nimeni altcineva nu o face.

33. Sa crezi în miracole.

34. Dumnezeu te iubește pentru ceea ce e El, nu pentru ce ai făcut sau nu ai făcut tu.

35. Fii prezent și bucură-te de viață cât de mult poți acum.

36. A ajunge bătrân e mai bine decât alternativa – a muri tânăr.

37. Copiii tăi au o singură copilărie.

38. Tot ce contează la sfârșit este ceea ce ai iubit.

39. Ieși afară în fiecare zi. Miracolele te așteaptă pretutindeni.

40. Dacă ne-am pune toți problemele în saci și le-am vedea pe ale celorlalți, ne-am lua repede sacii noștri înapoi.

41. Invidia este pierdere de timp. Acceptă ceea ce ai deja, nu ceea ce crezi că ai nevoie.

42. Partea mai bună abia urmează să înceapă.

43. Indiferent cum te simți, ridică-te, aranjează-te și fii prezent.

44. Creează. Produ ceva.

45. Viața nu vine legată cu o fundă, dar e totuși un cadou.

ȘI ASTA VA TRECE

Solomon, fiul regelui David, copil fiind se juca prin curtea palatului regal. În timp ce se juca a observat că din palat a ieșit bijutierul palatului, foarte trist și apăsat. Solomon a observat tristețea de pe chipul bijutierului și l-a întrebat:

– “De ce sunteți trist?”

– “Cum să nu fiu trist? M-a chemat regele David, tatăl dumitale, și mi-a spus să-i fac un inel din ce material vreau eu, dar acest inel să aibă două însușiri: când mă voi uita la el când sunt trist inelul acesta să mă bucure, și când mă voi uita la el fiind bucuros să mă întristeze.

Mi-a zis să fac un așa inel că mă plătește cât vreau eu, dar dacă nu reușesc să-l fac în 24 ore, unde-mi sunt picioarele, acolo-mi va fi capul.

Acuma cum poți să faci un așa inel, care sa-ți schimbe pe loc bucuria în tristețe și tristețea-n bucurie? Te uiți la el si gata, te-ai transformat – asta e imposibil, și înseamnă că mi-am pierdut viața.”

Solomon, care era ințelept încă din copilărie, i-a răspuns:

– “O, e așa de simplu. Faceți tatălui meu un inel pe care să scrieți 3 cuvinte: ‘גםזהיעבור’ (gam zeh yaavori) care inseamna « ȘI ASTA VA TRECE ».

De câte ori se va uita tatăl meu când e trist va vedea scris pe inel că o să treacă, și când va fi tare vesel iar se va uita la inel și va ști că toate veseliile pământești sunt trecătoare. Când inelul va fi gata, veți fi plătit regește de tatăl meu, el va fi mulțumit și dumneavoastră veți rămâne în viață.“

MORALA: ȘI ASTA VA TRECE

 

Sfaturi de aur pentru o viata frumoasa

 

1. Pastreaza-ti mereu simtul umorului.

2. Nu esti niciodata prea bun ca sa faci munca de jos.

3. Fa miscare zilnic. Inclusiv cand nu ai chef.

4. Nu cheltui mai mult decat castigi.

5. Bea suc de portocale in fiecare zi.

6.Dragostea la prima vedere nu e doar o poveste.

7. O slujba proasta e mai buna decat sa fii somer.

8. Mananca tot ce ai in farfurie. Nu irosi mancarea.

9. Familia ta este cel mai pretios lucru pe care-l vei avea vreodata.

10. Viata ta este mai delicata decat ai crede: daca te neglijezi, te distrugi.

11. Nu ezita vreodata sa fii ceea ce vrei sa fii.

12. Toata lumea are mult prea multe haine in dulap. Poarta ce ai si nu mai cumpara altele.

13. Invata sa ierti, chiar atunci cand iti este greu sa o faci.

14. Economiseste bani acum si cheltuie mai tarziu. Nu invers.

15. Dragostea nu e mereu usoara, uneori e nevoie sa lucrezi la ea.

16. Gaseste ceva amuzant in orice situatie.

17. Daca te lovesti de o problema, nu amana rezolvarea ei. Dar daca nu o poti controla nicicum, uit-o.

18. Asigura-te mereu ca faci ceea ce-ti place si nu-ti fie teama sa-ti urmezi vreodata visurile.

19. Educatia este importanta, dar nu obligatorie. Viata in sine este o continua educatie.

20. Exploreaza lumea si ramai mereu curios.

21. Evita sa te iei prea in serios.

22. Asculta-ti bunul simt. Gandeste-te care este raspunsul rezonabil pe care il poti da in orice situatie. Cine nu are bun simt, nu are nimic.

23. Viata este un cadou pe care tu il despachetezi. Tu esti cel care vei alege daca ceea ce este inauntru te va duce la fericire sau la tristete. Toata viata ai puterea sa decizi singur si sa schimbi oricand decizia.”

 
Îi auzim pe unii spunând: rugaciunea ne oboseste repede. De ce oare? Fiindca nu-L aveti în fata ochilor mintii pe Domnul ca si când ar fi aievea. Priviti-L mereu cu ochii mintii si ai inimii si atunci veti putea sta la rugaciune toata noaptea si nu veti osteni. Ce spun, o noapte! Veti fi în stare sa stati trei zile si trei nopti la rând si nu veti obosi. Aduceti-va aminte de stâlpnici. Ei au stat multi ani la rând pe un stâlp, cu duh rugator, învingându-si trupul, cel care, ca si trupul tau, tragea spre lenevie. Iar tie ti se par grele câteva ceasuri de rugaciune, poate chiar unul singur!

Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul

Prorocule și Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-a dezlegat la mărita și cinstita nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește.

Condac 1:

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulțumire, pe tine apărătorul și fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozește pe noi ca să-ți cântăm: Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Icos 1:

Înger înaintestătător, al cetelor drepților, tu ești Ioane prorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toți cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, și cu fierbințeală și dragoste te măresc și zic către tine așa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pierire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuți;
Bucură-te, lumina necuprinsă de ochii omenești;
Bucură-te, adânc mare văzut de gândurile credincioșilor;
Bucură-te, că tu ești povățuitorul mântuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, dătătorule de bucurie al creștinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pământenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se gonește necazul;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 2:

Văzând toți prealuminata vedenia ta, prorocule, și noi zicem că preamăritul tău chip cu nepricepută înstrăinare nouă se arată, căci, atingându-te cu mana de creștetul Stăpânului, ai grăit așa: Aliluia!

Icos 2:

Înțelegere din buze întinate, cum este cu putință a lauda, numele tău, dumnezeiescule Ioane prorocule și cel mai întâi tuturor cetelor drepților? Ci rugăciune cu cântare aducem ție așa:
Bucură-te, luminătorul vedeniei celei neobișnuite;
Bucură-te, plinirea a multă lumină;
Bucură-te, lauda dumnezeiască a sfinților lui Hristos;
Bucură-te, cer cinstit al drepților lui Dumnezeu;
Bucură-te, cunoștința fără de număr ce o dăruiești cântăreților tăi;
Bucură-te, sănătate preaminunată îimpărțită credincioșilor;
Bucură-te, minune mult mărită de îngeri;
Bucură-te, cel ce ești rana demonilor de mult plâns;
Bucură-te, lumina mai strălucită decât soarele;
Bucură-te, zarea focului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, luminarea și dulceața credincioșilor;
Bucură-te, povața și lumina orbilor;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 3:

Putere din cer, Ioane prorocule, dăruiește nouă celor ce lăudăm înfricoșătoarea și uimitoarea ta minune cea purtătoare de lumină și ca aurul strălucitoare și preamărită, că luminezi inimile credincioșilor, celor ce cu credință cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

Toată lumea te are pe tine mare apărător și bun ajutor întru nevoi; pentru aceea ca pe un apărător al credincioșilor, și grabnic izbăvitor, te cinstim pe tine, și întru pomenirea ta daruri ca acestea aducem ție:
Bucură-te, făcătorule de multe minuni;
Bucură-te, înțelepte dătător de poruncă nouă;
Bucură-te, fierbinte risipitor de vrăjmași;
Bucură-te, mângâietor al firilor celor necăjite;
Bucură-te, că te rogi pentru noi către Domnul;
Bucură-te, că tu pe tiranul îl gonești de la noi;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, că îndepărtezi gândurile cele pline de răutate;
Bucură-te, fierbinte folositor al bolnavilor;
Bucură-te, mărgăritarul cel luminat al lui Hristos;
Bucură-te, prin care se luminează lumea;
Bucură-te, prin care s-a gonit vicleșugul;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 4:

Din toate necazurile slobozești pe toți, care cu dragoste și bucurie săvârșesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Ioane prorocule și botezătorule; căci, ca o făclie purtătoare de strălucire, luminezi pe cei ce laudă pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icos 4:

Soare purtător de lumină, sfeșnic cu strălucire de aur, sfințește, curățește pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta cea dumnezeiască, că se înfricoșează toți, grăind ție așa:
Bucură-te, sfeșnicul luminii celei neapuse;
Bucură-te, scaun de nematerialnic foc;
Bucură-te, mângâierea sufletească a pământenilor celor necăjiți;
Bucură-te, sănătate trupească a oamenilor celor bolnavi;
Bucură-te, stâlpul de bucurie cel în chip de foc al drepților;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită, și frumusețea oamenilor;
Bucură-te, cârmaci prealuminat celor ce înoată;
Bucură-te, hrănitor preamărit al celor flămânzi;
Bucură-te, stea mai luminată decât soarele;
Bucură-te, sfeșnic strălucitor cu raze de aur;
Bucură-te, dătătorule de daruri înțelepților;
Bucură-te, ajutătorul celor lipsiți;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 5:

Prorocule, vrând să mântuiască Domnul pe pământeni din înșelăciune, ai iesit din pustie ca un Înaintemergător al Domnului și ai înmulțit pe pământ darul din destul, sfinte, și toate le-ai luminat cu dumnezeiască cunoștință; pentru aceea cântăm lui Dumnezeu așa: Aliluia!

Icos 5:

Văzut-au fiii oamenilor, prorocule, cinstita mâna ta, când s-a atins să boteze pe Domnul și s-au înfricoșat, și cântare dumnezeiască cu bună alcătuire s-au nevoit a cânta ție așa:
Bucură-te, slujitorul cel prealuminat al lui Hristos;
Bucură-te, înțelepciunea tuturor neamurilor;
Bucură-te, doctore luminat al bolnavilor;
Bucură-te, gonitorul cel înfricoșător al demonilor;
Bucură-te, frumusețea cea prealuminată a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, loc preacinstit cu bun miros al lui Dumnezeu;
Bucură-te, minunea minunilor cu multă mărire;
Bucură-te, dare cinstită cu multă dăruire;
Bucură-te, vas duhovnicesc prealuminat;
Bucură-te, comoara darului cea preacinstită;
Bucură-te, luminătorule al măriților mucenici;
Bucură-te, podoaba cea cinstită a preoților;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 6:

Capul tău cel dumnezeiesc tăindu-ți-se, Ioane prorocule, Irodiada purtându-l se minuna, că n-a cunoscut de ce se mustra; și acum ca un înger petreci și cu oamenii vorbești, iar ucenicii, văzând tăierea ta, tânguindu-se, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6:

Prorocule, când ai zis: nu sunt vrednic a dezlega curelele de la picioarele Celui ce vine după mine, s-au înfricoșat toți auzind acestea, pâna când au văzut pe Acela botezat, și cântând au grăit către tine unele ca acestea:
Bucură-te, mărgăritar de mult preț;
Bucură-te, gura cântărilor celor cinstite;
Bucură-te, lauda cea dulce a prorocilor;
Bucură-te, arma cea nebiruită a credincioșilor;
Bucură-te, graiul cel frumos al pustnicilor;
Bucură-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor preoți;
Bucură-te, turnul cel nebiruit al credincioșilor;
Bucură-te, făclia cea prealuminată a Bisericii;
Bucură-te, hrănitorul săracilor și al străinilor;
Bucură-te, vindecătorul orbilor și al schiopilor;
Bucură-te, piatra scumpă de mult preț;
Bucură-te, făclie mult-luminoasă;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 7:

Mare acoperitor și folositor, ca pe un turn de tărie, te-a aflat pe tine Ioane lumea, cel ce ești mai cinstit decât toți pământenii, și decât toți drepții și preacuvioșii și arhiereii, că se spăimântează toți cunoscându-ți viața cea nematerialnică și de aceea cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Arătat-a făptura nouă Stăpânul tuturor, prin tine, Ioane, căci, fiind atins creștetul Stăpânului de mâna ta care tremură, ne-a sfințit pe noi, și a luminat pe cei ce grăiesc către tine unele ca acestea:
Bucură-te, dătătorul bucuriei celei dumnezeiești;
Bucură-te, pierzătorul blestemului înșelăciunii celei diavolești;
Bucură-te, luminarea și lauda sfintelor;
Bucură-te, desfătarea și bucuria dreptcredincioșilor;
Bucură-te, trandafir cu frumoase vopsele ale mirosului celui de taină;
Bucură-te, crin cu bun miros;
Bucură-te, vedenie înfricoșătoare;
Bucură-te, că umpli de bună mireasmă sufletele;
Bucură-te, păzitorul cel nebiruit al pământenilor;
Bucură-te, scara cea cu bună-suire a credincioșilor;
Bucură-te, prin care se înnoiesc cele de jos;
Bucură-te, prin care se închină cele de sus;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 8:

Vedenie străină dacă a văzut Zaharia pentru tine, fiul lui, Ioane prorocule, s-a spăimantat când a văzut pe Gavriil, de a cărui frică a rămas mut până când te-ai născut, și îndată a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

Cu totul ești tu celor din nevoi strajă tare, și ocârmuitorilor slavă și stăpânie, că prin tine, Ioane, credincioșii biruiesc toate semințiile vrăjmașilor și, lăudându-te, te măresc cu tocmita cântare așa:
Bucură-te, izbăvirea și curățirea păcatelor;
Bucură-te, vas cinstit al Domnului;
Bucură-te, cântare înfrumusețată a Stăpânului;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită și rai de hrană;
Bucură-te, loc de Dumnezeu umblat și lumina vieții;
Bucură-te, că ai înflorit rodul curăției;
Bucură-te, că izvorăști raiul înțelepciunii;
Bucură-te, săditorul livezii celor fără de materie;
Bucură-te, lucrătorul odraslei celei nestricăcioase;
Bucură-te, prin care ne-am luminat toți;
Bucură-te, prin care s-au mântuit credinciosii;
Bucură-te, că izvorăști luminarea dreptei credințe;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 9:

Înfricoșatu-s-a Elisabeta, daca a văzut pe Maica lui Iisus, venind către dânsa la închinare, și pruncul în pântecele ei cu bucurie a grăit: Cel ce luminezi toate, luminează-ne și pe noi care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9:

Dacă au intrat în urechile lui Zaharia graiurile Elisabetei înțelegând dezlegarea celor nevăzute ce vor să fie, toți s-au minunat și au grăit așa:
Bucură-te, tăinuitorule al celor negrăite;
Bucură-te, dezlegătorule al stricăciunii celui întâi-zidit;
Bucură-te, dătătorul cunoștinței de cele ce vor să fie;
Bucură-te, surpătorul mândriei celor potrivnici;
Bucură-te, reazem și tărie dreptmăritorilor ocârmuitori;
Bucură-te, tărie și folositor credincioșilor domni;
Bucură-te, că luminezi ochii inimilor;
Bucură-te, că întuneci gândurile cele rele;
Bucură-te, cântare frumoasă și cu bun miros;
Bucură-te, suflet cinstit al sufletelor celor bune;
Bucură-te, doctorul sufletelor și al trupurilor;
Bucură-te, arătătorul minunilor celor multe;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 10:

Sfinte, izbăvește de toate nevoile pe toți cei ce aleargă către tine, la dumnezeiască pomenirea ta cea purtătoare de lumină și cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către Dumnezeu, și poți să izbăvești din nevoi pe cei ce cu dragoste Îi cântă Lui: Aliluia!

Icos 10:

Zid ești oamenilor, Sfinte Ioane, și turn nebiruit întru războaie, ca, prin folosirea ta cea nebiruită, se biruiesc taberele vrăjmașilor; iar noi, fiind mântuiți grăim către tine unele ca acestea:
Bucură-te, folositorul cel tare al pământenilor;
Bucură-te, alungătorul cel tare al dușmanilor;
Bucură-te, cel ce biruiești tabere în zile de război;
Bucură-te, cel ce dăruiești sfaturi de taină;
Bucură-te, crin iubitor de mir al mirosului celui de taină;
Bucură-te, trandafirul cel nevestejit al mirosului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că izvorăști râul vindecării;
Bucură-te, că din tine curg pâraie minunate;
Bucură-te, steaua care luminezi lumea;
Bucură-te, lumina care luminezi cele întunecate;
Bucură-te, umblarea și tăria șchiopilor;
Bucură-te, povața și lumina orbilor;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 11:

Prorocule sfinte Botezătorule, pentru mulțimea minunilor tale celor vrednice de laudă, de ți-am aduce cântări și glasuri care să minuneze tot neamul omenesc, nimic nu săvârșim cu vrednicie, față de darurile tale, pe care le dăruiești nouă celor ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11:

Purtătorule de lumină și dumnezeiescule Ioane prorocule, cu înfricoșătoarele și luminatele tale minuni luminează și strălucește inima noastră a celor ce cu dragoste aducem ție rugăciuni și graiuri ca acestea:
Bucură-te, folositorul săracilor și al văduvelor;
Bucură-te, vindecătorule al multor neputincioși și bolnavi;
Bucură-te, lauda cea dulce a celor necăjiți;
Bucură-te, mângâierea frumoasă a celor osteniți;
Bucură-te, întărirea cea preamărită și minunată a credincioșilor;
Bucură-te, prorocia și îngrădirea de apărare a Bisericilor;
Bucură-te, că celor ce înoată tu le ești povățuitor;
Bucură-te, că te-ai arătat doctor celor bolnavi;
Bucură-te, locul hranei celei fără de moarte;
Bucură-te, pacea vieții celei nestricăcioase;
Bucură-te, țarină a pomilor celor înfloriți;
Bucură-te, rădăcina din odrasla pururea vie;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 12:

Sfinte botezătorule, dă dar dumnezeiesc din cer cântăreților tăi, că luminezi ca o făclie prealuminată pe cei credincioși și arzi pe cei ce nu cântă cinstitei tale biserici și lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Se luminează credincioșii de a ta vedere, lăudându-te cu cântări prea mărite, căci ca un rai frumos dumnezeiesc și stăpânesc, botezătorule sfinte, înmiresmezi sfințind pe cei ce te laudă pe tine cu fierbințeală și-ți cântă așa:
Bucură-te, mărgăritarul cel frumos și de mult preț;
Bucură-te, izvorul cel preafrumos și preabogat;
Bucură-te, vasul cel iubitor de mir îngerilor și oamenilor;
Bucură-te, numele cel scump al prorocilor și al apostolilor;
Bucură-te, sabie înfricoșătoare asupra ereticilor;
Bucură-te, pecetea celor două Testamente;
Bucură-te, că izbăvești din nevoi pe cei robiți;
Bucură-te, că biruiești pe cei protivnici credincioșilor;
Bucură-te, floarea cea preafrumoasă a dreptei credințe;
Bucură-te, mirul celor cu bun dar;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 13:

Sfinte Ioane prorocule, dulceața lumii, frumusețea cerului cea împătrit luminată, primind această rugăciune de acum, izbăvește pe toți din toate nevoile, și-i scoate din chinul cel ce va să fie pe cei ce te laudă cu credință, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul întâi și Condacul întâi.

Icos 1:

Înger înaintestătător, al cetelor drepților, tu ești Ioane prorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toți cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, și cu fierbințeală și dragoste te măresc și zic către tine așa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pierire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuți;
Bucură-te, lumina necuprinsă de ochii omenești;
Bucură-te, adânc mare văzut de gândurile credincioșilor;
Bucură-te, că tu ești povățuitorul mântuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, dătătorule de bucurie al creștinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pământenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se gonește necazul;
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 1:

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulțumire, pe tine apărătorul și fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozește pe noi ca să-ți cântăm: Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

 1. Nu te mai stresa. Suferi mai mult în propria imaginație decât în realitate.
2. Mintea ta e un filtru. Starea ta psihică determină cum privești tot ce te înconjoară. Înăuntrul tău, totul e perfect. Doar mintea ta poate strica asta.
3. Fă ce și cum crezi. Ceilalți vor judeca indiferent, iar intuiția ta rar dă greși.
4. Iubește mai mult și mai atent. Viața e scurtă și fragilă.
5. Somn, alimentație, sport, iubire, carieră. În ordinea asta.
6. Fricile sunt inutile. Ești singurul care poate controla cine ești și cine vei deveni.
7. Ignoră răutățile. Succesul tău e magnet pentru invidia altora.
8. Scriitorul învață mai mult decât cititorul. Învață cu gândul de a aplica, nu de dragul învățatului — altfel doar pierzi timp.
9. Oferă și vei primi.
10. Schimbă-ți opiniile des. Oamenii inflexibili și fixiști sunt antipatici.
11. Portocalele sunt cele mai bune fructe.
12. Să fii fericit de unul singur e o super-putere. Tot mai rar întâlnești oameni care nu depind de prezența altora pentru a se simți bine.

POVESTEA PENTRU SUFLETUL BUN ȘI CREDINCIOS.

- POVESTE despre culoarea albă a zăpezii. 

 DE CE DUMNEZEU A LĂSAT ZĂPADA ALBĂ? - 

Spune povestea că demult, atunci când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, le-a colorat frumos. 

 - Când a poruncit zăpezii să vină pe pământ, i-a zis: 

„Pentru că tu ai să fii peste tot, să-ți cauți singură o culoarea care-ți place”.

 - Zăpada s-a grăbit mai întâi să vorbească cu iarba:

- "Dă-mi și mie din culoarea ta verde atât de frumoasă!”.

 - Iarba a refuzat-o ferm, nu ! 

- A rugat atunci macul să-i dea culoarea lui roșie purpurie, a fost refuzată categoric. A cerut viorelei să-i dea culoarea albăstruie, iar s-a izbit de refuz. 

- De la Floarea-soarelui ar fi dorit, să-i dea culoarea galbenă, dar fără succes. Nici una din florile câmpului n-au ascultat rugămintea zăpezii. 

 - Tristă și amărâta, zăpada ajunge și la ghiocel, căruia îi spune și lui necazul:

 - "Nimeni nu vrea să-mi dea și mie culoare să am culoarea mea.

 - Toate florile m-au alungat și râd de mine!”

 - Înduioșat de mâhnirea zăpezii, ghiocelul i-a spus:

 - "Dacă-ți place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine”.

 - "Zăpada a primit cu bucurie darul ghiocelului. Iar de atunci, ea poartă acest minunat veșmânt alb ca al ghiocelului. 

 - Drept recunoștință, zăpada îl lasă de atunci pe gingașul ghiocel, să-și scoată căpșorul afară din zăpadă în fiecare primăvară, în semn de respect că ia împrumutat albul imaculat, cu care îmbracă în iernile bogate dealurile, câmpiile, munții, văile și pădurile nesfârșite.

 - Sfârșit și lui Dumnezeu laudă! 

Preluat- Schitul Sf.Ilie.

 Ce frumoasă ar fi lumea dacă nu ar exista răutatea ... 

Și ce frumos ar fi omul dacă nu s-ar ocupa de ea, în sensul s-o aibe la suflet ...

 Când ai răutatea la suflet și la inimă, nu știu dacă te poți numi om. 

Sau te poți numi om, dar din ăla cu coarne. 

Omul face diferența în raport cu cel necurat, datorită iubirii și a rațiunilor dumnezeiești, asta ca să nu lungesc explicația teologică ... 

Păcat că omul își pune coarne pe veșnicie prin răutățile lui nimicitoare de viață ... 

Dă-o-n colo de treabă ! 

Aia nu-i viață, măi omule, când trăiești de dimineața până în noapte cu răutatea în suflet ...! 

Nici hiena nu este rea tot timpul ... 

Omul ar trebui să aibă chipul de înger prin iubirea zidită în el de către Dumnezeu ... 

Și el, mănâncă din fărâmiturile iadului răutatea pe pâine. 

Vai de ea creatură că amar îi va fi la judecata Domnului ... 

Și cât de mult ar trebui să te îndemne conștiința la iubire și milă față de cel căzut între tâlhari ... 

Iar tu, nici măcar preot sau levit nu ești, ci tâlharii care au ridicat mâna spre ucidere ... 

Vezi-ți omule de rostul mântuirii și lasă răutatea pietrelor, iar tu ridică-te la chipul ființei. 

Cât de mult te vei bucura de asta în ziua cea de apoi ... 

Părintele Stareț Arsenie

"Simplificati-vă viata, şi stresul va fugi"

 Mirenii spun: "Fericiţi sunt cei care trăiesc în palate şi au toate înlesnirile" - dar fericiţi sunt cei care au izbutit să-şi simplifice viaţa şi s-au eliberat din laţul acestui progres lumesc, al multor înlesniri - sau mai degrabă al multor greu­tăţi, şi au scăpat de acest stres înfricoşător al vremii noas­tre de azi. Dacă omul nu îşi simplifică viaţa, se chinuieşte - în timp ce simplificând-o nu va avea acest stres. Insist mult asupra simplităţii - pentru că multe din cele ce se fac nu sunt de trebuinţă şi îi mănâncă omului liniştea. Le vorbesc de cumpătare şi nevoinţă. Strig mereu: "Simplificati-vă viata, şi stresul va fugi". AMIN

Se spală, nu se spală…

Se spală, nu se spală… 

Probabil, cam toți preoții sunt întrebați în perioada Bobotezei dacă se spală sau nu se spală în această perioadă.

 Motivația acestei întrebări provine din faptul că, de regulă, cam în toate fântânile și bazinele cu apă se toarnă puțină Agheasmă mare și ar fi o împietate să folosim apa, afară de băut și gătit. 

Greșit! 

În primul rând trebuie să știm că Agheasmă mare e numai aceea pe care o luăm de la Biserică, sfințită de preot. 

Dacă punem un litru de Agheasmă în câteva tone de apă nu înseamnă că întreaga cantitate a devenit Agheasmă mare. 

În al doilea rând, apa este vitală omului, regnului animal și, în general, naturii.

 Pentru om, ea e folosită la prepararea hranei, dar și la igienă

.Nu putem face pauză și nu se justifică a face pauză 8 zile de la igienă, pe motiv de împietate. 

Apa tebuie folosită în scopul lăsat de Dumnezeu. 

Așa că nu e păcat să spălăm sau să facem duș în perioada aceasta.

 Sfințenia nu stă în gradul ridicat de mizerie. 

Omul duhovnicesc e un om îngrijit și curat. 

Să nu uităm că aceeași apă e folosită și în industrie, în spălătoriile auto, aceeași apă e și în rezervoarele băilor noastre și peste tot. 

Deci nu e bine să exagerăm. 

Luăm Agheasmă mare după rânduială (5-14 ianuarie), iar în rest folosim apa la tot ce e necesar. 

Eu v-aș sugera însă un alt subiect de discuție, legat de apă și anume: cum ar trebui să folosim mai responsabil și să protejăm mai bine apele din mediul în care trăim: fântâni, lacuri, pâraie, râuri, fluvii, mări?

 Preot Ioan Chirvasă
 

 Dimineața, imediat ce te-ai trezit, întreabă-te următoarele: 

• Ce-mi lipsește pentru a mă elibera de dorințe? 

• Dar pentru a ajunge la împăcare?

 • Ce sunt eu? Un simplu organism, un proprietar de bunuri sau un nume vrednic de cinste? Niciuna dintre acestea. 

• Atunci ce sunt? O ființă rațională. 

• Așadar, ce se pretinde de la mine? Să cuget asupra acțiunilor mele.

 • Cum mi-am pierdut seninătatea? 

 • Ce fapte neprietenoase, antisociale sau nepăsătoare am făcut?

 • Unde am greșit în toate aceste privințe?