Ce este o minciună?

 Minciuna este o afirmație care este contrazisă de către experiență, observație sau bun simț, care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totală sau parțială a faptelor și a adevărului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent semnificativă, a faptelor.

 

Ce este o minciună? O minciună este ceva ce seamănă cu adevărul, dar nu este adevăr. Singurul scop al minciunii este de a fi primită ca adevăr, de a înlocui adevărul. Cu cît o minciună seamănă mai mult cu adevărul, cu atît minciuna este mai minciună. Adică, în cazul minciunii, lucrurile stau invers, că de asta e minciună: cu cît minciuna este mai falsă, cu atît este mai slabă și, invers, cu cît minciuna este mai asemănătoare cu adevărul cu atît minciuna este mai tare și are mai multe șanse să fie primită ca adevăr. Astfel judecînd, cele mai tari minciuni sînt minciunile adevărate - ceva ce pare identic cu adevărul, dar nu este adevăr. Cum le deosebim? Ne spune Hristos: după roadele lor le veți cunoaște.

Acum judecați și voi o lozincă pe care o tot auzim de peste 50 de ani și cu care ne-am obișnuit: noi trebuie să căutăm asemănările dintre confesiuni și nu diferențele, dacă vrem să ne unim.

Nu, nu unirea cu orice preț ne este poruncită, ci unirea în adevăr. Acolo unde nu este adevăr, nu poate fi nici unire. Iar adevărul se cunoaște tocmai prin judecarea diferențelor. Două lucruri diferite nu pot fi niciodată la fel.

În Biserică toți gîndim și mărturisim la fel și asta ne face să fim Una. Sîntem uniți prin unitatea credinței. Mai întîi credem și mărturism și abia apoi ne împăcăm și ne unim cu Sfînta și Soborniceasca Biserică. Asta mărturisim în Crez, asta se cere în rugăciunea de dezlegare a păcatelor, asta se cere în ectenia pentru cei chemați la Botez: împacă-i și unește-i pe dînșii cu Sfinta Ta Soborniceasca si Apostolească Biserică prin descoperirea Evangheliei.

Iar de va veni cineva cu o altă Evanghelie, cu o altă învățătură, ne spune Apostolul Pavel, chiar de va fi înger din cer, să nu-l primim, căci îngerul minciunii atîta putere a căpătat peste cei creduli, încît poate să li se arate ca un înger luminos (Galateni 1, 8 ).

Credința începe cu dreapta judecată și se pierde prin mărturisirea strîmbă de dragul de a plăcea oamenilor.

Hristos a înviat!

1. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei pe care nu îi pomenește nimeni !


2. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe toți cei bolnavi în spitale sau pe la casele lor !


3. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei în vîrstă,  pe cei singuri și pe cei care nu are cine să îi pomenească!


4.Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu, miluieste toate cadrele medicale și pe toți cei ce îi îngrijesc ,pe cei bolnavi și neputincioși din spitale sau din casele lor , cu toți ai lor vii și adormiți!


5. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei care ne iubesc pe noi și pe cei care ne urăsc pe noi , cu toți ai lor vii și adormiți!


6. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei pe care i-am rănit și pe cei care m-au rănit,  cu toți ai lor vii si adormiți!


7. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste tot clerul ortodox din toate timpurile și  din toate locurile , cu toți ai lor vii și adormiți!


8. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste toți ortodocși din toate timpurile și din toate locurile , cu toți ai lor vii și adormiți!


9. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste tot neamul omenesc , vii și adormiti !
        Doamne miluieste !
        Doamne miluieste !
        Doamne miluieste !

    Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților Tăi,  Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-ne și ne mînuiește pe noi !
 
"Dragostea neîmpărtășită nu e ceva chiar atât de... vesel. Bineînțeles, dacă dragostea este reciprocă, ea aduce o desfătare de negrăit, pe când dragostea neîmpărtășită este însoțită de suferință, de durere, însă această suferință nu schimbă faptul că în această dragoste creștem, se dezvoltă în noi tot ce este mai bun. Tocmai în asta constă valoarea dragostei.

Dragostea este minunată și prețioasă în orice caz, chiar dacă este neîmpărtășită. Pe de o parte, dragostea neîmpărtășită îl face nefericit pe om, iar pe de alta, la un anumit nivel de profunzime, îl face mai fericit și mai puternic.

Cel mai grăitor exemplu de dragoste neîmpărtășită e dragostea lui Dumnezeu pentru om. Dumnezeu îl iubește pe fiecare, și cu o dragoste neasemănat de puternică ‒ dar câți s…

 O, Preasfântă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru, bucuria celor necăjiţi, nădejdea celor fără de nădejde şi ajutătoarea celor neajutoraţi. Tu cunoşti toţi paşii mei cei păcătoşi de care vreau eu să mă curăţ. Cu inima îndurerată alerg către tine şi mă rog cu lacrimi: caută la neputinţele mele şi nu mă lăsa să pier în păcatele mele! Tu cunoşti goliciunea sufletului meu. Ajută-mă să mă îmbrac cu veşmântul preaiubitului tău Fiu. Tu cunoşti că sunt sărac, grăbeşte-te a-mi deschide vistieria darurilor celor pline de har, ca să păzesc făgăduinţele date de mine la sfântul botez. Tu cunoşti pe vrăjmaşii mei, cei trupeşti şi pe cei sufleteşti, izbăveşte-mă de aceştia! Tu cunoşti, Preabuna mea apărătoare, vremea ieşirii sufletului din ticălosul meu trup, te rog să stai atunci cu şi mai multă milostivire, pentru ca în sfânta stare de faţă a ta, să iasă sufletul meu liniştit şi plin de bucurie, ca să nu tabere asupra lui duhurile răutăţii de sub cer, ci, acoperit cu sfântul tău acoperământ cel neapropiat, pentru aceste sfinte daruri, să se întoarcă sufletul meu, fără vătămare, la începutul şi izvorul său!
O, Maică iubitoare de fii, arată-mi iubirea ta de Mamă şi mie, celui ce sunt străin, orfan şi sărac, că tu cu adevărat eşti Maica milostivirii şi a îndurării. Nu înceta a mă acoperi, mijloceşte neîncetat pentru mine, până când mă vei aduce în cămările cereşti ale Dumnezeiescului tău Fiu, Căruia I se cuvine cinstea, slava şi închinăciunea, dimpreună cu Tatăl şi cu Preasfântul Duh, în vecii vecilor. Amin!

CAFELUTA!!

 

1933
Proiectul original "Moka" cu 3 cești de Alfonso Bialetti.

A fost 1933 când Alfonso Bialetti, în atelierul său pentru producția de produse semifinite din aluminiu, a dat viață unei noi mașini de preparare a cafelei: Moka Express, numit după orașul yemenit Mokha, una dintre primele și cele mai renumite zone de producție a cafelei.

A fost o adevărată revoluție.

Moka avea o structură din aliaj de aluminiu cu mânere de bakelite și era compusă din trei părți: fierbătorul sau cazanul, filtrul de dozare și colectorul de cafea. Conform cerințelor brevetului sistemului "Moka", forma octogonală (în secțiune transversală) a servit (servește) la creșterea aderenței în cazul suprafeței umede.
Chiar și astăzi, nimic nu s-a schimbat după aproape 90 de ani.

Este democratică, așa cum și-a dorit dogma designului raționalist, costă foarte puțin.
Cu acel fluier familiar și mirosul de cafea care te învăluie în fiecare dimineață făcându-te misterios fericit, aparține acelei clase de obiecte pe care doar un prost le-ar putea crede neînsuflețite.

De ce este atât de importantă mișcarea pentru imunitate.

 

Dialoguri pentru Sănătate – De ce este atât de importantă mișcarea pentru imunitate. Ce înseamnă cu adevărat un stil de viață sănătos
Invitată: doamna dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno (www.ovoimuno.ro, www.facebook.com/ovoimuno, 0726.936.392 / 031.421.3745)
Dialog realizat de Cecilia Caragea

Cecilia Caragea: 15 mai este Ziua Națională a Medicului Veterinar și, cu această ocazie, ne-am gândit și noi să abordăm subiectul medicinei veterinare! Cu atât mai mult cu cât știm că Louis Pasteur spunea că, dacă medicul uman salvează oamenii, medicul veterinar salvează omenirea! Ne-am gândit să o invităm, cu această ocazie, pe doamna doctor Marinela Ivănescu, medic veterinar și în același timp creatoarea produselor Ovoimuno!

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Bună ziua! Bine v-am găsit! Mulțumesc pentru invitație și, cu această ocazie, aș vrea să le transmit colegilor mei medici veterinari, să le urez „La mulți ani!”, o zi frumoasă, multe bucurii, multă sănătate și multe realizări profesionale!

Cecilia Caragea: „La mulți ani!” le spunem și noi! Dar am vrea să ne explicați de unde până unde această zicere celebră a lui Louis Pasteur?

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Are un substrat foarte real această zicere a lui Pasteur, om de știință, cercetător francez, microbiolog și chimist faimos, care a setat multe lucruri, începând de la vaccinuri și de la descoperirea unor microorganisme, microbi. Legătura este următoarea: medicul uman ne îngrijește, ne tratează, dar medicul veterinar, prin toată activitatea lui, are, implicit, grijă de sănătatea noastră, a oamenilor, prin faptul că veghează… și putem să folosim, să mâncăm alimente sănătoase, alimente sigure și putem, printre altele, să fim feriți de îmbolnăviri de la diferite specii de animale, care sunt transmisibile omului. De aici, complexitatea acțiunii medicinei veterinare. Și, da, Pasteur chiar avea dreptate, că medicul veterinar poate salva omenirea. Și o salvează! Mai mult, pentru că chiar acum mi-a venit în minte conceptul lansat de câțiva ani, și anume acela că medicina e una singură. Chiar sunt conferințe, congrese în care sunt dezbătute teme comune, de interes pentru ambele bresle, să spunem, și umană, și veterinară. Până la urmă, da, medicina e una singură!

Cecilia Caragea: Ne amintim cu toții că în timpul pandemiei s-a discutat mult despre transmiterea virusurilor de la animale la om, dar și de la om la animale.

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Ca un motiv de mândrie și, pentru că e Ziua Medicului Veterinar, chiar trebuie să o punctez: în momentul în care a apărut coronavirusul, laboratoarele veterinare cu care eu am lucrat 21 de ani, am o experiență de 21 de ani în laborator sanitar veterinar… laboratoarele veterinare erau capabile, aveau tehnica, aveau echipamentele, aveau experiența să detecteze, să izoleze acest virus nou.

Cecilia Caragea: Într-adevăr, lucrurile sunt legate. Și, bineînțeles, este nevoie de profesioniști care să și vadă legăturile acestea. Dumneavoastră știu că ați trecut de la medicina veterinară la a crea produse pentru uzul uman, suplimente nutritive. Cum este această trecere, cum a fost această trecere în cazul dumneavoastră? Pentru că, vorbind de medicii veterinari, ei au grijă de animale și, implicit, au grijă ca noi să avem produse de origine animală în condiții sigure.

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Așa este! Iar trecerea mea a fost oarecum firească, deoarece toată viața mea, toată cariera mea am lucrat cu alimente de origine animală, testând siguranța și calitatea acestora, într-un institut național de referință. Deci trecerea a fost foarte ușoară, pentru că cunoșteam orice ingredient, orice produs de origine animală, printre care și oul, cu care am început să lucrăm și să-l exploatăm într-un alt sens, într-o altă direcție, ca supliment, valorificând imunoglobulinele Y din compoziția acestuia. Activitatea esențială a fost de cercetare, de documentare, de formulare, astfel încât să putem obține un produs sau o gamă de produse, cum a fost dezvoltată în final, care să ne asigure bioactivitatea și biodisponibilitatea acestui ingredient-minune.

Cecilia Caragea: Ați lucrat în domeniul siguranței alimentare și făceați diferite teste pentru ca noi să avem produse alimentare sigure pentru consum. Apoi ați început să vă ocupați de aceste suplimente alimentare Ovoimuno, care aduc ceva în plus. Pentru că eu înțeleg că nu este suficient să mâncăm ouă, ci e nevoie și de acest supliment alimentar Ovoimuno, în anumite conjuncturi. De ce nu este suficient să mâncăm ouă, știm că sunt sănătoase, și trebuie să luăm din când în când și Ovoimuno?

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Consumând oul ca aliment, prin pregătire culinară, prin tratament termic, inactivăm, omorâm imunoglobulina. Imunoglobulina este distrusă la temperaturi mai mari de 45 de grade Celsius. Dacă mă gândesc să mănânc oul crud, zic că evit tratamentul termic, atunci imunoglobulina este inactivată la nivelul stomacului, unde avem pH acid, iar pH-ul acid denaturează distruge, omoară imunoglobulina. Prin formularea realizată de noi, prin tehnologia aplicată, liofilizarea în prezența carbohidraților, reușim să trecem imunoglobulina de pasajul gastric, în intestin, unde își începe activitatea probiotică. Aceasta este explicația pentru care Ovoimuno ne poate ajuta ca suport imunitar. Aceste avantaje ale formulelor procesate în acest fel ne ajută să folosim, într-adevăr, imunoglobulina din ou.

Cecilia Caragea: Iată cum de la animale avem și alimente sănătoase, în deplină siguranță, și suplimente alimentare. Totul cu ajutorul medicilor veterinari!

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Așa este! Deși povestea este oarecum mai lungă, că întrebați cum… de la medicină veterinară la suplimente de uz uman… Mă duc puțin în urmă, pentru că prima mea intenție a fost să fiu medic uman. Nu a fost să fie, am ratat admiterea la liceul sanitar, în acele vremuri, cu 25 de sutimi și am preferat ca, în loc de Petrol și Gaze, să merg la mine în sat și să fac profilul de Veterinară. Și am rămas la Veterinară, asta e povestea. Deci intenția mea a fost să fiu acolo, viața m-a purtat așa…

Cecilia Caragea: Deci ați urmat un liceu cu profil veterinar! Și-apoi ați făcut facultatea de medicină veterinară.

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Iar acum am ajuns într-un context în care am văzut potențialul imunoglobulinelor și am trecut la medicina umană, prin intermediul suplimentelor Ovoimuno.

Cecilia Caragea: Câteodată, drumul nostru prin viață este puțin ciudat, puțin îmbârligat, să spunem așa, dar ne duce acolo unde trebuie să ajungem.

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Da! Sau unde eram setați inițial să ajungem. Și, cel puțin în cazul meu așa s-a întâmplat, pe lângă acest parcurs personal, m-au influențat și experiențele referitoare la sănătate, când am avut nevoie să caut soluții alternative și am ajuns să le găsesc, să le folosesc. Deci eram pregătită și din acest punct de vedere, pentru că, da, utilizarea suplimentelor constituie o soluție alternativă complementară. Și, atunci, având încredere în medicina alternativă, complementară, mi-a fost foarte ușor să abordez subiectul imunoglobulinei și să-l duc la un alt nivel.

Cecilia Caragea: Așadar, aceste suplimente alimentare Ovoimuno ne pot susține sănătatea și ne pot ajuta imunitatea. Ne modulează imunitatea, după cum ne spuneați în alte emisiuni. Ce am mai putea face noi ca să ne menținem sănătatea și să avem o imunitate așa cum ne dorim?

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Stilul acela de viață de care tot vorbim, cu pilonii lui. Am vorbit despre alimentație, despre controlul stresului, despre relaxare. Despre mișcare se vorbește, din păcate, și se face, din păcate, puțin. Eu, una, personal am început să caut explicații… de ce toată lumea afirmă și susține că sportul înseamnă sănătate, mișcarea înseamnă sănătate, un om activ este mai sănătos decât un om sedentar și așa mai departe. Nu știam exact care este corelația, explicația. Da, mișcarea mă ajută să am un sistem cardiac sănătos, mă ajută să scad nivelul stresului, pentru că, în momentul în care fac mișcare, se eliberează endorfine, contracarează nivelul hormonilor stresori și așa mai departe. Sunt multe avantaje ale exercițiului fizic, ale mișcării. Și, printre altele, se spune că îmbunătățește imunitatea. Și aici a fost blocajul meu, până la un moment dat, pentru că nimeni nu explica, nu spunea, de fapt, ce se întâmplă. Și am început să caut, să mă documentez, să citesc, să pun lucrurile cap la cap și să înțeleg care e conexiunea dintre mișcare și imunitate. Sistemul nostru imunitar este un sistem foarte complex, alcătuit din organe, din țesuturi… O parte foarte importantă din sistemul imunitar este sistemul circulator limfatic și ganglionii limfatici. Noi avem în corp două sisteme circulatorii.

Cecilia Caragea: Sângele și limfa.

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Sângele și limfa. Acum, sistemul limfatic are un rol foarte important prin faptul că prin acest sistem circulator ajung în organismul nostru, la nivel celular, nutrienți, deci ne hrănește. Ajung celule imunitare, în special limfocite, care au un rol foarte important, acela de a identifica și de a elimina celulele infectate, deci microbii de orice fel, și celulele canceroase, deci fac curățenie din acest punct de vedere. Și mai au un rol important, acela de a elimina reziduurile, toxinele care rezultă din metabolism. După ce organismul s-a hrănit, clar, acolo rămân niște resturi și cineva trebuie să facă curățenie.

Cecilia Caragea: Niște deșeuri.

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Da! Deci acest sistem limfatic este foarte important pentru corpul nostru. Acum, diferența dintre sistemul circulator sanguin, care aduce sânge și are rolul lui și face alte treburi, care are o pompă, inima, care îl acționează și asigură această circulație activă, parțial pasivă, prin sistemul venos, dar există o pompă care îl acționează… În sistemul circulator limfatic nu avem inimă, nu avem pompă. Și calea de a mobiliza circulația limfatică ghiciți care e! Mișcarea. Contracția musculară. Pentru că aceste trasee limfatice sunt în orice parte a corpului nostru și trec prin musculatură. În momentul în care musculatura se contractă, mobilizează limfa și pune în mișcare acest sistem. Deci contracția musculară, mișcarea, sportul reprezintă pompa sistemului circulator limfatic. Dacă nu facem mișcare, acea limfă stagnează, nu ne hrănește, nu ne apără. Deci conexiunea mișcare – sistem limfatic – sistem imunitar – sănătate la modul general. De aici, importanța mișcării. Pomenim de ea tot timpul, dar nu înțelegem, de fapt, ce se întâmplă acolo, în organismul nostru, și de ce e atât de importantă.

Cecilia Caragea: Da, mișcarea este extrem de importantă. Oamenii care fac mișcare se îmbolnăvesc mai rar, cei care stau prea mult în casă… deja parcă li se schimbă și culoarea pielii, devin mai palizi, se îmbolnăvesc mai des.

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Cu siguranță! Cei care petrec mult timp la birou, la muncă… suntem izolați de factorii de mediu. Dacă stau și petrec 10-12 ore la muncă, birou, nu mă vede lumina zilei, nu respir un aer mai curat, e totul recirculat… Deci avem nevoie de această mișcare, pentru că, altfel, ajungem să ne îmbolnăvim.

Cecilia Caragea: Se poate întâmpla, însă, să nu avem timp să ieșim tot timpul afară, în aer liber. Dar cred că găsim soluții de a face mișcare și acasă sau… pe scările blocului sau în jurul blocului.

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Sunt motive. „Nu am timp, nu pot”… Sunt motive. Ca să fac mișcare, nu trebuie neapărat să ajung la sală, nu trebuie neapărat să practic un sport de performanță. Pot, de exemplu, să nu mai folosesc liftul. Și urc scările acelea de două, trei ori pe zi. E foarte bine! E o mișcare excelentă. Mai nou, pentru cei care muncesc la birou, bine, acolo unde se poate și unde angajatorul poate dota, se poate lucra stând în picioare la birou.

Cecilia Caragea: Sunt acele birouri reglabile pe înălțime.

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Da. Pot să renunț la mijlocul de transport în comun și o iau pe jos o stație, două. Îmi trebuie puțin timp. Îmi acord 5 minute, 10 minute și parcurg o distanță pe jos. Merg la cumpărături, la market-ul de la colț, pe jos. Nu mai iau mașina, iau două sacoșele și car o greutate acceptabilă și fac 1 kilometru, 2 kilometri în ziua în care mă deplasez la market și așa mai departe… Acum, legat de practicarea unui sport, să spunem. Nu ies la sală, nu pot să ies, nu am acces, nu am posibilități. Pot să-mi fac un program, există atâtea surse de informare acum, cu internetul, cu YouTube, îmi selectez un program, un aerobic lejer, cardio lejer. 10 minute. Ce înseamnă 10 minute? Și îl fac în casă. Îmi deschid televizorul, deschid fereastra și mă apuc și dau din mâini și din picioare și o să văd că mă simt altfel. O bicicletă medicală în casă. Și, găselnița găselnițelor, pot să spun așa, am văzut pe internet exerciții pentru persoane care nu pot sta foarte mult timp în picioare, nu au rezistență. Sunt persoanele în vârstă, care au probleme. Seturi de exerciții stând pe scaun. Îmi mișc mâinile, picioarele, în măsura posibilităților. Depinde de noi să ne facem puțin timp.

Cecilia Caragea: Să alocăm niște resurse pentru a ne menține sănătatea. Pentru că, dacă nu alocăm niște resurse ca să ne menținem sănătatea, că spunem că n-avem timp, n-avem bani, hai să vedem cât ar costa boala, Doamne ferește!

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Singura indicație și regulă care trebuie respectată, legat de exercițiul fizic, pe care eu am învățat-o de la kinetoterapie, pentru că merg la niște tratamente, asta este, toți avem problemele noastre și trebuie să facem ceva, nu execut acea mișcare care deranjează. Deci, dacă nu am durere și pot să mă mișc să execut orice exercițiu, îl execut fără restricție. Dacă mă doare, mă opresc. Nu-l fac. Fac altceva, aleg alte exerciții. Dar pot să lucrez eu cu mine și pot să lucrez acasă. Totul depinde de mine.

Cecilia Caragea: Este important să facem mișcare și să ne simțim corpul, să vedem ce mișcări putem să facem, ce mișcări ar fi bine să nu facem, pentru că ne doare, după cum spuneați. Dar, atunci când facem mișcare, când ne propunem să avem un asemenea program de a face sport, există suplimente alimentare care ne pot ajuta, care ne pot susține? Pe noi, care avem o viață normală, să spunem așa, nu suntem sportivi de performanță.

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Sunt suplimente care pot susține efortul muscular, mișcarea. Și în această direcție am dezvoltat și noi o formulă, Ovoimuno Active Energy & Recovery. Este destinată persoanelor care fac sport de performanță și persoanelor active.

Cecilia Caragea: Deci și persoanelor obișnuite…

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Persoanelor care desfășoară o activitate de mișcare obișnuită, deci un om obișnuit, dar activ. Poate chiar merge la sală, poate chiar practică un sport cu regularitate.

Cecilia Caragea: Ce conține?

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Conține proteine din ou, care susțin activitatea musculară, efortul muscular este realizat cu o mai mare ușurință. Dacă zic „Vai, îmi este greu, nu pot, eu nu am forță, nu reușesc”, atunci Ovoimuno îmi dă acea forță, acea energie de care am nevoie. Conține maltodextrină, care este zahărul sportivilor, care de asemenea îți dă un boost și te ajută să susții acel efort. Am administrat și am urmărit efectul pe loturi de tineri fotbaliști și jucători de tenis de masă. Și rezultatele au fost foarte îmbucurătoare pentru ei, uimitoare. Printre altele, pe lângă efortul muscular, recuperarea mai ușoară, ne-au raportat că focusul, concentrarea, în special la jucătorii de tenis de masă, a fost îmbunătățită, ceea ce este foarte important. Viteza de reacție trebuie să fie foarte bună. Și concentrarea. Și ne-au semnalat că lucrurile acestea s-au îmbunătățit utilizând Ovoimuno Active.

Cecilia Caragea: Da, într-adevăr, și pentru sportivi este extrem de importantă concentrarea, să aibă capacitatea să se concentreze exact în timpul concursului, să față facă la stres, să se miște rapid.

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Da, așa este. Și un aspect pe care nu l-am menționat… Pe lângă susținerea efortului fizic, susținut intens, și mă refer la toate categoriile de sportivi, nu neapărat la cei de performanță, prin conținutul de imunoglobuline, ajută imunitatea și crește rezistența la îmbolnăviri. Deci încă un avantaj. Pentru că studiile ne spun că, deși mișcarea înseamnă sănătate, mișcarea după un anumit prag, după o anumită intensitate, poate scădea imunitatea, pentru o perioadă. Deci avem și boost-ul imunitar.

Cecilia Caragea: Într-adevăr, atunci când vorbim de sportivi de performanță, lucrurile se pun cu totul și cu totul altfel, pentru că ei își împing limitele dincolo de un anume prag, își forțează articulațiile mult mai mult, își uzează organismul mult mai mult decât oamenii normali, să spunem așa. Dar să revenim la noi, oamenii normali, care facem mișcare, dar nu la un asemenea nivel.

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Am citit, în ultima perioadă, o carte a unui medic american, care a evaluat multe studii, deja scrise de mulți ani. Și a tras câteva concluzii legate de zonele albastre. Zonele albastre sunt zonele de pe Pământ, cinci la număr, în care trăiesc cei mai sănătoși și cei mai longevivi oameni. Și zonele sunt una prin Japonia, una prin America… Grecia, Italia și America Latină. Deci zone total diferite. Și constatarea de bază este că diferența care i-a ajutat pe acești oameni din zone atât de diferite, cu alimentații diferite, pentru că nu sunt vegetarieni toți, unii mănâncă chiar carne de porc preponderent, unii mănâncă pește, unii mănâncă lactate preponderent, unii mănâncă carne de capră preponderent, în funcție de ce ce au la îndemână, de ceea ce produc, diferența este dată de mișcare, de faptul că se mișcă. Și se mișcă în mod natural. Nu sunt oameni care merg la sală, care trag de fiare. Nu am nimic cu nimeni, fiecare adoptă și practică sportul care-i place, important e să-l practice. Dar acești oameni fac mișcare deplasându-se pe lângă casă, în gospodărie, crescând animalele, cultivând grădina…

Cecilia Caragea: Dar, în acest fel, își pun limfa în circulație și, atunci, sistemul lor limfatic funcționează așa cum trebuie. Și nu numai!

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Imunitatea funcționează cum trebuie, sănătatea se păstrează, se menține. Clar, procesele de îmbătrânire sunt încetinite și, da, reușesc să ajungă sănătoși la vârste de peste 100 de ani. Se spune că omenirea tinde către această longevitate. Într-un fel, este normal. Dar este important să ajungi la acea longevitate funcțional, sănătos.

Cecilia Caragea: Corect! Ne dorim să trăim mult, dar ne dorim să fim sănătoși, să avem o bătrânețe sănătoasă!

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Da, se poate ajunge la această situație, la acest deziderat, dacă avem grijă de noi, avem grijă de alimentație, avem grijă de mediul în care alegem să trăim. Contextul social, familial este important, credința este importantă, la fel. Și avem nevoie, de asemenea, să suplimentăm, pentru că vorbim și știm că avem nevoie de suplimentare, ca să ne susținem. Și, nu în ultimul rând, mișcarea, care înseamnă sănătate!

Cecilia Caragea: Noi vă mulțumim tare mult pentru toate aceste explicații, care ne-au prins foarte bine! Și încă o dată „La mulți ani!” de Ziua Națională a Medicului Veterinar!

Dr. Marinela Ivănescu, medic veterinar și creatoarea produselor Ovoimuno: Mulțumim frumos!

Cecilia Caragea: Mulțumim tare mult!

https://accmediachannel.ro/emisiuni/dialoguri-pentru-sanatate-de-ce-este-atat-de-importanta-miscarea-pentru-imunitate-ce-inseamna-cu-adevarat-un-stil-de-viata-sanatos/ 

Cinci calități și cinci reguli de viață pentru a trăi în armonie cu tine însuți

 

Oamenii înțelepți ne sfătuiesc să ne ghidăm după următoarele cinci reguli:
1. Curățește-ți viața de ură: învață să ierți.
 
2. Eliberează-ți inima de tulburări: cele mai multe sunt deșarte.
 
3. Du o viață mai simplă și prețuiește ceea ce ai.
 
4. Dă mai mult decât iei.
 
5. Așteaptă mai puțin și vei primi mai presus de așteptări.
 
Iată acum esența unei alte parabole interesante: ca să trăiești în armonie cu tine însuți, ai nevoie să ai cinci calități.
 
Prima: vei face fapte mari dacă Îl vei lăsa pe Dumnezeu să te țină în mâna Sa.
Ai încredere în pronia Lui și simte mâna Lui.
A doua: din când în când te vor „strunji” în mod dureros diferite probleme și ispite.
Rabdă durerea, dacă ea te înnobilează și îți transfigurează duhul.
A treia: a te îndrepta este adesea singurul mijloc de a rămâne pe calea dreaptă.
Recunoscând și înlăturând greșelile pe care le-ai făcut, vei crește ca profesionist și ca om.
A patra: cea mai importantă parte a ta, la fel ca grafitul de la creion, se află în interior. Observă întotdeauna cu atenție intențiile și trăirile sufletului.
A cincea: roadele sufletului sunt faptele tale, care lasă urme pe pământ. Chibzuiește fiecare pas pe care-l faci.
 
Din păcate, nu ne pricepem să fim fericiți! Deosebit de greu e să accepți durerea ca pe un medicament împotriva patimilor. De aceea ne și rugăm să fim izbăviți de tot necazul, mânia și nevoia, pentru sfârșit creștinesc, fără durere, în pace. Cerem de la Domnul să ne dea nu după dreptate și după meritele noastre, ci după mila și îngăduința Lui față de neputința omenească, fiindcă El este bun cu cei nemulțumitori și răi (Luca 6, 35). În această smerenie este nădejdea de mântuire.
 
Atunci când dragostea de Dumnezeu și de aproapele ne vindecă de orgoliul nostru rănit, războiul cu noi înșine se va încheia prin biruința păcii și armoniei lăuntrice. Cine a dobândit această comoară neprețuită nu se va lăsa amăgit de tentațiile rafinate ale lumii.
 
(Konstantin V. Zorin, Dacă puterile sunt pe sfârșite. Războiul și pacea omului cu el însuși, traducere din limba rusă de Eugen Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2015, pp. 159-160)

 Prima inimă  este a Maicii Domnului nostru. Ea a făcut posibil pentru toți oamenii să accepte tot precum Fiul Său, fără a înceta să întrupăm Adevărul, clipă de clipă.

Zile frumoase, cu bunatate si cu sanatate!

Zile frumoase, cu bunatate si cu sanatate!
Si, daca aveti chef de emisiuni de calitate, nu uitati ca impreuna cu o echipa fantastica va astept pe www.accmediachannel.ro!
 

Rugăciune scurtă către Maica Domnului a Sfântului Serafim de Sarov:

 

Rugăciunea foarte scurtă şi grabnic-ajutătoare pe care o spunea Sfântul Serafim de Sarov la Maica Domnului! Spune-o şi tu mereu şi mai ales astăzi, de ziua Sfântului, şi Măicuţa nu te va lăsa!
Atotmilostivă, Împărăteasa mea, Preasfantă Doamnă, Fecioară Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, Maica lui Dumnezeu, singura şi neîndoielnica mea nădejde. Nu te scârbi de mine. Nu mă depărta, nu mă părăsi. Apără-mă, mijloceşte, auzi-mă, vezi-mă… Stăpână ajută-mă, iartă-mă, iartă-mă… Preacurată.

***

Viaţa Sfântului Cuvios Serafim de Sarov

Acest mare mărturisitor al luminii Sfântului Duh s-a înălţat ca un astru deasupra pământului rusesc, la 19 iulie 1759, în epoca în care spiritul aşa-numit „al Luminilor” invada Europa şi Rusia, pregătind deja, din depărtare, timpurile întunecate ale ateismului şi persecuţiei religioase.
Fiu al unor negustori cucernici din oraşul Kursk, el a crescut în smerenie şi dragoste faţă de Biserică şi a avut parte la vârsta copilăriei de arătarea milei Maicii Domnului, care l-a vindecat în chip miraculos.
La 17 ani părăsi lumea, cu binecuvântarea mamei sale, şi intră în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare şi virtuţi monahale. Îndeplinea cu bucurie şi zel toate sarcinile, chiar cele mai obositoare, pentru folosul fraţilor, postea pentru a înfrânge pornirile trupului şi îşi păstra, ziua şi noaptea, mintea aţintită la Dumnezeu, cu ajutorul rugăciunii lui Iisus.
După câtva timp, el s-a îmbolnăvit foarte grav şi, în ciuda durerilor, refuza ajutorul medicilor, cerând numai acel unic leac, care este potrivit celor ce au părăsit totul pentru Dumnezeu: Sfânta Împărtăşanie. Când, crezându-se că va muri, i-a fost adusă merindea cea sfântă pentru calea din urmă, Preasfânta Maică îi apăru, în mijlocul unei puternice lumini, însoţită de Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan Teologul. Arătându-i-l pe tânărul novice, ea le spuse: „Acesta este din neamul nostru!”. Puţin după aceasta, se însănătoşi cu totul şi construi o bolniţă pe locul acelei apariţii minunate.
La capătul a opt ani de ascultare ca frate în mănăstire, a fost tuns monah, primind numele Serafim („înfocat”, „arzător”), nume care îi spori şi mai mult zelul în a urma pe aceşti slujitori ai Domnului, netrupeşti şi arzând de dragoste pentru El. Hirotonit diacon, el petrecea noaptea întreagă în rugăciune, înainte de a săvîrşi dumnezeiasca Liturghie; şi sporind fără încetare în sfintele nevoinţe, Domnul îi dărui ca răsplată nenumărate clipe de extaz şi mângâieri duhovniceşti. Fiind îndrumat cu grijă de cei mai înaintaţi în vârstă şi înţelepciune, el nu a căzut în păcatul slavei deşarte de care este pândit cel care se bucură de darurile lui Dumnezeu; dimpotrivă ele l-au făcut să se smerească şi mai mult, învinovăţindu-se pe sine în tot timpul şi căutând şi mai mult singurătatea.

La puţină vreme după hirotonirea sa şi după moartea duhovnicului său, el a primit încuviinţarea de a se retrage în singurătate, în adâncul pădurii, la 6-7 km de mănăstire. Aici el îşi făcu o colibă de lemn, înconjurată de o mică grădină, pe o colină, pe care el a numit-o „Sfântul Munte”, gândindu-se la Athos. El petrecea acolo toată săptămâna, întorcându-se la mănăstire numai duminicile şi în zilele de sărbătoare, stăruind în rugăciune, citirea Sfintelor Scripturi şi chinuindu-şi trupul pentru a plăcea Domnului.
Orice ar fi făcut, îşi păstra mintea înălţată la lucrările lui Dumnezeu; era cu totul lipsit de orice pângărire, nu se îngrijea deloc de trup şi suporta cu răbdare asprimea iernii şi năvălirile insectelor vara, fericit că poate fi astfel părtaş la suferinţele Domnului, dorind să-şi curăţească sufletul. Căra mereu în spate o Evanghelie grea, numind-o „povara lui Hristos”, şi se ducea în anumite locuri din pădure, pe care le numise, după Locurile Sfinte: Betleem, Iordan, Tabor, Golgota, citind acolo pericopele evanghelice corespunzătoare. El retrăia, astfel, în mod intens, în fiecare zi, viaţa şi Patimile Domnului nostru Iisus Hristos.
Meditaţia continuă pe textele Sfintei Scripturi nu-i dăruia numai cunoaşterea adevărului, dar şi curăţenia sufletului şi străpungerea inimii, în aşa fel încât în afara slujbelor dumnezeieşti făcute la ore fixe şi în afară de miile de îngenuncheri de fiecare zi, el era în stare să se roage fără încetare, având mintea unită cu inima.
La început se hrănea cu pâinea primită de la mănăstire, apoi numai cu roadele grădinii sale; dar putea foarte bine să se lipsească de tainul său pentru a-l împărţi animalelor care veneau la coliba sa, mai ales unui urs uriaş, dar ascultător ca o pisică.
Văzând viaţa sa atât de plăcută lui Dumnezeu şi atât de apropiată de cea a netrupeştilor puteri, duşmanul de totdeauna al neamului omenesc, diavolul, ars de invidie, porni împotriva pustnicului obişnuitele lui atacuri: gânduri de slavă deşartă, zgomote infernale, apariţii înspăimântătoare ş.a.; dar viteazul ostaş alunga toate acestea prin rugăciune şi semnul Crucii. Cum războiul gândurilor se înteţea tot mai mult, sfântul hotărî să lupte ca stâlpnicii de odinioară: el petrecu o mie de zile şi o mie de nopţi pe o stâncă în picioare, sau îngenuncheat, repetind fără încetare rugăciunea vameşului: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului (Luca 18, 13). Astfel, el a fost eliberat pentru totdeauna de lupta gândurilor.
Dar diavolul nu s-a dat bătut şi a trimis trei tâlhari, care, furioşi că n-au găsit la sărmanul monah banii la care sperau, l-au bătut cu ciomegele şi cu dosul unui topor, lăsându-l pe jumătate mort, cu totul însângerat şi cu oasele rupte. Cu toate că avea o constituţie robustă, blândul Serafim nu a încercat nici o clipă să se apere şi s-a lăsat cu totul în voia lor, cu gândul că astfel se făcea părtaş suferinţelor Domnului. În starea de plâns în care se afla, a reuşit totuşi să se târască până la mănăstire, unde, după cinci luni de suferinţă, a fost vindecat în chip minunat printr-o nouă apariţie a Maicii Domnului, asemănătoare celei din timpul uceniciei sale în mănăstire. A rămas totuşi gârbov până la sfârşitul zilelor sale şi nu se putea mişca decât cu mare greutate, sprijinindu-se într-un toiag.
Această infirmitate l-a făcut să urce o nouă treaptă pe scara vieţii lui îndreptate spre cer şi să înceapă, din 1807-1810, lupta tăcerii, în deplină singurătate. Odată însănătoşit, se reîntoarse în „pustia” sa şi, nemaiputând veni la mănăstire cu regularitate, cum făcea înainte, el încetă cu totul să mai vorbească cu oamenii. De fiecare dată când întâlnea pe cineva în pădure, i se închina până la pământ, fără a scoate un cuvânt, rămânând aşa până când omul se îndepărta. El a reuşit astfel să-şi păstreze mintea înălţată la Dumnezeu fără întrerupere şi fără abatere.

Între timp, egumenul mănăstirii muri şi unii călugări au început să se arate duşmănoşi faţă de sfântul pustnic, acuzându-l că s-a despărţit de comuniunea cu Biserica. Până la urmă i-au poruncit chiar să se întoarcă în mănăstire. Sfântul s-a supus fără nici o împotrivire şi s-a stabilit într-o chilie strâmta, unde a început o nouă etapă a vieţii sale ascetice: recluziunea (închiderea cu totul în chilie).
În antreul chiliei a pus un sicriu, în care se ruga, iar în chilie, unde nu intra nimeni niciodată, nu avea decât un sac cu pietre drept aşternut, un trunchi de copac drept scaun şi o icoană închipuind-o pe „Fecioara mângâietoare”, numită de el „Bucuria bucuriilor”, în faţa căreia ardea în permanenţă o candelă. El trăia astfel într-o tăcere completă, sporind în trai aspru, citind şi interpretând în fiecare săptămână întreg Noul Testament, rugându-se fără încetare, cu inima priveghind şi având drept martori ai deselor extaze şi răpiri în Duh ale minţii sale numai pe îngeri şi sfinţii din cer.
La sfârşitul a cinci ani de retragere totală, deschise uşa chiliei, lăsând să intre pe cei ce voiau să-l vadă, dar fără a rupe totuşi legământul tăcerii, chiar când era vorba de vizitatori importanţi. Apoi, în 1826, Maica Domnului îi vesti că a sosit vremea să părăsească tăcerea şi el începu să le împărtăşească semenilor din roadele experienţei sale ascetice: mai întâi călugărilor, pe care-i îndemna la stricta respectare a regulilor monahale şi la zel desăvârşit în lucrarea lor pentru mântuire; apoi sosiră şi mirenii în număr din ce în ce mai mare.
După ce s-a făcut părtaş de bunăvoie Patimilor mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos, timp de 47 de ani, trăind în asceză absolută, trecând pe rând prin starea de vieţuitor în obşte, sihastru, stâlpnic şi zăvorit, acest bătrân mic de statură, înveşmântat în alb, încovoiat pe toiagul său, s-a întors între semenii săi, plin de har şi lumina Sfântului Duh, pentru a îndeplini slujirea duhovnicească superioară, a stăreţiei spirituale, şi a devenit pentru tot poporul rus un adevărat „apostol”, martor şi propovăduitor al Învierii.
Uşa chiliei sale era deschisă oricui până târziu în noapte. Îşi salută vizitatorii cu veselie, zicându-le: „Bucuria mea, Hristos a înviat!”; dovedea o bucurie cu totul specială faţă de păcătoşii care veneau la el pocăindu-se, ca Fiul risipitor care se întoarce la Tatăl (Luca 11). Blândeţea sa neobişnuită înmuia inimile cele mai aspre, umilinţa să îi smerea pe cei mândri, făcându-i să verse lacrimi de copil. Pentru cei mari, ca şi pentru oamenii din popor, chilia „sărmanului Serafim” era asemenea unui pridvor al cerului. O convorbire cu el sau o simplă binecuvântare deveneau adevărate întâlniri cu Dumnezeu, capabile să schimbe cu totul sensul vieţii lor.
Datorită darului înainte-vederii, el citea în inimile păcătoşilor, dezvăluind cele ce ei nu îndrăzneau să mărturisească, răspundea la scrisori fără a le deschide şi ştia să dea fiecăruia sfatul, mângâierea, încurajarea şi mustrarea de care aveau nevoie. Predat cu totul voii lui Dumnezeu, el le spunea, fără multă cercetare, primul cuvânt pe care i-l descoperea Dumnezeu, şi acesta era, totdeauna, cel mai potrivit pentru ei. Mila lui, izvorâtă din dragostea lui Dumnezeu care era în el, se revărsa asupra tuturor. A vindecat în chip minunat pe mulţi, ungându-i cu uleiul din cadela şa sau dându-le să bea din izvorul numit mai apoi „puţul lui Serafim”, aflat în apropierea mănăstirii, în „pustia cea apropiată”, unde îi plăcea să-şi petreacă după-amiezele. I se aduceau atâtea cereri de rugăciune, pentru morţi şi vii, încât îi era cu neputinţă să-i pomenească pe toţi; de aceea aprindea pentru fiecare o lumânare, chilia sa fiind mereu încălzită şi luminată de sute de flăcări, închipuind sufletele credincioşilor.

Dumnezeu i-a acordat, de asemenea, darul profeţiei şi el a prezis cele viitoare, atât pentru anumiţi oameni, cât şi pentru ţara sa, ca războiul Crimeii, foametea şi groaznica încercare care a răvăşit Biserica şi poporul rus un secol mai târziu; dar el îşi ascundea, din smerenie, profeţiile îndărătul unor cuvinte tainice, astfel încât ele nu erau înţelese decât după împlinirea evenimentelor.
Marele proprietar Motovilov, care fusese vindecat în chip minunat de omul lui Dumnezeu şi care devenise cel mai râvnitor ucenic al său, îl întrebă într-o zi: „Care este scopul vieţuirii creştine?”. Părintele Serafim îi răspunse: „Dobândirea Sfântului Duh, pe care-L primim dacă îndeplinim faptele de sfinţenie cerute de Biserică şi mai ales prin rugăciune”.
Şi fiindcă interlocutorul său îi cerea să-i spună mai precis ce este harul Duhului Sfânt, stareţul îl strânse brusc în braţele sale, îl privi drept în ochi, faţa lui devenind dintr-o dată mai strălucitoare decât soarele la amiază, şi îi zise cu putere: „Priveşte-mă, prietene al lui Dumnezeu, nu-ţi fie teamă! I-am cerut Domnului, din adâncul ini-mii, să te facă demn de a vedea cu ochii tăi trupeşti pogorârea Sfântului Duh; şi iată ai devenit, ca şi mine, cu totul luminos. Şi te-ai umplut şi tu de harul Sfântului Duh, căci altfel n-ai putea să mă vezi în această lumină. Ce simţi?” Motovilov a răspuns: „Linişte, o pace de nespus. Inima mea s-a umplut de o bucurie inexprimabilă”. „Şi ce încă?” „O căldură şi o mireasmă, pe care nu le-am mai simţit vreodată”. „Această mireasmă este bună mirosire a Sfântului Duh, răspunse sfântul, şi această căldură nu este din afară, căci suntem în plină iarnă şi pădurea în jurul nostru e acoperită de zăpadă; ea este în noi, după cuvântul Domnului: Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru (Luca 17, 21).
Această minunată întrevedere dură mai mult timp şi, la sfârşitul ei, sfântul îi ceru ucenicului său să o pună în scris şi s-o transmită lumii. Manuscrisul lui Motovilov n-a fost găsit decât mult mai târziu, în 1903, în preajma canonizării lui Serafim. El a cunoscut de atunci o răspândire impresionantă. Este un ultim cuvânt, un testament plin de lumină şi nădejde, pe care profetul de la Sarov l-a lăsat Rusiei şi întregii Biserici, cunoscând încercările ce vor fi în timpurile din urmă.
În învăţăturile sale, sfătuia adesea: „Bucuria mea, câştiga duhul păcii şi atunci mii de inimi se vor mântui în preajma ta”. Această pace interioară pe care el o dobândise cu preţul atâtor trude, se răspândea în preajma lui ca bucurie şi lumină; iată că Sfântul Serafim nu a lăsat urmaşilor o învăţătură ci, mai curînd, un model de vieţuire.
Pe când era numai diacon, fondatoarea mănăstirii din Diveievo, situată la câţiva km de Sarov, i-a încredinţat părintelui Serafim conducerea duhovnicească a obştii sale abia înfiinţate. De-a lungul întregii sale vieţi el s-a purtat ca un părinte cu fiicele sale duhovniceşti. Cu toate dificultăţile economice, obştea a sporit repede. Sfântul Serafim a organizat-o după regulile stricte ale vieţii de obşte, dându-le drept îndrumar cuvintele: „În tot timpul să aveţi mâinile ocupate cu lucrul şi buzele cu rugăciunea”.
La porunca Maicii Domnului, el a mai înfiinţat o a doua mănăstire, zisă a „Morii”, în care vieţuiau fiicele sale duhovniceşti cele mai sporite, cărora le-a dat o regulă de vieţuire având în centru „rugăciunea lui Iisus”. Din nefericire, după moartea stareţului, diavolul atâta un călugăr pizmaş şi intrigant, care se strădui din toate puterile să ruineze renumele şi lucrarea Sfântului Serafim; el închise „Moara”, călugăriţele fiind supuse multor strâmtorări şi necazuri.

Odată, cu puţin timp înainte de săvârşirea călătoriei pământeşti, Serafim ceru să vină o călugăriţă de la Diveievo şi acoperînd-o cu rasa sa, îi spune: „Maica Domnului va veni acum la noi”. Curînd se auzi un sunet asemănător unui vânt violent în pădure, apoi cântări bisericeşti; uşa se deschise singură şi chilia fu brusc inundată de lumină şi de o mireasmă delicată. Sfântul căzu în genunchi şi Maica Domnului apăru, urmată de doi îngeri, însoţită de Sfântul Ioan Teologul şi de douăsprezece sfinte fecioare mucenice. Călugăriţa a căzut la pământ, înspăimântată de moarte, dar Sfântul Serafim a stat drept, vorbind duios cu Împărăteasa cerurilor, ca şi cu un prieten. Ea îi făgădui să aibă mereu în grijă sa pe surorile de la Diveievo şi, dispărând, Preasfânta Fecioară îi zise: „Iubite Serafime, în curînd vei fi cu noi”. Rămaşi singuri, stareţul îi mărturisi călugăriţei că este a douăsprezecea vedenie de care Domnul i-a făcut parte.
Ajuns la vârsta de 70 de ani, suferind cumplit de pe urma rănilor, dar neslăbind cu nimic în lucrarea sa, Sfântul Serafim vorbea din ce în ce mai des despre apropiata sa moarte, cu bucurie şi cu faţa strălu-cind de lumină. La întâi ianuarie 1833, după ce s-a împărtăşit, el s-a închinat la toate icoanele din biserică, aprinzând în faţa fiecăreia o lumânare şi i-a binecuvântat pe toţi fraţii, zicându-le: „Lucraţi pentru mântuirea voastră; vegheaţi! Cununile vă sunt pregătite”. Apoi, după ce merse să-şi vadă mormântul dinainte pregătit, se închise în chilie şi, îngenunchind şi cântând imnele Învierii, îşi dădu duhul în mâinile lui Dumnezeu chiar în aceeaşi noapte.
Tot poporul din împrejurimi se strânse la înmormântarea să. Şi chiar şi după moarte omul lui Dumnezeu a continuat să viziteze şi să-şi îmbărbăteze fiii duhovniceşti prin numeroase apariţii şi vindecări minunate, astfel că evlavia poporului dreptcredincios nu a încetat să sporească, cu toate împotrivirile vrăjmaşilor.
Lupta să a fost încununată prin canonizarea care a avut loc la 19 iulie 1903, în prezenţa familiei imperiale, a numeroşilor ierarhi şi a unei mulţimi de sute de mii de persoane, venite din toate părţile Rusiei. Aceasta a fost ultima manifestare a unităţii de suflet a poporului rus, înainte de marea încercare ce avea să fie. Moaştele sale, purtate atunci în procesiune, au făcut multe minuni. În 1926, bolşevicii le-au confiscat, vrând să le expună într-un muzeu al ateismului! Dar ele n-au ajuns niciodată în acel loc şi se presupune că ar fi păstrate de un credincios pios, în aşteptarea unor zile mai bune.

"Cel mai mare dar pe care ni l-a dat Domnul este să vorbim cu El prin rugăciune , căci Hristos ne și vede , ne și aude"

Când îți vei pierde mama... vei pierde persoana care te-a iubit cel mai mult, cea care te-a cunoscut cel mai bine, cea care a iertat totul, cea care ți-a luat fricile, cea care te-a căutat când erai pierdut.

Când îți pierzi mama... nimeni nu-ți va aminti să te strângi dacă e frig,
nici nu te va suna la două ore, să te întrebe dacă ești mai bine când ești rău și când faci lucrurile prost.

Oamenii se vor enerva și tu va trebui să-ți ceri iertare, pentru că doar mama ta ar putea suporta caracterul tău prost și te-a iubit chiar și în zilele tale cele mai rele.

Când îți vei pierde mama... o să-ți fie dor de ea în fiecare Crăciun și în fiecare zi de naștere, și de fiecare dată când ți se întâmplă ceva bun, vei dori să vorbești cu ea să-i spui și îți vei da seama că scaunul ei este gol și că nu va fi din nou lângă tine.

Când îți vei pierde mama... vor fi oameni care te cunosc, dar nimeni ca ea, vor fi mulți oameni care te vor iubi, dar ei te vor iubi doar ei înșiși așa cum te-a iubit ea.

Când îți vei pierde mama, lumea va fi
puțin mai trista, mai străină, mai mica și tu la fel.


 Părintele Justin Parvu ne povestea o Maica spunea ca sunt mâhniți si supărați ca nu ne rugăm lor ca sa ne ajute mai ales ca au mare trecere la Dumnezeu pentru jertfa lor atât de mare...

ACATISTUL NOILOR MUCENICI ŞI MĂRTURISITORI DIN TEMNIŢELE COMUNISTE

(Precuvântare)
Cercetând noi istoria bisericească în lumea noastră creştin ortodoxă, aflăm nişte valori mari şi doveditoare pentru existenţa noastră, pentru Ortodoxia noastră, pentru viaţa noastră de toate zilele, aici, în răsăritul Europei. Cel mai important lucru, grăitor pentru noi şi în viitor, sunt n…
"O, cât de mare şi de groaznică e oastea dracilor! Fără de număr este hoarda lor întunecată!
Aceşti vrăjmaşi nevăzuţi ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi şi noapte, nimicirea noastră.
Însă nu vă temeţi! Luaţi putere din numele lui Iisus!”.

(Sfântul Luca al Crimeei)


"Cel mai mare dar pe care ni l-a dat Domnul este să vorbim cu El prin rugăciune , căci Hristos ne  și vede , ne și aude"

(Sf. Porfirie Kapsokalivitul),



𝐅𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐥𝐮𝐩𝐭𝐚 𝐢̂𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐚 𝐝𝐢𝐚𝐯𝐨𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐧𝐮 𝐧𝐞 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐦 𝐦𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐢!                              sᴛᴀʀᴇᴛ̦ᴜʟ ᴛᴀᴅᴇɪ

Căci sântem fiii părinților noștri, cu toate însușirile lor rele, care nu se pot lesne curăța. Trebuie să răbdăm multe dureri ale inimii pentru ca sufletul să se slobozească de aceste legături ale cugetului. Vrăjmașii noștri ne atacă, și în chi…

Semnificația vieții stă în trudă. Fără de ea nu putem obține nimic. Uneori, tot ce avem nevoie pentru o zi fericită e să bem o cafea bună. Vă doresc o săptămână senină!

 Primăvara, natura îţi fură ochii şi te îndeamnă să îţi pui imaginaţia la treabă, nu-i aşa?

𝐀𝐌𝐄𝐒𝐓𝐄𝐂 𝐏𝐄𝐍𝐓𝐑𝐔 𝐈𝐌𝐔𝐍𝐈𝐓𝐀𝐓𝐄, 𝐢𝐞𝐟𝐭𝐢𝐧 𝐬𝐢 𝐞𝐱𝐭𝐫𝐚𝐨𝐫𝐝𝐢𝐧𝐚𝐫 𝐝𝐞 𝐞𝐟𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭

distribuiți rețeta, vă rog, așa va putea ajunge la cât mai mulți oameni

: 300 g de miere poliflorală (brută, netratată termic, așa cum este oferită de Stupul albinelor melifere), 100 g de turmeric, 50 g de scorțișoară și 2 linguri de ulei de cocos extravirgin (presat la rece).

Toate ingredientele se amestecă până la omogenizare, în condiții de igienă maximă, și se păstrează la frigider, într-un borcan închis ermetic. Se consumă zilnic, dimineața, pe stomacul gol, o lingură, înainte de micul dejun, timp de 3 luni de zile consecutiv. Se recomandă minim 2 cure pe an, primăvara și toamna. Dar se pot face cure pe tot parcursul anului, cu pauză de 14 zile între acestea. Amestecul poate fi consumat de către toate persoanele care nu prezintă intoleranță, hipersensibilitate sau alergie la vreunul dintre ingrediente. Multă sănătate vă doresc!

P.S. Diabeticii pot folosi miere de salcâm în locul mierii poliflorale, pentru a prepara amestecul, de vreme ce aceasta are cel mai mic indice glicemic. Ca fapt divers, demn de menționat, amestecul pentru imunitate conține turmeric și scorțișoară, două ingrediente dovedite științific ca fiind, printre altele, și antidiabetice extraordinare. Consumați cu avizul medicului, monitorizându-vă glicemia pe nemâncate (à jeun) și/sau la 2 ore după mese (postprandial).

 

FII BINECUVANTAT!

 ”Pâine în așteptare” este o tradiție frumoasă din perioada Imperiului Otoman, demnă de laudă. Cei ce cumpărau pâine de la brutărie plăteau pentru 2 pâini, însă luau doar una singură, iar pe cealaltă o lăsau în așteptare. Cei sărmani veneau și luau din pâinea lăsată în așteptare. Astfel cel ce făcea un bine și cel ce era ajutat nu se cunoșteau. Această tradiție continuă și în prezent în anumite regiuni din Turcia.

ALFABETUL VIEŢII CREŞTINE

 A • Ascultӑ mai ȋntâi și dupӑ aceea vorbește...
B • Binecuvântează  și nu blestema...
C • Credința ȋn DUMNEZEU sӑ-ți fie tӑria vieții...
D • Dragostea acoperӑ multe greșeli, deci… iubește...
E • Experimenteazӑ zilnic rugӑciunea...
F • Fugi de poftele tinereții...
G • Gӑsește totdeauna latura bunӑ a lucrurilor...
H • Harul lui DUMNEZEU ȋți este ȋndeajuns ca sӑ fii bucuros...
I • Iubirea este darul lui DUMNEZEU care l-a lӑsat peste omenire...
Ȋ • Întotdeauna amintește-ți ce a fӑcut HRISTOS pentru tine...
J • Judecata este a Lui DUMNEZEU, nu judeca pe altul...
K • Kilometri ȋntregi a parcurs și Pavel. Nu te plânge de drumul pânӑ la bisericӑ...
L • Lumina ta, sӑ-ți fie cuvântul sfânt...
M • Muncește cu drag, ca pentru DOMNUL… oriunde vei fi...
N • Nu ȋncerca sӑ te dai mai mult decât ești...
O • Opune-te oricӑrui rӑu, oricӑrui pӑcat...
P • Pӑrtӑșia cu frații sӑ o ȋnveți mereu...
R • Rabdӑ ispita și vei fi biruitor...
S • Să  fii adeptul iubirii, al adevӑrului, al compasiunii și empatiei...
Ș • Știința adevӑratӑ se obține prin iubirea de DUMNEZEU...
T • Taci când nu ai cuvinte de zidire...
Ț • Ținuta sӑ-ți fie modestӑ și decentă...
U • Urmӑrește pacea și neprihӑnirea...
V • Vegheazӑ mereu ȋn rugӑciune...
Z • Zidește-ți casa pe temelia CUVÂNTULUI SFÂNT...!

Rugăciune mare la Maica Domnului pentru veşti bune în viaţa ta şi pentru îndeplinirea dorinţelor!!!

 

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie Împărăția Ta, fie voia Ta, precum în Cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Condac 1:

Apărătoare Doamnă, pentru biruin­ță, mulțumiri, izbăvindu-ne din ne­voi, aducem ție, Născătoare de Dum­ne­zeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpâni­re nebiruită, izbăvește-ne din toate ne­­voile, ca să strigăm ție: Bu­cură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Icos 1:

Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dum­nezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăi­mân­­­tat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bu­curia
Bucură-te, cea prin care piere bles­temul
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei
Bucură-te, înălțime, întru care ane­voie se suie gândurile omenești
Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești
Bucură-te, că ești scaun Împăratului
Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele
Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări
Bucură-te, cea prin care se înno­iește făptura
Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 2:

Știindu-se pe sine sfânta întru cu­răție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu; că naștere cu zămislire fără sămânță, cum îmi spui? Cântând: Aliluia!

Icos 2:

Înțelesul cel greu de pătruns cău­tând Fecioara să-l înțeleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putință să Se nască Fiu, spune-mi? Iar el cu frică a zis:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus
Bucură-te, încredințarea celor ce au trebuință de tăcere
Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos
Bucură-te, capul poruncilor Lui
Bucură-te, scara Cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu
Bucură-te, pod care-i treci la Cer pe cei de pe pământ
Bucură-te, minune, care de îngeri ești mult slăvită
Bucură-te, ceea ce ești rană de mult plâns a diavolilor
Bucură-te, ceea ce ai născut Lumina cea neapusă
Bucură-te, ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip s-a petrecut
Bucură-te, ceea ce covârșești mintea celor înțelepți
Bucură-te, ceea ce luminezi gându­rile celor credincioși
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 3:

Puterea Celui de Sus a umbrit-o atunci, spre zămislire, pe cea care nu știa de nuntă; și pântecele ei cel cu bună roa­dă, ca o țarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mân­tuire, când vor cânta așa: Aliluia!

Icos 3:

Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscând în­chinarea ei, s-a bucurat și, cu săltă­ri în pântece, ca și cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, vița mlădiței celei ne-vește­jite Bucură-te, câștigarea rodului celui fără de moarte
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lu­crătorul iubirii de oameni
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Să­ditorul vieții noastre
Bucură-te, brazdă care ai crescut înmulțirea milelor
Bucură-te, masă care porți îndestularea milostivilor
Bucură-te, ceea ce înflorești Raiul desfătării
Bucură-te, ceea ce gătești adăpos­tire sufletelor
Bucură-te, tămâia rugăciunii celei primite
Bucură-te, curăția a toată lumea
Bucură-te, voia cea bună a lui Dum­nezeu către noi, cei muritori
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 4:

Vifor de gânduri necredincioase având în sine, înțeleptul Iosif s-a tulburat, uitându-se la tine, cea nea­me­s­tecată cu nunta, gândind că ești furată de nuntă, tu, ceea ce ești fără de prihană. Iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

Icos 4:

Au auzit păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup și, alergând la Acela ca la un păstor, L-au văzut ca pe un miel fără de prihană în bra­țele Mariei, pe care lăudând-o, au zis:
Bucură-te, Maica Mielului și a Păs­torului
Bucură-te, staulul oilor cuvântătoare
Bucură-te, ceea ce ești chinuire pentru vrăjmașii cei nevăzuți
Bucură-te, ceea ce deschizi ușile Raiului
Bucură-te, că cele cerești se bucură cu cele pământești
Bucură-te, că cele pământești dăn­țuiesc împreună cu cele cerești
Bucură-te, gura apostolilor cea fără de tăcere
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri
Bucură-te, temeiul cel tare al credinței
Bucură-te, cunoștința harului cea lu­minoasă
Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul
Bucură-te, cea prin care ne-am îmbrăcat cu slavă
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 5:

Steaua cea cu dumnezeiască merge­re văzând-o magii, au mers pe urma lu­minii ei; și, ținând-o ca pe o făclie, cu dânsa căutau pe puternicul Împărat; și, ajungând la Cel neajuns, s-au bu­curat cântându-I: Aliluia!

Icos 5:

Au văzut pruncii haldeilor în bra­țele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mâna; și, cunoscându-L a le fi Stă­pân, deși luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-I sluji Lui și a-i cânta celei binecuvântate:
Bucură-te, Maica stelei celei neapuse
Bucură-te, raza zilei celei de taină
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înșelăciunii
Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăi­nuitorii Treimii
Bucură-te, ceea ce ai aruncat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenie
Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Dom­nul Hristos, iubitorul de oameni
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească
Bucură-te, ceea ce ne curățești de lucrurile cele întinate
Bucură-te, ceea ce ai stins închi­narea la foc
Bucură-te, ceea ce ne-ai potolit văpaia patimilor
Bucură-te, îndreptătoarea înțelep­ciu­nii celor credincioși
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 6:

Vestitori purtători de Dumnezeu fă­cându-se magii, s-au întors în Babi­lon, săvârșind prorocia Ta; și, măr­turisindu-Te tuturor pe Tine, Hristoase, au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu știa să cânte: Aliluia!

Icos 6:

Strălucind Tu în Egipt, Lumina ade­vă­rului, ai izgonit întunericul minciunii. Că idolii lui, Mântuitorule, nerăb­dând tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dânșii cântau către Năs­că­toarea de Dumnezeu:
Bucură-te, îndreptarea oamenilor
Bucură-te, căderea demonilor
Bucură-te, ceea ce ai zdrobit stăpâ­nia înșelăciunii
Bucură-te, ceea ce ai vădit înșelă­ciu­nea idolească
Bucură-te, mare care ai înecat pe faraonul cel netrupesc
Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetați de viață
Bucură-te, stâlp de foc care povă­țu­iești pe cei dintru întuneric
Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul
Bucură-te, hrană și potir cu mană
Bucură-te, slujitoarea bucuriei celei sfinte
Bucură-te, pământul făgăduinței
Bucură-te, izvorâtoare de miere și lapte
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 7:

Vrând Simeon să se mute din vea­cul acesta înșelător, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui și ca Dumnezeu desăvârșit. Pentru aceea s-a mirat de înțelepciunea Ta cea ne­spusă, cântând: Aliluia!

Icos 7:

Arătat-a făptură nouă arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuți de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânță și păzindu-l întreg, pre­­cum a fost; ca noi, văzând mi­nu­nea, să o lăudăm, grăind:
Bucură-te, floarea nestricăciunii
Bucură-te, cununa înfrânării
Bucură-te, ceea ce ai strălucit chi­pul Învierii
Bucură-te, ceea ce ai arătat viața îngerească
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioșii
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bu­nă umbră, sub care mulți se odihnesc
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pân­tece pe Îndreptătorul celor rătăciți
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Iz­bă­vitorul celor robiți
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept
Bucură-te, iertarea multor greșiți
Bucură-te, haina celor goi de în­drăzneală
Bucură-te, dragostea care biruiește toată dorirea
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 8:

Văzând naștere minunată, să ne înstră­inăm de lume, mutându-ne min­tea la Cer; că pentru aceasta Prea­înaltul Dumnezeu pe pământ S-a ară­tat Om smerit, vrând să tragă la înăl­țime pe cei care-I cântă: Aliluia!

Icos 8:

Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de Sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeias­­că pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, și naștere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput
Bucură-te, ușa tainei celei de cinste
Bucură-te, auzirea cea cu neprice­pere pentru cei necredincioși
Bucură-te, lauda cea fără de îndo­ială a celor credincioși
Bucură-te, purtătoarea cea prea­sfântă a Celui ce este pe heruvimi
Bucură-te, sălașul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi
Bucură-te, ceea ce ai adunat lucruri potrivnice întru una
Bucură-te, ceea ce ai unit fecioria și nașterea
Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii
Bucură-te, cea prin care s-a deschis Raiul
Bucură-te, cheia Împărăției lui Hristos
Bucură-te, nădejdea bunătăților celor veșnice
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 9:

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării lui Hristos; că pe Cel neapropiat, ca Dum­­ne­zeu, L-a văzut Om apropiat tuturor, petre­când împreună cu noi și auzind de la toți: Aliluia!

Icos 9:

Pe oratorii cei mult-vorbitori îi ve­dem tăcând ca niște pești fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumne­zeu; că nu se pricep să spună în ce chip și Fecioară ai rămas, și ai putut naște. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință cântăm:
Bucură-te, sălașul înțelepciunii lui Dumnezeu Bucură-te, comoara rânduielii Lui
Bucură-te, ceea ce îi arăți pe filo­sofi neînțelepți
Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meșteri la cuvânt a fi necuvântători
Bucură-te, că au înnebunit întrebă­torii cei cumpliți
Bucură-te, că s-au veștejit făcătorii de basme
Bucură-te, ceea ce ai risipit vorbele cele încâlcite ale atenienilor
Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor
Bucură-te, ceea ce ne-ai ridicat din adâncul necunoștinței
Bucură-te, ceea ce pe mulți i-ai lu­minat la minte
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieți
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 10:

Vrând să mântuiască lumea, Împo­do­bi­torul tuturor a venit la ea, așa cum Însuși făgăduise; și, Păstor fiind, ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca și noi. Căci, cu asemănarea che­­mând pe cel asemenea, ca un Dum­­nezeu aude: Aliluia!

Icos 10:

Zid ești fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și tuturor celor ce aleargă la tine; că Făcătorul cerului și al pământului te-a gătit pe tine, Curată, sălășluindu-Se în pântecele tău și învățând pe toți să îți cânte:
Bucură-te, turnul fecioriei
Bucură-te, ușa mântuirii
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de înțeles
Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei ză­misliți întru rușine
Bucură-te, că tu ai învățat pe cei lipsiți de minte
Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stri­cătorul gândurilor
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Se­mănătorul curăției
Bucură-te, cămara nunții celei fără de sămânță
Bucură-te, ceea ce ai unit cu Dom­nul pe cei credincioși
Bucură-te, ceea ce între fecioare sin­­gură ai fost hrănitoare de prunc
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinților
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 11:

Împărate sfinte, de Ți-am aduce cân­­tări și psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvi­ne, căci se biruiește toată cântarea care se îndreaptă către mulțimea mi­lelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ți cântă: Aliluia!

Icos 11:

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că, aprinzând în sine Focul cel netrupesc, pe toți îi îndrep­tează spre cunoștința cea dum­ne­­zeiască ce luminează mintea cu ra­za ei și se cinstește cu chemarea aceasta:
Bucură-te, raza Soarelui celui înțe­legător
Bucură-te, raza Luminii celei neapuse
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele
Bucură-te, ceea ce îi îngrozești pe vrăj­­­mași ca un tunet
Bucură-te, că dintru tine a răsărit stră­lucirea cea cu multă lumină
Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat icoană a cristelniței
Bucură-te, ceea ce curățești întină­ciunea păcatului
Bucură-te, baie, care speli conștiința
Bucură-te, pahar, care dai gust bucuriei
Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos
Bucură-te, viața veseliei celei de taină
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 12:

Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datorii­lor omenești a venit Singur la cei ce se înde­părtaseră de harul Lui și, rupând za­pisul, aude de la toți cântarea: Aliluia!

Icos 12:

Cântând nașterea ta, te lăudăm toți, ca pe o biserică însuflețită, Născă­toa­re de Dumnezeu; că, locuind în pân­tecele tău Domnul, Care ține toa­te cu mâna, a sfințit, a slăvit și a în­vățat pe toți să-ți cânte:
Bucură-te, locașul lui Dumnezeu-Cuvântul Bucură-te, sfântă care ești mai mare decât toți sfinții
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul
Bucură-te, comoara vieții cea nede­șer­tată
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraților celor credincioși
Bucură-te, lauda cea de cinste a pre­oților cuvioși
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii
Bucură-te, zidul cel nebiruit al Împărăției
Bucură-te, cea prin care se înalță biruințele
Bucură-te, cea prin care cad vrăjmașii
Bucură-te, tămăduirea trupului meu
Bucură-te, mântuirea sufletului meu
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 13:

O, Maică prealăudată, care ai năs­cut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toți sfinții, primind acest dar de acum, izbăvește de toată ispita și scoate din chinul ce va să fie pe toți cei care-ți cântă: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)

Apoi iarăși se citește Icosul întâi și Con­da­­cul întâi:

Icos 1:

Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dum­nezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăi­mân­­­tat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bu­curia
Bucură-te, cea prin care piere bles­temul
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei
Bucură-te, înălțime, întru care ane­voie se suie gândurile omenești
Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești
Bucură-te, că ești scaun Împăratului
Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele
Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări
Bucură-te, cea prin care se înno­iește făptura
Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 1:

Apărătoare Doamnă, pentru biruin­ță, mulțumiri, izbăvindu-ne din ne­voi, aducem ție, Născătoare de Dum­ne­zeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpâni­re nebiruită, izbăvește-ne din toate ne­­voile, ca să strigăm ție: Bu­cură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Născătoare de Dum­ne­zeu, Fecioară stăpână, ceea ce ești mai înaltă și mai presus decât îngerii și arhanghelii și mai cinstită decât toa­tă făptura; mirarea cea mare a în­ge­ri­lor, propovăduirea prorocilor, po­doa­ba cea aleasă a arhanghelilor, întă­rirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamărită a apostolilor, povățuitoa­rea cea tare a călugărilor, înfrânarea cea tare a postitorilor, curăția și slava fecioa­re­lor, veselia cea lină a mai­ci­lor, în­țe­lep­ciunea și învățătura prun­ci­lor, câr­muitoarea săracilor și a vădu­velor; îmbrăcăminte celor goi, sănă­tate celor bolnavi, izbăvire celor ro­biți; liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare ne­os­te­nită ce­lor rătăciți, mergere ușoară celor călă­tori, odihnă bună celor oste­niți, aco­pe­rământ și scăpare celor asu­priți; nădejde celor fără de nădejde, ajută­toare celor lipsiți; celor săraci bo­găție neîmpuținată, celor întristați de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubește nimeni iubire cu smerenie; ce­lor păcătoși mântuire către Dum­­ne­zeu; tuturor creștinilor ocrotire tare, a­ju­tătoare nebiruită și folo­si­toare.

Prin tine, Cel nevăzut S-a făcut văzut, pentru care aducem rugăciune ție noi, robii tăi, Doamna noastră. O, preamilostivă împărăteasa a Luminii ce­lei înțelegă­toare și preamărită, care ai născut pe Împăratul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel ce dă viață tuturor, ceea ce ești slăvită de cele cerești, minte înge­rească, stea cu totul luminoasă și mai sfântă decât toți sfinții; împărăteasa împăraților, Stăpâna tu­turor făpturilor, Fecioară încuviințată de Dumnezeu, Mireasă nestricată, pa­lat al Preasfân­tului Duh, tron de foc al Împăratului celui nevăzut, chivot ce­resc, purtător al Cuvântului lui Dumnezeu, căruța cea în chipul focului; odihna Dumne­zeului celui viu, zămislirea negrăită a tru­pului lui Hristos, cuibul Vulturului ce­resc, turtureaua cea cu bună glă­suire, porumbița cea preabună, lină și fără de răutate; Maică iubitoare de fii, adân­cul milelor, picătura care risipești mâ­nia lui Dumnezeu, adâncimea cea ne­mă­surată, taina cea negrăită, minu­nea cea neștiută, minune nespusă;

Bi­serică nefăcută de mână omenească a Însuși Împăratului tuturor veacuri­lor; tămâia cea cu bun miros, veșmânt cinstit, porfiră de Dumnezeu țesută, Rai sufle­tesc, odrasla pomului celui de viață purtător, floarea cea preafrumoa­să, care ai înflorit nouă veselia ce­reas­că, strugurele mântuirii noastre, paha­rul Împăratului Ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfânt vinul harului Celui neîmpuținat; solitoarea legii, înce­pă­tura credinței celei adevărate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea ere­ticilor, sabia mâniei lui Dumnezeu îm­­po­triva tu­turor celor nelegiuiți; în­grozire diavolilor, biruință în războaie, păzi­toare adevă­ra­tă tuturor creștinilor și lumii încre­din­țată mântuire.

O, întru tot milostivă Doamnă Fecioară, Stă­pâ­nă Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului drept-credincios; roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul. Și păzește locașul acesta și toate orașele și satele creștinești și tot po­porul cel bine-credincios, care scapă la tine și cheamă numele tău cel sfânt, de toate năpas­tele, de boală, de cutremur, de po­top, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de răz­boiul cel dintre noi, de toate durerile și tot ne­cazul. Ca să nu fie îm­puținați robii tăi nici cu răni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu; ci îi păzește și îi mântuiește cu mila ta, Doamnă, ceea ce te rogi pentru noi și pentru buna întocmire a văzduhului, spre vremi adu­cătoare de roadele cele de folos, pe care le dăruiești nouă. Izbăvește, ridică și miluiește din toate nevoile, Stăpână preami­los­tivă, Năs­că­toare de Dumne­zeu prea­lă­udată, pe cei ce sunt în primejdii. Adu-ți aminte de robii tăi și nu trece cu vederea lacrimile și suspi­narea lor; ci ne înno­iește pe noi cu bunătatea ta, ca să ne mângâiem cu mul­țumire, aflându-te pe tine ajută­toa­re. Milostivește-te, Doam­nă Prea­cu­rată, spre ajutorul po­po­rului celui binecredincios.

Nădej­dea noastră, adu­nă pe cele risipite: pe cei rătăciți pe cale povățuiește-i, pe cei căzuți de la dreapta credință iarăși la credință întoarce-i, pe cei bătrâni sprijinește-i, pe cei tineri îi învață, pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc; dar, mai ales, păzește Sfântă Biserica Fiului tău și o ferește întru lungime de zile.

O, milostivă și preaîndurată Îm­pă­răteasă a Cerului și a pământului, Născătoare de Dumne­zeu, pururea Fecioară, miluiește cu mij­lo­cirea ta po­porul drept-credincios și toată drept-credincioasa creștinătate. Păzește-o sub acoperământul milei tale, apăr-o pe ea cu cinstitul tău aco­pe­rământ și roagă pe Hristos, Dumne­zeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu putere de sus, ca să ne putem apăra împotriva vrăjmașilor ce se luptă îm­potriva noastră. Miluiește și mântu­iește prin ru­găciunile tale, Maică, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bise­ri­cii Ortodoxe Ro­mâne, pe (Înalt) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitro­po­litul) nostru (N), pe toți ortodocșii arhierei, preoți și diaconi și pe tot clerul bisericesc și pe tot poporul drept-credincios care se închină icoanei tale.

Caută spre noi toți cu folosința ta cea preamilostivă, ridică-ne pe noi din adâncul păcatelor și ne luminează ochii inimii spre cău­ta­rea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, iar la înfricoșătoarea Judecată, pe Fiul tău pentru noi roagă-L. Pe cei care s-au mutat întru dreaptă credință, din această viață în cea veșnică, îm­preună cu în­gerii, cu arhanghelii și cu toți sfinții, împărtășește-i ca să stea de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeu; și prin rugăciu­nea ta învrednicește pe toți ortodocșii creștini să viețuiască cu Hristos, și cu bucurie în locașurile în­ge­rești să se desfăteze.

Că tu ești, Doam­nă, slavă a celor cerești și ajutătoare a pă­mântenilor; tu ești nădejdea și fo­lositoarea tuturor celor ce aleargă la tine și cer ajutorul tău cel sfânt; tu ești rugătoarea cea fier­binte către Fiul tău și Dumnezeul nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului. Și, cu a ta mijlocire, în­drăznim să ne apropiem de sfântul altar, de harul preasfintelor și de viață făcătoarelor Taine, deși sun­tem ne­vrednici. Pentru aceea, și pe icoană văzând chipul tău cel întru tot cinstit și pe Cel Atotțiitor cu mâna ținând, ne bucurăm noi păcătoșii și, cu umilință căzând, pe acesta cu dragoste și cu frică îl sărutăm, așteptând, Doam­nă, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, să ajungem la cele cerești ale vieții celei fără de sfâr­șit, și să stăm fără de rușine în ziua Ju­decății de-a dreapta Fiului tău și Dum­ne­ze­ului nostru, slăvindu-L pe El îm­pre­ună cu Cel fără de început al Lui Pă­rinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcă­torul Lui Duh, acum și puru­rea și în vecii vecilor. Amin.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor! Amin. Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, și cu ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,

CANDELA - Parintele Arsenie Boca

 

Asa suntem noi în conditiile vietii acesteia: o candela cu untdelemn si fitil, dar înca neaprinsa.
Când ajungem la cunostinta a ceea ce suntem de fapt, ca avem o înrudire cu Dumnezeu, ca locuieste chiar în structura noastra spirituala, ca suntem în pragul liberei alegeri a unei conceptii de viata de care sa ne tina chiar de n-am fi pe placul lumii, atunci Dumnezeu aprinde candela si lumineaza toata viata noastra cu conceptia crestina despre lume si viata.
Obisnuit, conceptia crestina nu prea e dusa, nici chiar de credinciosi si nici chiar de cei ce o cunosc teologic destul de bine, pâna la finalitatea sa – mai pastrând si pentru egoism o buna parte de „viata”. Cu alte cuvinte, sunt putine exemplarele omenesti care îsi „risca” toata viata lor pentru Dumnezeu, pentru cauza lui în lume.
 
Parintele Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 6

FA RAI DIN CE AI!

 

Fă rai din ce ai,
Să știi că câștigi atunci când dai.
Fă rai din ce ai….
Vei duce ce-l mai frumos și destoinic trai.

Rai. Ce o fi? E oare binele din noi, sau binele pe care îl primim? Rai. E oare frumosul naturii, sau ceea ce transmitem noi celorlalți? Raiul poate fi ceea ce avem noi în suflet sau în cuget? Raiul ca paradis mistic sau minunile ce ne înconjoară? Oare știe cineva răspunsul ce e raiul, ce ne dă acesta nouă, sau suntem noi înșine raiul prin ceea ce facem și spunem zi de zi. Cuvintele noastre spun foarte multe, însă limbajul sufletului se înțelege peste tot, priviri, gesturi, suspine, natura transpune euforia sufletului.
Fă rai din ce ai … găsește frumusețea în natură, în păsări, anotimpuri și plante, bucură-te de splendoarea și unicitatea lor, e paradisul transpus pe pământ.
Fă rai din ce ai … renaște în fiecare dimineață, și mulțumește zilei cu un bun venit! Bucură-te de fiecare clipă pe acest pământ.
Fă rai din ce ai … fii mulțumitor oamenilor ce te înconjoară și în deosebi familiei, ei fac parte din raiul tău, apreciază-i.
Fă rai din ce ai … apreciază gesturile mărunte, pune preț pe relația cu oamenii, evaluează-ți atitudinea și nu în ultimul rând zâmbește. Un zâmbet cald pentru că viața are gust.

Fă rai din ce ai … și un sfat să nu fii singur nici măcar în rai. Iubește iubirea oamenilor!

Fă rai din ce aib… acceptă lecții de viață, primește înțelepciuni, prețuiește experiența.
Suntem aici să mergem peste tristețe, angoasă, furie, dezamăgiri, prin ce, prin dragoste, suntem aici pentru a asimila lecțiile vieții și a descoperi adevărata noastră esență. Doar fă rai … fă împăcare cu tine, cu sufletul și cugetul tău pentru a vedea paradisul ce te înconjoară, și aici, cred că mulți ar zice, ce ușor, ce naiv, la câte necesități și probleme avem. Da, avem probleme. Dar le au toată lumea, cu o intensitate mai mare sau mai mică, dar le au toți, și totuși, de ce unii par mai fericiți decât alții, de aici reiese că se poate, putem fi fericiți doar să vrem.

Tu cel/cea care citești acum nu îți doresc doar fericire ci îți doresc să o alegi și să o manifești. Trăiește-o și împarte-o!
Fă rai din ce ai … distribuie raiul tău, dă din starea ta de bine și vei fi răsplătit cu voiciune, cu prietenii, răspândește bunătate, frumosul sufletesc și vei fi memorat, vei face continuitate. Doar fă rai … împărtășește emoțiie tale așa cum o fac și eu acum, emoții bune, stări ce ajută și pe alții, trăiri ce descriu un rai pe pământ, un rai al împăcării sufletești, al echilibrului spiritual și al calmității cugetului.
Fii cel care descoperă raiul în fiecare zi, și nu cauta destinații fixe, nu sunt, nu cauta persoane să te ghideze, deoarece raiul e în tine, găsește-l.

Tu scump cititor distribuie raiul tău, fă din el odă al sufletului, imn al emoțiilor și poem al viețuirii tale. Fă rai din tot ce ai!

Activați pentru a vizualiza o imagine mai mare.

Tată, binecuvântează-mă!

 

Un înţelept îşi mărita fata.

Aceasta i-a cerut:

- Tată, binecuvântează-mă!

Tatăl i-a zis:

- Fie voia Domnului să nu-mi mai treci vreodată pragul casei!

 

Fiica s-a mirat de aşa binecuvântare, dar a tăcut. După o vreme, a născut un fiu, şi iarăşi a cerut de la tatăl său binecuvântare.

- Fie voia Domnului - a răspuns el - ca tu să strigi întotdeauna: „Ce nesârguitoare sunt!"

- Tată, ce înseamnă asta?! - n-a mai putut îndura fiica. Două lucruri însemnate mi s-au întâmplat şi mie în viaţa asta, şi amândouă dăţile tu ce-ai făcut? M-ai blestemat.

- Nu, fiica mea! - a răspuns tatăl. N-au fost blesteme, ci binecuvântări. Ţi-am dorit să ai o viaţă atât de fericită şi bucuroasă în casa soţului, încât să nu-ţi doreşti să te întorci în casa mea. Pe urmă, ţi-am dorit să ai grijă neobosit de fiul tău, strigând mereu: „Ce nesârguitoare sunt: n-am dat încă de mâncare băiatului! ', „Ce nesârguitoare sunt: nu l-am trimis încă pe băiat la şcoală!", şi aşa mai departe. Atunci, copilul va creşte sănătos şi isteţ, şi în casa voastră va domni totdeauna pacea.

Patima s-a facut nevazuta

 Un monah sarguitor, hartuit fiind de demonul hulei vreme de douazecei de ani si-a topit trupul prin posturi si privegheri. Iar cand a simtit ca acestea nu i-au folosit la nimic, scriindu-si patima pe o hartie, se duse si o dadu unui oarecare barbat sfant, inaintea caruia cazu cu fata la pamant, neindraznind sa-si ridice ochii. Dupa ce a citit, batranul zambi si ridicandu-si fratele, ii spuse: "Pune-ti fiule, mana pe grumazul meu" Si dupa ce fratele facu aceasta, batranul ii spuse: "Frate, iau asupra grumazului meu pacatul tau pe care l-ai savarsit in trecut si pe care il vei mai savarsi in viitor, cu o singura conditie insa: sa nu-i mai dai nicio atentie." Si a marturisit apoi cu tarie acesta ca nu a apucat bine sa iasa din chilia batranului si patima s-a si facut nevazuta.