LA CE FRECVENȚĂ ENERGETICĂ VIBREZI?

 

Este o culminare a fiecarei vieti pe care ai trait-o, a fiecarui gand pe care l-ai avut si a fiecarei actiuni pe care vreodata ai efectuat-o. Este energia care inconjoara si penetreaza fiecare celula a corpului tau, vibratia ta este semnatura ta divina, Esenta Sufletului tau. Asa cum nu exista doi fulgi de zapada la fel nu vor exista doua suflete in Univers cu aceeasi semnatura energetica. Asa de incredibil si de special esti!

Vibratia care o emiti este frecventa personala energetica

Vibratia ta este o reflectare directa a gandurilor tale interioare, a sentimentelor, convingerilor , a alegerii cuvintelor, a cat de bine ai grija de tine, de Planeta, de ceilalti. Cu cat este vibratia mai inalta cu atat mai multa Lumina emitem, particulele de Lumina din noi vibreaza mult mai repede si cu atat suntem mai puternici conectati cu sufletul nostru si cu Dumnezeu.

Atunci cand vibratia noastra este joasa, particulele de Lumina din interiorul Fiintei noastre vibreaza foarte incet si se condenseaza. Energia noastra se simte cu adevarat grea pentru ca NU ne aliniem cu sufletul ori cu Sinele nostru divin, alegerile pe care le facem si faptele noastre vor pleca mai mult din ego sau dintr-o incredere scazuta de sine.

Convingerile denaturate, frica, furia, resentimentele, autoinvinovatirea sau invinovatirea celorlalti, gelozia, judecata, rusinea, dependentele, neiertarea, dragostea conditionata, lipsa de valoare de sine, lacomia, constiinta de separare si sanatatea precara ne mentin energia vibratoare scazuta.

Cand esti o Fiinta vibrational inalta recunosti divinitatea din tine si din altii. Esti aliniat cu sufletul tau care este alimentat de spirit, ai o sanatate vibranta si viata ta va curge cu usurinta si gratie.

Desi ne identificam cu corpul nostru fizic suntem Fiinte de Lumina si Energie. Totul este energie. Fiecare gand, cuvant, senzatie si lucru este energie…Totul ! Lucruri care sunt solide sunt de fapt particule de energie foarte bine compactate astfel incat s-a creat o forma sau materie fizica.

Corpul nostru fizic, acea parte din noi care nu este eterna, este inconjurat de esenta eterna divina formata din campurile noastre energetice emotionale, mentale si spirituale.Marea Trezire se intampla unor mase mari de oameni nu tuturor in acelasi timp; daca nu s-ar intampla pe etape, Planeta noastra ar fi supraincarcata.

Noi suntem mai mult decat corpul fizic, noi suntem de fapt Fiinte multidimensionale, energetice, spirituale care au o experienta umana, fizica.

Este important sa aducem in constiinta noastra cat mai multe nivele ale corpului energetic. Asta este cheia catre cresterea noastra; atunci cand aducem asta in constiinta noastra sufletul nostru va integra toate nivelele noastre energetice si ne va aduce intr-o stare de plenitudine. Fiecare dintre noi este nevoie sa constientizeze “CINE ESTE” si sa-si revendice energia. Cand devenim constienti de corpurile noastre energetice si ne stabilim clar intentia de a le vindeca, echilibra si activa, noi avem potentialul de a ne ridica vibratia noastra la un astfel de punct incat straturile energetice ale corpului nostru se vor unifica si activa creand, corpul nostru de Lumina.

Atunci cand ne inaltam la o stare atat de inalta vibrational Sinele nostru spiritual, samanta de divinitate care este in fiecare se uneste cu corpul fizic. Acest lucru NU se poate intampla Pana Noi nu ne ridicam vibratia suficient de mult pentru ca uniunea divina sa apara. Acesta este momentul ILUMINARII si revenirea la identitatea si esenta noastra spirituala. Odata ce acest lucru se intampla nu vom mai fi niciodata la fel si vom porni in noua noastra calatorie prin viata catre descoperirea de sine si dezvoltarea constiintei cristice.

ceasta este adevarata semnificatie a „renasterii” noastre. A fi nu este un concept mental, o credinta sau o dorinta de a fi o persoana mai buna. Este o experienta incredibila in care fiecare celula din corpul nostru este inundata cu lumina, toate campurile energetice si chakrele sunt curatate, blocajele energetice sunt eliberate, karma este vindecata, componente latente de ADN sunt activate, darurile noastre spirituale sunt returnate si constiinta este extinsa.

Renasterea noastra in corpul fizic este cand esenta noastra divina fuzioneaza cu corpul nostru fizic si traim o unitate completa cu Dumnezeu si cu Tot ce Este. Atunci experimentam adevarata noastra natura, adevarul fiintei noastre.

Acesta este planul divin pentru toata lumea, sa ajungem in cele din urma la aceasta stare de uniune divina ce ne ajuta sa aducem Raiul (Spiritul) aici, jos, pe Pamant (in materie). Suntem in plin proces de ascensiune planetara si toti cei care aleg sa ramana pe aceasta Planeta este nevoie sa isi ridice vibratia suficient de mult pentru a se ancora in sinele lor spiritual.

Fiecaruia dintre noi i se cere sa permita acest proces care ne face sa renastem din iluziile ego-ului, sa emitem lumina in toate umbrele constiintei noastre astfel incat sa ne recuperam partile respinse din noi.

Desi Sinele nostru divin niciodata NU este separat de noi, el este intr-o dimensiune inalt vibrationala, deasupra capului nostru. Creatorul ne-a dat liberul arbitru si de aceea este nevoie sa fie decizia noastra de a ne inalta astfel incat sa activam dreptul nostru din nastere a realizarii divine. Acesta este planul divin – aducerea sinelui nostru iubitor in corpul fizic. Asteptand pe cineva sau ceva din afara noastra sa ne mantuiasca NU ne va conduce nicaieri .

Nimeni NU ne va salva, noi trebuie sa ne salvam.

Trebuie sa ne vindecam pe noi si sa ne vindecam Planeta. Este nevoie sa ne asumam Responsabilitatea Personala pentru propria noastra vibratie si mantuire. Fiecare este nevoie sa lucreze pentru Cresterea Sa Spirituala si sa se Concentreze pe o mai mare Conectare cu Dumnezeu. Constiinta Planetei este scaldata de energii foarte inalte emise de Centrul Galactic, soare si stele. Aceasta energie penetreaza fiecare celula din corpurile noastre si declanseaza codurile din ADN-ul nostru astfel incat noi sa Renastem la adevarata noastra splendoare.

Aceasta energie foarte mare de lumina vibrationala este un dar de la Dumnezeu dar, din pacate, multi oameni sunt inca prinsi in iluzia fizica si vibreaza la rate scazute, se adapteaza foarte greu la aceste frecvente vibrational superioare. Ei nu sunt constienti de ceea ce se intampla, se opun procesului de transformare si fac tot ce pot pentru a evita transformarile interioare de care au nevoie pentru a-si ridica vibratia. Anxietate, haos, drama, razboi, confuzie, stres, furie si comportament haotic sunt simptome de rezistenta a oamenilor de a primi aceasta lumina divina.

Haosul din lume este reflectarea propriului nostru haos interior. Nu este mai mult intuneric pe Planeta dar cu cat mai multa lumina patrunde in fiecare cu atat forteaza intunericul din fiecare sa iasa la suprafata pentru a fi vindecat, transmutat si eliberat.*****

Fiecare dintre noi trece printr-o perioada de Detoxifiere Spirituala, este nevoie sa investim in crestrea noastra spirituala si sa participam activ in inaltarea vibratiei personale astfel incat sa trecem usor prin aceasta perioada.

Daca ne concentram energia pe dezvoltarea spirituala si emotionala ne vom ridica vibratiile si ne vom extinde constiinta. Extinderea constiintei noastre merge mana in mana cu cresterea vibratiilor noastre dar aceasta trebuie sa fie alegerea noastra prioritara daca dorim sa intram in Epoca de Aur. […]

Marea Trezire se intampla unor mase mari de oameni nu tuturor in acelasi timp; daca nu s-ar intampla pe etape, Planeta noastra ar fi supraincarcata. Primul si al doilea val s-a produs deja si aceste fiinte le ajuta pe cele din valul al treilea si al patrulea.

Intentia zilnica, schimbarea gandurilor si credintelor, increderea in sentimentele interioare, eliberarea de emotiile toxice, iertarea, depasirea umbrelor constiintei noastre si meditatia zilnica sunt cai prin care fiecare isi poate inalta vibratia. Iubirea este cea mai inalta vibratie din Univers. Atunci cand il iubesti pe cel de langa tine ca pe tine insuti si cand pui iubire in tot ce faci vibratia pe care o emiti inaltata va influenta pe toti cei cu care interactionezi si va schimba lumea.

RUSINE: vibrand doar 20 Hz, este cea mai joasa vibratie pe care o emite un om. Rușinea împiedică luarea deciziilor, conviețuirea socială, ne având experiențe în viață, ceea ce îngreunează învățarea, evoluția și acțiunea, pentru că nu știi ce funcționează și ce nu. Într-o formă mai blândă, se manifestă ca timiditate. Și la un nivel extrem de rușine, persoana vrea să dispară, chiar sinucigându-se, simțind ură de sine.

VINOVAȚIE (30 Hz): Vibrație puțin mai mare decât rușinea, pentru că a se simți vinovat o persoană trebuie să acționeze. Oamenii de genul ăsta creează foarte puțin, joacă rolul de victimă, dând vina pe toate și pe toți că nu reușesc să-și reușească pretențiile. Nu inovează niciodată, trăiește din trecut. Religia pentru acest tip de persoane hrănește în ei sentimentul că sunt păcătoși.

APATIE (50 Hz): Pierderea speranței și victimizare. Caracteristicile persoanelor fără adăpost. Oamenii aflati in aceasta stare nu pot actiona in fata a ceea ce prezinta viata.

DUREREA/SUFERINTA (75 Hz): Tristete extrema, mai ales in fata pierderii. Vibrează mai mult decât apatia, pentru că suferința îi transformă pe oameni și îi scoate din starea de apatie.

FRICĂ (100 Hz): Oamenii cu frică se simt nesiguri în fața problemelor vieții, totul devine periculos. Pot fi paranoici, îngrijorați și stresați. De multe ori au nevoie de ajutor pentru a depăși și a face față acestor temeri și a ieși din această situație. Temerile sunt convingeri limitative, care generează o lipsă de calitate a vieții.

DORINTA (125 Hz): La acest nivel o persoana este materialista pana la punctul de a nu fi niciodata fericita cu ceea ce are. Hrănește vicii și pofte. Este consumista, deși nu cumpără ceea ce își dorește, devine nerăbdătoare și anxioasă. Noi suntem cei care alegem ce efect vor avea lucrurile fizice asupra noastră, fie că sunt bune sau rele. Trebuie să avem echilibru.

FURIA (150 Hz): Este un sentiment de frustrare, care poate fi ascuns în interiorul nostru sau poate fi expus într-un moment de furie, care provoacă și vinovăție, rușine și disconfort, pentru că, mereu după pierderea controlului, individul se simte rău, pt. neputinta de a controla sentimentele. Când furia este stocată în tine, se acumulează și ajunge la un punct în care un „țânțar se transformă într-un armasar”, provocând o „explozie”. Idealul nu este să păstrați furia, ci să încercați să o canalizați în alte lucruri, cum ar fi să ieșiți afară pentru a face exerciții fizice, de exemplu.

Mândrie (175 Hz): Aceasta este starea predominantă de conștiință a umanității de astăzi. Depinde de circumstanțe externe (bani, putere, faimă etc.). Este statul care duce la naționalism, rasism și războaie religioase. Un atac asupra convingerilor tale devine un atac personal.

CURAJ (200 Hz): În această stare, ego-ul încă există, dar deja începe să vadă o viață în afara lui, gândindu-se mai mult la alții. Optimismul prevalează, iar spiritualitatea începe să apară.

NEUTRALITATE (250 Hz): Nivelul sistemelor în care convingerile noastre sunt flexibile, devenim detașați și mai fericiți. Orice s-ar întâmpla, vei rămâne în picioare. Nevoia de a dovedi s-a pierdut. Te simți în siguranță și te înțelegi foarte bine cu ceilalți. Este o stare confortabilă.

DISPOZIȚIE (310 Hz): La acest nivel, începi să-ți folosești energia mai eficient. Începeți să puneți ideile în practică, nu mai există nicio plângere despre aproape nimic. Aici se termină entropia. Viața devine mai organizată.

ACCEPTARE (350 Hz): Adevărata schimbare, eliminând vechile credințe. Traieste proactiv pe masura ce energia ta creste. La nivelul de acceptare devii competent și aici vrei să-ți folosești abilitățile pentru a face ceva bun. Aici stabiliți și atingeți obiectivele. Începe să înțeleagă că are un rol în plus în lume și vrea să facă diferența. Poți ierta cu ușurință.

MOTIV/ CONTEMPLARE (400 Hz): Hawkins definește acest nivel ca fiind nivelul medicinei și științei. Conștiința Maeștrilor, unde cineva este detașat de tot. El vede lumea ca un întreg conectat, nu mai există suferință pentru lucrurile exterioare, nu mai trăiește în Matrix.

IUBIRE (500 Hz):

Nu mai există ego, ci doar iubire necondiționată, unde tot ceea ce faci este spre binele mai mare. (Hawkins spune că acest nivel este atins doar de unul din 250 de oameni pe parcursul întregii vieți. O cotă minimă ca 0,0001% trăiește în această stare.)

BUCURIA (540 Hz): Stare de fericire de nezdruncinat. Bucuria este cea mai înaltă stare de conștiință pe care ego-ul o poate atinge. Detașarea începe cu viața. Nivelul unde sunt cei mai avansati în spiritualitate. Energia acestor oameni este radiantă și este grozav să fii în preajma lor. Extinderea conștiinței. Persoana actioneaza prin intuitia sa, care este foarte puternica.

PACE (600 Hz): Transcendență totală. (Hawkins spune că acest nivel este atins doar de o persoană din 10 milioane.)

ILUMINARE (700 Hz): „Este unirea ființei cu întregul”. Sfârșitul individualismului. Sfârșitul meu. Sfârșitul ego-ului. Omul transcendental. Extrem de rar. Doar să te gândești la oamenii de la acest nivel te poate face să-ți ridici nivelul de conștientizare. Aici are loc starea de „Conștiință Superioară”, cunoscută și sub numele de „Super Conștiință”. Vedeți lumea așa cum este cu adevărat. De nedescris.

__________

Edelweiss Nina

Atenție mare! Scala Piramidei Conștiinței a lui Hawkins nu se referă la HERTZI! Și este o scală Logaritmică în baza 10!

Cifrele sunt rezultate din măsurători kinesiologice, și nu exprimă frecvența în hertzi, ci energia! Nivelului 200 îi corespunde o energie vibrațională de 40 Mhz. Vibrațiile mai reduse de 40 mHz conntribuie la o stare generală de rău și nefericire.

La batjocură să răspunzi prin zâmbet. Batjocura lor vine din răutatea inimii; zâmbetul tău să fie lipsit de răutate.

 

La batjocură să răspunzi prin zâmbet. Batjocura lor vine din răutatea inimii; zâmbetul tău să fie lipsit de răutate. Neştiinţei i se potriveşte batjocura, iar cunoaşterii, zâmbetul. Prin zeflemeaua lor, ei fac să crească preţul rugăciunii tale înaintea Veşnicului Judecător: fiindcă lui Dumnezeu cea mai dragă îi este rugăciunea sufletului curajos, care-i înconjurat de săgeţile răutăţii, urii, ticăloşiei şi batjocurii. Toate săgeţile acestea sunt boante la vârf şi ascuţite la coadă, aşa încât, sărind înapoi din tine pricinuiesc răni înşişi săgetătorilor. Iar tu, să spui batjocoritorilor tăi - asta dacă socoţi că vreun cuvânt este pentru ei leac mai tare decât tăcerea -, să le spui: „Mă mint cumva ochii mei, sau văd eu bine că voi în fiecare zi vă rugaţi de negustori şi de judecători şi de poliţişti ba pentru una, ba pentru alta? Şi atunci, de ce vă bateţi joc de mine când mă rog Veşnicului nostru Ziditor? Oare nu e mai caraghios să te rogi unui neputincios decât Celui Atotputernic? Oare nu e mai nebunesc lucru să te închini prafului decât Făcătorului de viaţă şi Domnului?

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi. Volumul I, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2002, pp. 4-5 )

Tratament și vindecare pentru gândurile rele Ierótheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie

 

Respingerea gândurilor potrivnice nu e doar un lucru bun, ci un lucru esențial − după cum la fel de esențial este să avem mintea curată în Dumnezeu.

După cum în cazul bolilor trupești și sufletești există atât tratamente profilactice, care se ocupă de prevenirea bolii, cât și tratamente propriu-zise, care se administrează după declanșarea acesteia, la fel se întâmplă și în cazul bolilor gândurilor.

Tratamentul propriu-zis constă în aceea de a nu îngădui gândurilor să pătrundă în minte și s-o subjuge. Căile de realizare a acestui obiectiv sunt: trezvia, paza minții, isihia și tăierea gândurilor rele. Sfântul Apostol Pavel îl îndemna pe ucenicul său Timotei: „Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin!” (II Timotei 4, 5). (...)

Pe de altă parte, pentru a ne păstra mintea curată și a dobândi neîncetata aducere aminte de Dumnezeu, trebuie să ne lepădăm chiar și de gândurile cele bune, fiindcă și acestea ne pot îndepărta treptat de Dumnezeu. Sfântul Isihie Sinaitul ne previne: „Ia seama să nu ai niciodată în inima ta nici un gând, nici nerațional, nici rațional”, iar Sfântul Siluan spunea: „Sfinții au învățat cum să se lupte cu vrăjmașul. Ei știau că vrăjmașul folosește gânduri potrivnice pentru ca să ne amăgească, așa că de-a lungul vieții ei au respins astfel de gânduri. La primă vedere, s-ar părea că un singur gând potrivnic nu are nici o putere, dar, nu peste mult timp, el va abate mintea de la rugăciune, tulburând-o și împiedicându-i concentrarea. Prin urmare, respingerea gândurilor potrivnice nu e doar un lucru bun, ci un lucru esențial, după cum la fel de esențial este să avem mintea curată în Dumnezeu” (Arhimandritul Sofronie). Trebuie să ne păzim ochiul sufletului de orice gând rău, la fel cum ne păzim ochiul trupesc de orice obiect care-l poate vătăma.

Atunci când cineva se obișnuiește cu sfânta nevoință a respingerii tuturor gândurilor, mintea lui gustă din bunătatea Domnului și se învrednicește de darul deosebirii gândurilor: „Cei ce se nevoiesc trebuie să-și păstreze cugetarea pururea netulburată, ca mintea, deosebind gândurile ce trec prin ea, pe cele bune și trimise de Dumnezeu să le așeze în cămările amintirii, iar pe cele întunecoase și drăcești să le arunce afară din jitnițele firii” (Sfântul Diadoh al Foticeei).

(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă. Știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 261-263)

Roagă-te cu cuvintele tale, până când simţământul şi nevoia de rugăciune sunt împlinite.

 Te rog, Fecioară, risipește-mi tulburarea su­fletului și viforul scârbelor mele, că tu, mi­reasă dumnezeiască, pe Hristos începătorul li­niștii ai născut, ceea ce ești de Dumnezeu fericită.

 Preasfîntă Stăpînă, Născătoare de Dumnezeu, izgoneşte de la mine, păcătosul şi nevrednicul robul Tău, lenevirea, uitarea, neştiinţa, nepurtarea de grijă şi toate cugetările viclene şi necurate de la ticăloasa mea inimă şi de la întinatul meu suflet şi de la întunecata mea minte; şi stinge văpaia patimilor mele şi miluieşte-mă şi ajută-mi, pentru că sînt neputincios cu sufletul şi cu trupul. Izbăveşte-mă de dorinţele cele viclene, care vin asupra mea, şi de aducerile-aminte din zi şi din noapte şi izbăveşte-mă de toate faptele mele cele rele. Că tu eşti prea binecuvîntată mai mult decît toate neamurile şi prea cinstitul tău nume se slăveşte în vecii vecilor. Amin

 

Nu îţi îngădui să te grăbeşti la rostirea rugăciunilor, ci du-le până la sfârşit cu răbdare şi cu evlavie, ca pe o lucrare sfântă. Dacă în timpul rostirii rugăciunilor într-o astfel de dispoziţie şi rânduială, vreun subiect al rugăciunii îţi mişcă inima în mod deosebit şi îţi captivează atenţia, fiind asemenea împrejurărilor în care te afli, dacă trezeşte în tine propriile tale cuvinte de rugăciune, nu lăsa acest prilej să treacă pe lângă tine, ci opreşte-te asupra lui şi roagă-te cu cuvintele tale, până când simţământul şi nevoia de rugăciune sunt împlinite.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Războiul nevăzut, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2013, p. 195)

Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

 

O să ne rugăm la Maica Domnului, si or să treacă.

 Era o femeie care rămăsese văduvă cu două fetite. Ea îsi iubea foarte mult sotul si nu vroia să se mărite a doua oară. La un an de la moartea sotului ei, la sâni i se formaseră niste noduli. Când s-a dus la doctor, acesta a întrebat-o:
- Ai o viată sexuală normală?
- V-am spus că sunt văduvă, domnule doctor.
- Văduvă, am înteles, dar nu ai relatii cu nici un bărbat?
- Nu, si nici nu am de gând.
- Treaba ta. S-ar putea ca nodulii acestia să fie de la lipsa relatiei tale cu un bărbat. Dacă vrei să te gândesti la sănătatea ta si la binele copiilor tăi, ar fi bine să te gândesti să fii cu cineva. Altfel, te distrugi si psihic, si fizic. Nu trebuie să te măriti ca să scapi de hormoni, îi spuse doctorul, ironic.
Ajungând la duhovnicul său, femeia îi spuse cu ochii în lacrimi ce aflase de la doctor.
- Nu te îngrijora. Doctorii spun multe prostii. Vrei să te măriti din nou?
- Nu, dar dacă trebuie… Nu vreau să curvesc.
- Nu trebuie să te măriti numai ca să ai cu cine să te culci. Dacă vrei să rămâi văduvă, vei avea mare plată de la Dumnezeu.
- Dar cu nodulii, cum rămâne?
- O să ne rugăm la Maica Domnului, si or să treacă.
După câteva luni, femeia s-a dus din nou la doctor, pentru control.
- Văd că esti bine, sănătoasă. Cum e, ai tinut seama de sfatul meu, nu? Un bărbat e un bărbat.
- Nu, domnule doctor. M-am rugat la Dumnezeu si m-a ajutat… Precum puteti vedea si dumneavoastră

💖💖💖💖💖💖

 TE BINECUVÂNTEZ DE 77 DE ORI CÂTE 7 

 Fie binecuvântate mâinile tale de 77 de ori câte 7, astfel încât tot ceea ce atingi să fie o binecuvântare. Fie binecuvântate picioarele tale de 77 de ori câte 7, pentru ca toate drumurile pe care vei păși să fie presărate cu Fericire și Pace. Fie binecuvântată gura ta de 77 de ori 7, astfel încât cuvintele tale să fie pozitive și să aducă lumină și prosperitate în viața ta și a celor dragi ție. Fie binecuvântată mintea și sufletul, astfel încât gândurile și sentimentele să fie aliniate la Binele tău Superior pentru a fi veșnic luminat/ă. Reamintește-ți: ceea ce dăruiești, revine multiplicat in viața ta. 

 Fiți binecuvântați cu iubire, armonie si cu dragoste

Neînțelegerile apar pentru că oamenii sunt bolnavi sufletește, dar refuză să recunoască

 Neînțelegerile apar pentru că oamenii sunt bolnavi sufletește, dar refuză să recunoască Toate nenorocirile care se întâmplă, toate tragediile care se întâmplă, toate greutățile care apar în familiile creștine, în grupurile creștine – între oameni, în general – se întâmplă tocmai pentru că oamenii în profunzime sunt bolnavi, nici nu-și dau seama de aceasta, nu cunosc aceasta, și fiecare vrea și se străduiește să proiecteze starea sa bolnăvicioasă asupra celorlalți, vrea și se străduiește ca ceilalți să aprobe starea lui bolnăvicioasă și părerea lui greșită. Firește, și ceilalți au starea lor mai puțin bună, și astfel se creează conflicte, se creează certuri, războaie, lupte, există neînțelegeri și, în cele din urmă, creștinii nu reușesc să conlucreze, nu reușesc să conviețuiască. Fiecare are „religia” lui, fiecare are „dumnezeul” lui, fiecare Îl „adoră” după cum crede el pe Dumnezeu, dar nu se simt în adânc frați – fiindcă lipsește iubirea despre care am vorbit –, nu sunt cu adevărat frați, nu sunt cu adevărat un singur om. Un om care provine din întâiul Adam și din cel de-al doilea Adam, Iisus Hristos. Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, Te cunoști pe tine însuți? 

Viața duhovnicească și problemele psihologice, Editura Bizantină, București, 2008, p. 108

 Dacă nu vom avea întreaga noastră viață în luptă, nu vom scăpa de cursele diavolului Despre faptul că trebuie să ne petrecem întreaga noastră viață în nevoință Frați și părinți, fiindcă am fost învredniciți, cu harul lui Hristos, să săvârșim Sfintele Paști, iarăși ne întoarcem la lucrările noastre, când muncind, când amintindu-ne de Patimile cele de viață făcătoare ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dar că Paștele a trecut nu înseamnă că a trecut de la noi și amintirea lui, ci noi să avem pururea sub priviri mântuitoarele Patimi, răstignirea, îngroparea, învierea, pentru ca, prin ocuparea cu acestea, să nu fim cheltuiți de patimi. Iar dacă vreodată, din nebăgare de seamă, suntem prinși, repede să privim din nou la Răstignitul Iisus, Domnul slavei, și îndată va răsări tămăduire sufletelor noastre. Fiindcă și odinioară Israel, când era mușcat de șerpi, privind la șarpele de aramă, se tămăduia. Căci știți că gândurile rele mușcă precum niște șerpi, vărsând venin în suflet, pe care trebuie să îl scoatem afară cu toată sârguința, atunci când se întâmplă, pentru ca nu cumva amânarea să facă mai cumplită rana. Vedeți că primăvara este producătoare/ ațâțătoare de sânge: Trupul poftește împotriva duhului, și duhul împotriva trupului, și sporirea unuia devine pierzania celuilalt. Să privim cu măsură, așadar, la hrană, la băutură, la somn sau la orice altceva, dar nu ca să asuprim sufletul, ci să purtăm biruința asupra trupului. Căci cel ce aleargă în stadion nu este proclamat biruitor dacă aleargă o cursă sau două, ci dacă săvârșește cele două îndoite curse. Și noi, așadar, să nu ne mulțumim că ne-am nevoit în Postul Mare sau la Cincizecime, ci dacă nu vom avea întreaga noastră viață în luptă, nu vom scăpa de cursele diavolului, nu vom lua cununa biruinței. Prin urmare, o, fraților, să luptăm încă lupta cea bună, să asudăm și mai mult pentru virtute, și mai mult să ne omorâm trupul, și mai mult să ne supunem trupul, încă și mai mult să alungăm patimile, purtând totdeauna în trup omorârea Domnului Iisus (II Corinteni 4, 10), având totdeauna în noi înșine osânda morții. Căci și noi vom muri negreșit, precum și părinții și frații noștri, și ne vom muta de la cele de aici și ne vom duce în locuri străine și vom vedea vederi pe care niciodată nu le-am mai văzut. Și înfricoșător este ceea ce se spune și plin de uimire și de spaimă pentru cel ce are minte. Așadar, să fim pururea cutremurați și înfricoșați, păzindu-ne simțurile noastre, de la auzirea deșartă, de la vederea vătămătoare, de la parfumuri femeiești, de la orice îndeletnicire rea, cu totul să ne aducem prinos lui Dumnezeu, pentru ca, bineplăcându-I Lui, să devenim moștenitori ai bunătăților veșnice, în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Sfântul Teodor Studitul, Catehezele mici, Cateheza 1, Editura Doxologia, Iași, 2018, p. 37

Cu cât omul este mai duhovnicesc, cu atât mai puține drepturi are în viața aceasta Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul Pe omul care îți cere iertare sinceră când greșește să-l ierți cu bunătate de fiecare dată și să-l iubești și de aproape. Iar pe cel viclean, care îți cere chipurile iertare, ca să-și facă treaba lui și mereu să te încurce în treburile lui, și care vatămă sufletește și pe alți oameni, iartă-l de șaptezeci de ori câte șapte, și în continuare să-l iubești de departe și să te rogi pentru el. Primește nedreptatea cu bucurie, atunci când nu te vatămă sufletește. Cu cât omul este mai duhovnicesc, cu atât mai puține drepturi are în viața aceasta, deoarece drepturile celui drept le păzește Hristos pentru viața cea veșnică. Cu cât se ostenește trupul pentru Hristos, cu atât mai mult se veselește și sufletul alături de El, iar prinosul omului pentru semenii săi aduce mai multă roadă, deoarece este duhovnicesc. Omul milostiv se pune în locul celui îndurerat, se roagă, mângâie, dar și el este răsplătit de Hristos cu mângâiere dumnezeiască, potrivit cu durerea lui. În timp ce omul nemilostiv, care urmărește locul celuilalt, când îl ia în stăpânire, ia în stăpânire și stresul (neliniștea) și trăiește o parte de iad încă din această viață. Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Părinți aghioriți. Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, pp. 162-163

Toate încep de la Dumnezeu şi sfârşesc la Dumnezeu.

 

Omul nu are nimic; toate încep de la Dumnezeu şi sfârşesc la Dumnezeu Sfantul Cuvios Iosif Isishastul Este viu Domnul Dumnezeu! Eşti foarte bine, dragul meu copil; de aceea te-a îndrăgit Hristos. Semn că te iubeşte este dumnezeiescul har care te cercetează încă de când erai copil şi te povăţuieşte. Ai grijă de tine, ca nu cumva prin puţinul plăcerii celei amare să amărăşti atât pe Bunul Dumnezeu. Este pizma satanei, care urăşte pe cel căruia Hristos îi deschide ochii sufletului. Trezeşte-te deci, dragul meu copil, şi ai grijă de tine. Acela vede ceea ce tu nu vezi. Hristos, Cel Multmilostiv, încearcă sa-ţi deschidă ochii sufletului. O, cât de bun este! Iar cel viclean, care vede aceasta, încearcă sa-ţi închidă ochii prin plăcerea cea amară. Nu înceta să strigi numele lui Hristos. La fiecare răsuflare a ta rosteşte dumnezeiescul nume, chiar dacă mintea iţi umblă aiurea. Nu te nelinişti. Această permanentă grijă şi dorinţă neîncetată de a-L căuta, Îl vor atrage şi va veni singur ca să te vadă şi va izvorî în inima ta un izvor de apă rece care va striga neîncetat : „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ma”! Atunci te vei bucura fără întrerupere de vocea şi dulceaţa Stăpânului Hristos. Ai grijă numai şi teme-te, fugi de păcat; păcatul cade ca mana şi topeşte totul. Cele despre care îmi scrii sunt semne că te cercetează Dumnezeu. Este prima cercetare a lui Dumnezeu pentru orice păcătos care se pocăieşte, care se întoarce la Dumnezeu. Îngrijeşte-te să te curăţeşti cu spovedanie curată. Nu lăsa înlăuntrul tău nici un fel de necurăţie a păcatului, pentru ca să nu mai aibă vrajmaşul motiv să te biruie. Omul, fiul meu, nu poate să facă nimic singur; nu a avut, nu are şi nu va avea niciodată puterea să săvârşească ceva bun fără să fie umbrit cu putere de sus de Dumnezeu. Orice gând bun, orice mişcare bună a cugetului este lucrare a harului lui Dumnezeu. Dacă ai putea lucra ceva fără trupul tău, atunci ar însemna că acela este lucrul tău, dar dacă săvârşeşti cu trupul, trupul este creat de Dumnezeu. Dacă poti gândi ceva fără minte, este al tău gândul, dar dacă o faci cu mintea, mintea este creată de Dumnezeu. Prin urmare, omul nu are nimic; toate încep de la Dumnezeu şi sfârşesc la Dumnezeu.

 Gheron Iosif Isihastul – Mărturii din viaţa monahală

TU EȘTİ HRİSTOS FİUL LUİ DUMNEZEU CELUİ VİU!

 ,,Raiul şi Iadul există din perspectiva omului, nu din perspectiva lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat Raiul şi Iadul. Dumnezeu este lumină şi luminează întreaga lume. Lumina necreată are două însuşiri: luminează şi arde. Unii sunt luminaţi, iar alţii ard. Astfel Dumnezeu se împărtăşeşte ca lumină necreată şi cei care nu sunt capabili să-L primească, ard. Dacă cineva are ochi bolnavi şi nu sunt capabili să vadă lumina, atunci (ochii lui) sunt arşi, sunt distruşi de lumină. Părintele Ioannis Romanidis spunea că Mântuitorul Hristos, vorbind despre Iad, uneori îl numeşte întuneric, iar alteori (îl numeşte) foc. Însă acolo unde există foc, nu există întuneric. Acolo unde există întuneric, nu există foc. Ceea ce înseamnă că iadul nu este nici întuneric, nici foc, aşa cum le înţelegem noi. Dumnezeu iubeşte pe toţi oamenii şi pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi şi le trimite harul Său. Cei care s-au vindecat (de păcat) în această viaţă, vor primi harul Lui Dumnezeu ca lumină. Cei care nu s-au vindecat (de păcat), nu vor trăi harul ca lumină, ci ca foc. De aceea focul Iadului nu este creat, ci este necreat. 

Acest lucru este foarte bine reprezentat în iconografie, în reprezentările Judecăţii de Apoi. Din acelaşi Tron al Lui Dumnezeu, este şi lumina de care se bucură Sfinţii, dar şi focul care îi arde pe cei păcătoşi. Din Domnul Hristos izvorăşte acest râu de foc, care îi arde pe cei păcătoşi, ceea ce înseamnă că este un foc necreat. De aceea, în Biserică, toţi să ne luptăm, să ne nevoim, să ne vindecăm (de păcat), ca să putem primi harul lui Dumnezeu ca lumina, ci nu ca foc. Acest lucru se întâmplă şi cu Dumnezeiasca Împărtăşanie: cei care se pregătesc după cuviinţă primesc Sfânta Împărtăşanie ca lumină, iar cei care nu se împărtăşesc după cuviinţă, nu sunt pregătiţi, primesc Sfânta Împărtăşanie ca foc. Sfinţii, în Împărăţia lui Dumnezeu, nu vor cunoaşte o stare statică de beatitudine, aşa cum este descrisă la Fericitul Augustin, ci vor cunoaşte o înaintare continuă în această slavă a Lui Dumnezeu, va exista o mişcare continuă. Câtă vreme cei păcătoşi se vor împietri (la inimă), nu vor cunoaşte această înaintare în lumina şi cunoaşterea lui Dumnezeu.

  Părintele Ioannis Romanidis spunea că prin Întruparea Sa, Dumnezeu a intrat în istorie. Biserica trăieşte în istorie şi o sfinţeşte. Istoria nu se va încheia niciodată, ci se va transfigura."

Cu rugăciunile sfinților părinților noștri, Doamne, miluiește-ne pe noi.

A fi în Biserică înseamnă a putea renunța la părerea ta, oricît de mult ai fi apărat-o înainte.

Atunci cînd ți se aduce un cuvînt din Sfinții Bisericii care contrazice cele zise de tine în auzul tuturor, primești cu bucurie îndreptarea și renunți la părerea ta de mai înainte ca la ceva rușinos, chiar dacă mintea ta nu poate înțelege încă.

La o astfel de purtare Dumnezeu dă har și mintea se luminează cu cunoștința adevărului.

Însă a nu primi cuvintele sfinților ca pe ceva mai presus de părerile tale, este întunecare a minții din care nici îngerii nu te pot scoate.

A fi în Biserică înseamnă a iubi sfinții, căci înainte de a iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vedem, îi iubim pe sfinții Lui pe care îi vedem: "Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească" (1 Ioan 4,20).

Primul sfînt din viața fiecărui creștin este duhovnicul.

Toți cei care vorbesc cu îndărătnicie împotriva rînduielilor puse de sfinți vorbesc mereu din mințile lor sucite și niciodată, dar niciodată nu fac vreo referire la duhovnicii lor, la sfinții de la care au primit Evanghelia și care i-au născut în Duh (1 Cor. 4, 15; 1 Cor. 15, 1); , căci pentru ei acești sfinți nu există, dar se laudă cu mulții lor învățători. Acestora apostolul Pavel le-a răspuns dinainte: "Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi" (1 Cor. 4, 15).

Vremea bisericii fără părinți a venit, adusă de zecile de mii de învățători.

Căderea Apusului a devenit ireversibilă atunci cînd duhovnicul a fost ascuns într-o cabină întunecoasă. Simbolistica acestei întîmplări vorbește mai mult decît toate cărțile scrise de absolvenții marilor universități.

Cine nu are un duhovnic, să-l caute.

Cu rugăciunile sfinților părinților noștri, Doamne, miluiește-ne pe noi.
Pr. S. Baștovoi

🤗Doamne ajută de bine!

DULCEA SĂRUTARE A CUVÂNTULUI BUN

Se întâmplă câteodată să apelezi la dicționar nu numai pentru cuvinte necunoscute sau neînțelese, ci pur si simplu pentru a vedea câte sensuri pot cuprinde cuvinte avute zilnic la îndemână.

Astăzi, un cuvânt pe cât de simplu, pe atât de cuprinzător: BUN. Trei litere armonios împletite care își găsesc asemănarea (sinonimia) în altele precum cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de treabă, de inimă, blând, prietenos, îngăduitor, blajin, plăcut... totul numai de bine.

Acum să adăugăm înaintea-i CUVÂNT...CUVÂNT BUN!

Omul este singurul care poate comunica prin cuvinte... și atunci, de ce nu ar fi ele bune? Pentru că, în definitiv, ele creează lumea în care trăim. O lume bună sau una de coșmar continuu.

Cum, de obicei, prețuim anumite lucruri abia după ce le pierdem (cum ar fi sănătatea, prietenia, sau chiar prezența cuiva...) să ne imaginăm cum ar fi fost lumea fără ele, fără cuvinte. O mare de asurzitoare liniște, fără șoapte, fără poezie, în care nu ne-am mai fi putut împărtăși unii altora bucurii și necazuri. Mare dar am primit de la Dumnezeu, însă ca orice dar, nu este condiționat în utilizarea lui. Avem cuvintele, însă ce formă le dăm depinde doar de noi: le purtăm pe drumul de la dar la blestem prin buna sau reaua întrebuințare, căci cuvintele adesea sunt trădătoare, duplicitare, insuficiente sau inutile... însă acum ne oprim doar asupra cuvântului bun revărsat în ceilalți.

Cuvântul bun este acela care încurajează și mângâie de câte ori se ivește ocazia, lauda când este cazul, aduce lumină și pace prin vorbele noastre, prin rugăciune, mulțumire și iertare!

Uneori lipsa lui face la fel de mult rău cât reaua întrebuințare.

Cuvântul bun este acela care izvorăște din inimă, atinge buzele și se revarsă în inima celuilalt, dând forma adevăratei binecuvântări a comuniunii dintre oameni.

Dacă spui cuiva ”sănătate!”, spune-i-o din suflet, pentru ca sănătatea să îl găsească!

Dacă spui cuiva ”drum bun!”, spune-i din suflet, pentru ca întregu-i drum să îi fie lipsit de necazuri. Să simtă și inima ceea ce buzele rostesc! Doar atunci, într-adevăr, poți spune că ale tale cuvinte sunt binecuvântare și dulce sărutare pentru ceilalți.

Un cuvânt bun, pentru mine, nu poate avea decât chipul icoanei ”Dulcea sărutare” a Maicii Domnului, și privind-o nu pot decât sâ imi doresc ca fiecare cuvânt rostit să ducă o astfel de icoană în sufletele celorlalți.

Doamne ajută de bine!

In Arena – Nestiuta viata pastorala, in seria Conferintelor de la Sosea, la MTR

 

Muzeul Național al Țăranului Român vă invită vineri, 30 iunie 2023, de la ora 17.00, în sala Media, la o nouă Conferință de la Șosea: Neștiuta viață pastorală. Rituri și comportamente estivale ale ciobanilor pe munte. Intrarea este liberă.

Prelegerea este susținută de către Laura Jiga Iliescu, cercetător principal la Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române „Constantin Brăiloiu”, București.

Astăzi, ritmul alert de reconfigurare deopotrivă a muntelui și a păstoritului transformă ciobănia într-un fapt ușor exotic. Rămâne, însă, ca o constantă, depărtarea, traiul estival în spațiul marginal al zonei alpine și dislocarea provizorie, dar periodică, din comunitatea stabilă și de origine de la poalele muntelui; implicit, față de controlul și față de protecția ei. Acestea, de-a lungul timpului, au imprimat comunităților pastorale comportamente sociale și religioase, convenții, libertăți și restricții specifice.

Conferința va articula două direcții de discuție. Pe de o parte, sunt prezentate codurile de conduită socială și rituală, religioasă, ale căror coordonate spațio-temporale sunt strict asociate acestei etape a „izolării” și polarizării spațio-temporale între acasă/pe munte, vară/iarnă. Iar, pe de altă parte, se analizează modul în care depărtarea se reflectă în registrul imaginar, unde ciobanii înșiși își configurează propriul profil generic, armonios sau tensionat față de manierele prin care sunt percepuți de ceilalți.

Prelegerea va avea drept temei rezultatele cercetărilor de teren desfășurate de către Laura Jiga Iliescu între anii 2011-2019, care va folosi exemple din înregistrări ce vin dintr-o perioadă în care peisajul alpin carpatic încă mai era (deși diminuat deja față de deceniile trecute) marcat de prezența vizuală și sonoră a turmelor, de chiuituri, de lătratul câinilor.

Conferința este organizată în cadrul proiectului cultural Păstorit 2.1. Oaia hai-hui, derulat în februarie – noiembrie 2023 cu sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național.

Tags: Muzeul Taranului RomanMTRMuzeul National al Taranului Romanslider_homepageConferintele de la Soseaoieritpastorit traditionalpastoritul traditionalviata pastoralaciobaniLaura Jiga IliescuInstitutul de Etnografie si Folclor al Academiei Romane

 https://accmediachannel.ro/in-arena/in-arena-nestiuta-viata-pastorala-in-seria-conferintelor-de-la-sosea-la-mtr/

Despre sampoanele Ayurmed, cu plante medicinale indiene. De vorba cu dr. Carla Fabian, medic cu competente in apifitoterapie si Ayurveda

 

E vară, transpirăm mai mult, simțim nevoia să ne spălăm mai des pe cap, suntem în căutarea unui șampon bun… Ne mai confruntăm și cu iritații ale pielii capului ori cu mătreață sau părul nostru des vopsit a început să fie din ce în ce mai uscat și mai casant… Suntem în căutarea unor soluții naturale, accesibile, sănătoase!

Despre toate acestea am stat de vorbă cu doamna dr. Carla Fabian, medic cu competențe în apifitoterapie și Ayurveda, care ne-a prezentat șampoanele Ayurmed!

Sincer, cunoșteam aceste șampoane, le-am folosit și mi-au plăcut! Și cred că merită să le descoperiți și să le încercați. Sunt șampoane cu ingrediente indiene, cu plante specifice…. Și-ați văzut ce păr frumos au indiencele?! Cât de bogat și puternic?! Cred că merită să aflăm mai multe despre aceste ingrediente și despre aceste șampoane! Vă invit, așadar, la un dialog pentru sănătate și frumusețe!

Pe doamna dr. Carla Fabian o găsiți la Centrul Ayurmed Universitate:
Bd. Nicolae Bălcescu nr. 35, București, Sector 1
0744 222 922, carla@star-ayurveda.ro

Produsele Ayurmed le găsiți în magazinele cu produse naturale și în diferite farmacii, dar le puteți comanda și online de pe www.ayurmed.ro.

Pentru mai multe emisiuni de sănătate ample, cu specialiști de top din domeniile lor de activitate, intrați pe canalul meu de YouTube și pe pagina mea de Facebook. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram și pe TikTok cu sfaturi scurte de sănătate. Vă mulțumesc tare mult și vă doresc sănătate, frumusețe, armonie!

https://ceciliacaragea.ro/dialoguri-pentru-sanatate/despre-sampoanele-ayurmed-cu-plante-medicinale-indiene-de-vorba-cu-dr-carla-fabian-medic-cu-competente-in-apifitoterapie-si-ayurveda/

 

Ayurmed Ayurveda cosmetice naturale dr. Carla Fabian ingrijirea parului iritatii ale scalpului matreata par uscat par vopsit plante indiene sampoane sampon sampon antimatreata sampon nutritiv

 

ABONEAZA-TE LA

NEWSLETTER!

Tags

Ayurmed Ayurveda cosmetice naturale dr. Carla Fabian ingrijirea parului iritatii ale scalpului matreata par uscat par vopsit plante indiene sampoane sampon sampon antimatreata sampon nutritiv

Formarea corpului haric

 ,,…de 2000 de ani, mijlocul ideal pentru purificarea unui loc, precum si pentru purificarea aurei, consta in rostirea celui mai puternic Nume din Terra aurica – Numele lui Iisus Hristos.
                                                   
Daca o singura persoana ar rosti, cel putin o singura data pe zi, Numele lui Iisus Hristos – de exemplu, in cadrul locului de munca, acasa, pe strada – noxele aurice s-ar sterge ca de la sine. Prin rostirea Numelui lui Iisus Hristos, la parasirea locului de munca sau inainte de a ajunge acasa dupa o zi de munca, corpul sufletului se curata instantaneu, eliminandu-se posibilitatea defularii violente a incarcaturii emotionale negative si a nervilor acasa.

In timpul rugaciunii ori a rostirii Numelui lui Iisus Hristos, se activeaza corpul haric al plaselor mesianice, care curata totul. Prin formarea plaselor mesianice, toate petele intunecate de la nivelul aurei unui om ori de la nivelul unui loc sunt eliminate, iar petele maronii (care indica neiertarea pentru greselile comise) sau petele cenusii (care indica autoinvinovatirea) dispar ca prin farmec.

Pentru omul zilelor noastre, rugaciunea crestina si rostirea cu voce tare a Numelui lui Iisus Hristos este medicamentul universal care vindeca orice boala.
Este foarte alarmant faptul ca, intre atatea tipuri de medicamente, carora li se face reclama prin spoturi publicitare si in care se investesc bani si inteligenta, nu exista nici o reclama care sa explice eficienta suprema a rugaciunii – simpla rugaciune, cum ii spun unii contemporani, atat de siguri pe realizarile erei moderne.

Foarte interesant este cazul ateilor care, daca sunt drepti si curati, pot incepe curatirea aurei dinspre corpul fizic, iar nu dinspre plasele mesianice. Interesant este si faptul ca ateii (mai corect spus, cei care se considera atei), daca pronunta numele lui Iisus Hristos, raman curati mai mult timp decat cei ce se roaga des; fiind un material ,,brut’’, inca neslefuit, ateii au o inertie aurica mai mare.

In momentul in care doi oameni rostesc cu voce tare Numele lui Iisus Hristos sau se roaga in comun se formeaza o cupola mesianica comuna, cu circumferinta de cel putin 21 de pasi, iar in interiorul acesteia apare o linie divina comuna. Plasele mesianice activate cat mai mult timp intr-un loc oarecare, permit arderea tuturor noxelor aurice.

Interactiunea aurei unui om, care are format corpul haric al plaselor mesianice, cu aura altor oameni care nu il au format, prilejuieste un spectacol magnific de lumina, sunet, culoare si mirosuri.

Sa ne imaginam o petrecere mondena – o receptie la un restaurant – la care sunt adunate aproximtiv 50 de persoane. Fiecare dintre aceste persoane are propriile sale noxe lipite de aura. Unele persoane resimt invidie fata de situatia vestimentara, sociala sau financiara a celor din jur. Altele afiseaza ostentativ vesminte ,,de firma’’, in pas cu moda, masini scumpe sau bijuterii. Unii barbati ravnesc pe ascuns la sotiile celor de alaturi sau la modul in care oamenii de afaceri au reusit sa castige in timp scurt averi importante. Sunt si din cei care jubileaza, amintindu-si ,,tunurile’’ sau de ,,tepele’’ prin care s-au imbogatit. Exista in grup atat femei, cat si barbati rosi de gelozie, care-si privesc comesenii cu zambete fatarnice ori cu invidie abia disimulata.

Toata aceasta societate ,,selecta’’ care se constutuie la o petrecere mondena, formeaza o aura comuna de aproximativ 100 de metri, a carei rezultanta vectoriala se manifesta ca luminozitate, culoare, miros si sunet. Firesc, rezultanta aurei comune nu poate avea decat culoarea gri-cenusie cu inflexiuni negre, emite un sunet suparator si un miros asemanator celui dintr-un container de gunoi care a stat prea mult timp sub arsita soarelui.

Daca una dintre persoanele prezente la petrecere rosteste – chiar si intr-o discutie - Numele lui Iisus Hristos, se produce fenomenul uimitor al formarii instantanee a plaselor mesianice. Prima care isi formeaza plasele mesianice este persoana care a rostit, chiar si intr-o discutie banala, Numele lui Iisus Hristos. Incredibil de repede, plasa mesianica devine din ce in ce mai mare, acoperind aura comuna a locului in care se afla cele 50 de persoane. Timp de aproximativ 30 de secunde, aura comuna pare a fi in flacari: scurt-circuite, fulgere luminoase insotite de sunete inalte si de mirosuri placute.

Cand cele 30 de secunde se vor fi scurs, plasa mesianica se stinge, iar aura comuna se purifica: toate noxele au disparut ca prin farmec. Cel putin pana la lasarea intunericului nu se mai intampla nimic neplacut. Chiar daca, in virtutea obisnuintei capatate in timp, cei prezenti se gandesc inca la ale lor, se simte o usoara stanjeneala generala si o usoara indispozitie cand este atacat un subiect delicat. O umbra de inviorare si de buna dispozitie se asterne peste cei prezenti; fiecare, interior, parca isi descopera o alta fata si pare a fi animat de sentimente mai bune, dornic, dintr-o data, sa se impace cu toti si cu toate. Pe lungimea de unda a unui clarvazator nu mai ramane decat un miros covarsitor de paine calda, abia scoasa din cuptor, inmuiata in vin rosu.

Prin formarea corpului haric al plaselor mesianice, fiecare om continua in planul terestru, prin exercitarea liberului arbitru, activitatea lui Iisus Hristos, participand constient la ,, eradicarea rapida a samantei raului din locuinta fiilor femeii’’, dupa cum se spune in lumea eterica. ...

Daca doi sau mai multi oameni (trebuie sa fie cel putin doi oameni) rostesc impreuna Numele lui Iisus Hristos, se formeaza o structura aurica comuna care-i invaluie pe toti; de asemenea, se formeaza o singura linie divina.

Instantaneu, din prezentul continuu in care se manifesta in Trupul de slava, invizibil perceptiei normale, Iisus Hristos se alatura celor aflati in trupul fizic, implinind cele ce le-a spus la inceputul erei crestine, in fata Apostolilor.

(Matei: 18-20): ,,PENTRU CA UNDE SUNT DOI SAU TREI ADUNATI IN NUMELE MEU, ACOLO EU SUNT IN MIJLOCUL LOR’’
Intristarea peste măsură ascunde înlăuntrul ei mândria. De aceea este vătămătoare și primejdioasa și de multe ori este provocată de diavol, ca sa-l impiedice pe nevoitor în calea lui.
     Calea care duce la desăvârșire este lungă. Rugati-va lui Dumnezeu să vă dea putere ! Înfruntați cu răbdare căderile voastre, ridicati-va repede și nu rămâneți, precum copiii in locul în care ati căzut, plângând și tanguindu-va nemângâiați.
      Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți in ispită. Nu deznădăjduiți dacă se întâmplă să cădeți iarăși în aceleași păcate. Multe dintre ele sunt puternice, atat din pricina firii, cât și din pricina obișnuinței, insa cu trecerea timpului si prin străduință sunt biruite. Nimic să nu vă ducă la deznadejde."
Mintea - Gheronda Iosif Vatopedinul

Pacatul nu este faradelegea.  

Faradelegea arata ca déjà ai cazut rau daca ai ajuns sa faci cu fapta.  

Pacatul este lipsa de paza a mintii.
Mintea este ochiul fapturii interioare.  Mintea este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

La Adam si Eva mintea nu a fost la locul ei.  De aceea nu au facut ascultare.  Dumnezeu Insusi a facut ascultare prin Iisus Hristos.  Fara aceasta nu se poate.  
Toate isi au originea intr-o cauza si sunt dependente de cauza.  Cauza este Dumnezeu.
Omul se innoieste prin paza mintii.  Vai de noi daca ajungem la fapta rea (sunt multe porti sparte pana la fapta rea.  Nepaza acelor porti este pacatul)

Doar mintea poate sa ne pazeasca.  
Ea intra in contact cu toate:  present, trecut, viitor, cu lumea, cu cele vazute, cu cele nevazute.  Ea este ochiul sufletului.
Mintea primeste imagini:  de la patimile noastere, de la obisnuinte, de la amintiri, de la mediul in care traim.  Mintea este o entitate vie, se lipeste de ele si le absoarbe.  Nu poti sa o impiedici.  Va inghiti tot ce ii iese in cale.  Ea se poate asemana cu campul optic.  Acesta fotografiaza tot ce i se pune in fata.    La fel face si mintea.  Si asta nu e tot; in acelasi timp este si in trecut, present, viitor si incepe sa faca planuri.  Macina si naste imagini, inchipuiri si rezolvari asa cum crede ea ca e mai bine.
Si toate astea ca am lasat-o libera.  Mintea trebuie stapanita, supravegheata.  Abia atunci face ce ii spunem noi si nu ce vrea ea.  Aceasta este ascultarea ei.
… CEL CARE NU SE SE PLANGE PE SINE AICI, SE PLANGE PE SINE VESNIC, DINCOLO! Ori de voie aici, ori in chinuri acolo! …
   🙏 Bucuria mea, am gasit scris de Sfantul Parinte, Luca al Crimeii acest cuvant de invatatura: "Ooo, cat de mare si de groaznica e oastea dracilor! Fara de numar este hoarda lor intunecata! Acesti vrajmasi nevazuti ai lui Dumnezeu, au ca singur rost, zi si noapte, nimicirea noastra. Insa nu va temeti! Luati putere din numele lui Iisus!”. Insa, Sfantul Parinte, Iustin Parvu, ne da multa nadejde cand zice: ”Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul.” Aceasta rugaciune a fost și este zidul de sustinere al Bisericii, zidul de aparare al crestinilor. Pentru ca în fiecare crestin salasluieste o biserica." Sfântul Parinte, Macarie cel Mare ne povatuieste: "Omule, eu stiu ca nu stii sa te rogi, dar iti dau un sfat: roaga-te cum poti tu, dar roaga-te adeseori, fiindca, din deasa rugaciune omul invata rugaciunea cea adevarata"! Un alt Sfant Parinte, Teofan Zavoratul, ne indeamna si el asa: "Trebuie ca, de-a lungul intregii zile, sa strigam cat mai des spre Domnul, cu fraze scurte, potrivit nevoii sufletului si imprejurarilor in care ne aflam." A fost intrebat Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul: "Gheronda, ce inseamna pentru Sfintia voastra rugaciunea? Si el a raspuns asa: "Trimit semnal, cer ajutor. Cer continuu ajutor de la Iisus Hristos, de la Maica Domnului, de la Sfinți, pentru mine si pentru ceilalri. Daca nu voi cere, nu-mi vor da." Desigur ca, pentru a ne mantui sufletele trebuie sa ne smerim noi, ca NU CUMVA SA NE SMEREASCA DUMNEZEU, fiindca, dupa invatatura Sfantului Parinte, Ioan Scararul: "Nu cel ce se huleste pe sine da dovada de smerita cugetare (Cum te numesti? Aurelia pacatoasa! sau Doina pacatoasa! sau Marian pacatosul...), ci, acela care vazandu-se hulit de altul, dragostea lui fata de acesta nu se micsoreaza." Iar in Patericul egiptean, gasim scris: “Se spunea despre avva Arsenie ca toata vremea vietii lui, cand sedea sa lucreze, avea o carpa pe piept din pricina lacrimilor care-i curgeau din ochi. Auzind avva Pimen ca s-a savarsit, a zis cu lacrimi: ferice de tine, avva Arsenie, ca te-ai plans pe tine in lumea aceasta. Fiindca, cel care nu se plange pe sine aici, se va plange vesnic, acolo. Ori de voie aici, ori in chinuri acolo, e cu neputinta sa nu plangi." Sa plangem pentru pacatele noastre si pentru toti oamenii din lume, despre care Sfantul Parinte, Tihon de Zadonsk, zice: "In vremurile de odinioara, crestinii se pazeau si se aparau unul pe altul de inchinatorii la idoli; astazi crestinul se ridica impotriva crestinului si se feresc unul de altul, fiindca, nu mai este cu putinta sa mai ai incredere in cineva. Fiindca, fiecare minte si insala si se poarta cu aproapele sau cu viclenie: pe limba poarta miere, iar in inima, fiere; amara; cu buzele intampina cu bucurie, iar cu inima dusmaneste; in fata vorbeste dulce si maguleste, dar, indepartandu-se, defaimeaza si ocaraste…“
    🙏 HRISTOS A INVIAT!
           Preot Ioan 🔔.
Rețeta Părintelui Justin pentru tratarea cancerului:

„Să nu mai mănânci carne deloc! Tumorile canceroase se hrănesc cu proteinele din carne, iar la rugăciune se schimbă treaba, ești mult mai ușor.
- Să renunți la băuturile carbogazoase, cu zaharuri, îndulcitori, căci la fel se întâmplă, celulele bolnave folosesc pentru multiplicare zaharurile.
- Ține de acum post negru: lunea, miercurea și vinerea. Postul negru, pentru cine poate, curăță organismul de boli grave și de patimi. Dacă ai postit 12 ore fără apă și mâncare gătită pe foc, așa-i lăsat de la Dumnezeu, ca în organismul uman să apară în sânge dintr-odată, o enzimă, un hormon care distruge celula canceroasă, bolnavă.
În perioada postului negru, spune rugăciunea arhierească Tatăl nostru de mai multe …
“SPUNEȚI RUGĂCIUNEA LUI IISUS,   ACEASTA SFINȚEȘTE GURA, AERUL  ȘI LOCUL ÎN CARE A FOST Rostită.” (#PărinteleEfremFilotheitul)

„Rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase este cea mai puternică rugăciune pe care o putem rosti în fiecare ceas, în fiecare clipă.
 Aceasta „sfințește gura, sfințește aerul, sfințește locul în care a fost rostită.” Rostirea numelui lui Iisus Hristos este o armă puternică împotriva duhurilor răutății.
 „Diavolul tremură la numele lui Iisus Hristos.” Dar este nevoie ca rugăciunea să fie făcută cu multă luare aminte: “Când rugăciunea se face astfel încât cineva să înțeleagă ce a cerut, adică să fie conștient, atunci frica diavolului este mult mai mare.”
Rugăciunea previne atacurile duhurilor rele și le îndepărtează când acestea tulbură mint…
"În trecut, când la sat nu erau chibrituri, femeile bătrâne ascundeau seara cărbuni în cenușă, pentru ca ziua următoare să aprindă din nou focul cu cărbunele păstrat, în care încă mai pâlpâia o scânteie. O bătrână lua atunci cărbunele și începea să sufle. Scânteia se mărea. Bătrâna își îndoia orsârdia: sufla, sufla, până ce, la sfârșit, cu acel cărbune aprindea o hârtie, iar cu aceasta, surcelele uscate și, iată, focul era aprins.

Tot astfel se întâmplă și cu focul rugăciunii. În sufletul aceluia care iubește rugăciunea există o oarecare scânteie de rugăciune. Ea poate să pâlpâie sub cenușa grijilor de fiecare zi, a oboselii zilnice și a mulțimii lucrurilor deșarte. Adevăratul creștin, chiar și atunci când are o dispoziție de indiferență, se silește către r…
SPUNEȚI RUGĂCIUNEA LUI IISUS,   ACEASTA SFINȚEȘTE GURA, AERUL  ȘI LOCUL ÎN CARE A FOST ROSTITĂ. (#PărinteleEfremFilotheitul)

     „Rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase este cea mai puternică rugăciune pe care o putem rosti în fiecare ceas, în fiecare clipă.
 Aceasta «sfințește gura, sfințește aerul, sfințește locul în care a fost rostită.» Rostirea numelui lui Iisus Hristos este o armă puternică împotriva duhurilor răutății.
    „Diavolul tremură la numele lui Iisus Hristos.” Dar este nevoie ca rugăciunea să fie făcută cu multă luare aminte: “Când rugăciunea se face astfel încât cineva să înțeleagă ce a cerut, adică să fie conștient, atunci frica diavolului este mult mai mare.”
     Rugăciunea previne atacurile duhurilor rele și le îndepărtează când acestea t…
NU se cuvine ca ortodoxul sa se impartaseasca des, fara Marturisirea la preot, fara asceza minima obligatorie, fara Rugaciunea zilnica a canonului si mai ales fara Neintrerupta Rugaciune cu Atotputernicul Nume a Lui IISUS HRISTOS.

În Didahia celor 12 Apostoli se spune clar, ca trebuie sa ne apropiem de Dumnezeiestile Taine in Duminici , dupa Marturisirea pacatelor facuta mai inainte la duhovnic.

Una e sa locuiesti in mediul monahal, sfant, ca Muntele Athos (un loc binecuvantat, ferit de sminteli si ispite ) unde monahii cu o singura spovedanie se impartasesc des, o mica perioada de timp , lucrandu-si Despatimirea prin Ascultare , Lucrarea launtrica a Rugaciunea Lui Iisus si Psalmi…

Cu totul alta e sa locuiesti in Lumea pagana, decazuta, dezumanizata de patimi/pacate …care atrage mintea prin simturi la necuratie , trandavia nelucrarii duhovnicesti si orbirea nepocaintei.

DA ..e nevoie de Deasa Impartasire…dupa cum se spune si in textul Didahiei de mai jos , adica in fiecare duminica …dar precedata de Marturisirea pacatelor inainte si Rugaciunea Neincetata a Mintii obligatorie pentru Despatimire si inaintarea duhovniceasca.

Sf.Impartasanie nu e joaca …e Izvorul Slavei Necreate , Foc Dumnezeiesc Necreat, ce patrunde in simtirea duhovniceasca a omului …pe masura Pocaintei , Rugaciunii Neincetate si a Iubirii de Dumnezeu …adica prin conlucrarea de bunavoie a crestinului prin Asceza cu dreapta socoteala si binecuvantare de la indrumatorul duhovnicesc…

Repet : A NU SE INTELEGE GRESIT …din contra …e nevoie azi , mai mult ca oricand de Deasa Impartasire …dar luata cu Marturisirea completa si sincera la duhovnic inainte….chiar daca accidental nu s-a reusit mai intai canonul zilnic si minima asceza a infranarii….bineinteles urmand ca acestea sa se continue asumat si hotarat …pentru primirea Sfintelor Taine…in duminicile si sarbatorile ce vor urma …totul facandu-se pe fondul constiintei si marturisirii ortodoxe anti-ecumeniste,  in vederea Maturizarii duhovnicesti .

Tot ceea ce ni se spune de catre unul sau altul trebuie verificat/comparat cu Sf.Scriptura , Scrierile Sfintilor Parinti si Sfintele Canoane ale Bisericii celei Una singure adica Biserica Ortodoxa…

Când îl ataci pe aproapele tău tu te bați singur, cu furie.

 Un om orgolios este un om slab. El va fi întotdeauna atacat ca să fie micșorat și adus în umilință. Nu e nevoie să reacționezi. Ceea ce vine din față este
doar o oglindire a sufletului nostru, ce este în noi, ce gândim noi.
Dacă sufletul tău este curat și liniștit și în armonie cu universul și cu Dumnezeu în primul rând, așa vei primi și din față, ceea ce este în tine. Oamenii nu te lovesc degeaba, sau ca să-ți facă ție un rău, ci ca să-ți arate că nu Iubești destul. Ai răutăți, critici: că toată lumea este rea și nemiloasă și nimeni nu te Iubește, sau că lumea este urâtă și tu vezi numai răul peste tot. Când gândești
răul, atragi răul. Așa ataci viața și vrei să o omori.
Când ești supărat pe cineva sau îl învinuiești, tu Îl ataci direct pe Creatorul universului. Atât de mare este ura ta. Printr-o simplă supărare și mânie pe aproapele tău, Îl urăști pe Dumnezeu - atât de mare este păcatul.
În clipa aceea El îți pune o oglindă în față și tu de fapt te lovești pe tine, direct în sistemul imunitar. Când îl ataci pe aproapele tău tu te bați singur, cu furie.

Marius Ghidel -
Cartea „Frumusete in dar - Vindecarea Sufletului”

Mânia și supărarea ta de azi este boală ta de mâine. Durerile sunt răutatea noastră.

Critica și acuzațiile scad energie vieții. Sunt dorință de a ucide. Supărarea ţinută mult timp la inimă naşte boli grave. Supărarea este dorinţa de a ucide oamenii, universul, şi asta nu ţi se va permite.

Este pretenție de la Dumnezeu. Îi adresezi un reproș. Atunci, pe tine şi pe cei dragi vrei să-i omori.

Când îi iubeşti pe oameni, pe Dumnezeu Îl iubeşti. Dar de iubirea ta vor beneficia şi cei dragi, dar și tot universul. Totul este după cum te comporţi tu. Te unești cu Dumnezeu numai când ești jos de tot, în Iubire.

Agresivitatea faţă de oameni este violență faţă de cer. Și asta nu ți se va permite. Supărarea pe cei de lângă tine distruge structurile fine ale câmpurilor tale, ale celor dragi şi ale universului, concomitent. Asta înseamnă că noi

ne facem rău singuri, chemând neplăcerile şi bolile. Implacabil.

Supărarea și furia ori mânia, ținută mult timp la inimă, atacă viața şi vrea să o ucidă. Dar cu cât mai supărat eşti, cu atât mai adânc pătrunde distrugerea în sufletul tău şi a celor dragi, dar şi în univers, și de aceea va trebui să fi micșorat cu forța, cât mai repede.

Marius Ghidel -

Cartea „Frumusete in dar - Vindecarea Sufletului” (Editura Dharana)

 

Rămâi sănătoasă, ceea ce eşti aducătoare de ostenele, fie-ţi milă de cei după mine.

 

În încheierea stihurilor din Izgonire a vicleanului şi chemare a lui Hristos, Sfântul Grigorie Teologul grăieşte aşa:

De-a pururea mă înnegreşti, vrăjmaşule, cu gânduri întunecate,
Nici de Dumnezeu cutremurându-te, nici de jertfele cele sfinte.
Acesta pre carele tu îl superi, au fost şi minte a Troiţii [Treimii], ca un glăsuitor propovăduitor,
Şi acum priveşte spre hotar. Noroiule, nu mă turbura,
Ca curat să întâmpin luminile cele curate Cereşti,
Şi să văz bine spre viaţa mea.
Iar mâinile le întind – primiţi-mă. Rămâi sănătoasă, tu, lume.
Rămâi sănătoasă, ceea ce eşti aducătoare de ostenele, fie-ţi milă de cei după mine.

Atunci când asfinţeşte, soarele îngăduie să fie privit de către ochiul omenesc, pentru a cărui vedere rămâne de neatins în timpul drumului său de peste zi, ascunzându-se de el într-o strălucire orbitoare.

Oare ce contemplare se va naşte din această privelişte pentru un monah retras în singurătate? Care va fi însuflarea ce se va revărsa în pieptul meu la citirea acestei file dintr-o astfel de sfinţită carte – scrisă de Însuşi Dumnezeu – precum este natura?

Această carte se deschide mereu celor care nu încetează a se curăţi pe sine prin pocăinţă şi îndepărtare de orice începătură a păcatului, fie că este dintre cele grosolane, fie dintre cele subţiri. Ea se deschide celor care s-au lepădat de plăcerile pământeşti şi de împrăştierea zadarnică a minţii. Ea se deschide celor care sunt următori şi ucenici ai Evangheliei, celor ce sunt iubitori ai slavei cereşti şi ai veşnicelor desfătări, celor ce râvnesc însingurarea umilincioasă şi liniştită şi care au îndrăgit-o pentru ca prin ea să dobândească întru belşug cunoaşterea de Dumnezeu, înlăturând dintru ei tot ce-L ascunde şi-L depărtează de noi pe Domnul.

Marea carte a naturii este închisă cu peceţi pentru cititorii necuraţi, întinaţi şi înrobiţi de păcat, cufundaţi în desfătările trupeşti, învăluiţi şi năuciţi cu împrăştieri deşarte [ale minţii]. În zadar, întru mândria lor, ei se socotesc a fi cititorii acestei cărţi! Doar literă moartă şi materialnică vor desluşi în ea; nu-L vor zări pe Dumnezeu.

În cartea naturii, Domnul este înfăţişat într-un chip de nedescris, lăudat prin cântările răsunătoare ale Duhului, ce rămân neauzite pentru urechea trupească, dar care uluiesc şi desfată auzul sufletului renăscut.

Potrivit învăţăturii marelui Apostol al neamurilor, în ziua Înfricoşătoarei Judecăţi a Domnului, înaintea acestei cărţi vor da răspuns neamurile şi limbile tuturor veacurilor de la facerea lumii încoace, care au rămas zăcând în jalnică şi caraghioasă închinare la idoli, în pustiitoare necunoaştere de Dumnezeu, şi ea [cartea naturii] îi va judeca. Toate cele ale Domnului, care rămân nevăzute pentru ochii trupeşti, precum „veşnica lui putere şi Dumnezeire”, pot fi întrezărite [desluşite] privind cu discernământ întru zidirea Sa – natura, „astfel încât ei vor fi fără cuvânt de răspuns” (Romani 1, 20). [Sfântul Ignatie Briancianinov]

Sfântul Ignatie Briancianinov, Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoaşterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii văzute

 

Tălmăciţi tot ce vă înconjoară ori întâlniţi în cale în modul care vi se pare cel mai potrivit. Începeţi cu casa în care locuiţi şi tălmăciţi totul în ea: clădirea, pereţii, acoperişul, temelia, ferestrele, soba, mesele, oglinzile, scaunele şi celelalte. Treceţi apoi la locuitorii casei şi tălmăciţi ce sunt părinţii, fraţii, surorile, rudele, slujitorii, oaspeţii şi ceilalţi. Tălmăciţi şi obişnuita derulare a unei zile: trezitul, ziua-bună dată celor ai casei, prânzul, treburile casei, plecările, întoarcerile, băutul ceaiului, trataţiile cu prăjituri, cântatul, ziua şi noaptea, somnul şi celelalte.

Luaţi-vă din nou ca îndrumător pe Sfinţitul Tihon. El a scris patru cărţi cu astfel de tălmăciri, numite Comoară duhovnicească din lume adunată. Luaţi-le şi citiţi-le. Văzând apoi cum face el, obişnuiţi-vă să faceţi asemenea. Sau preluaţi chiar tălmăcirile lui. Dacă citirea acestor cărţi o să vi se pară o treabă prea îndelungată, Sfântul are şi o variantă prescurtată a tălmăcirilor, numită Felurite întâmplări şi tâlcuirile lor duhovniceşti [ediţia românească: Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi], în care a tâlcuit 146 de întâmplări. Nu vă va fi greu să le citiţi pe toate cu atenţie, mai ales că ele cuprind ceea ce vă interesează. Alegeţi cum anume, dar faceţi neapărat ceea ce v-am propus.

După ce veţi face aşa, veţi vedea în fiecare lucru o carte sfântă deschisă sau un capitol dintr-o carte. Atunci orice obiect, preocupare ori treabă vi-L va aminti pe Dumnezeu. Veţi păşi prin lumea materială ca prin lumea duhului. Totul vă va vorbi despre Domnul şi vă va îndrepta şi mai mult atenţia înspre El. Dacă veţi adăuga de fiecare dată la această aducere-aminte frica de Dumnezeu şi evlavia în faţa măreţiei Sale, atunci de ce fel de învăţători şi de îndreptători veţi mai avea nevoie? [Sfântul Teofan Zăvorâtul]

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi

COASA - Parintele Ilie Cleopa

 

Dacă vedem că într-o câmpie bine înflorită au intrat nişte cosaşi şi cu coasa lor nemiloasă taie şi doboară la pământ mulţime mare de iarbă şi de flori frumoase, care acum împodobeau pământul cu culorile lor frumoase şi cu mireasma lor şi dacă ne aducem aminte că şi pe noi ne aşteaptă coasa morţii, care nu are milă de copii, de tineri şi de bătrâni, ci pe toţi, prin dureri şi suspine negrăite ne scoate din viaţă şi ne duce în veşnicia veacului celui fără de margine, apoi negreşit că dintr-o cugetare ca aceasta mare folos pentru sufletul nostru adunăm şi spre trezvie şi grijă de mântuirea noastră ne deşteptăm. Să ne aducem aminte căci ca iarba şi floarea câmpului suntem asemenea, care azi înfloreşte, iar mâine se aruncă în cuptor. Fiindcă o mică fierbinţeală, un junghi sau o mică supărare sau o altă întâmplare, scoate pe om dintre cei vii şi-l duce în ţarina pământului şi toată cinstea şi podoaba lui, ca un vis a trecut şi ca un fum ce-l goneşte vântul s-a stins de pe pământ

Părintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, Roman, 1996, cap. cap. 3: Minunile lui Dumnezeu din iarbă şi flori, p. 28-37.

CONSTIINTA UNIVERSALA SI NIVELURILE DE CONSTIENTIZARE

Constiinta si nivelurile de constientizare
In cartea sa “Putere versus Forta”, Dr. David Hawkins a creat o harta a constientizarii, pornind de la kinesiologie si testare musculara. Scala merge de la 10 la 1000, cel mai mare numar -1000- masurand constiinta cristica.
Pentru a ne face o idee, iata tabelul conceput de Dr. David Hawkins, cu calibrarile coresponzatoare fiecarui nivel.
Am subliniat nivelul 200, dincolo de care se afla doar 15% din omenire, conform doctorului Hawkins.
CONSTIINTA UNIVERSALA SI NIVELURILE DE CONSTIENTIZARE
Conform Dr. Hawkins, oamenii care calibreaza la niveluri joase vad viata ca fiind lipsita de speranta, trista, infricosatoare si frustranta.
Calitati precum curajul pot fi regasite la nivelul de 200 si mai sus. Aici o persoana incepe sa capete putere personala si incepe sa vada viata ca fiind interesanta, provocatoare si stimulatoare.
Cu alte cuvinte, cand esti disperat sa-ti gasesti un partener de viata si esti doborat de tristete pentru ca esti singur si daca esti frustrat in legatura cu iubirea, atunci nu te afli pe frecventa constiintei. Daca partenerul tau divin vibreaza la un nivel mult mai inalt, cum te poate gasi atunci cand vibrezi la niveluri atat de joase, fiind disperat?
Dr. Hawkins spune ca toate nivelurile sub 200 sunt distructive la nivel colectiv si la nivel individual; toate nivelurile deaspura lui 200 sunt expresii constructive ale dragostei.
Punctul critic in scala este 200, nivelul asociat cu curajul. Toate atitudinile, gandurile, sentimentele situate mai jos de acel nivel de calibrare iau din puterea personala a acelei persoane.
El continua sa explice ca, pentru valori mai prejos de 200, instinctul primar este supravietuirea. Nivelele de frica si furie sunt mari si sunt insotite de impulsul egocentric care vine din tiparul de supravietuire personala.
FRECVENTELE SUPERIOARE SI IMPORTANTA LOR PENTRU PLANETA
Ce se intampla cand o fiinta umana trece din stadiul de supravietuire in cel de constiinta? Dr. Hawkins spune ca atunci cand cineva traverseaza demarcatia intre negativ si pozitiv si calibreaza la nivelul curajului, starea de bine a celor din jur devine importanta.
Pana la nivelul de 500, fericirea altora devine forta motivationala esentiala. Cei cu nivelul 500 sunt caracterizati de interes in constientizarea spirituala pentru sine si ceilalti. Cei cu nivelul 600 lucreaza pentru binele umanitatii si iluminare. De la 700 la 1000 viata este dedicata salvarii umanitatii.”
Conform doctorului Hawkins, doar 15% din populatia de astazi se afla mai sus de nivelul critic de 200 pe scala constientizarii. Asta inseamna ca 85% din populatie este blocata intr-un cerc vicios al monotoniei, nestiind ca exista niveluri mai inalte de constiinta care trebuie accesate.
Asta inseamna ca 85% din populatie traieste in disperare, furie, frustrare. Cei 15% care calibreaza la niveluri de peste 200 contrabalanseaza negativitatea celor 85% care intretin ganduri negative si opereaza pe taramul inconstient.
Dr. Hawkins a descoperit prin kinesiologie ca un individ care calibreaza la nivelul de 700 contrabalanseaza 70 milioane de oameni care vibreaza sub 200.
Un individ care calibreaza la nivelul 600 contrablanseaza 10 milioane indivizi care calibreaza mai jos de 200.
Conform lui Dr. Hawkins, la momentul in care a aparut cartea, existau 12 indivizi pe planeta care calibrau la nivelul de peste 700. Cu alte cuvinte, daca nu existau acest intelepti si iluminati, omenirea s-ar fi autodistrus pana acum.
Acest lucru ne obliga pe fiecare din noi sa facem munca individuala pentru a incepe sa emitem pe frecvente mai inalte. E momentul sa aducem la lumina intunericul din noi si sa incepem sa emitem pe frecvente superioare. E momentul sa incepem sa traim invaluiti in frumusetea sufletului nostru