Se spune că în vremea când Iisus era răstignit pe cruce, şi suferea pentru păcatele noastre, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care a adus cuiva un coş plin cu ouă. Trecând ea prin acel oraş a auzit că Domnul Iisus Cristos a fost pedepsit la moarte şi a fost dus să fie răstignit pe dealul Golgota. Când femeia a auzit vestea aceea cutremurătoare, inima ei a fost cuprinsă de o mare durere. Ea era cu atât mai supărată pentru că Isus l-a vindecat odată pe
fiul ei care era bolnav de moarte.
Aşa cum era, cu coşul plin de ouă, a fugit repede la dealul Golgota unde Iisus era bătut în cuie pe cruce şi nişte soldaţi îl păzeau. Din mâinile şi picioarele lui curgeau stropi mari de sânge. Femeia şi-a aşezat coşul ei cu ouă acolo jos,lângă crucea Domnului şi a început să se roage plângând de durere. Ea a spus:- Doamne Sfinte, Tu care ai făcut numai bine, ai salvat oameni de la moarte, ai înviat morţii şi ne-ai învăţat să credem în Dumnezeu, acum eşti răstignit pe cruce ca cel mai mare duşman. Te rugăm iartă-ne pe noi păcătoşii şi lasă-ne un semn să ne aducem aminte de suferinţa pe care ai îndurat-o pentru noi.
Când s-a ridicat femeia de jos, ouăle din coşul ei erau toate roşii de la sângele care picurase pe ele din rănile lui Iisus.
După trei zile de la răstignire acea femeie împreună cu alte femei au mers la mormântul Domnului, dar acesta era gol şi atunci s-au bucurat mult spunând: Cristos a înviat!
De la femeia aceea a rămas obiceiul să fie vopsite ouă roşii de Paşte şi să fie dăruite în amintirea Patimilor şi Învierii Domnului"
Este de neconceput ca ouăle roşii să nu se
găsească pe masa de Paşti. Fără ele marea sărbătoare creştină aproape că
nu are însemnătate, iar simbolul ouălor roşii este strâns legat de
Patimile lui Iisus.
Legenda spune că Sfânta Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, avea
la ea un coş plin cu ouă, pe care l-a lăsat chiar lângă cruce când a
început să-L plângă. Se spune că sângele acestuia a
înroşit ouăle, iar de atunci s-a păstrat obiceiul vopsirii de ouă roşii
de Paşte. Ouăle de Paşti se vopsesc în Vinerea Mare (sau Vinerea Seacă),
în această zi nu este voie să se lucreze prin casă sau să se gătească,
ci se ţine post negru până la amiază, după care se pot vopsi ouăle de
Paşti. Acest obicei s-a păstrat mai mult în Ardeal. În Dobrogea şi
Moldova, ouăle se vopsesc în Joia Mare (sau Joia Neagră).
În ziua de astăzi, gospodinele au la dispoziţie două posibilităţi de a
vopsi ouăle, ori în mod natural, ori cu ajutorul pliculeţelor cu vopsea
pentru ouă. În mod natural procedura este mai migăloasă, în schimb
sunteţi siguri că nu vă afectează deloc sănătatea. Pentru ouă roşii ai
nevoie de coji de ceapă roşie. Se fierb bine până la extragerea totală a
pigmentului. Se toarnă soluţia peste ouăle fierte în prealabil împreună
cu 100 ml de oţet alb şi se lasă câteva ore. Se verifică periodic
culoarea.
• roşu intens - foloseşte sfecla roşie. Cubuleţele de sfeclă se fierb un sfert de oră.
• roz pastelat - ţine ouăle în suc concentrat de zmeură.
• oranjul - se obţine din fiertura de coji de ceapă albă, morcovi sau coji de portocale.
• galben strălucitor - prin fierberea frunzelor de pătrunjel sau a florilor de păpădie.
• tentă aurie - cojile de mere galbene.
• nuanţă albăstruie - varza roşie.
Fierbe-le împreună cu câteva frunze tocate de varză roşie. Scoate
frunzele după fierberea ouălor şi aşteaptă aproximativ o oră. Rezultatul
va fi uimitor.
• albastru - este dat şi de afine.
• verde - orice frunze sau plante intens pigmentate. Spanacul, urzicile şi frunzele de nuc sunt cele mai utilizate.
• maron - cafea sau ceai negru. Este indicat să foloseşti cafea
proaspăt măcinată şi să dai focul cât mai mic pentru a nu colora şi
aragazul.
Ouăle se mai pot decora cu frunze de pătrunjel, de mărar sau trifoi.
Pe ouăle umede se lipesc frunzuliţe mici, apoi se pune fiecare ou astfel
decorat într-un tifon curat şi se leagă fiecare bucată ca într-o
punguţă. Operaţia se poate face şi cu un ciorap de nailon. Partea de
coajă acoperită cu frunză va rămâne nevopsită. La sfârşit se lustruiesc
şi acestea.
Cele mai frumoase ouă de Paşti, care fac şi acum faima Bucovinei,
sunt ouăle inchistrite, numite impropriu ouă încondeiate. Pe la noi
această tradiţie frumoasă, din păcate, cade în umbră. Tehnica utilizată
este aceea a păstrării culorii de fond şi constă în trasarea pe ou a
unor desene, cu ajutorul cerii de albine topită, şi scufundarea
succesivă în băi de culoare (galbenă, roşie şi neagră). Pentru
încondeiat, se pregăteşte, într-un ibric, ceara curată de albine, care
se topeşte şi se păstrează mereu caldă cât se lucrează. Cu un mic
tub metalic, legat pe o pană de lemn, se ia ceara şi se desenează pe
fiecare ou flori, cercuri suprapuse, figuri geometrice. Apoi se fierb
ouăle direct în baia de vopsit.
Puteţi folosi şi creion cerat pentru a desena pe ouă, desenele
rămânând albe după vopsire. Unealta folosită se numeşte chisită şi este
un beţişor de lemn ce are fixată la unul din capete o pâlnie minusculă
confecţionată din alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc.
La sfârşit, după “scriere” şi “îmbăiere”, oul se încălzeşte puţin şi,
cu ajutorul unei cârpe, de asemenea uşor încălzită, se îndepărtează
straturile de ceară, punându-se în evidenţă desenul.
Cele mai răspândite motive folosite la inchistrirea ouălor sunt
crucea Paştelui, floarea Paştelui, cărarea ciobanului sau cărarea
rătăcită, brâul şi desagii popii, brăduţul, frunza de stejar,
albina, peştele, coarnele berbecului, cârja şi steaua ciobanului, inelul
ciobanului, fluierul ciobanului, “patruzeci de clinişori”, vârtelniţa,
creasta cocoşului, broasca, fierul plugului, uliţa satului, grebla, etc.
Realizarea ouălor inchistrite începe de pe la mijlocul Postului Mare.
De regulă, ele nu se mănâncă. După ce se sfinţesc în noaptea de
Înviere, sunt dăruite rudelor şi celor dragi şi sunt păstrate în
apropierea icoanelor până la Paştele următor.
Ornamentica ouălor decorative este extrem de variată, ea cuprinde
simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe şi religioase.
Iată câteva simboluri şi semnificaţii utilizate:
• linia dreaptă verticală = viaţa;
• linia dreaptă orizontală = moartea;
• linia dublă dreaptă = eternitatea;
• linia cu dreptunghiuri = gândirea şi cunoaşterea;
• linia uşor ondulată = apa, purificarea;
• spirala = timpul, eternitatea;
• dubla spirală = legătura dintre viaţă şi moarte.
Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinităţii primordiale şi se
face după reguli precise: persoana mai în vârstă (de obicei,
bărbatul) ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mână de
artener, în timp ce rosteşte cunoscuta formulă “Hristos a înviat!”, la
care se răspunde “Adevărat a înviat!”. În tradiţia populară de la noi,
oul roşu de Paşti ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de
îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumuseţe, vigoare şi
spor.
