Apelați-i pe cei care vă iubesc cu acest sunet și trimiteți protecție, creând noi fluxuri de energie

 

„... Dacă aerul este greu în casă, dacă sunt diferite probleme, cumpără-ți un clopoțel și sună: „ding-ding!”

În toate țările lumii, strămoșii noștri au făcut asta.

Spiritele bolilor nu suportă vocea stridentă a clopotului și ies din casă. Cândva, în sate, grupuri de tineri băieți și fete mergeau pe străzi sunând clopotele și creând protecție.

Preoții antici (în iudaism, budism, etc) își atașau clopoței la haine. Chiar și vechii slavi legau un clopot de leagănul copiilor, pentru a-i proteja pe cei mici de ochiul rău.

Vindecătorii au sfătuit să se tragă clopotele în timpul ciumelor: alte măsuri preventive nu existau. Acest sunet al vieții a fost de bun augur.

Când un copil se speria puternic sau nu putea pronunța bine cuvintele, îi dădeau apă de băut din interiorul unui clopoțel.

Sunetul clopoțelului este viață, liniștea totală este moartea, credeau strămoșii noștri. Pe alocuri, după moartea stăpânului unei turme, clopoțeii erau scoși de la gâtul vacilor, iar pentru câteva zile animalele au mers la pășune în tăcere, în semn de doliu.

Un clopot produce sunete, vibrații, oscilaţii ritmice.

Este bine să ai un clopoțel personal, al cărei sunet îți face inima fericită. Clopotului de argint i s-a atribuit o putere deosebită, dar și unul din sticlă sau bronz își face bine treaba, este o amuletă bună.

Broșele, cerceii în formă de clopot pot fi purtați la întâlniri cu persoane care nu sunt tocmai plăcute, precum și la întâlnirile la care trebuie să poți vorbi bine și să ai putere de convingere.

Se credea, de asemenea, că un clopoțel ar putea începe să sune singur atunci când o persoană cu o vibrație scăzută se apropie... ca un mic gardian personal.

Când te simți trist, izolat: sună un clopoțel.

Apelați-i pe cei care vă iubesc cu acest sunet și trimiteți protecție, creând noi fluxuri de energie."