ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR - Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii. Hei, merci că ai citit până aici! 🤗 ↓ Te-ar putea interesa și următorul articol... Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
marți, 8 martie 2022
luni, 7 martie 2022
"Lasă-te răstignit şi nu răstigni.
Lasă-te bârfit şi nu bârfi.
Fii blând şi nu fi zelos în rău…
Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei.
Fii bolnav cu cei bolnavi.
Plângi cu cei păcătoşi.
Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tău.
Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău să fii departe de toate.
Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor.
Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l; şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi cercetarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…
De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba.
Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar în simţuri.
Și de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar cu trupul tău.
Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău.
Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el.
Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara. Şi de nu poţi măcar până seara, posteşte măcar să nu te saturi.
De nu eşti curat în inima ta, fii măcar curat în trupul tău.
De nu plângi în inima ta, îmbracă-ţi în jale măcar faţa ta.
De nu poţi milui vorbeşte măcar cu un păcătos.
De nu eşti făcător de pace, fii măcar iubitor de îmbunare.
De nu te poţi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav.
De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi.
De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe soţul tău, păzeşte-te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el…
De iubeşti blândeţea, rămâi în pace. Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea.
Caută înţelepciunea şi nu aurul.
Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase.
Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia…
Iată, frate, îndemnul meu: mila să-ţi sporească în suflet până când vei simţi în inima ta aceeaşi milă pe care Dumnezeu o are faţă de lume!"
(Cuvinte despre sfintele nevoinţe ale Sf. Isaac Sirul, Filocalia x
duminică, 6 martie 2022
"Ce canon dați celor bolnavi, care nu pot face metanii?
"Ce canon dați celor bolnavi, care nu pot face metanii?
- Celor batrâni și bolnavi li se dă canon după puterea lor. Dacă nu pot face osteneală trupească, dar pot zice rugăciuni, să dubleze rugăciunile cu "Doamne Iisuse". Trăia la mănăstirea Sihăstria un Părinte schimonah, Nicanor Bataca, care, la batrânete, nu putea face metanii, iar închinăciunile le făcea de pe scaun. Dupa ce a căzut la pat, nu mai putea face nici închinăciuni, nici cruce, numai la piept închipuia semnul sfintei cruci, și așa își făcea canonul.
Așadar, fiecare să facă cât poate și cum poate, după sfatul duhovnicului, "că pe dătătorul de bună voie îl iubește Dumnezeu" .
Părintele Paisie Olaru
"Creştinul nu are nici un temei să ţină în inimă ură împotriva cuiva, ura fiind lucrul diavolului. Creştinul se cuvine să ţină în inimă numai dragoste. Şi fiindcă dragostea nu gândeşte răul, nu trebuie să poarte gând rău împotriva nimănui. Când nu am nici o dovadă în această privinţă, nu se cuvine să gândesc despre altul că e rău, trufaş sau altcumva. Să cred, bunăoară, că dacă îi voi arăta respect, el va cădea în trufie, sau dacă îi voi trece cu vederea o jignire, mă va jigni din nou sau îşi va bate joc de mine. Trebuie să nu lăsăm răul să se cuibărească în noi sub nici o formă. Iar răul pe care îl face ura poate fi, de cele mai multe ori, lesne descoperit."
Daca mi se pare ca sunt bun …
Doamne, aminteşte-mi !
Dacă mă văd drept, amiteşte-mi câte drepturi am încălcat.
Dacă mă consider cinstit, aminteşte-mi de câte ori am înşelat.
Dacă mă văd sincer, aminteşte-mi de câte ori am minţit.
Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi inutilitatea multor cuvinte ale mele.
Dacă mă cred bun, aminteşte-mi câtă răutate este în inima mea.
Dacă mă văd smerit, aminteşte-mi câtă făţărnicie este în mine.
Dacă mă văd curat, aminteşte-mi ce negru e sufletul meu.
Dacă mă văd frumos, aminteşte-mi ce zdrenţuit sunt pe interior.
Dacă mă văd puternic, aminteşte-mi că nu pot nimic fără Tine.
Dacă mi se pare că am zidit ceva, aminteşte-mi câte inimi am frânt.
Dacă mi se pare că am credinţă mare, aminteşte-mi ce uşor mă clatin în încercări.
Dacă mă văd curajos, aminteşte-mi cât de laş sunt în a propovădui şi a muri pentru numele Tău.
Dacă mă văd harnic, aminteşte-mi cât de trândav sunt în a împlini poruncile Tale.
Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi pe câţi am rănit prin cuvintele mele.
Dacă mă simt puternic, aminteşte-mi de câte patimi sunt îngenuncheat.
Dacă mi se pare că am dragoste, aminteşte-mi de câtă ură sunt stăpânit.
Dacă mă cred cineva, aminteşte-mi că nu sunt decât ţărână.
Dacă mă simt deja ajuns, aminteşte-mi de unde am plecat.
Dacă mă văd sus, aminteşte-mi din ce adânc m-ai ridicat.
Dacă mi se pare că merit raiul, aminteşte-mi cât de departe e de mine.
sâmbătă, 5 martie 2022
vineri, 4 martie 2022
SCARA RAIULUI ESTE ÎNLĂUNTRUL NOSTRU
SCARA RAIULUI ESTE ÎNLĂUNTRUL NOSTRU
Orice virtute, orice faptă bună, este o treaptă pe scara Raiului.
Când eşti pe o treaptă a scării, de fapt eşti pe toată scara. Când faci o
faptă bună, eşti de fapt îndreptat spre toată fapta bună.
Toate virtuțile sunt unite între ele, aşa precum toate treptele unei
scări sunt unite între ele. Dacă o faptă bună nu ai făcut atunci când
s-a ivit ocazia, de fapt ai căzut de pe toată scara virtuților. De aceea
trebuie mereu şi mereu să o iei de la capăt. Treapta cea mai de jos
este Smerenia. Treapta cea mai de sus este Dragostea. Dar ele sunt egal
unite între ele prin toate celelalte virtuți care le susțin.
Nu trebuie să-ți admiri proprii paşi pe această scară a Raiului, pentru
că rişti să te poticneşti. Adică să nu te făleşti cu binele pe care îl
faci, pentru că vei cădea sub treapta smereniei ... şi vei fi nevoit să o
iei din nou de la început. Dar nu deznădăjdui vreodată.
Şi
nici nu trebuie să priveşti cu ochi critic la căderile celorlalți de pe
această scară a Raiului, ca să nu ajungi să osândeşti pe cineva şi să
cazi cel mai de sus, să cazi din Dragostea dumnezeiască.
Nu
văzând şi sancționând mereu căderile celorlalți, te vei îndrepta tu pe
scara virtuților, ci ridicând şi luând în inimă pe cel împreună călător
cu tine pe scara către Cer, te vei bucura de viața cea veşnică, oferită
în Dar de Mântuitorul lumii.
Să fim însetați mereu de
mântuirea celorlalți, că aşa ne vom mântui şi noi. Pentru că mântuirea
nu e meritul nostru, ci Darul lui DUMNEZEU, ce ne aşteaptă mereu cu
brațele deschise dincolo de scara Raiului, dincolo de meritele noastre,
dincolo de orice faptă bună, pentru a ne transforma pe toți cu iubirea
Lui în sfântă Asemănarea Lui pentru totdeauna, ca fii ai lui DUMNEZEU
după har, ca fii după asemănarea Fiului Său după fire - IISUS HRISTOS -
Mântuitorul lumii întregi.
( Protosinghelul Dimitrie Ivaşco de la Schitul Straja )
Scopul fiecărui om este de a crește, a se dezvolta și de a-și găsi
împlinirea și bucuria de a trăi. Atunci când conștientizăm asta și trăim
în acest fel suntem sănătoși fizic, psihic, emoțional și spiritual.
Când alegem să trăim în compromis, suferința ne va însoți mereu. Iar
când suferința este prezentă, sănătatea noastră precum și bucuria de a
trăi sunt absente. Suferința, dată de compromisuri și renunțare la sine,
nu este o virtute și nici nu duce la nimic bun. Când vom înțelege asta
cu adevărat, vom ști cum să trăim și ce alegeri să facem.
SPUNE-MI CE TE DOARE ȘI ÎȚI VOI SPUNE CE SĂ IUBEȘTI (Cauzele blocajelor pe centri de forță)
TE DOARE GÂTUL…gâtul tău se închide de durerea și tristețea care ai acumulat-o și pe care nu ai exprimat-o.Ca
să deblochezi învață să cânți cu bucurie, cântând note care îți vor
face inima fericită și vor reda vitalitatea și energia de care ai
nevoie.
TE DOARE PIEPTUL.., pieptul te doare din dezamăgiri, și din neiubire
așa că îmbrățișează-te mai tare și decide să te accepți și să te iubești
din ce în ce mai mult amintindu-ți că ești cel mai important și că vei
fi până în ultimul moment al acestei vieți, cu tine însuți.
TE DOR URECHILE ..., urechile te dor, atunci când îți asculți propria
voce care îți spune câte neputințe și insatisfacții ai,cât și critica
celor din jurul tău. Învață să iți spui în fiecare zii cu voce tare cât
de mult te iubești și apreciază-te pentru fiecare lucru mărunt pe care
îl faci,ascultându-ți vocea sufletului și întorcându-te la esența ta.
TE DOARE STOMACUL..., stomacul te doare când te hrănești cu preocupări
și insatisfacții, în loc de pace și armonie. Învață să îți hrănești
sufletul cu hrană spirituală și stomacul tău va începe să vibreze la
artă și la vers.
TE DOR MÂINILE..., mâinile te dor când cînd faci totul din obligație
fără să pui pasiune, când munca e o rutină care nu-ți aduce satisfacții
și o faci din obligatie. Decide să-ți ingrijești mai mult mâinile și fă
ceva din pasiune: crosetează, pictează, scrie poezii, compune muzică sau
pur și simplu pune pasiune când pregătești o prăjitură, si vei vedea
cum totul se armonizează.
TE DOR PICIOARELE..., picioarele dor atunci când îți este greu să
avansezi în directia visurilor tale , când mergi pe pilot automat și ai
uitat să te inrădăcinezi și să simți iarba și nisipul fin. Învață să
dansezi în armonie cu o bucurie jovială care ți-o dictează inima , ține
ritmul și vei vedea că dansul te va transforma.
TE DOR GENUNCHII…,genunchii te dor, că ai uitat să te apleci cu smerenie
în fața LUI DUMNEZEU. Ți-ai uitat credinta, recunoștința și speranța,
și ai uitat să pui în mâinile lui sfinte toată durerea . Ridică-te și
mulțumește-i pentru toate câte ai, fiindcă Lui nu-i place să te vadă
trist ,prăbușit și neajutorat. Te-ai nascut ca Fiul al LUI iar toate
darurile îți aparțin.
TE DOARE SPATELE…, spatele te doare căci ai uitat de odihnă, ești
stresat și nu te eliberezi de criticile celorlalți, iar toate grijile
tale stau ca un sac cu multe kilograme pe umerii tăi. Învață să te
eliberezi de povara grea scuturându-ți corpul prin mișcare sau dans
energetic.
TE DOR TĂLPILE…, tălpile te dor când ai uitat să te oprești în viață să
te odihnești să-ți liniștești mintea și să-ți răcorești picioarele în
ape liniștite .Învață să faci asta regulat în fiecare seară, să te
relaxezi să te umpli de liniște iar picioarele tale își vor lua energia
din ape și vei găsii raspunsurile pentru a-ți continua calea.
Ascultați-vă corpul, iubiți-vă, respectați-vă ...
Iubirea este cheia pentru tot și toate.
„Vina” şi „dreptatea” părinţilor
Am observat că unii duhovnici spun bărbaţilor care au probleme cu femeile lor: „Fă răbdare, căci aceasta este crucea ta. Ce să facem? Vei avea plată de la Dumnezeu”. Merg apoi femeile şi le spun şi lor: „Fă răbdare, ca să iei răsplată de la Dumnezeu”. Adică se poate să fie amândoi vinovaţi, dar la amândoi duhovnicul să le spună: „Fă răbdare!”. Şi atunci cel care este vinovat îşi odihneşte gândul crezând că îl suportă pe celălalt, în timp ce în fiecare zi îl face să-şi iasă din fire. Odată a venit la Colibă cineva care mi-a spus că are probleme cu femeia lui. Ajunsese la divorţ. Nu voiau să se vadă unul cu altul. Amândoi erau învăţători şi aveau doi copii. Nu mâncau niciodată acasă. După ce terminau serviciul unul mânca la un restaurant, celălalt la altul, apoi luau câteva sandwich-uri pentru copii. Iar sărmanii copii, atunci când se întorceau părinţii lor acasă, se duceau şi căutau prin buzunare şi prin genţi să vadă ce le-au adus să mănânce. Sufereau o mare dramă. Bărbatul ei era şi cântăreţ la o biserică. La o biserică mergea femeia lui, la alta cânta el. Până acolo ajunseseră. „Părinte, ce să fac? îmi spuse acela. Duc o cruce mare, foarte mare. În fiecare zi avem certuri în casă”. „Ai fost la duhovnic?” l-am întrebat. „Da, am fost şi mi-a spus să fac răbdare, căci duc o cruce grea”, îmi răspunse. „Ia să văd, cine duce o cruce mare, îi spun. Să luăm lucrurile de la început. Atunci când v-aţi căsătorit, vă certaţi ca şi acum?”. „Nu, îmi spune. Opt ani am avut multă dragoste între noi. O adoram pe femeia mea mai mult decât pe Dumnezeu. După o vreme însă, ea s-a schimbat. A devenit cârtitoare, capricioasă…”. Auzi! S-o adore mai mult decât pe Dumnezeu! „Ia vino-ncoace! Ai spus că o adorai pe femeia ta mai mult decât pe Dumnezeu. Dar oare cine este de vină că aţi ajuns în această situaţie, tu sau femeia ta? Tu, căci din pricina ta Dumnezeu şi-a retras harul Său de la femeia ta. Şi acum ce te gândeşti să faci?” îl întreb. „Cred că o să ne despărţim” îmi spune. „Nu cumva te-ai încurcat cu alta?”. „Da, mă gândesc la una”. „Măi omule, nu înţelegi că tu eşti vinovatul? Să ceri iertare de la Dumnezeu, deoarece ai adorat pe femeia ta mai mult decât pe El. Apoi să te duci să ceri iertare şi de la femeia ta şi să-i spui: «Iartă-mă, căci eu am fost pricina creării acestei situaţii în casă şi a chinuirii copiilor noştri!». După aceea să te duci să te spovedeşti şi să adori pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, iar pe femeia ta s-o iubeşti ca pe femeia ta şi vei vedea că lucrurile vor merge bine”. L-am zguduit bine. A început să plângă. Apoi mi-a făgăduit că o să mă asculte. După puţină vreme a venit din nou la mine şi mi-a spus bucuros: „Îţi mulţumesc, Părinte! M-ai mântuit. Suntem foarte bine şi noi şi copiii noştri”. Vedeţi? Să fie el vinovatul şi să creadă că duce o cruce grea. Nici voi să nu îndreptăţiţi vreodată pe femeile care vin aici şi vi se plâng de bărbaţii lor. Eu nu îndreptăţesc nici pe bărbaţi, nici pe femei, ci numai îi fac să se pună pe gânduri. Să presupunem că femeia îmi spune: „Bărbatul meu bea, vine acasă noaptea târziu, înjură…”. „Ascultă, îi spun, atunci când se întoarce noaptea acasă beat, să te porţi cu el cu bunătate. Dacă începi să cârteşti, zicând: «De ce ai întârziat? Cum de vii la această oră? O să te mai schimbi vreodată? Uită-te în ce hal ai ajuns! Lucrul acesta nu se întâmplă de o zi sau două. Câtă răbdare să mai fac?» şi mai faci şi o mutră acră, atunci diavolul îi va spune: «Mă, de ce mai stai cu proasta asta? Du-te şi te distrează cu alta!». Se poate să ai dreptate, însă diavolul îl va încurca în altă parte dacă procedezi astfel. Dar dacă tu te porţi cu el cu bunătate şi faci puţină răbdare şi rugăciune, fără să te plângi de ceea ce face el, atunci va vedea puţină însorire, se va pune pe gânduri şi se va îndrepta”. După aceea vine bărbatul şi-mi spune: „Femeia mea cârteşte, strigă”.
„Măi omule, îi spun atunci, copiii şi biata ta femeie te aşteaptă cu nerăbdare până la miezul nopţii, iar tu te întorci acasă beat şi începi să înjuri? Ruşine! Te-ai căsătorit să-ţi chinuieşti familia?”. Există cazuri în care se poate să aibă dreptate şi unul şi celălalt. Odată spuneam unui grup de creştini cât de curat a fost Makryanis[1]. Avea curăţie trupească şi sufletească. Atunci sare unul din grup şi spune: „Părinte, hai să nu-l scoatem acum şi pe Makryanis sfânt!”. „Şi de ce nu?” îl întreb. „Pentru că o bătea pe femeia lui”, îmi răspunde. „Stai să-ţi spun cum se petreceau lucrurile. Makryanis, atunci când se întâmpla să aibă vreun ban şi venea la el vreo văduvă care avea copii, i-l dădea. Însă femeia lui, sărmana, cârtea, spunându-i: «Dar şi tu ai copii, de ce ai dat banul?». Atunci acela îi dădea una şi-i spunea: «Tu îl ai pe bărbatul tău, care te va ajuta. Însă aceea, sărmana, nu are pe nimeni. Cine să poarte grijă de ea?». Adică amândoi aveau dreptate”. Apoi, dacă unul din soţi trăieşte duhovniceşte, şi are dreptate, totuşi nu trebuie să ceară dreptate, deoarece, ca un om duhovnicesc ce este, trebuie să înfrunte în chip duhovnicesc nedreptatea. Adică să le înfrunte pe toate potrivit dreptăţii dumnezeieşti, căutând să-l odihnească pe celălalt. Căci dacă un suflet este slab şi greşeşte, are oarecum circumstanţe atenuante. Însă celălalt, care este într-o stare duhovnicească mai bună, dar nu arată înţelegere, greşeşte mult mai mult. Dacă şi oamenii duhovniceşti înfruntă lucrurile lumeşti cu dreptatea lumească, ce se va întâmpla după aceea? Trebuie să meargă mereu la judecătoriile lumeşti. De aceea se chinuiesc oamenii. [1] Erou naţional al grecilor, luptător în Revoluţia de la 1821. Extras din Viața de familie – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
joi, 3 martie 2022
TE VEDE, TE AUDE
De te rogi, de sezi, de umbli, de te culci, de gândesti, vorbesti, te bucuri, te întristezi, de esti sanatos sau bolnav, de esti acasa sau în ospetie, pe uscat sau pe apa, fii sigur ca Dumnezeu te vede limpede – cum nu se poate mai limpede! – ca îti cunoaste gândurile, dorintele, faptele, starile sufletesti, în fiecare clipa a existentei tale, îti aude mai bine decât cu cel mai fin auz toate vorbele, îti percepe toate miscarile sufletului, desi nu are vedere si nici auz, aceste organe omenesti atât de complicate si de aceea imperfecte (desi noua ni se dovedesc perfecte), fiind El Însusi, în substanta Sa, totul numai vedere (de aceea L-au si numit grecii Theos) si tot numai auz, mai bine zis, tot Lumina si Vedere.
Corpul omului este alcatuit din stihii telurice: lumina, caldura, aer, apa, pamânt. În aceste elemente se va descompune dupa moarte. Lumina si caldura se vor integra luminii si caldurii, aerul – aerului, apa – apei, pamântul – pamântului. Suntem alcatuiti pentru a ne descompune. Slava creaturii Tale, Doamne! Sa întelegem si sa tinem minte cât suntem de singuri si de trecatori si sa dam slava Creatorului. Toti suntem opera mâinilor Lui, oile pasunii Lui.
VIAȚA, PREGĂTIRE PENTRU ETERNITATE
miercuri, 2 martie 2022
"Dacă vrei să-ți schimbi realitatea, începe prin a-ți schimba gândurile”.
Vă propun 12 chei evolutive:
1. Celălalt nu există pentru a te mulțumi sau pentru a te nemulțumi. Celălalt există pentru a te învăța.
2. Nimeni nu este vinovat de ceea ce simți. Tu ești cel care alege sentimentele pe care le ai acum. Doar tu.
3. Arta de a trăi fără așteptări, dar cu perspectivă este cheia pentru a nu te frustra.
4. Vindecă-ți dependența de necesitatea aprobării celuilalt. Abia atunci te poți bucura de îndrăzneala și încrederea firească a spiritului tău, a esenței tale.
5. Nu ai control asupra a nimic extern, oricât crezi că faci. Eliberează-te de nevoia de a controla, abia atunci vei avea stăpânire asupra ta și a vieții tale (autocontrol).
6. Nu te îndepărta de tine înșuți pentru a încerca să te „potrivești” în spațiul îngust de gândire pe care celălalt îl are față de tine. Asta nu va funcționa. Când te anulezi pentru a mulțumi pe cineva, lumina ta se stinge.
7. Nu crede ce îți spun alții, oricât de romantic și poetic ar fi. Ceea ce contează sunt atitudinile și nu cuvintele.
8. Renunță la mândrie și iluzia de a crede că totul va fi așa cum vrei, dorești, sau ai nevoie. Învață să curgi cu viața, îmbrățișând smerenia și flexibilitatea ta.
9. Totul este trecător. Viața de aproape este o tragedie, de la distanță este o comedie. Peste ceva timp vei râde de toate dramele pe care le-ai creat. Pentru că totul se întâmplă cu un scop.
10. Ești responsabil pentru tot ce se întâmplă în viața ta. Gândurile și sentimentele tale predominante îți vor modela realitatea, indiferent dacă îți place sau nu. Deci, dacă dorești să îți schimbi realitatea, schimbă-ți gândurile și sentimentele.
11. Trăiește cu simplitate și mai multă realitate. Abia atunci, cine ești cu adevărat, va apărea. Acest lucru te va face autentic și transparent.
12. Fericirea este o sarcină interioară. Râzi mai mult și nu lua totul atât de în serios. La urma urmei, esența vieții este să descoperi și să te bucuri de această minunată aventură numită VIAȚĂ."
marți, 1 martie 2022
“Un călugăr decide să mediteze
singur. Departe de mănăstirea lui, el ia o barcă și se pune în mijlocul
lacului, își închide ochii și începe să mediteze.
După câteva ore de liniște neperturbată, el simte lovitura unei alte bărci izbindu-se de-a lui.
Cu
ochii închiși, simte cum furia crește în el, și când își deschide ochii
este pregătit să urle la barcagiul care a îndrăznit să îi întrerupă
meditația.
Dar când și-a deschis ochii, el a văzut că era o barcă goală, neancorată, plutind în mijlocul lacului…
În
acel moment, călugărul ajunge la o conștientizare și înțelege că furia
este în el; pur și simplu are nevoie să interacționeze cu un lucru
exterior lui, pentru ca ea să se declanșeze.
După acel moment,
oricând el întâlnește pe cineva care îl irită sau îi provoacă furie, el
își amintește; Cealaltă persoană e doar un vas gol. Furia este în mine.”
luni, 28 februarie 2022
Cum ar trebui să reacționăm în calitate de creștini atunci când alții ne atacă pe nedrept?„Cum să duci o viață sfântă”
1. Indiferent cât de urâte şi injurioase ar fi vorbele rele la adresa noastră, trebuie să avem grijă să nu cădem pradă furiei, violenţei verbale şi răzbunării ci să ne păstrăm calmul. Trebuie să fim într-un duh cu Hristos, iar El, în fața acuzațiilor evreilor, a rămas netulburat și fără dorința de răzbunare. Hristos, spune Sfântul Apostol Pavel „ocărât fiind, nu răspundea cu ocară…, ci se lăsa în grija Celui ce judecă cu dreptate” (I Petru 2, 23). Să ne controlăm impulsurile astfel încât să nu ne enervăm și să răspundem provocării, să apelăm la rugăciune. 2. Când auziți că ceilalți vă vorbesc de rău și vă acuză de patimi, intenții rele, etc. trebuie să vă supuneți unei autoanalizeși să vedeți dacă aveți într-adevăr acele patimi de care sunteți acuzați. Analizați-vă îndeaproape: nu cumva acele patimi se ascund în voi, fie şi într-o mică măsură? Atunci când vedeți că există o fărâmă de adevăr, căiți-vă, rugați-vă fierbinte cerându-I Domnului să vă mântuiască de acel păcat și străduiți-vă să vă îndreptați. Analizați de fiecare dată mai întâi modul în care reacționați. Astfel, orice acuzație ar putea fi o binecuvântare care vă ajută să deveniți un creștin mai bun înaintea lui Hristos. 3. Dacă după o analiză atentă, imparțială, observați că patimile de care sunteți acuzat nu există, puteți să vă apărați și să respingeți calomnia ce vi s-a adus însă numai pentru a vă apăra poziția în societate și nu din cauza mândriei sau a iubirii de sine. Însă făceți-o cu calm, fără furie sau indignare. Acesta nu este un lucru ușor de realizat atunci când ne este rănit orgoliul, imaginea prea bună pe care o aveam despre sine sau imaginea falsă a importanței noastre. Trebuie să ne asigurăm că ripostăm cu grijă și într-un mod obiectiv, fără să fim impulsionați de o mândrie egocentristă. 4. Dacă vedeți că apărarea nu vă ajută cu nimic, atunci: a) Încercaţi să înduraţi cu răbdare calomnia ce vi s-a adus, oricât ar fi fost de gravă și consolați-vă: „Dumnezeu îmi vede nevinovăţia, de ce să mă supăr? El are grijă de mine iar dacă spălarea rușinii mele îmi va fi de folos atunci Hristos mă va apăra. Îmi va declara nevinovăția la Judecata de Apoi și toți oamenii și îngerii lui Dumnezeu mă vor apăra împreună cu El.” b) Consolaţi-vă și mai mult cu acest gând: „Mântuitorul a îndurat o mulţime de nedreptăţi atunci când a trăit pe pământ, dar nu a încercat să se apere în faţa vreunui judecător.” El le-a îndurat pe toate cu răbdare. Așa ar trebui să facem și noi căci „nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său” (Matei 10, 24). c) Încercaţi de două ori mai mult să vă comportaţi cât mai bine în orice împrejurare. d) Dacă bârfele la adresa voastră nu încetează, ci se înmulțesc, atunci nu vă mai rămâne altceva de făcut decât să vă adânciți în rugăciune, sperând că Domnul vă va lumina pe voi și îi va îndrepta pe cei care vă supără. Faceți asta pentru că și Dumnezeu s-a purtat așa cu cei care L-au condamnat (Luca 23, 34). Amintiți-vă mereu că Hristos este modelul nostru. Pe lângă rugăciune, citiți Sfânta Scriptură și căutați să înțelegeți lecțiile pe care EL ni le dă pentru viața de zi cu zi. Acestea se bazează pe smerenie și pace. Hristos s-a rugat și a postit pentru a-și pregăti trupul să se supună dumnezeirii Sale. Aceasta este, de asemenea, încercarea prin care trebuie să trecem și noi și motivul pentru care trebuie să ducem o viață în sânul Ortodoxiei. Pr. Lucian Filip
duminică, 27 februarie 2022
În Grecia antică, Socrate avea o mare reputație de înțelepciune. Într-o zi cineva a venit să-l găsească pe marele filosof și i-a spus:
- Știi ce am auzit despre prietenul tău?
′′ Un moment ′′ a răspuns Socrate. Înainte să-mi spui, aș vrea să-ți fac un test, cel din cele trei site.
- Cele trei site ?
′′ Dar, a continuat Socrate, înainte de a spune totul despre ceilalți, este bine să-ți faci timp să filtrezi ceea ce ai vrea să spui. Eu îl numesc testul celor trei site. Prima sită este adevărul. Ai verificat dacă ceea ce îmi spui este adevărat?
- Nu... tocmai am auzit despre asta...
- Foarte bine. Deci nu știi dacă e adevărat. Să continuăm cu a doua sită, cea a bunătății. Este ceva bun ce vrei să-mi spui despre prietenul meu?
- Oh, nu! Dimpotrivă.
′′ Deci, ′′ a continuat Socrate, ′′ vrei să-mi spui lucruri rele despre el și nici măcar nu ești sigur că sunt adevărate. Poate mai treci testul, rămâne a treia sită, sita utilitară. Este util că știu ce mi-ar fi făcut acest prieten?
- Nu, serios.
- Deci, a concluzionat Socrate, ceea ce voiai să-mi spui nu este nici adevărat, nici bun, nici util; de ce ai vrut să-mi spui?
Dacă fiecare dintre noi ar putea medita și practica acest mic test... poate lumea ar fi mai bună.
Dar câți înțeleg?!?