Când îi simți prezența fără să visezi...
Se spune că sufletul nu are nevoie să doarmă pentru a comunica.
Uneori, în mijlocul unei zile, o briză îți atinge obrazul, o melodie veche sună fără motiv sau o aromă familiară umple aerul... Și ceva în interiorul tău se oprește. Nu știi de ce, dar simți: cineva pe care l-ai iubit este cu tine. Nu o vezi, dar o percepi. Nu o atingi, dar o recunoști. Este sufletul care îți vorbește fără cuvinte.
Prezențele subtile nu vin să deranjeze, ci să însoțească.
Pe planurile spiritului, iubirea nu cunoaște distanțe sau absențe. Cel care te-a iubit cu adevărat este încă unit cu tine prin firul invizibil al afecțiunii. Moartea nu rupe legăturile sufletului, ci doar le transformă. De aceea, atunci când te aștepți mai puțin, o energie caldă te învăluie și inima devine senină, ca și cum cineva invizibil te-ar îmbrățișa din interior.
Mulți vor spune că sunt coincidențe, amintiri sau sugestii.
Dar sufletul știe să recunoască când ceva este autentic. Există semne care traversează vălul dintre lumi: o lumină care pâlpâie când îi pronunți numele, un obiect care cade fără motiv, un vis pe care nu-l amintești, dar a cărui emoție te însoțește toată ziua. Este modul lor de a-ți spune: "Sunt aici. Nu am plecat. Pur și simplu mi-am schimbat forma."
În acele momente, nu privi cu ochii: simte cu inima.
Sufletele comunică în tăcere, prin intuiție, fiorul care străbate pielea sau acel calm brusc care te înconjoară. Nu este imaginație: este conexiune. Sufletul nu uită pe cel pe care l-a iubit, iar când energia este pură, găsește întotdeauna modalitatea de a vă anunța că nu sunteți singuri.
Aceste prezențe vin exact atunci când ai cea mai mare nevoie de ele.
Când frica te paralizează, când tristețea te apasă, când te rătăcești. Apoi, apare ceva luminos: un cântec, un număr, o privire spre cer care devine un mesaj. Este modul lui de a-ți aminti că viața nu se termină cu moartea, că iubirea este un pod pe care niciun sfârșit nu îl poate distruge.
Așa că data viitoare când îi simți energia aproape, nu o pune la îndoială: îmbrățișează-o.
Fiți recunoscători pentru acea clipă, acea vibrație care vă împacă cu misterul. Spune în tăcere: "Îți mulțumesc că ai rămas cu mine, că ai avut grijă de mine de unde ești".
Și continuați să mergeți cu inima deschisă, pentru că fiecare pas pe care îl faceți îi face să avanseze, acolo unde lumina nu are umbră.
✨ Nimic nu se pierde, totul se transformă.
Iar iubirea, când este adevărată, nu se stinge niciodată: învață doar să strălucească într-un alt fel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.