Sfântul Proroc Naum 1 Decembrie

 Acesta, după Sfântul Proroc Iona, a prorocit ninivitenilor, cum că cetatea lor se va pierde cu apă și cu foc; lucru care s-a și făcut. Sfân...

marți, 4 noiembrie 2025

Sfântul Mucenic Galaction 5 Noiembrie

 Privind la dânșii, a zis: „Cine sunteți voi, negrilor?”. Sfântul Galaction a răspuns: „Suntem creștini și călugări”. Ighemonul a zis: „Cine este Hristos?”. Sfântul a zis: „Hristos este Dumnezeul adevărat, Care a făcut cerul și pământul și toate cele de pe ele”.

În cetatea Emesiei, din Fenicia, era un om de neam bun, slăvit și bogat, cu numele Clitofon, care avea femeie pe Levchipia, fiică a lui Memnont ighemonul, și care era stearpă. De aceea era foarte mâhnităde vreme ce bărbatul său o ocăra, iar uneori răbda de la dânsul ocări și bătăi, pentru că n-avea copii. Amândoi erau necredincioși, ținându-se de credința cea elinească, fiind foarte sârguitori către templul Artemidei.

În acea vreme stăpânea cetatea un oarecare Secund, de neam sirian, care era nemilostiv și foarte cumplit cu cei care credeau în Domnul nostru Iisus Hristos, pentru care, aflând multe feluri de unelte de moarte, le-a pus în mijlocul cetății spre înfricoșarea creștinilor. De aceea mulți din cei credincioși, temându-se de chinurile cele crude, se ascundeau; iar alții, cu îndrăzneală mărturisind pe Hristos, singuri se predau în mâinile chinuitorilor și mureau pentru numele Domnului.

Acolo era un călugăr cu numele Onufrie. Acela, ca să nu fie cunoscut cum că este creștin, și-a acoperit chipul călugăresc cu niște haine zdrențăroase și, umblând din loc în loc și din casă în casă, ca un sărac, cerea câte o bucățică de pâine. Iar pe unde putea, învăța sfânta credință și întorcea sufletele omenești către Dumnezeu.

Așa umblând, a venit și la casa lui Clitofon și, stând la poartă, a început a cere pâine. Iar Levchipia, femeia lui Clitofon, văzându-l îmbrăcat în haine zdrențăroase și cerând pâine, a trimis o slujnică să închidă poarta înaintea lui, fiindcă atunci era mânioasă, căci o bătuse bărbatul în acea zi pentru nerodirea sa. Iar călugărul a mai așteptat puțin, după cum este obiceiul săracilor; și stând la poartă cerea. Apoi, după puțin timp milostivindu-se, Levchipia a poruncit să vină bătrânul acela în ogradă și l-a dus în casa sa dându-i cele de trebuință.

Bătrânul, luând milostenie, a văzut pe Levchipia suspinând din inimă și a zis către dânsa: „Ce întristare ai, doamna mea, de oftezi așa, din toată inima?”. Iar ea a zis către dânsul: „Sunt fără de fii, bătrâne; pentru aceea sunt necăjită și prigonită de bărbatul meu. Mult aur am împărțit la doctori și vrăjitori, ca să-mi ajute și să-mi dezlege nerodirea mea, dar nu am avut nici un folos de la dânșii, ci în mai mare mâhnire sunt”. Iar bătrânul a întrebat-o: „Cărui Dumnezeu slujești?”. Iar ea i-a răspuns: „Slujesc zeiței celei mari, Artemida”.

Bătrânul a zis: „Pentru aceea ești stearpă, pentru că nu nădăjduiești spre Dumnezeu, Care poate să dea rod pântecelui tău”. Apoi ea l-a întrebat: „Spre care Dumnezeu voi nădăjdui că să-mi dea acel dar și să pot fi maică de fii?”. Iar bătrânul i-a răspuns: „Nădăjduiește spre adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos, și crede în El și în Părintele Lui Cel fără de început și în Sfântul Cel de o ființă și de viață făcătorul Duh”. Dar ea a zis: „Despre acel Dumnezeu îmi spui, pe care Îl cinstesc galileenii?”. El a zis: „Despre Acela îți vorbesc, căci El a făcut cerul, a întemeiat pământul, a zidit pe om și toată suflarea”.

Levchipia a zis: „Mă tem, omule, de boierul Secund, că nu cumva să fie înștiințat și să mă omoare, precum a ucis și pe mulți alții; căci pe toți cei ce cred într-acel Dumnezeu, de care îmi povestești tu, îi omoară cu nemilostivire”. Iar bătrânul a zis: „Dacă te temi de stăpânitor, apoi, în taină crezând, poți să slujești Sfintei Treimi. Și eu, temându-mă de îngrozirile chinuitorului, în taină slujesc Dumnezeului meu și nădăjduiesc că mă voi mântui cu darul Lui. Că iată, precum mă vezi, sunt creștin, monah și preot. Dar mi-am schimbat portul ca să nu fiu cunoscut. Deci, sunt socotit de toți ca unul dintre mirenii cei săraci, dar de fapt sunt monah și rob al lui Hristos; așa și tu poți să-i slujești lui Hristos în taină, și nu te vei păgubi de mântuirea ta”.

Ea a zis: „Părinte, dacă voi primi eu credința aceasta, iar bărbatul meu va petrece în necredință, apoi nu va fi credința mea deșartă și fără de nădejde pentru bărbatul meu cel necredincios?”. Răspuns-a bătrânul: „Primește numai tu pecetea lui Hristos, Care este Sfântul Botez, și crede fără îndoială în Dumnezeul cel adevărat și, dacă vei petrece bine în credință, apoi te vei mântui și tu, și bărbatul tău. Căci zic scripturile noastre că se sfințește bărbatul cel necredincios prin femeia credincioasă.

Cu aceste cuvinte întărind sfântul bătrân pe femeie, ea a zis către dânsul: „Părinte, poți să-mi dai Sfântul Botez?”. Iar el a răspuns: „Numai apă să fie, căci chiar acum este vremea!”. Iar ea, poruncind slugilor sale să nu spună nimănui, le-a zis să umple o cadă cu apă, și așa fericitul Onufrie a botezat pe Levchipia în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și a învățat-o tainele creștinătății și toate poruncile. Iar când a vrut să plece bătrânul, l-a rugat cea nou botezată să n-o uite, ci adeseori să o cerceteze și să o învețe bună credință și rugăciunea.

Ducându-se bătrânul de la dânsa, ea s-a prefăcut a fi bolnavă, pentru ca să nu se atingă de dânsa bărbatul ei opt zile. Și cu astfel de socoteală a păzit curat darul Preasfântului Duh cel luat prin Sfântul Botez. Iar după împlinirea celor opt zile, a văzut în vedenie pe Domnul nostru Iisus Hristos pironit pe Cruce și i se păru cum că ea cade la picioarele Lui și că aude din preacurata Lui gură niște cuvinte mângâietoare, făgăduindu-i că îi va dezlega nerodirea și-i va da un fiu care va fi următor patimilor Lui, și părtaș împărăției Lui.

După vedenia aceea, Levchipia s-a umplut de mare mângâiere duhovnicească și de dragoste către Dumnezeu; iar de atunci nu s-a mai dus de la dânsa pomenirea patimilor Domnului, ci totdeauna cu mintea sa, lua aminte spre Hristos Cel răstignit și i se părea că-L vede stând înaintea ei. Apoi degrabă a zămislit în pântece, de care lucru fiind înștiințat bărbatul ei, s-a bucurat foarte și a zis către dânsa: „Acum cunosc că bine ai plăcut zeilor, căci ți-a dat rod pântecelui. Deci să mergem și să le ducem lor jertfă!”. Iar ea, oftând, a zis bărbatului său: „Nu acei zei, către care tu mă chemi, mi-au dat darul acesta, ci alt Dumnezeu, Care mi s-a arătat în vis mai înainte de zămislire și pe Care L-am văzut, având palmele Sale pironite pe Cruce; Acela mi-a făcut mie acest dar. Și dacă voiești, domnul meu, apoi Aceluia să-i aducem jertfă de laudă!”.

El i-a zis: „Acel Dumnezeu pe Care tu L-ai văzut este Dumnezeul galileenilor, despre Care am auzit de la mulți că a fost răstignit pe lemn și face minuni mari”. Deci, a zis către dânsul femeia: „Pentru ce să nu credem Aceluia, dacă El este tare, puternic și milostiv către noi? Căci a împlinit dorința inimii noastre și a dezlegat nerodirea mea”. Bărbatul a răspuns: „Au n-ai auzit de mânia voievodului care, fără de milă, chinuiește și omoară pe cei ce cred în Cel răstignit?”. Iar femeia a zis: „Dar noi în taină vom crede într-Însul și vom sluji Lui, dacă nu va fi cu putință pe față; și așa vom îndrepta bine viața noastră”.

Soțul Levchipiei a zis: „Este cineva să ne învețe pe noi credința aceea și să ne povățuiască în ce chip să slujim acelui Dumnezeu bun, Care ți S-a arătat în vis și de la Care ai primit darul de zămislire?”. Ea, văzând pe bărbatul său plecându-se spre bună credință, i-a spus toate cele ce i s-au întâmplat și cum că este creștină și că credința a învățat-o în taină de la un călugăr. Iar bărbatul, auzind acestea, s-a bucurat atât de mult, încât dorea și el Botezul. Iar când a venit fericitul Onufrie în casa lor, ca să cerceteze pe cea nou botezată, ea i l-a arătat pe bărbatul său. Astfel, și Clitofon a fost botezat de acel sfânt bătrân. Și viețuiau acești de curînd luminați în toată buna credință și curățenie, slujind Domnului în ascuns.

Când a venit vremea, femeia a născut un băiat și, chemând pe bătrânul cel mai sus pomenit, părintele și învățătorul său duhovnicesc, a botezat pruncul punându-i numele Galaction. Iar sfântul bătrân a proorocit pentru dânsul, zicând: „Acest prunc va urî viața aceasta pământească și o va dori pe cea cerească”.

Făcându-se pruncul mare, părinții l-au dat la învățătura cărții și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a învățat degrabă facerea de stihuri, s-a deprins cu frumoasa vorbire retoricească, a cunoscut înțelepciunea cea filosofică și a învățat bine astronomia.

Când avea douăzeci și patru de ani, iar fericită maica lui murind, tatăl său a voit să-l căsătorească. Și aflând o fecioară foarte frumoasă, cu numele Epistimia, a logodit-o cu Galaction, fiul său. Dar fiind amânatănuntă o vreme, fericitul Galaction se ducea adeseori pentru cercetarea logodnicei sale, însă nu-i da ei obișnuita închinăciune, de vreme ce nu era botezată. Pentru aceasta s-a mâhnit Epistimia.

Tatăl ei, văzând-o astfel și înțelegând pricina, a zis către Galaction: „Pentru ce tinere, nu dai obișnuita închinăciune fiicei noastre și logodnicei tale sau, dacă nu o iubești pentru ce te-ai logodit cu dânsa?”. Iar Galaction, nerăspunzându-i, s-a dus la fecioară și i-a zis: „Fecioară Epistimia, oare știi pentru ce nu-ți dau închinăciune?”. Iar ea a zis: „Nu știu, domnul meu, și mă mâhnesc foarte mult de aceasta”. Iar Galaction a zis: „De vreme ce nu ești creștină, ci ai credință necurată, de aceea nu voiesc a mă împărtăși cu tine, ca să nu mâhnesc Duhul lui Dumnezeu. Însă de voiești să ai dragostea mea, leapădă-te de idoli și crede adevăratului Dumnezeu, în Care eu cred și primește Sfântul Botez. Numai atunci îți voi da sărutare și te voi iubi ca pe mine însumi. Apoi te voi numi soția mea și în nedespărțită dragoste vom petrece până la sfârșit”.

Epistimia a zis: „Ce-mi vei porunci, domnul meu, aceea voi face; cred Dumnezeului tău, și voiesc să mă botez”. Iar el a zis: „Bine, fecioară înțeleaptă, de acum cu adevărat încep a te iubi. Dar de vreme ce nu este cine să te boteze – căci, din cauza cumplitei prigoniri a creștinilor, unii preoți și clerici au fost omorâți, iar alții au fugit prin pustie –, pentru aceea este nevoie ca eu singur să te botez. Deci, ia îmbrăcăminte albă și ieși către râul Chifos prefăcându-te că vrei să mergi să te speli, apoi voi ieși și eu din casa mea, ca și când aș vrea să mă duc la câmp, și aflându-te acolo, te voi boteza”.

Deci, a făcut așa. A ieșit Epistimia spre râu și s-a dus și Galaction acolo, apoi a botezat pe logodnica sa în râul Chifos, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. După aceea, învățând-o a se ruga lui Dumnezeu, s-au despărțit, neștiind nimeni taina aceasta. Într-acea vreme fericitul Galaction a mai întors către sfânta credință și pe unul din robii socrului său și l-a botezat și pe el, precum și pe logodnica sa; iar numele robului aceluia era Eutolmie, care mai pe urmă s-a făcut monah și a scris viața acestuia.

Epistimia, după botez, ședea în casa sa, îndeletnicindu-se cu gândirea la Dumnezeu și cu rugăciuni pe care le făcea în ascuns, tăinuindu-și credința înaintea tatălui său. După opt zile, venind la dânsa Galaction, i-a zis: „Voiesc a-ți spune un lucru minunat, domnul meu. De când am luat Sfântul Botez, văd în vis niște palate foarte frumoase în care cânta trei cete: o ceată de monahi, alta de fecioare frumoase și o a treia de oameni cu bună cuviință, având aripi de foc. Din pricina acelei minunate vedenii și acelei dulci cântări, se veselește mult inima mea”.

Galaction, explicând vedenia, a început a-i spune așa: „Monahii sunt oamenii care și-au lăsat bogățiile lor, femeile și prietenii și au urmat lui Hristos în sărăcie, în curăție și în răbdare, umblând pe calea cea strâmtă și grea; fecioarele cele frumoase sunt acelea care și-au lăsat logodnicii și pe părinții lor, cum și toată dulceața lumii acesteia, înfrumusețarea hainelor, averile și toată deșertăciunea, și au urmat lui Hristos. Iar bărbații cei cu aripi sunt îngerii lui Dumnezeu cu care bucurându-se împreună, dănțuiesc în ceruri și slăvesc cu cântări pe Dumnezeu”.

Atunci Epistimia a zis: „O, de ne-ar da și nouă Dumnezeu a dănțui cu acele cete!”. Iar Galaction a zis: „Dacă vom păzi fecioria noastră fără prihană și dacă ne vom lepăda de lume, precum și aceia, atunci ne va învrednici și pe noi Bunul Dumnezeu de partea celor ce I-au plăcut Lui”. Epistimia a zis: „Dacă voiești, stăpânul meu, eu sunt gata a-mi păzi fecioria, dar nu voiesc a mă despărți de tine; căci, dacă ne vom despărți, atunci cum vom putea să ne bucurăm unul cu altul totdeauna?”. Iar Galaction i-a zis: „Dă-mi cuvântul în ceasul acesta că îți vei păzi fecioria și vei merge cu mine la viața monahicească, și eu nu mă voi despărți de tine nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie”. Iar ea a făgăduit, zicând: „Precum cred în Domnul nostru Iisus Hristos, așa îți făgăduiesc a face toate cele poruncite de tine și a-ți urma, oriunde vei merge”.

Atunci Galaction a zis: „Să mulțumim Dumnezeului nostru că a căutat asupra noastră cu milostivire și a plecat urechea Sa către noi. El să întărească și să păzească învoiala noastră până la sfârșit!”. Apoi a zis către Sfânta Epistimia: „Iată, eu mă duc în casa mea și mă voi găti de cale, asemenea fă și tu; apoi împarte săracilor cele ce ai și voi împărți și eu toate cele ce am. Iar a treia zi vom ieși împreună din casele noastre și vom merge unde ne va povățui Dumnezeu; și ia împreună cu tine și pe robul Eutolmie, căci este om bun și va fi monah”. Astfel, sfătuindu-se Galaction cu Epistimia, s-au despărțit și au împărțit săracilor, în taină, toate cele ce aveau, pregătindu-se de cale; apoi au ieșit din casele lor noaptea și au mers împreună, luând cu ei și pe robul Eutolmie.

Mergând ei zece zile, au ajuns la muntele ce se numea Puplion, în care era o mănăstire ce avea zece călugări. Mai departe, era altă mănăstire mică, de fecioare, având patru pustnice îmbătrânite, între care mai bătrână era o diaconiță cinstită și cu viață sfântă. Intrând Galaction cu Epistimia și cu Eutolmie în mănăstirea de bărbați și plecându-se egumenului, i-au spus gândul lor, cum că voiesc să fie călugări. Iar egumenul, văzând într-înșii chemarea lui Dumnezeu, i-a primit și i-a tuns în sfântul chip călugăresc. Deci, pe fecioara Epistimia a trimis-o la mănăstirea de fecioare, la cele patru pustnice sfinte, iar pe Galaction cu Eutolmie i-a lăsat în mănăstirea sa și le-a poruncit să facă toate ascultările mănăstirii, după obiceiul călugăresc.

Acolo petrecea Cuviosul Galaction, supunându-se egumenului și fraților, slujind lui Dumnezeu cu toată osârdia. Iar nevoințele și ostenelile lui cine le poate spune, că niciodată n-a fost văzut stând, ci ori lucra ceva pentru trebuința mănăstirii, ori se ruga. Iar postul lui era fără măsură, că uneori toată săptămâna nu gusta nimic. Și atât de mult și-a păzit curățenia sa, încât în toată vremea pustniciei sale s-a ferit cu dinadinsul să vadă față femeiască. Apoi de multe ori îi grăia vreunul dintre frați: „Frate Galactioane, să mergi cu noi ca să vezi pe sfânta diaconiță care petrece de nouăzeci de ani în chipul călugăresc, de vreme ce este spre folos tuturor celor ce ascultă cuvintele ei pentru mântuirea sufletului, căci este pricepută și vestită cu cuvântul și cu viața. Apoi să vezi și pe sora ta, Epistimia!”. Iar el nu voia, grăind: „Destul îmi este a mă folosi de la voi, părinților sfinți, iar pe sora mea nu voiesc a o vedea, până când va veni vremea și îmi va porunci Domnul a mă vedea cu dânsa”.

Deci și sora lui, fericită Epistimia, viețuia în mănăstirea să lingă sfânta diaconiță, ca îngerul lui Dumnezeu, în așa nevoințe și osteneli, încât n-a rămas mai prejos cu viața sa decât fratele său Galaction, ci în toate s-a asemănat lui. Și erau amândoi ca două făclii înaintea lui Dumnezeu, arzând cu dragoste către Dânsul, spre a căror viață îmbunătățită privind cei ce petreceau împreună cu dânșii în viața monahală, se foloseau și preamăreau pe Părintele Cel ceresc.

În vremea aceea, încă nu încetase prigoana asupra creștinilor și toți erau siliți să jertfească idolilor, iar cei ce nu voiau să aducă jertfă erau căutați pentru a fi chinuiți. În acea vreme înștiințându-se unii din păgânii închinători la idoli despre monahii care pustniceau în acel munte, l-au vestit pe stăpânitor despre dânșii. Și îndată a trimis ighemonul pe ostașii săi ca să prindă pe toți monahii și să-i aducă la dânsul pentru judecată.

Dar mai înainte de năvălirea acelor ostași asupra mănăstirii, Sfânta Epistimia a avut noaptea acest vis. I se părea că stă în niște palate împărătești împreună cu logodnicul și cu fratele său cel duhovnicesc, cu fericitul Galaction, și un împărat prea luminat îi încununa pe dânșii cu cununi. Deșteptându-se din somn, s-a minunat de ceea ce văzuse și făcându-se ziuă a trimis la egumen, rugându-l să vină la dânsa căci are a-i spune un cuvânt duhovnicesc - căci era obicei a nu veni călugărițele în mănăstirea de bărbați. Numai egumenul, care era părinte duhovnicesc la amândouă mănăstirile, mergea la aceste pustnice, rânduindu-le cele cuvenite pentru viața lor și ascultându-le mărturisirea. Apoi, săvârșind dumnezeiasca Liturghie, le împărtășea cu dumnezeieștile Taine, și iarăși se întorcea în mănăstirea sa.

Egumenul, primind scrisoarea de la Epistimia, a mers la mănăstirea sfintelor pustnice și ea i-a spus vedenia pe care o avusese în noaptea trecută. Atunci egumenul a zis: „Palatele sunt împărăția cerurilor, împăratul este Iisus Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru, iar cununile înseamnă răsplătirea durerilor și a ostenelilor pe care tu, fiica mea, precum și fratele tău cel duhovnicesc, Galaction, le veți primi în curînd. Însă mai întâi aveți mult a pătimi și a muri cu mucenicească moarte. Te rog, fiica mea, să nu te temi, nici să te înfricoșezi de chinurile cele cumplite, nici să slăbești în dureri. Să știi că pentru pătimirile acestea vremelnice te așteaptă bunătățile cele negrăite și veșnice, pe care împreună cu fratele tău le vei primi din dreapta dătătorului de nevoință”. Iar ea, lăcrimând, a zis: „Fie voia Domnului! Precum voiește El, să rânduiască pentru noi, după a Sa bunătate!”.

Întorcându-se egumenul la chilia sa, îndată au năpădit ostașii cei trimiși de ighemon asupra mănăstirii de bărbați și toți călugării, văzând năvălirea lor, au fugit, numai singur Cuviosul Galaction a rămas. Pe acesta, aflându-l în chilie citind dumnezeiasca Scriptură, l-au prins, iar pe nici un altul dintre frați n-au putut să mai prindă, căci toți, fugind prin pustiu și prin munți, s-au ascuns bine. Asemenea și sfintele pustnice, împreună cu fericită Epistimia, fugind de prin chiliile lor s-au ascuns, și toți au scăpat nevătămați, numai singur Galaction, vrednicul de laudă, a fost prins și ca pe o oaie spre junghiere l-au dus înaintea ighemonului spre judecată și chinuire.

Cuvioasa Epistimia, ascunzându-se în munți împreună cu celelalte fecioare, a auzit că iubitul ei logodnic și frate este prins de păgâni și dus la chinuri, singură văzând aceasta din înălțimea muntelui. Deci a căzut plângând la picioarele sfintei diaconițe, zicând: „Rogu-te pe tine, doamna mea, eliberează-mă să mă duc în urma domnului meu Galaction; căci iată, aud că l-au prins ostașii și-l duc la lemnul de tortură și nu vreau a mă despărți de dânsul, căci mă doare inima și doresc a muri împreună cu dânsul pentru Hristos, Domnul nostru!”.

Diaconița a zis: „Fiica mea, Epistimia, nu te duce după dânsul, nu te da în mâinile păgînilor, ca să nu cazi în cursa vrăjmașului, căci ești tânără și mă tem pentru tine că nu cumva înfricoșându-te de chinuri să te lepezi de Hristos și să-ți pierzi fecioria ta. Apoi nu vor mai însemna nimic toate nevoințele tale cele călugărești, și te vei păgubi de mântuirea ta”.

Sfânta Epistimia a zis: „Nu pot să rămân vie fără domnul meu Galaction, căci printr-însul am cunoscut pe Hristos, Dumnezeul meu Cel adevărat și iubitor de oameni; el cu mâinile lui m-a spălat de necurăția mea în apa Botezului; el m-a povățuit să iau calea mântuirii și m-a îmbrăcat în chipul călugăresc și m-a adus între voi; rugăciunile lui mi-au ajutat în toate trebuințele mele; el îmi este logodnic, frate, învățător, părinte după Dumnezeu și păzitor al fecioriei mele, și nu mă pot despărți de dânsul nici în veacul acesta, nici în cel ce va veni; ci mă voi duce și voi muri împreună cu dânsul. Dacă își va pune sufletul său pentru adevăratul Dumnezeu, îmi voi pune și eu, ca să se verse și sângele meu împreună cu sângele lui pentru Ziditorul tuturor, și mă voi duce împreună cu dânsul să stau înaintea scaunului Împăratului slavei, pe Care L-am văzut în vis și Care ne-a încununat. Deci slobozește-mă, stăpâna mea, slobozește-mă și te roagă pentru mine!”.

Cuvioasa diaconiță, văzând lacrimile ei și dragostea către Dumnezeu și către logodnicul său, a zis: „Să fii binecuvântată de Domnul, fiica mea, și binecuvântată să fie calea pe care săvârșești alergarea pătimirii tale, ca și întâia muceniță Tecla! Mergi dar în calea cea fericită și mâna Domnului să fie cu tine, întărindu-te!”. Și astfel, fericită Epistimia, sărutând pe maică să cea duhovnicească, pe sfânta diaconiță, și pe toate surorile, a alergat degrabă în urma iubitului său frate.

Ajungând pe ostași și văzând pe Sfântul Galaction ce era dus legat, a strigat în urma lui: „Iubitul meu domn și frate, învățătorul și povățuitorul mântuirii mele, prin care eu am cunoscut pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, așteaptă-mă și nu mă lăsa pe mine, săraca ta soră și roabă; ia-mă împreună cu tine la chinuri, căci tu m-ai scos din înșelăciunea idolească și din toată deșertăciunea lumii acesteia. Du-mă la cununa cea mucenicească, tu care m-ai dus la nevoințele cele călugărești. Adu-ți aminte de făgăduința ta, care mi-ai dat-o, că nu mă vei lăsa pe mine nici în veacul acesta, nici în cel ce va veni!”. Iar ostașii, întorcându-se, au luat-o și pe dânsa.

Văzând Cuviosul Galaction pe fericită Epistimia, s-a bucurat de nevoința ei cea cu osârdie, spre pătimirea pentru Hristos Dumnezeu. Apoi a lăcrimat de bucurie și mulțumea lui Dumnezeu în inima sa că a dat asemenea îndrăzneală surorii sale și a aprins inima ei cu văpaia dumnezeieștii iubiri. Deci se rugă din inimă pentru dânsa să o întărească până la sfârșit în nevoința cea mucenicească, adică să nu se înfricoșeze de chinurile cele cumplite. Și legând-o ostașii împreună cu Galaction, cu care de mult era legată prin legătura dragostei celei duhovnicești, îi duceau pe ei la ighemon. Mergând ei pe cale, Sfântul Galaction învăța pe sora sa Epistimia, zicând: „Vezi, sora mea, să nu te amăgești cu oarecare înșelăciuni ale lumii acesteia viclene, nici să te temi de chinurile cele multe, căci răbdând puțin aici, vom fi încununați veșnic de Domnul nostru în cămara cea cerească!”.

Sfânta Epistimia a zis: „În urma ta voi merge, domnul meu, și ceea ce te voi vedea pe tine făcând, aceea voi face și eu, și cred că Domnul nostru Iisus Hristos nu ne va lăsa pe noi, ci te va întări și pe tine, și îmi va ajuta și mie neputincioasei, ca să sufăr chinurile pentru Dânsul deopotrivă cu tine, să pătimesc și să mor; apoi să mă satur și eu deopotrivă, când ni se va arăta slavă Lui”. Astfel vorbind între ei, au ajuns la curtea ighemonului, și a ieșit o slugă în întâmpinarea ostașilor, zicând: „Ighemonul poruncește să fie păziți creștinii aceștia până dimineață”. Deci sfinții au fost ținuți de ostași în legături toată noaptea.

Iar dimineață a venit păgânul la judecată; și au fost aduși înaintea lui Cuviosul Galaction și fericită Epistimia. Apoi, privind la dânșii, a zis: „Cine sunteți voi, negrilor?”. Sfântul Galaction a răspuns: „Suntem creștini și călugări”. Ighemonul a zis: „Cine este Hristos?”. Sfântul a zis: „Hristos este Dumnezeul adevărat, Care a făcut cerul și pământul și toate cele de pe ele”. Ighemonul a zis: „Dacă Hristos al vostru le-a făcut pe toate, apoi zeii noștri ce sunt și ce au făcut?”. Sfântul a răspuns: „Zeii voștri sunt pietre și lemne, lucru stricăcios, și nu ei au făcut pe cineva, ci ei singuri sunt făcuți de mâini omenești, iar voi vă închinați la lucruri făcute de mâini omenești și cinstiți niște zei pe care voi i-ați lucrat din diferite feluri de materiale”.

Atunci ighemonul a zis cu mânie către cei ce stăteau înainte: „Dezbrăcați pe hulitorul acesta și-l bateți cu vine de bou!”. Deci, bătând pe Sfântul Galaction, Sfânta Epistimia plângea și ocăra pe ighemon, zicând: „O! chinuitorule nemilostiv, nu te rușinezi a chinui pe nevinovatul rob al lui Dumnezeu și a răni cu bătăi trupul lui cel slăbit de post?”. Iar chinuitorul a zis: „Dezbrăcați-o și pe aceasta și o bateți mai tare!”. Și când slugile cele fără de rușine o dezbrăcau pe dânsa de hainele cele călugărești și o dezgoleau până la cămașa cea de păr, sfântă a zis către ighemon: „Blestemat să fii, chinuitorule fără de rușine, căci goliciunea mea nimeni n-a văzut-o din copilăria mea, iar tu poruncești să mă aducă goală înaintea întregului popor! Să orbească dar ochii voștri cei necurați, ca să nu vedeți goliciunea fecioriei mele!”. Și îndată, cu cuvântul sfintei, ighemonul a orbit, precum și toți cei ce erau cu dânsul, încât căuta fiecare cu mâinile sale zidurile și povățuitori, dar nu era între dânșii nici unul care să vadă lumina.

Atunci, temându-se, toți au strigat: „Mântuiește-ne pe noi, roaba lui Hristos, de întunericul acesta, și vom crede în Dumnezeul tău!”. Iar sfânta s-a rugat lui Dumnezeu și iarăși au văzut toți și au crezut cincizeci și trei de suflete. Însă tiranul, deși vedea cu ochii cei trupești, cu cei sufletești era orbit; căci, îndemnându-l pe el diavolul, nu a socotit minunea aceea a fi a lui Hristos Domnul, ci a deșerților săi idoli, zicând: „În mintea noastră am pierdut credința în marii noștri zei și de aceea, mâniindu-se asupra noastră, ne-au certat puțin, ca să ne înțelepțim și să nu îndrăznim a cugeta asupra lor ceva rău; iar pe aceștia, că adevărați defăimători, să nu-i cruțăm, ci să răzbunăm ocara zeilor noștri”.

Deci a poruncit slugilor ca, ascuțind niște trestii, să le bage sub unghiile mâinilor și ale picioarelor. Aceasta făcându-se, sfinții răbdau cu bărbăție și strigau: „Noi slujim lui Hristos, adevăratului Dumnezeu, iar de zeii cei deșerți ne lepădăm”. După aceasta, ighemonul a poruncit să le taie mâinile; iar ei strigau: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce învață mâinile noastre spre război și degetele noastre spre oștire; mila noastră și scăparea noastră, apărătorul și izbăvitorul nostru, Care degrabă ne-a izbăvit din mâinile vrăjmașilor noștri”. Apoi a poruncit să le taie și picioarele.

Făcându-se aceasta, sfinții strigau: „Scoală, Doamne, ajută-ne nouă și ne izbăvește pentru numele Tău. Știi, Stăpâne, că, cu dragostea Ta fiind răniți, Ți-am urmat Ție și am călătorit pe calea cea anevoioasă; deci acum scoate-ne pe noi la odihnă, ca să stea picioarele noastre în curțile Tale cerești, unde stau înaintea Ta toți cei ce Ție Ți-au plăcut”. Și iarăși au strigat, zicând: „Blestemați să fie zeii păgânilor și toți cei ce slujesc lor”. Iar chinuitorul a zis: „Încă nu încetează aceștia a ne huli zeii? Tăiați-le și limbile, ca să nu mai hulească”. Deci le-au tăiat limbile și sfinții mărturisitori ai lui Hristos au tăcut cu gurile, dar cu inimile nu încetau, strigând către Dumnezeu. Atunci a poruncit chinuitorul să le tăie capetele. Apoi ducându-i pe amândoi afară din curtea boierească, i-au tăiat și le-au lăsat trupurile neîngropate.

Iar călugărul Eutolmie, cel pomenit mai sus, care fusese rob socrului lui Galaction și care pustnicise cu el, acela, când au fost prinși Sfântul Galaction și Sfânta Epistimia, i-a urmat de departe schimbându-și hainele călugărești ca să nu fie cunoscut. Deci, văzând patimile și sfârșitul lor, a luat pe ascuns sfintele și cinstitele moaște ale stăpânului și ale stăpânei sale și, plângând mult lângă dânsele, le-a îngropat cu cinste. Apoi a scris viața cea plină de fapte bune și pătimirea lor, spre folosul celor ce vor citi și celor ce vor asculta și spre slava lui Dumnezeu Celui slăvit în Sfânta Treime, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, în veci. Amin.

Paraclisul Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia

Troparul

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă… Şi acum… asemenea:

Nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi scăpat pe noi de atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Noi de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, ca tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

 

Psalmul 50

 

Canonul Sfinților Mucenici Galaction şi Epistimia

Cântarea 1

Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu”.

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ce sfinţite laude vom împodobi prăznuirea voastră cea izvorâtoare de lumină, Sfinţilor Galaction şi Epistimia, cei ce aţi păzit nestricată pecetea prieteniei şi lui Hristos v-aţi înfăţişat ca nişte mieluşei vrednici de a împărăţi împreună cu Mielul lui Dumnezeu în ceruri.

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Hristos aţi iubit din tot sufletul şi pe calea desăvârşitei slujiri aţi alergat, luând plată însutită de la Ştiutorul inimilor, Cel Ce v-a preamărit pe voi întru Împărăţia Sa.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stând ca două făclii înaintea tronului Treimii, rugaţi-vă să se aprindă şi candela inimii noastre cu focul rugăciunii voastre spre a afla calea înţelepciunii.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Deschide-ne nouă uşa milostivirii Tale şi în cămara cea cerească ne primeşte când vom părăsi cămara acestui trup stricăcios.

 

Cântarea a 3-a

„Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.”

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind rod al rugăciunii părinţilor tăi, Sfinte Galaction, întru tine s-a preamărit numele lui Hristos, Cel Ce te-a chemat pe tine la viaţa cea îngerească.

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De desfătarea cea lumească te-ai depărtat şi calea lui Hristos ai urmat, luând de la El dar însutit din care împărtăşeşte şi pe cei ce te cinstesc pe tine.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Jugul căsătoriei nu ai voit a-l duce, inima ta fiind cu totul atrasă de vieţuirea călugărească pe care o ai şi dobândit cu voia Stăpânului.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

De alunecarea în păcat ne păzeşte pe noi, Preacurată, ca Una Ce ai şters păcatul lui Adam prin naşterea Celui fără de păcat.

 

Apoi aceste stihiri:

Părăsit-aţi toată desfătarea lumească şi pe calea vieţuirii monahale aţi alergat, fiind puşi în sfeşnicul rugăciunii ca să luminaţi toată lumea cu înţelepciunea voastră.

Maica Vieţii, pe cei ce Te cinstesc pe Tine încununează-i cu slava Cuvântului, ca Una Ce ai luat dar a mijloci pentru robii Tăi .

 

Sedealna

Ca doi porumbei aţi zburat împreună spre înălţimile duhovniceşti şi întru lumina Soarelui dreptăţii aţi văzut taine negrăite.

 

Cântarea a 4-a

„Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”.

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Hristos iubind cu inimă curată, fericite Galaction, îndreptat-ai şi pe logodnica ta pe cărarea fecioriei, ca împreună să intraţi în cămara lui Hristos cu fecioarele cele înţelepte, purtând în în mâini candela rugăciunii curate.

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Uşa credinţei ai deschis sorei tale Epistimia, Sfinte Galaction, iar acum cu cheia rugăciunii tale deschide-ne nouă cămara darurilor Duhului.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin taina Sfântului Botez ai logodit pe fecioara Epistimia cu Mirele Hristos, Sfinte Galaction, lipsindu-te din voia ta de dulceaţa iubirii soţiei şi cu sângele muceniciei ai arăta-o Împăratului mai frumoasă decât multe fecioare înţelepte.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fiind Tu Cununa fecioarelor, Preacurată, prin gânduri dumnezeieşti ne arată şi pe noi mai îndreptaţi înaintea lui Hristos.

 

Cântarea a 5-a

„Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii”.

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pricină mântuirii Sfintei Epistimia te-ai arătat Sfinte Galaction, deschizându-i uşa vieţuirii îngereşti prin care s-a făcut moştenitoare veşnicelor bunătăţi, pe care roagă-te să le primească şi cei ce te măresc pe tine .

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

O, înţeleaptă fecioară, că desăvârşită ascultare făcând de logodnicul tău, te-ai învrednicit a dobândi dragostea Mirelui Hristos, pe Care Îl roagă să ne despartă şi pe noi de toată dorirea lumească şi să ne învrednicească de înţelepciunea cea duhovnicească .

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu poate cuvânt omenesc a zugrăvi înălţimea nevoinţelor tale călugăreşti Sfinte Galaction, căci cu totul te-ai dăruit lui Hristos, cu lacrimi şi suspinuri căutându-L în cămara cea sfinţită de rugăciune a inimii tale.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Din valurile păcatului scoate-ne pe noi, Ceea ce ai născut pe Adâncul milostivirii Care a scos pe Adam din adâncurile iadului.

 

Cântarea a 6-a

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o carte pururea deschisă aţi stat înaintea Ziditorului, a Celui Ce v-a scris pe voi în cartea vieţii celei veşnice şi v-a dăruit cununa mântuirii.

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lacrimile voastre şi cu neîncetata dragoste faţă de toţi v-aţi agonisit în cer cămările odihnei veşnice, unde rugaţi-vă pentru cei ce vă cheamă în ceasul primejdiilor.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pentru Hristos aţi părăsit toată îndulcirea cea lumească şi paharul muceniciei aţi băut cu bucurie, cugetând mai mult la veşnica veselie gătită celor ce Îl iubesc pe Împăratul ceresc.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu dreapta Ta cea tare trage-mă pe mine din groapa întristării şi mă aşează împreună cu cei ce au aflat calea mântuirii.

 

Apoi aceste stihiri:

Buna vrere a inimilor voastre bine a plăcut Stăpânului şi la limanul vieţuirii îngereşti v-a sălăşluit, ca mai apoi să zburaţi cu aripile muceniciei către cămările slavei Sale.

Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.

 

Condacul

Cu adunările mucenicilor lui Hristos împreună v-aţi numărat. Cu tari nevoinţe luminat nevoindu-vă, Galactioane mult-lăudate, cu cinstită soţia ta şi împreună-pătimitoarea Epistimia, nu înceta rugându-te unuia Dumnezeu pentru noi toţi.

Prochimenul, Evanghelia

Slavă… glas 2:

Pentru rugăciunile Mucenicilor Tăi, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

 

Stihira

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, după mare milă Ta şi după mulţimea indurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.

Împreună cu Sfântul Galaction ai voit înţeleaptă fecioară, a te nevoi în arenă muceniciei şi chinuri cumplite răbdând, nu te-ai deznădăjduit, ci mai mult râvneai să ajungi în cămara Mirelui ceresc, Căruia adu-i aminte şi de noi, cei ce călătorim prin noaptea acestei vieţi.

Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău... Strana: Doamne, miluieşte (de 12 ori).

 

Cântarea a 7-a

Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri! ”.

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe monahi şi pe fecioarele cele înţelepte le-ai văzut într-o cămară cu îngerii lui Dumnezeu şi ai râvnit a urma soţului tău întru feciorie.

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Durerile cele amare v-au străpuns tot trupul, dar patimilor lui Hristos râvnind, nu le-aţi băgat în seamă şi odihna cereştii măriri aţi moştenit.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Rugaţi-vă să ne facem şi noi moştenitori Cuvântului, ca unii ce aţi aflat îndrăzneală înaintea Acestuia şi petreceţi întru lumina neapropiată.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu stelele laudelor Te-au încununat îngerii pe Tine, Ceea Ce ai răsărit pe Soarele dreptăţii, Cel Ce luminează pe cei din întunericul patimilor.

 

Cântarea a 8-a

„Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strând razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor patimile sufletului meu!”.

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stând înaintea Împăratului tuturor şi cu îngerii dănţuind, cereţi să se dăruiască şi nouă lumina înţelepciunii, ca să urmăm în această viaţă cele plăcute Domnului.

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înfrânarea desăvârşită logodindu-vă, v-aţi făcut vrednici de dulceaţa Mirelui Hristos, Cel Ce răsplăteşte însutit robilor Săi, Care Îl urmează pe calea desăvârşirii.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

S-au cutremurat îngerii de pilda vieţii voastre curate şi cununile slavei v-au dăruit când aţi ieşit din cămara trupului.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mireasă a Duhului, împodobeşte şi sufletele noastre ca pe o mireasă în aşteptarea Mirelui Hristos, pe care cu voia tatălui L-ai născut cu trup pe pământ, spre mântuirea lui Adam împreună cu tot neamul cel ales.

 

Cântarea a 9-a

Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Limba vi s-a tăiat de asupritori, dar cu glasul inimii şi mai tare strigaţi către Împăratul luminii, Cel Ce v-a întărit până la sfârşit a răbda chinurile muceniciei.

Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Frumuseţile Raiului aţi moştenit, ca unii ce încă de pe pământ aţi lucrat pământul inimii ca pe un rai înţelegător şi cu miresmele virtuţilor v-aţi împodobit.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Păzind legătura prieteniei nestricată şi mai mult v-aţi ostenit a fi pe placul Cuvântului, Cel Ce v-a întâmpinat pe voi cu slavă, ca pe unii ce cu sângele vostru v-aţi agonisit vistieriile cereşti.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nu opri curgerea izvorului milostivirii Tale, ci ne adapă din destul pe noi, cei ce alergăm la negrăită şi necheltuită bunătatea Ta, Preacurată Fecioară.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.

Bucuraţi-vă, carte întru care Cuvântul a aşezat pecetea dragostei celei desăvârşite, făcliile rugăciunii neîncetate, crinii cei neveştejiţi ai înţelepciunii, cei ce aţi ales vieţuirea îngerească şi nevoinţelor muceniciei v-aţi dat ca să răsăriţi în grădina cea cerească asemenea unor crini spre bucuria îngerilor şi mântuirea sufletelor noastre .

Glasul Cuvântului auzind tainic în inimile voastre, aţi urmat cărările Acestuia şi cămara cea cerească aţi moştenit, unde neîncetat aduceţi tămâia rugăciunii pentru cei ce vă cheamă în ajutor şi vă cinstesc pe voi cu ale laudelor cununi.

Întreaga înţelepciune având, nimic nu v-a despărţit de dragostea Cuvântului, Cel Ce a primit cuvintele voastre smerite şi făgăduinţa fecioriei, dăruindu-vă în cer cămara îngerească.

Capetele vi s-au tăiat pentru Capul Bisericii, Cel Ce a încununat capetele voastre cu podoabele mucenicilor, ca să vă bucuraţi în veci de slava cea cerească.

Cu serafimii slujind acum Făcătorului, aduceţi-vă aminte şi de noi, cei împovăraţi cu grele păcate, ca prin rugăciunile voastre să aflăm uşa mântuirii.

Cu florile rugăciunilor voastre bine înmiresmaţi şi sufletele noastre, ca să se ostenească a păzi curăţia vieţuirii, izbăvindu-se de mirosul cel greu al patimilor.

Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

 

Sfinte Dumnezeule…Preasfântă Treime…Tatăl nostru…

Cu sângele muceniciei voastre şi mai plăcuţi v-aţi făcut Mirelui ceresc, Cel Ce primeşte rugăciunile voastre pentru cei ce se primejduiesc pe marea acestei vieţi.

Cununa fecioriei purtând, străluciţi şi mai minunat cu podoaba muceniciei şi pilda vieţii voastre însufleţeşte şi doririle noastre spre vieţuirea întru desăvârşită curăţie.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbăvește pe noi de toată nevoia şi necazul.

Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub sfânt acoperământul Tău.Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia


Troparul Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia

Glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 6-lea

Irmosul

Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cuvântătorii luminători cei neînseraţi, pe cerurile cele cuvântătoare, care au strălucit mai mult decât soarele pe pământ, pe mucenicii cei Dumnezeieşti ai lui Hristos, cu cântări duhovniceşti şi cu credinţă să-i cinstim pururea.

Stih: Sfinte Mucenice Galaction, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din rădăcina elinească cea stearpă, ai răsărit odraslă bine înflorită de Dumnezeu dăruită, Sfinte Galaction, punând înaintea lumii roadele credinţei celei neschimbate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu ştiinţă desăvârşită căutând credinţa cea către Hristos, ai alergat spre cunoştinţa Lui. Şi aflând dar Dumnezeiesc, ca o mireasă te-ai logodit cu El, Sfântă Epistimia.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înecatu-m-am eu ticălosul în adâncul multelor mele fapte, dar către tine scap, Maica lui Dumnezeu cea Bună: dă-mi mână de ajutor şi mă izbăveşte.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt precum...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dorirea de viaţa cea mai bună şi de desfătarea negrăită, ai dispreţuit cele pieritoare şi toate cele veselitoare ale celor curgătoare, urmând lui Hristos cu bună ascultare, Sfinte Galaction, dimpreună cu Sfânta Epistimia.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Izbăvindu-vă din laţurile cele trupeşti şi din multe feluri de patimi prin sihăstrie, v-aţi legat de dragostea lui Hristos şi v-aţi adus jertfă curată prin mucenicie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lepădându-vă de lume, v-aţi legat mai vârtos de Dumnezeiasca dragoste a lui Hristos, luptătorilor cu duhul şi prin multe chinuri v-aţi învrednicit de Dumnezeiasca Împărăţie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nu este nimeni care să fi năzuit către Acoperământul tău şi să nu fi primit îndurările tale cele multe, Fecioară. Pentru aceea te rog, ajută-mă să aflu şi eu ajutorul tău.

Irmosul

Nu este sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând: din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu te-a arătat pe tine odraslă de virtuţi din pântece sterp, înmulţind roadele şi arătând roditoare prin îndemnuri pe soţia ta.

Stih: Sfinte Mucenice Galaction, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Hristos L-ai iubit, lumea ai urât, avuţia ai dispreţuit-o, slava, dezmierdarea şi cinstea nu le-ai socotit; schimbând cu adevărat pe cele pieritoare cu cele nepieritoare, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe urmele lui Hristos ai urmat neabătut, Sfinte Galaction, împreună cu Cinstita Epistimia, slăvite. Pentru aceea te-ai învrednicit de la Dânsul de Slavă şi de cunună.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Locaşul trupului meu rău l-am întinat, Preasfântă Fecioară. Ceea ce eşti Locuinţa cea Curată a lui Dumnezeu, curăţeşte-mă de toată spurcăciunea patimilor mele, cu rugăciunile tale.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, pe Tine Cel Ce le chemi din negura greşelilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te cu Dumnezeiască Lumină şi strălucind cu podoabele nestricăciunii, Sfinte Galaction Înţelepte, ai hotărât pe soţia ta să fie curată împreună cu tine, luând jugul cel uşor al lui Hristos.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înfierbântându-vă cu focul ispitelor, aţi stins focul poftelor şi focul mulţimii de zei, amândoi unindu-vă cugetele spre cele de folos, întru dureri de multe feluri ale sufletului şi ale trupului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Plecându-vă Legii lui Dumnezeu şi ridicând Crucea pe umeri, aţi ales viaţa cea fără de prihană şi v-aţi împodobit cu cununi îndoite, strălucind după Lege cu nevoinţele sihăstriei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Căruţă Luminoasă a Soarelui, te rog, curăţeşte şi întinăciunea sufletului meu, a robului tău. Grăbeşte harul milostivirii tale şi mă vindecă pe mine care sunt bolnav, Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De silnicia vieţii scârbindu-vă cu înţelepciune, aţi ales viaţa cea fără prihană, ca nişte apărători asupra firii şi strălucind întru nevoinţe îndoite, v-aţi împodobit cu cununi îndoite.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Răbdând despărţirea trupurilor cu unirea sufletelor prin credinţă, aţi surpat mai înainte pe vrăjmaşii cei fără de trup. Şi iarăşi arătându-se, i-aţi biruit cu puterea Dumnezeiescului Duh.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

După Lege s-au distins Sfântul Galaction cel lăudat şi soţia lui cea cugetătoare de Dumnezeu, Sfânta Epistimia, bărbăteşte şi cu tărie. Pentru rugăciunile lor dăruieşte, Cuvinte tuturor, milele Tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îmbunătăţeşte, Stăpână, sufletul meu cel înrăutăţit în multe greşeli şi te roagă lui Dumnezeu, Dătătorului tuturor bunătăţilor, să mă învrednicească de Împărăţia cea de sus.

Irmosul

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Căutând cele de sus...

Cu adunările mucenicilor lui Hristos împreună v-aţi numărat. Cu tari nevoinţe luminat nevoindu-vă, Sfinte Galaction mult lăudate, cu cinstită soţia ta şi împreună pătimitoarea Sfânta Epistimia, nu înceta rugându-te unuia Dumnezeu pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri. Iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Harul Duhului cel dătător de rouă preaînţelepţeşte vă răcorea pe voi, cei ce eraţi arşi cu focul ispitelor şi al ostenelilor de sihăstrie, ca şi răbdarea chinurilor, pe care cu tărie le-aţi suferit întru mucenicie.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru dragostea curăţiei şi a sihăstriei aţi poftit osebire întru unirea sufletului şi prin credinţă tare fiind legaţi, iarăşi v-aţi unit la luptele cele de pătimire, cuvioşilor mucenici.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prealăudatul Galaction, plecându-se la poruncile Împăratului tuturor, poruncile păgânilor le-a socotit ca pe nişte bârfeli. Pentru aceea a luat moştenire Împărăţia Cerurilor întru Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai Aleasă ai fost, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană, decât puterile cele cugetătoare. Că pe Cel pe Care acelea nicidecum nu îndrăznesc a-L vedea, L-ai ţinut în braţele tale. Pentru aceea cu glasuri de mulţumire te slăvim.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaie cuvioşilor...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Având dragoste mai fierbinte către Hristos decât către pofta firii, cu tot gândul v-aţi lepădat a nu vă aduce aminte de trup şi de sânge; înţelepţeşte depărtându-vă de averea cea materială.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Minunat v-aţi depărtat de dragostea trupului şi Dumnezeieşte v-aţi unit cu dragostea curăţiei şi v-aţi potrivit cu dragostea lui Hristos; cei ce sunteţi lauda celor ce vieţuiesc întru însoţire şi mare minune celor fără soţie.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Vrând să câştigi Împărăţia cea de sus, minunate mucenice, ai cuprins-o cumpărând-o cu sângiurile voastre, Sfinte Galaction, dimpreună cu Sfânta Epistimia, ceea ce bine s-a nevoit cu tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Porţi ca un Scaun de foc, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe Cel Ce Se odihneşte în Sânurile Părinteşti; pe Care roagă-L pentru noi, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne izbăvim de osânda cea veşnică.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînâlţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Din văpaie ai izvorât cuvioşilor rouă şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întăriţi cu dragostea lui Hristos, răceala vieţii şi a dragostei firii şi legăturile trupului le-aţi rupt pentru Treimea cea întru o Dumnezeire, mucenicilor, biruind amândoi materia trupului.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dănţuind în ceruri cu cetele mucenicilor şi cu cetele fecioarelor şi veselindu-te întru lumină dimpreună cu soţia ta Sfânta Epistimia, dă-ne nouă, Sfinte Galaction, dezlegare de rele, biruinţă binecredincioşilor creştini, pace lumii şi mare milă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Unindu-se întru una prin credinţă foarte cu tărie, Prealăudatul, Minunatul şi Preaînţeleptul Galaction, fiind legat dimpreună cu Cinstita Epistimia, s-au nevoit întru o unire de cuget vitejeşte. Cu rugăciu nile lor milostiveşte-Te spre noi, ca Unul ce eşti Preabun, Cuvinte al lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu glasuri de mulţumire te lăudăm pe tine cei ce prin mijlocirea ta am dobândit îndumnezeirea cu adevărat şi strigăm ţie: Bucură-te cea fără de prihană; Bucură-te cea Binecuvântată; Bucură-te Palatul Împăratului tuturor şi Dumnezeu; Bucură-te Maică Fecioară.

Irmosul

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care mărindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înfrumuseţându-ţi cugetul sufletului tău cu postul, luminezi pe credincioşi cu razele pătimirii, Sfinte Galaction, Fericite. Pentru aceasta săvârşind cu credinţă, sfânta şi de lumină purtătoare prăznuirea ta, strigăm către tine cu credinţă: ca unul ce ai îndrăznire către Hristos, roagă-te să ne mântuim noi toţi.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară cu totul fără prihană, care ai născut pe Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă, Aceluia roagă-te neîncetat împreună cu cei fără de trup, să ne dea iertare de greşeli şi îndreptare vieţii mai înainte de sfârşit, nouă celor ce cu credinţă şi cu dragoste te lăudăm pe tine după datorie, Una Prealăudată.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Dacă Te-a văzut pe Tine Înălţat pe Cruce Preacurată Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, tânguindu-se ca o Maică, zicea: ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu? Cum Te aduni cu moartea, Viaţa tuturor, vrând să înviezi pe cei morţi ca un Milostiv?

Acatistul Sfinților Mucenici Galaction și Epistimia (5 noiembrie)Acatistul Sfinților Mucenici Galaction și Epistimia (5 noiembrie)

Troparul Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfinților Mucenici Galaction și Epistimia, glasul al 2-lea:

Cu adunările mucenicilor lui Hristos împreună v-ați numărat. Cu tari nevoințe luminat nevoindu-vă, Sfinte Galaction mult lăudate, cu cinstită soția ta și împreună pătimitoarea Sfânta Epistimia, nu înceta rugându-te unuia Dumnezeu pentru noi toți.

Condacul 1

Sfinților Mucenici ai lui Dumnezeu Galaction și Epistimia, cei care vitejește s-au împotrivit demonilor și care au biruit uneltirile mrejelor înșelăciunii, le aducem cântări de laude și cinstiri. Iar voi, Sfinților mult slăviți, rugați-vă lui Hristos Domnul pentru noi care vă strigăm: Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Galaction și Epistimia, făclii arzând de dragostea pentru Dumnezeu!


Icosul 1

Binecuvântată este Împărăția lui Dumnezeu și binecuvântați sunteți și voi Sfinților Galaction și Epistimia, stele aprinse de har și credință, căci voi ați fost mirarea Îngerilor și bucuria Maicii Domnului, urmând calea plină de spini, urcând spre Golgota pătimirii și ajungând la limanul învierii. Va rugăm mijlociți pentru noi la Domnul Slavei și vă chemăm așa:

Bucurați-vă, cuvântători luminați de Duhul Sfânt;

Bucurați-vă, pereche de suflete contopite în Sfânta Treime;

Bucurați-vă, logodnici uniți în cer și pe pământ;

Bucurați-vă, cei cununați cu Mirele Hristos;

Bucurați-vă, că ați intrat la Nunta cu El;

Bucurați-vă, cei cu candele pline, asemenea fecioarelor înțelepte;

Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Galaction și Epistimia, făclii arzând de dragostea pentru Dumnezeu!

Condacul 2

Te-ai născut într-o familie de închinători la idoli, Sfinte Mucenice Galaction, iar părinții tăi alergau la vrăjitori și se închinau zeiței Artemis pentru a li se dezlega stârpiciunea pântecelui, iar mama ta era ocărâtă și bătută de tatăl tău pentru că nu putea zămisli prunc, căci nu știau a alegra la Izvorul Vieții, Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Odată, însă, mama ta a primit în casă un sărac pentru a-l milui, iar acesta văzând-o plânsă și supărată, i-a vorbit despre Dumnezeu și i-a dat Sfântul Botez, căci el era monah îmbunătățit care se ferea de ucigătorii de creștini.

Bucură-te, prunc zămislit din rugăciune și credință;

Bucură-te, că Dumneze a făcut mântuire casei tale;


Bucură-te, că și tatăl tău s-a botezat, după nașterea ta;

Bucură-te, că ai crescut în învățătura Sfintei Evanghelii;

Bucură-te, că Dumnezeu se odihnea în tine din pântecele maicii tale;

Bucură-te, că inima ta a rodit iubirea nedespărțită de Hristos;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Galaction, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 3

După nașterea ta, bătrânul monah te-a botezat, Sfinte Galaction, și a proorocit pentru tine: „Acest prunc va urâ viața aceasta pământească și o va dori pe cea cerească”, iar tu nu te-ai dezmințit, fiindcă ai crescut cu dorul de Dumnezeu și fiind iscusit la facerea de stihuri bisericești, lucrare cu care te indeletniceai cu bucurie, iar Mântuitorul primea cuvintele scrise de tine ca rugăciune curată: Aliluia!

Icosul 3

După moartea mamei tale, ai fost logodit cu o tânără fecioară pe nume Epistimia, dar aceasta era de neam păgânesc și mult te întrista lucrul acesta. Însă i-ai vorbit de Dumnezeu și fecioara s-a învoit a-L urma pe Domnul Ziditorul, și noi ne închinăm:

Bucură-te, că ți-ai boteazat logodnica la râu;

Bucură-te, că ai învățat-o a se ruga lui Dumnezeu;

Bucură-te, că nimeni nu știa taina voastră;

Bucură-te, că ai întors la credință și pe Eutolmie, robul socrului tău;

Bucură-te, că el mai apoi s-a făcut monah;

Bucură-te, cel ce deschizi inimi sterpe și pântece neroditoare;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Galaction, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 4

Pogorâdu-se Duhul cel Sfânt asupra ta, Sfântă Mucenică Epistimia, ai început a trăi și a respira doar în Dumnezeu, și fiecare gând îl înălțai în rugăciune așa cum te învățase Galaction, logodnicul cel pământesc, dar dorind cununa din cămara Nunții cu Mirele Ceresc: Aliluia!

Icosul 4

După opt zile de la botez, venind Galaction la tine i-ai povestit că visezi palate frumoase în care cântă trei cete, și l-ai întrebat cum se tâlcuiește visul tău, iar acesta ți-a răspuns:

Bucură-te, că prima ceată e a monahilor cei iubitori de Dumnezeu;

Bucură-te, că a doua ceată e a fecioarelor ce trăiesc în curăție;

Bucură-te, că a treia ceată e a îngerilor lui Dumnezeu care se bucură împreună;

Bucură-te, fecioară înțeleaptă;

Bucură-te, că a-ți păzi fecioria Sfântul Galaction ți-a spus;

Bucură-te, că viața monahicească a urma cu el ți-a cerut;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Epistimia, mare rugătoare la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 5

Mulțumind lui Dumnezeu care a căutat asupra voastră cu milostivire, ați dăruit toată averea săracilor și ați plecat pe ascuns din casele părinților, luând cu voi pe robul Eutolmie căci era om bun. Mergând cale de zece zile, ați ajuns pe Muntele Sinai la o mănăstire cu zece călugări, și lângă era o altă mănăstire de fecioare care se închinau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Egumenul v-a primit și v-a tuns în sfântul chip călugăresc căci a văzut în voi chemarea lui Dumnezeu, iar pe tine Sfântă Epistimia te-a trimis la mănăstirea de fecioare la cele patru pustnice, poruncindu-vă să faceți toate ascultările mănăstirii, după obiceiul călugăresc.


Bucurați-vă, iubitori de cele sfinte;

Bucurați-vă, călători pe drumul mântuirii;

Bucurați-vă, că partea cea bună ați ales;

Bucurați-vă, că la picioarele Mântuitorului v-ați așezat;

Bucurați-vă, că pustia ați iubit;

Bucurați-vă, că lumea cu ale ei înșelăciuni ați urât;

Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Galaction și Epistimia, făclii arzând de dragostea pentru Dumnezeu!

Condacul 6

Acolo ai petrecut, Sfinte Mucenice Galaction, ascultând de stareț și de frați, slujind lui Dumnezeu cu toată râvna. Niciodată nu erai văzut stând, ci tot mereu alergai pentru trebuința mănăstirii, ori la rugăciune stăruiai, postind fără măsură că uneori nu gustai nimic toată săptămâna, având cu adevărat chip îngeresc: Aliluia!

Icosul 6

În toată vremea pustniciei tale te-ai păzit de ispite și te-ai ferit cu tot dinadinsul să vezi față femeiască, fiindcă nu vroiai nici măcar să o vezi pe sora ta întru Hristos, diaconița Epistimia, până când va veni vremea și va porunci Domnul să te întâlnești cu ea.

Bucură-te, iubitor de Hristos și de rugăciune;

Bucură-te, mare postitor;

Bucură-te, cel îmbătat de dulceața pustiei;

Bucură-te, cel adăpat cu roadele singurătății;

Bucură-te, că aveai îngeri în jur, slujindu-ți;


Bucură-te, că Harul lui Dumnezeu te umplea de bucurii;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Galaction, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 7

Nu ai rămas mai prejos, Sfântă fericită Epistimia, viețuind în mănăstire lângă preacinstita stareță care era monahie încercată în viața din pustie și care te învăța iscusința în luptele duhovnicești: Aliluia!

Icosul 7

Te-ai întrecut în nevoințe și în osteneli, Sfântă Epistimia, semănând și tu cu îngerii cei curați, pentru care te rugăm primește aceste laude:

Bucură-te, că ai avut un vis în care un împărat te încununa pe tine și pe Sfântul Galaction;

Bucură-te, că i-ai spus Egumenului aceasta;

Bucură-te, că el ți-a tâlcuit visul;

Bucură-te, că ”vei fi mucenica lui Hristos împreună cu Galaction” ți-a prorocit;

Bucură-te, că te-a întărit duhovnicește;

Bucură-te, că ți-a spus să nu te temi, căci chinurile sunt puține dar răsplata veșnică;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Epistimia, mare rugătoare la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 8

În vremea aceea, creștinii erau prigoniți de închinătorii la idoli, și aflând unul din ei despre monahii care pustniceau în acel munte, a anunțat ostașii ighemonului iar acesta a poruncit să îi prindă pe toți ca să îi judece, căci ei nu Îi strigau Dumnezeului celui Adevărat: Aliluia!

Icosul 8

Năvălind ostașii asupra mănăstirii de bărbați, toți călugării au fugit, numai singur tu, Cuvioase Galaction, ai rămas. Pe tine, aflându-te în chilie citind dumnezeiasca Scriptură, te-au prins, iar pe nici un altul dintre frați n-au putut să mai prindă, căci toți, fugind prin pustiu și prin munți, s-au ascuns bine.

Bucurați-vă, Sfânta Epistimia, că și tu ai fugit în pustie;

Bucurați-vă, că ai scăpat nevătămată;

Bucurați-vă, că numai singur Galaction a fost prins;

Bucurați-vă, că l-au dus spre junghiere ca o oaie;

Bucurați-vă, că l-au arătat ighemonului la judecată;

Bucurați-vă, că l-au dat spre chinuire;

Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Galaction și Epistimia, făclii arzând de dragostea pentru Dumnezeu!

Condacul 9

Auzind tu, Sfântă Epistimia, că iubitul tău logodnic și frate este prins de păgâni, ai căzut plângând la picioarele sfintei starețe, zicând: ”Rogu-te pe tine, doamna mea, eliberează-mă să mă duc în urma domnului meu Galaction; căci iată, aud că l-au prins ostașii și-l duc la lemnul de tortură și nu vreau a mă despărți de dânsul, căci mă doare inima și doresc a muri împreună cu dânsul pentru Hristos, Domnul nostru!” și ziceai: Aliluia!

Icosul 9

Diaconița cea bătrână și încercată a vrut să te oprească, Sfântă Epistimia, spunând că ești tânără la trup și la minte și nu cumva să te înfricoșezi de chinuri și să te lepezi de Hristos, dar tu ai cerut a te duce să mori cu Galaction ca să stați împreună înaintea lui Dumnezeu, cum ai văzut în vis.

Bucură-te, că ai primit binecuvântare a fi ca întâia Muceniță Tecla;

Bucură-te, că ai alergat în urma lui Galaction;

Bucură-te, că de față cu ostașii ți-ai mărturisit credința în Hristos;

Bucură-te, că Sfântul Galaction mult s-a fericit;


Bucură-te, că i-ai făgăduit că nu o vei lăsa nici în veacul acesta nici în cel care va veni;

Bucură-te, fecioară curată și plină de curaj;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Epistimia, mare rugătoare la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 10

Mergând ei pe cale, Sfântul Galaction te învăța, Sfântă Epistimia, zicând: „Vezi, sora mea, să nu te amăgești cu oarecare înșelăciuni ale lumii acesteia viclene, nici să te temi de chinurile cele multe, căci răbdând puțin aici, vom fi încununați veșnic de Domnul nostru în cămara cea cerească!” și amândoi vă bucurați în Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Ighemonul, cercetându-vă și văzând că sunteți creștini, v-a dat spre bătaia cu vine de bou, iar noi ne rugăm:

Bucurați-vă, că pe tine, Sfânta Epistimia, te-au dezbrăcat ostașii;

Bucurați-vă, că i-ai blestemat să orbească pentru rușinea aceasta;

Bucurați-vă, că de îndată toți păgânii au orbit;

Bucurați-vă, că rugându-te la Dumnezeu, au văzut din nou;

Bucurați-vă, că mulți au crezut atunci în Hristos;

Bucurați-vă, că le-ai luminat întunericul sufletesc;

Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Galaction și Epistimia, făclii arzând de dragostea pentru Dumnezeu!

Condacul 11

Dar tiranul, deși vedea din nou cu ochii trupești, mintea o avea plină de uneltirile diavolești, că a poruncit slugilor să vă bage trestii ascuțite sub unghii, Sfinților Galaction și Epistima, iar voi strigați: ”Binecuvântat este Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce învață mâinile noastre spre război și degetele noastre spre oștire; mila noastră și scăparea noastră, apărătorul și izbăvitorul nostru, Care degrabă ne-a izbăvit din mâinile vrăjmașilor noștri”: Aliluia!


Icosul 11

Ighemonul, fiind flămând de sânge și de suferință, a poruncit să vă taie picioarele, Sfinților Mucenici, iar voi strigați: ”Scoală, Doamne, ajută-ne nouă și ne izbăvește pentru numele Tău. Știi, Stăpâne, că, cu dragostea Ta fiind răniți, Ți-am urmat Ție și am călătorit pe calea cea anevoioasă; deci acum scoate-ne pe noi la odihnă, ca să stea picioarele noastre în curțile Tale cerești, unde stau înaintea Ta toți cei ce Ție Ți-au plăcut”.

Bucurați-vă, călători vremelnici pe drumul vieții pământești;

Bucurați-vă, mărturisitori ai Adevărului Hristos;

Bucurați-vă, că ați umblat pe căi aspre;

Bucurați-vă, că ați ajuns la odihna deplină a celor ce se ostenesc duhovnicește;

Bucurați-vă, călcând peste șerpi și peste scorpii;

Bucurați-vă, că vrăjmașul diavol a fost rușinat de voi;

Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Galaction și Epistimia, făclii arzând de dragostea pentru Dumnezeu!

Condacul 12

Strigând astfel și mustrându-i pe păgâni, ighemonul a poruncit să vă taie limbile, dar deși cu gura ați tăcut, în inimile voastre nu ați încetat a cânta către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Atunci a poruncit chinuitorul să vă taie capete, și ducându-vă pe amândoi afară din curtea boierească, v-au tăiat și v-au lăsat trupurile neîngropate.

Bucurați-vă, că Eutolmie monahul a venit pe ascuns;

Bucurați-vă, că acesta a văzut toate pătimirile voastre;

Bucurați-vă, că a luat pe ascuns sfintele moaște;


Bucurați-vă, că le-a îngropat cu cinste;

Bucurați-vă, că apoi a scris viața voastră pline de fapte bune și mucenicia;

Bucurați-vă, că aceasta să fie spre folosul și mântuirea noastră;

Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Galaction și Epistimia, făclii arzând de dragostea pentru Dumnezeu!

Condacul 13

Sfinților Mucenici Galaction și Epistimia, cei ce ars ca niște ruguri nestinse pentru Iubirea Domnului Hristos, căutați și spre noi cei ce facem cinstita voastră pomenire și ridicați inimile noastre sus la Tronul Sfintei Treimi, pentru a se mistui tot răul din noi și pentru a primi flacăra rugăciunii care să ardă nestinsă și în noi, spre slava lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Binecuvântată este Împărăția lui Dumnezeu și binecuvântați sunteți și voi Sfinților Galaction și Epistimia, stele aprinse de har și credință, căci voi ați fost mirarea Îngerilor și bucuria Maicii Domnului, urmând calea plină de spini, urcând spre Golgota pătimirii și ajungând la limanul învierii. Va rugăm mijlociți pentru noi la Domnul Slavei și vă chemăm așa:

Bucurați-vă, cuvântători luminați de Duhul Sfânt;

Bucurați-vă, pereche de suflete contopite în Sfânta Treime;

Bucurați-vă, logodnici uniți în cer și pe pământ;

Bucurați-vă, cei cununați cu Mirele Hristos;

Bucurați-vă, că ați intrat la Nunta cu El;

Bucurați-vă, cei cu candele pline, asemenea fecioarelor înțelepte;

Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Galaction și Epistimia, făclii arzând de dragostea pentru Dumnezeu!


Condacul 1

Sfinților Mucenici ai lui Dumnezeu Galaction și Epistimia, cei care vitejește s-au împotrivit demonilor și care au biruit uneltirile mrejelor înșelăciunii, le aducem cântări de laude și cinstiri. Iar voi, Sfinților mult slăviți, rugați-vă lui Hristos Domnul pentru noi care vă strigăm: Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Galaction și Epistimia, făclii arzând de dragostea pentru Dumnezeu!

Rugăciune:

Sfinților binecuvântați Galaction și Epistimia, Mucenici mult plăcuți lui Dumnezeu, flori curate culese de pe câmpul luptei duhovnicești și aduse în dar Domnului Iisus Hristos, primiți aceste umile cuvinte de laudă și nu treceți cu vederea rugăciunile noastre.

Sfinte Galaction, tu ai răsărit din rădăcina elinească cea stearpă, fiind rod binecuvântat de Dumnezeu dăruit mamei tale care a crezut în Adevăratul Dumnezeu, Cel ce dă viață și dezleagă pântecele neroditoare. Prin harul ce sălășluia în tine, ai botezat-o pe logodnica ta Epistimia și apoi v-ați închinat viața slujirii lui Dumnezeu făcând jurămintele monahale, murind pentru Hristos ca să înviați cu El. Împreună cu Sfânta Epistimia, logodnica și sora ta întru Hristos, rugați-vă lui Dumnezeu să înflorim și noi ca niște crini adăpați de Apa Vieții, să creștem spre Lumina lui Dumnezeu cu inimile curate în care să se adâncească Duhul Sfânt care dă glas rugăciunii, arznd toată întinăciunea păcatelor și smulgând rădăcinile patimilor.

Izbăviți-ne de lanțurile trupești ca să ne putem lipi deplin de dragostea lui Hristos, să nu socotim slava și plăcerile acestei lumi ci să umblăm neabătuți pe urmele Fiului lui Dumnezeu a Căruia este Slava, împreună cu Dumnezeu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.