,,Domnul va purta de grijă’’. Biruință să avem

 Nu te grăbi

Soarele nu răsare doar pentru câteva fire de iarbă și câteva flori, ci cuprinde întreg pământul.

Bunătatea lui Dumnezeu nu are câțiva privilegiați, ci este și pentru tine. Bunătatea lui Dumnezeu se revarsă în multe feluri. Poate că pășești cu greutate pe pământul acesta, dar încă pășești pe el deși ai fi putut fi sub el.

Blocați într-o zi grea, riscăm să pierdem din vedere viața, așa cum ne-a dăruit-o Dumnezeu.

Viața nu este doar ziua de astăzi sau doar problemele de astăzi, ci viața înseamnă toate ploile ce te-au udat, tot aerul pe care l-ai respirat, toată lumina ce te-a cuprins. Și pentru niciuna dintre ele nu ai plătit chirie.

În loc să refuzi viața, mai degrabă refuză să te lași blocat în a trăi. Amintește-ți de câte ori ai spus: imposibil. Privește astăzi la ceea ce numeai cândva imposibil și înțelege că la Dumnezeu toate sunt cu putință.

Astăzi ții în brațe copilul pe care l-ai numit imposibil.
Astăzi ești în casa care odinioară era cu neputință.
Astăzi ai familia care era cândva un vis fără de speranță.
Astăzi ai un serviciu unde mergi, un salariu pe care îl primești.
Astăzi ai hainele visate.
Astăzi ești în concediu pe care nu credeai că o să îl ai.

Dar mai presus de toate să nu uiți că deși ai fost condamnat la pierzare, Fiul lui Dumnezeu a plătit în locul tău ca să fii liber de păcate, să fii liber să trăiești nu ca un condamnat la moarte, ci ca un copil de Dumnezeu.

Poate că stai astăzi derutat, neputincios și îți spui: la ce bun? Ce pot schimba? Nu poți schimba nimic din ceea ce nu începi, dar dacă faci un pas, drumul spre biruință este mai aproape.

O să îmi spui: sunt atât de obosit. Te înțeleg. De aceea îți și scriu în această dimineață. Dacă ești obosit, atunci odihnește-te. Sper că prin aceste cuvinte să te mai așezi un pic în brațele Tatălui nostru. Odihnește-te, dar doar ca să te ridici și să continui să mergi înainte.

Poate ce vezi în jurul tău te întristează și îți aduce apăsare. Nu du arșița din afară înlăuntru tău, ci du ploaia de încredere dinlăuntru tău, afară, peste năduful zilei. Fă din Cuvântul Lui o ploaie binecuvântată pentru sufletul tău. Fă din rugăciunea ta un izvor de încredere în El.

Poate te întrebi: oare ce se va întâmpla? Ce destin îmi rezervă viața? Toate ce știu este că toate sunt în mâna lui Dumnezeu. Și mai știu că mâna aceea este străpunsă de dragul tău. Și mai știu că destinul tău nu depinde de alții, ci de decizia ta.

Nu te grăbi să numești viața într-un fel sau altul. Mulți au etichetat zilele ca fiind proaste. Mulți și-au numit viața ca fiind un eșec. Nu ești la capăt de viață, ci undeva prin ea. Așteaptă. Nu te grăbi să numești ziua de astăzi: dezastru, nenorocire, cumplit...!

Avraam a plecat cu inimă grea spre munte. Ziua aceea era cea în care fiul său iubit, Isaac, trebuia adus ca jertfă. Oare ce era în inima părintelui Avraam? Când a ajuns la munte, nu s-a grăbit să îl numească în vreun fel. A așteptat. A trăit momente extrem de grele. Dar a așteptat...!

Dumnezeu a intervenit.
A vorbit.
A izbăvit.
A binecuvântat.
A răsplătit.

După ce Dumnezeu a vorbit, atunci a deschis gura și Avraam: Geneza 22:14 – "Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”."

Nu te grăbi să numești situația cu care te confrunți.
Nu te grăbi să arunci vina pe altul.
Nu te grăbi să pui armele jos.
Nu te grăbi să te lași descurajat.
Nu te grăbi să crezi că Dumnezeu te-a uitat.

Muntele tău este acum doar un munte. Mai așteaptă și ai să vezi că privind în urmă, vei putea spune: muntele acela care era de neclintit a devenit muntele unde ,,Domnul va purta de grijă’’.

Biruință să avem.

 "Înaltă, peste mijlocie, foarte zveltă, cu mâini şi picioare delicate şi frumoase, culoarea pielii ca aurul, ochii ca măslina coaptă, ovalul feței desăvârşit; se purta în culorile fecioarelor: roşu şi vânăt; era foarte tăcută şi activă. Tot ce făcea era desăvârşit, se mişca cu o grație firească pe care anevoie o au chiar împărătesele născute în purpură.

Cât am stat în casa ei nu a mâncat cu noi, ci numai seara se retrăgea cu femeile ei pentru a sta la masă. Ne`a vorbit despre Fiul ei multe lucruri tainice pe care le voi scrie altădată…
Toată înfățişarea şi purtarea ei erau atât de dumnezeieşti, încât dacã n-aş fi ştiut că nu-i ea Dumnezeu, m-aş fi închinat în fața ei ca lui Dumnezeu".

Sfântul Dionisie Areopagitul despre Maica Domnului

Cuviosul Iosif Isihastul Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul

 Primește, dar, Dumnezeule, Cel îndrăgostit de întoarcerea celor păcătoși, Creatorule a tot ceea ce e bun, primește suflarea dumnezeiască pe care ne-ai insuflat-o în față și am primit Duh de viață, ca să sfârșim iarăși în țărână. „Ce ai, așadar”, omule trufaș, „pe care să nu fi primit? Iar dacă ai primit, de ce te lauzi, ca și când nu ai fi primit?” Cunoaște, smeritul meu suflet, pe binefăcătorul tău și ia aminte, nu râvni la cele străine, cele ale lui Dumnezeu, ca la propriile reușite. Cunoaște-ți, suflete ticălos, existența și originea ta. Nu uita că ești străin aici și toate îți sunt străine. Și dacă ți-a dat dulcele Binefăcător, Dumnezeu, întoarce-i cu cuget curat, „ale Tale dintru ale Tale.”

Părintele Arsenie Papacioc (Sfinții Închisorilor) :

 ”Închinaţi‑vă, rugaţi‑vă, pocăiţi‑vă!
Să încercăm cu orice chip să ne rugăm unul pentru altul!
Să ne biruim pe noi înșine! Este o luptă interioară foarte mare: să nu vorbești de rău și să iubești! Da, este posibil!
Niciodată nu e degeaba cineva lângă tine. Ori nu te foloseşti, ori îl foloseşti, ori trebuie să te verifici dacă îl rabzi sau nu-l rabzi...”

”Nimic nu m-a ajutat mai mult în viaţă ca suferinţa. Singură, suferinţa este suprema catedră de teologie. Sunt sigur că îngerii erau geloşi pe noi pentru că ei nu au această suferinţă dincolo de firea noastră.

Și vă întreb și eu pe Dvs.: cum trăiţi aceste fapte (ale noastre)? Eu am făcut 14 ani de închisoare la Aiud, în condiţii de exterminare, şi ştiu ce a fost, ştiu şi pentru ce a fost. Vă întreb eu acum: ce mi‑aţi făcut în tot acest timp? Aţi fost credincioşi, aţi mărturisit pe unde v‑aţi găsit?...”

„Rămâne, în concluzie, un lucru: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!“ Să aveţi o lucrare şi o poziţie mântuitoare. Indiferent ce eşti, furnică dacă eşti, ai o răspundere. Dar eşti om! Ai o conştiinţă.”

Cum să-l iubesc pe cel care mă vrăjmășește și îmi face rău?

 Cum să-l iubesc pe cel care mă vrăjmășește și îmi face rău?

De va spune cineva: „Cum să-l iubesc pe cel care mă vrăjmășește și îmi face rău?” – îi voi răspunde:

1. Să urăști vrajba, nu pe om; să nimicești ura lui, care prin răbdare și dragoste se nimicește.
2. Să te gândești la el nu ca la vrăjmașul tău, ci să cugeți că el este fratele tău, făptura lui Dumnezeu, om creat după chipul lui Dumnezeu, răscumpărat prin Sângele Fiului lui Dumnezeu și, totodată, chemat la fericirea veșnică; dacă te prigonește, nu te prigonește de unul singur, ci este ațâțat de diavolul; așadar, pe vrăjmașul acesta să dai vina.
3. Nu cugeta la ce îți face el, ci la ceea ce trebuie să faci tu cu el și la ceea ce poruncește legea lui Hristos, gândindu-te cum să te împaci cu el.
4. Roagă-te Celui Care ne-a poruncit să-i iubim pe vrăjmași, ca să-ți dea duhul dragostei și al blândeții – să biruiești răutatea cea firească.
5. Adu-ți aminte motivele mai sus pomenite atunci când răutatea te îndeamnă la ură și la răzbunare.

(Sfântul Tihon de Zadonsk, Lupta între carne și duh, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2011, pp. 131-132)

Adormirea Maicii Domnului este prăznuită pe 15 august.

Despre această sărbătoare nu găsim informații în Sfintele Evanghelii, ci numai în Tradiția Bisericii.

Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălţarea la cer a Fiului său.

Sfântul Arhanghel Gavriil i-a vestit trecerea din lumea aceasta la viaţa veşnică cu trei zile înainte de adormirea sa:

„Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare”.

După ce Fecioara Maria și-a cerut iertare de la toți, și-a dat duhul.

Domnul Însuși S-a coborât din ceruri pentru a primi în Mâinile Sale sufletul ei cel sfânt.

Atunci s-au petrecut multe minuni: ochii orbilor și auzul surzilor s-au deschis, ologii și bolnavii s-au vindecat.

Trupul a stat trei zile în mormânt, după care a fost ridicat în chip tainic spre lăcașurile cerești.

Sfânta Tradiție mărturisește că Toma a sosit la Ierusalim în a treia zi după înmormântarea Maicii Domnului.

Dorind să cinstească trupul său, Sfinții Apostoli au deschis mormântul și au descoperit că era gol. Trupul Fecioarei a fost ridicat la ceruri de Fiul său.

Sfinţii Părinţi ne descoperă că după cum trupul Maicii Domnului a rămas feciorelnic în timpul naşterii lui Hristos, se cuvenea ca trupul ei să rămână integru, ferit de stricăciune şi după mutarea ei la cele veşnice.

Moartea Maicii Domnului este mutare la Viaţă, după cum reiese şi din troparul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului: „Mutatu-te-ai la viaţă, ceea ce eşti Maica Vieţii”.

Din acest motiv, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului nu este tristă, ci plină de bucurie.

Maica Domnului a fost un om ca oricare dintre noi: nu a fost lipsită de păcatul strămoşesc şi pentru că a împărtăşit naşterea noastră, nu a fost ferită nici de moartea noastră.

Ca orice om, ea a trecut prin moarte, dar nu a rămas în mormânt, ci a fost înălţată la cer de Fiul ei, Cel care a biruit moartea.

În cărţile de cult nu se vorbeşte de învierea Maicii Domnului şi nici de Înălţarea ei la cer, pentru a nu se confunda cu Învierea Mântuitorului şi cu Înălţarea Sa la cer.

În schimb se vorbeşte de mutarea ei la viaţa cea netrecătoare, trecere posibilă datorită deplinei uniri cu Hristos.

Dacă după adormire sufletul ei este primit „până la tronul Lui cel împărătesc, până la Sfânta Sfintelor cea din ceruri”, după cum ne spune Sfântul Ioan Damachin, la trei zile de la adormire este urcat şi trupul ei la cerurile cele mai presus de ceruri.

Icoana Adormirii Maicii Domnului ne descoperă că Mântuitorul ia la ceruri sufletul Maicii Sale, simbolizat de un prunc înfăşat în scutece albe.

Dacă în alte icoane Maica Domnului tine pruncul pe braţul stâng, iar cu braţul drept îl arată lumii, în icoana Adormirii Maicii Domnului imaginea este inversată, Hristos ține sufletul ei pe braţul stâng şi o arată îngerilor.

Muzica la 440 Hertz prin decizia Organizației Mondiale a Standardizării (1955)

 

Puțini știu că în 1955 Organizația Mondială de Standardizare a decis ca muzica sa fie ascultata de pe frecvența de 440 Hz. Până atunci muzica se asculta la o frecvență ce inducea armonia adică, 432 Hz, vibrație care favoriza aparitia unei dispoziții relaxate și creative, de asemeni avea un impact benefic asupra sănătății.432 Hz este “muzica” pe armonia naturală, spre deosebire de 440 Hz, ce reprezintă exact opusul și pe care îl regăsim în muzica din zilele noastre în afară de cazul în care se optează pentru revenirea la o frecvență benefică prin folosirea unor softuri dedicate sau prin acordarea instrumentelor muzicale în totalitate benefică șamd. Aceasta vibratie nefirească, dizarmonică la nivel subtil a dus la o stare de război în subconștientul omului și a maselor. Astfel, frecventa de 440 Hz a devenit o arma de control și manipulare în masă, dar și o modalitate foarte eficientă de a ține oamenii într-un permanent stres și limitare a capacităților cognitive tocmai pentru a devenii bioroboții sociali actuali care își îndeplinesc mecanic și fără crâcnire "atribuțiile sociale". Acele frecvențe sonore care se divid la 2 au puterea de a induce dizarmonia, conflictul și stările de panică irațională în timp ce sunetele ale caror frecvența se divid la 3, (ce induce echilibru, pozitivitate reconciliere, armonie ... sănătate, de asemeni prin mijloace tehnice specifice a fost demonstrat că aceasta frecvența benefică de 432 Hz produce forme cu o simetrie și armonie vizuală evidentă. Imaginați-vă acum că o persoană foarte influentă și bogată, ce în mod secret prosperă de pe urma conflictelor, razboaielor, bolilor, deci imaginati-vã că acea persoana sau grup de influență pot să impună tonul standard al tuturor instrumentelor muzicale de pe glob și că astfel va putea influența direct și eficient pornind de la acest principiu, întreaga creație muzicală și sunet emis de către mijloacele tehnice, tocmai bazat pe game care induc stari de nervozitate, panică și conflict determinat de frecvența de 440 Hz! Pare de domeniul fantastic numai că … este real, științific demonstrat! În Septembrie 1939 a ieșit la suprafață că exact asta a facut Rockefeller, (Illuminati) când mânat de interesele sale financiare și manipulative a dictat și impus prin pârghiile sale ca acesta să fie noul standard de acordare al sunetului la nivel global, vibrația standard pentru sunetul La (A) de deasupra lui Do (C) mijlociu, este „fix ” 440Hz! Aceasta vibrație nefireasca și periculoasă, a dus la stare o de razboi în subconștientul oamenilor. Diapazonul de acordare a instrumentelor muzicale , a fost fixat să vibreze la 440Hz – vibrație pară. În ciuda aparenței de „muzică dulce”, o orchestră simfonică devine atunci când toate instrumentele sunt acordate in baza „La „- 440Hz , o arma de control mental/emoțional în masă redutabilă indiferent de piesa muzicala pe care o cântă. Aceste vibratii influențează direct și puternic starea mentală spre dizarmonie și conflict. Într-o lucrare intitulată „Musical Cult Control ” , Dr. Leonard Horowitz spune că asemenea frecvențe muzicale , pot conduce masele la agresiune, violență, mișcări sociale și în plan fizic la… depresie și boalaș Culmea este că în același timp, agenții acestei conspirații recomandă „terapii” bazate pe chimicale, tranchilizanti si alte (medicamente), pentru afecțiuni pe care tot ei le-au provocat! Vibrațiile sunetului au impact asupra noastra în mod organic prin apa din organism cu care intra în rezonanță, suntem peste 70% apa, iar vibratiile sonore induc celulelor din corp, starea de sanatate sau boală. Lumina si sunetul, stau la baza comunicarii intercelulare ! Astfel s-a procedat incepand cu 1910, cand fundatia Rockeffeler, a facut o donatie catre American Federation of Musicians, pentru a adopta standardizarea sunetului La-440Hz, fiind apoi adoptata si generalizată în toata cultura europeana și mai apoi la nivel global! Dr. Leonard Horowitz concluzioneaza: „Muzica și deci sunetul influențează în mod direct la toate nivelurile organismul uman atât bioenergetic, fizic și chimic, metabolismul, psihicul, starea de imunitate astfel corpului îi este indus să vibreze o stare de boală si conflict, în loc de armonie si iubire.” Ce simplu ar fi fost… 441Hz, divizibil la 3!

Interpretarea denumirii notelor muzicale este

Do – Dominus – Dumnezeu;

Re – Rerum – materie;

Mi – Miraculum – miracol;

Fa – Familias рlanetarium – sistem solar;

Sol – Solis – Soare;

La – Lactea via – Calea Lactee;

Si – Siderae – bolta cerească

Sistemul modern de notatie muzicala a fost inventat in secolul al XI-lea de călugărul benedictin Guido d'Arezzo. Inițial, el utiliza sunetele „Ut, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si” pentru a reprezenta o octavă. Ulterior, sunetul „Ut” a fost înlocuit cu sunetul „Do”, de la cuvântul „Dominus” (Dumnezeu), pentru ca Dumnezeu să fie începutul scării muzicale.

Cimatica este o stiinta care se ocupa cu studiul efectelor sunetului asupra materiei.Astfel, se pare ca notele muzicale, vocile umane, zgomotele produse de animale, ecourile stelelor si ale planetelor pot vindeca.

Vindeca afectiuni grave

Procedura prin care undele sonore vindecă celulele canceroase castiga tot mai multa popularitate. Cercetatorii de la „Princess Grace Hospital” din Londra au testat aceasta tehnologie pe 159 de barbati cu cancer la prostata, iar celulele bolnave au fost vindecate in totalitate. Dupa doar un an, 92% dintre acestia nu prezentau nicio recidiva a maladiei.

Vindecă rănile

Ranile pot fi tratate eficient cu ajutorul sunetelor. Una dintre aceste tehnologii se numeste MIST si implica pulverizarea unei solutii saline pe rană si expunerea ulterioara la sunete cu frecvente joase.

Text preluat

Așează-te și întreabă-te cine ești, unde ești și cine ești. Răspunsurile tale îți vor revela starea de conștiință, credințele tale. Sf. Pavel a spus: „Noi nu ne uităm la lucrurile exterioare ci la lucrurile nevăzute pentru că lucrurile exterioare sunt trecătoare însă cele nevăzute sunt eterne”. (2Corinteni 4:18) Credințele tale văzute de mistic, sunt personificate. Ele formează o stare care îți controlează complet comportamentul. Orice modificare a sistemului tău de credințe va atrage după sine o schimbare în lumea ta exterioară.

Tu ești puterea operantă. Când intri pe o scenă, ea devine animată. Apoi tu te pierzi în propria ta animație și crezi că este independentă de percepția ta.Uitându-te la ea, nu îți vine să crezi că tu creezi animația, însă tu ești. Tu și cu mine suntem suflete vii, îngropate într-o lume a morții. Suntem destinați să fim spirite dătătoare de viață printr-un act de milă însă până atunci însuflețim ceea ce percepem. Întrebându-se, Blake afirmă: Omule nefericit care sunt, cine mă va mântui din acest trup al morții? Ca să îți răspund la această întrebare, nicio putere din lume nu o poate face decât Dumnezeu.

Sfântul Petru ne spune: „Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului Iisus Hristos. Prin marea sa milă, noi ne-am născut într-o speranță vie prin învierea Domnului Iisus Hristos”. Acest lucru este adevărat pentru că numai prin actul de milă al lui Dumnezeu putem să ne naștem din nou.

Acum, îngropat într-o lume a morții eterne, însuflețești forme moarte și crezi că ele sunt independente de percepția ta asupra lor. Vei continua să faci acest lucru până ce mila lui Dumnezeu îl va trezi pe Iisus Hristos din tine. Dacă Hristos nu ar fi îngropat în tine, el nu s-ar putea trezi în tine iar dacă el nu ar fi în tine, nu s-ar putea naște din tine. Așadar, la fel ca Sf. Pavel, porți în corpul tău moartea lui Iisus. Este mormântul în care el este îngropat. Trezirea lui te salvează dintr-un corp al morții, însă până atunci trebuie să trăiești și să te obișnuiești cu corpul mort pe care îl porți. Până nu te naști de sus, operezi puterea care dă viață acestei lumi. Când intri pe scenă, faci ca rolurile să prindă viață. Neștiind aceasta, crezi că ar exista alții și te lupți cu umbrele propriei tale ființe. Toate lucrurile există
în imaginația umană și toate fenomenele sunt produse doar de imaginație.După ce ai experimentat o stare și te-ai mutat în alta, poți crede că vechea stare a încetat să existe însă toate stările sunt eterne, ele rămân pentru totdeauna. Ca un călător mental care ești, tu treci prin stări fie cu intenție sau fără intenție, însă identitatea ta individuală este veșnică.

Indiferent dacă ești bogat sau sărac, rămâi cu aceeași identitate atunci când te muți dintr-o stare într-alta. Dacă nu ești atent, poți fi convins de presă, televiziune sau radio să îți schimbi conceptul despre sine și să te
muți fără să îți dai seama într-o stare nedorită. Te poți muta în multe stări și să joci multe roluri dar ca actor, nu îți schimbi identitatea. Acestea sunt doar roluri diferite pe care tu le joci. Tu ți-ai anexat corpul experiențelor pe care le ai acum însă tu nu ești corpul.

 Va veni ziua când vei conștientiza acest lucru. Atunci vei putea lua orice formă pentru rolul pe care vrei să îl joci. Învață să îți ajustezi simțurile potrivit dorinței tale."
După ce ai experimentat o stare și te-ai mutat în alta, poți crede că vechea stare a încetat să existe însă toate stările sunt eterne, ele rămân pentru totdeauna. Ca un călător mental care ești, tu treci prin stări fie cu intenție sau fără intenție, însă identitatea ta individuală este veșnică.

După ce ai experimentat o stare și te-ai mutat în alta, poți crede că vechea stare a încetat să existe însă toate stările sunt eterne, ele rămân pentru totdeauna. Ca un călător mental care ești, tu treci prin stări fie cu intenție sau fără intenție, însă identitatea ta individuală este veșnică.

După ce ai experimentat o stare și te-ai mutat în alta, poți crede că vechea stare a încetat să existe însă toate stările sunt eterne, ele rămân pentru totdeauna. Ca un călător mental care ești, tu treci prin stări fie cu intenție sau fără intenție, însă identitatea ta individuală este veșnică.

Indiferent dacă ești bogat sau sărac, rămâi cu aceeași identitate atunci când te muți dintr-o stare într-alta. Dacă nu ești atent, poți fi convins de presă, televiziune sau radio să îți schimbi conceptul despre sine și să te
muți fără să îți dai seama într-o stare nedorită. Te poți muta în multe stări și să joci multe roluri dar ca actor, nu îți schimbi identitatea. Acestea sunt doar roluri diferite pe care tu le joci. Tu ți-ai anexat corpul experiențelor pe care le ai acum însă tu nu ești corpul.

RUGĂCIUNEA ESTE CEA MAI MINUNATĂ EXPERIENȚĂ PE CARE O POATE AVEA OMUL

 „RUGĂCIUNEA ESTE CEA MAI MINUNATĂ EXPERIENȚĂ PE CARE O POATE AVEA OMUL.

Spre deosebire de murmurele zilnice ale marii majorități a omenilor din toate țările care prin repetițiile lor zadarnice speră să capteze urechea lui Dumnezeu, rugăciunea este extazul unei nunți spirituale care are loc în adâncul , liniștea tăcută a conștiinței.”
„Așadar, a te ruga înseamnă a te recunoaște că ești ceea ce dorești să fii, mai degrabă decât a-L implora pe Dumnezeu pentru ceea ce îți dorești.”
„Nu ceea ce vrei să atragi, ci ceea ce crezi că este adevărat.”
 
 Nu trebuie să deschideți ușile pentru a intra în orice cameră; pur și simplu intri presupunând că ești în ea. Privește lumea dinlăuntrul ei și simte ceea ce vrei să simți, și astfel, camera a fost pătrunsă. Acum rămâi acolo până când te simți ușor. .

 *Se spune că între 15 august ( Sf. Maria mare) și 8 septembrie (Sf. Maria mică), oamenii nu îmbătrânesc, totul este cald și calm, că lucrurile se așează și oamenii au numai gânduri bune și își caută un făgaș nou. Se mai spune că între 15 august și 8 septembrie, vremurile nu știu încotro să o apuce, spre vară sau spre toamnă, că frunzele îngălbenesc, dar nu cad încă, apoi că păsările vor să mai rămână dar și să plece, totuși încă nu știu dacă să o ia spre nord sau spre sud. Se mai spune că râurile nu mai curg și că marea nu are valuri, pentru că timpul însuși stă pe loc, parcă înveșnicit, și așteaptă...

Să folosim cu înțelepciune acest răgaz frumos care se apropie de noi, pentru a ne limpezi gândurile, pentru a ne vindeca inima și mintea de gânduri negre și pentru a ne învăța sufletul a trăi cât mai aproape de Dumnezeu!*"Seva vieții mele urcă din modelele pe care le-am avut, din faptul că trei sferturi din viață am băut apă din fântână, din pământ, iar nu din țeavă, că am mâncat pâine și mămăligă făcute de bunica și de mama mea, că am băut lapte de la vaca din grajd și că am mâncat mere abia culese din pom. Seva vine din faptul că am întâlnit oameni care au trăit meditând, încercând, nu spunând. Mai cădeau în genunchi, se mai rostogoleau, dar se ridicau. Erau oameni. Și mai vine din imensul noroc pe care mi l-a dat Dumnezeu: am primit o nevastă minunată, o adevărată forță, și un băiat absolut normal, un om. Și mai vine seva și din faptul că eu cred în povești cu îngeri și cred în Dumnezeu. Nu-s multe. Le poți strânge într-o batistă."

Maria, numele cel mai iubit

 

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, Vrednica esti! (Axion Estin!), Muntele Athos, secolul al XIX-lea

Maria este cel mai cunoscut si mai des intalnit prenume feminin. Raspandit pe scara larga in Europa, cele doua Americi, in Australia, Africa si Asia, despre numele de origine ebraica Maria se spune ca ar insemna copil dorit. Vechi nume biblic, preluat de evrei din egipteana, numele Maria s-a raspandit, prin greaca si latina, la toate popoarele crestinate, devenind cel mai cunoscut prenume feminin de sursa biblica. In Vechiul Testament, in Exod, numele este purtat de sora mai mare a lui Moise, profetesa Maria. In Noul Testament, sunt amintite mai multe femei cu acest nume, dintre care cea mai importanta este Maica Domnului, slavita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria. Biserica Ortodoxa i-a inchinat Preacuratei Fecioare Maria mai multe praznice, printre care Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea in Biserica a Maicii Domnului (21 noiembrie), Bunavestire (25 martie) si Adormirea Maicii Domnului (15 august). Traditional, persoanele care poarta numele Preasfintei Fecioare Maria isi sarbatoresc onomastica pe 15 august (Sfanta Marie Mare) si pe 8 septembrie (Sfanta Marie Mica).

Etimologie
Pentru Maria, cel mai discutat si mai controversat prenume, s-au propus, pana astazi, mai bine de 60 de solutii etimologice. In acceptiunea egipteana, numele Maria ar putea veni de la cuvintele mry - iubit sau mr - iubire. In greaca Noului Testament numele apare sub doua forme: Maryam si Miryam/Miriam.
La trecerea din greaca in latina, Mariam a devenit Maria, forma aceasta fiind preluata, cu mici modificari, in limbile franceza, italiana, spaniola, engleza. Sfantul Ieronim (347-420), primul traducator al Bibliei din greaca, ebraica si aramaica in latina (Vulgata), considera numele Mariam ca fiind un compus din cuvintele ebraice mar - picatura si yam - mare, adica picatura de mare, redat in latina ca stilla maris (prin erorile de copiere a textului latin s-a ajuns la structura mai cunoscuta stella maris - stea de mare). De aici se spune ca deriva si prenumele feminin Stela, care, initial, era considerat sinonim cu Maria.
In Europa de Vest, numele Maria este atestat incepand din secolul al IV-lea. Desi cultul Fecioarei Maria era larg raspandit pe continent, numele de botez Maria nu se generalizeaza decat destul de tarziu (intre secolele al XV-lea si al XVIII-lea), in buna parte si pentru ca numele era atat de respectat incat parintii nu indrazneau sa-l atribuie copiilor. In Spania, de exemplu, erau atribuite, prin botez, nume de sarbatori sau de sanctuare dedicate Sfintei Fecioare. Asa au aparut prenume precum Consuela/Consuelo, care inseamna cel/cea care consoleaza. Tot in vestul Europei se intalnesc frecvent prenume masculine duble, de tipul Jean-Marie, Rainer-Maria, Fernando-Maria etc. In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in Anglia, se pare ca 25% dintre femei purtau numele Mary. Ca o curiozitate, numele capitalei Argentinei, Buenos Aires, se pare ca este si el legat de unul dintre culturile dedicate Sfintei Fecioare Maria: intemeietorul orasului, Pedro de Mendoza, a numit asezarea de pe malurile fluviului La Plata Nuestra Senora del Buen Aire, devenita, mai tarziu, Buenos Aires, dupa numele unei biserici din Sevilla, inchinate Fecioarei vanturilor bune, ocrotitoarea navigatorilor de pe vasele cu panze.
In Europa de Est, prenumele Maria nu a fost niciodata perceput ca fiind tabu. Desi la romani atestarile apar de-abia in secolul al XV-lea, se presupune ca numele era mult mai vechi, fiind folosit, probabil, inca de pe vremea populatiei romanizate si crestinate de la nordul Dunarii, inainte de contactul cu slavii.

Derivate de la prenumele Maria:
Maricica, Marioara, Mariuca, Maruca, Mariuta, Marieta, Marica, Maricuta, Marita, Maruta, Mara, Mioara, Mia, Mimi, Mari, Mariana, Ana-Maria, Anne-Marie, Masa, Mita, Maia, Rica, Uta
Nume precum Marian sau Marius, despre care filologii nu considera ca ar avea vreo legatura etimologica cu numele Maria, popular se considera ca ar fi legate de numele Maria, intrand in mentalul colectiv ca fiind derivate de la acest nume. Asemanarile cu numele Maria sunt formale, aceste nume derivand pe alte filiere de la vechi ginte romane.
(Originea numelui Mara este disputata. Unii specialisti il considera un derivat de la Maria, in timp ce alti lingvisti sustin ca ar avea o alta origine, mai exact ca ar reproduce un vechi nume ebraic, Marah (care inseamna amar). Vom dedica numelui Mara si ipotezelor privind originea lui un alt articol.)

Personalitati cu numele Maria:
Regina Maria a Romaniei (1914-1927); Maria Rosetti (1819-1893), prima femeie ziarist din Romania, care a constituit modelul pentru tabloul Romania revolutionara de C. D. Rosenthal; Maria Tanase (1913-1963), Maria Ciobanu (n. 1937)
Maria Magdalena (primul martor al Invierii Domnului); Maria Stuart, regina a Scotiei (1542-1567); Maria Tereza a Austriei, imparateasa a Imperiului Romano-German (1745-1765); Maria Antoaneta, regina a Frantei (1774-1792); Marie Curie (1867-1934); Francois-Marie Arouet (Voltaire) (1694-1778); Rainer Maria Rilke (1875-1926); Carl Maria von Weber (1786-1826)

Predispozitii ale persoanelor cu numele Maria:
Despre persoanele botezate cu prenumele Maria sau cu derivate de la acest nume se spune ca sunt firi perfectioniste, rabdatoare, deosebit de sensibile, sociabile. Persoanele cu acest nume pot manifesta inclinatii catre profesii legate de copii, profesii medicale sau legate de sanatate, dar si profesii creative sau din domeniul economic.

 http://www.daciccool.ro/traditii/semnificatia-numelui/5062-maria-numele-cel-mai-iubit?fbclid=IwAR0Hv3W010cfqVhBZ4HWcE5hrfkewd8LtBSLtSRSLAWsh6iWi6qg6-1jGpI

În seara zilei de 14 august, în toate bisericile și mănăstirile din țara noastră se săvârșește slujba Prohodului Maicii Domnului

De ce trecem pe sub Epitaful Adormirii Maicii Domnului pe 14 august?

În seara zilei de 14 august, în toate bisericile și mănăstirile din țara noastră se săvârșește slujba Prohodului Maicii Domnului, cuprinzând cântări de o frumuseţe deosebită, care surprind diferite imagini ale momentului ridicării la ceruri a Născătoarei de Dumnezeu.

Toate cântările din cadrul Prohodului sunt „presărate” cu un soi de fericire, de optimism, deoarece Maica Domnului s-a bucurat atunci cand i s-a vestit mutarea la ceruri de către Arhanghelul Gavriil. Odată cu Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Ea devine Maica noastră care se roagă neîncetat pentru fiii ei și pentru toată Biserica. Toți cei care participăm an de an la slujba Prohodului Maicii Domnului știm că, în mijlocul bisericii este aşezat Sfântul Epitaf. Pentru cei care nu știu, denumirea de „Epitaf” provine din cuvintele grecești „epi” (pe, deasupra) + „taphos” (mormânt). Acesta este un obiect bisericesc sub forma unei pânze mari pictată sau brodată, bogat ornamentată, pe care se află zugrăvită fie icoana Înmormântării lui Hristos, fie scena Adormirii Maicii Domnului și este împodobit cu flori, în cadrul slujbei de Prohod, asemenea unui mormânt.

Epitaful este scos în mijlocul bisericii înainte de Vecernie, cântându-se troparul praznicului, pe glasul I: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și, prin rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre”.

Preotul așază Epitaful, de obicei, pe o masă mai înaltă și, potrivit tradiției, credincioșii sărută mai întâi Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfântul Epitaf, după care trec, în genunchi, pe sub masa pe care este așezat. Care este semnificația acestui obicei?

Știm că, în cadrul oricărei slujbe a Bisericii noastre, fiecare gest are o simbolistică liturgică sau dogmatică. Așa se întâmplă și în cazul slujbei Prohodului Maicii Domnului din ziua de 14 august. În unele părți, credincioșii trec o singură dată pe sub Sfântul Epitaf, amintindu-și de faptul că noi, creștinii, avem o singură Maică rugătoare în Cer, Împărăteasa şi Mijlocitoarea noastră, înălţată cu trupul şi cu sufletul la cer. Alții trec de trei ori pe sub Sfânta Masă pe care este așezat Sfântul Epitaf, deoarece Maica Domnului rămâne pentru veşnicie locaş al Preasfintei Treimi, după cum i-a vestit îngerul la Buna Vestire: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 34–35).

După cântarea Doxologiei, preotul iese alături de credincioși și, împreună, înconjoară sfânta biserică. Se fac patru opriri în total, iar la fiecare oprire, preotul rosteste câte o ectenie. La finalul acestei procesiuni, Sfântul Epitaf este așezat fie pe Sfânta Masă, așa cum se obișnuiește în unele zone din țara noastră, unde va rămâne până la Odovania praznicului (din data de 23 august), fie este dus în locul în care se păstrează în timpul anului. Sfântul Epitaf mai este numit şi „Sfântul Aer” deoarece el este purtat de patru diaconi sau patru bărbați deasupra, prin aer, în cadrul procesiunii din jurul Bisericii. Profesorii de liturgică menționează faptul că „aerul” era o pânză foarte subțite pusă deasura Sfintelor Daruri, numită deseori și „nor” datorită fineții. O explicație a acestei numiri poate fi și faptul că imnografii au numit-o pe Maica lui Dumnezeu „prealuminat nor” sau „nor luminos”, după cum citim și în cel dintâi Paraclis închinat ei: „O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noi surpă-i cu dreapta ta cea stăpânitoare și atotputernică”.

Așadar, îngenunchind sub Sfântul Epitaf, de la mic la mare, după tradiția moștenită din strămoși, să aducem și noi prinos de cinstire Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în seara dinaintea mutării sale la Ceruri, rugându-ne în această zi specială precum bunicii noștri, odinioară: „Mergi la cer si te aşază, lângă Fiul tău ceresc, și de-acolo priveghează, peste cei ce te iubesc. De dureri și de primejdii, tu ne scapă orişicând, iar în braţele nădejdii, tu ne ține pe pământ!”.

Ispitele?

 

Ispitele? Cât de mică este răbdarea, atât de mari ni se par ispitele. Și cu cât se obișnuiește omul să le rabde, cu atât se micșorează și trec fără prea multă osteneală. Iar cel ce le biruiește devine tare ca o stâncă. Răbdare, deci. Și ceea ce acum ți se pare greu de înfăptuit, după trecerea a mulți ani îți va fi ție ca ceva ce este al tău, fără să înțelegi când s-a întâmplat acest lucru. De aceea te sfătuiesc să lucrezi acum, la tinerețe, fără să întrebi „de ce?” și fără să-ți pierzi răbdarea și când vei ajunge la bătrânețe vei culege florile nepătimirii.

Cuviosul Iosif Isihastul
Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul

 IUBIȚI SĂ FACEȚI ÎNCHINĂCIUNI ȘI METANII

Și spatele nu o să te doară! Și coastele tale vor fi la locul lor! Și presiunea va fi normală atunci! Și discurile tale vor fi la locul lor și nicio hernie nu te va chinui! Iar diavolul inspiră: mă voi înscrie la lupte (arte marziale) și voi ridica greutăți! Orice, numai închinăciuni și metanii să nu faci. Dar când faci închinăciuni și metanii până la pământ, îți antrenezi respirația, toți mușchii participă: capul, gâtul, pieptul, spatele, brațele și picioarele, totul devine mai puternic! Atât beneficii fizice, în special pentru spate și coloana vertebrală, cât și beneficii spirituale!

- Rugăciune! Ne închinăm lui Dumnezeu! Cel puțin 10 metanii. Începe cu trei, zece și apoi, va da Domnul și vei ajunge la o sută.
 Și la bătrânețe veți spune: „Ah, băieți și fete, a fost un timp când făceam metanii dar acum nu este decât unul mare pe pat și asta-i tot...”. Așa că oricine mai are putere,  energia tinereții, toți demonii - sar în sus.

Minunatele douăsprezece daruri pe care le primim:

Primul dar este Puterea, foloseste-o de fiecare data când ai nevoie.
Al doilea dar este Frumusetea, fie ca actiunile tale sa-i reflecte profunditatea.
Al treilea dar este Curajul, fie ca vorbele si faptele tale sa aiba siguranta si sa folosesti curajul pe parcursul vietii tale.
Al patrulea dar este Compasiunea, fie ca tu sa poti ierta pe cei care ti-au gresit si sa te poti ierta si pe tine însuti când gresesti. Fii amabil si accepta-te cum esti si accepta-i si pe ceilalti.
Al cincilea dar este Speranta, fie ca pe parcursul vietii sa crezi ca totul are un rost si e pentru binele tau.
Al saselea dar este Bucuria, fie ca tu sa-ti deschizi inima mereu si inima ta sa fie plina de Lumina pura.
Al saptelea dar este Talentul, fie ca tu sa-ti descoperi abilitatile speciale si le folosesti la îmbunatatirea lumii.
Al optulea dar este Imaginatia, fie ca viziunile tale tale sa-ti realizeze visele.
Al noualea dar este Reverenta, fie ca tu sa apreciezi ca esti o minune si sa vezi miracolul din întreaga creatie.
Al zecelea dar este Întelepciunea, fie ca prin cunoasterea de sine sa auzi glasul dulce al întepciunii si sa te conduca în viata.
Al unsprezecelea dar este Iubirea.Ea va creste de fiecare data când o daruiesti.
Al doisprezecelea dar este Credinta.Fie ca tu sa crezi în tine si în puterea ta interioara.
Locul vindecarilor este în tine, vindecarea este un dar pe care l-a primit fiecare la nastere!
Foloseste-ti frumusetea, curajul, speranta, iubirea ce le ai, invoca puterea, foloseste compasiunea si credinta.
Chiar si în perioadele triste, bucuria este înlauntrul tau, scoate-o afara!
Întelepciunea o ai pentru a te conduce sa treci cu bine peste toate.
Foloseste-ti bine darurile si descopera ca ai si altele, dar cel mai mare dar esti TU !
Si nu uita sa vezi aceste daruri nobile si în ceilalti !!!

Respirația în chinuri e mai tristă decât orice moarte, ținând sufletul în trup numai în simțirea relelor.

 Întrebarea: Care sunt virtuțile care trebuie sa le aibă Creștinul?

 Cel rău se numește și învârtoșat la inimă.Cine disprețuiește iubirea de Dumnezeu se închide în ei și nu va iubi nici pe Dumnezeu. Iar dacă iubirea lui Dumnezeu cel nemuritor ne va ține veșnic în viață, lipsa ei este una cu moartea noastră.Să cerem fariseului arogant din noi să se smerească, dându-se pe sine ca pildă de smerenie.Prezența Sfântului Duh se traduce prin apartenența noastră la Hristos

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

​​Cele mai cunoscute 7 rugăciuni scurte către Maica Domnului


În perioada de post dedicată pregătirii pentru Adormirea Maicii Domnului, să nu uităm să-i aducem cât mai des laudă, mulțumire sau chiar cererile noastre cele mai arzătoare.

Alături de cea mai simplă și mai repetată rugă – „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!” – punem la dispoziția omului grăbit alte 7 rugăciuni scurte către Fecioara Maria.

Cuvine-se cu adevărat
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de ase­mănare decât Serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.

Apărătoare Doamnă
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, nenuntită!

Sub milostivirea ta scăpăm
Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoie, ci din primejdie ne izbăvește pe noi, una curată, una binecuvântată!

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Stăpână, stăpână
Stăpână, stăpână primește rugăciunile nevrednicilor robilor tăi și ne izbăvește pe noi dintru toată nevoia și necazul. Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzește-ne sub sfânt acoperământul tău.

Împărăteasa mea
Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, prietena săracilor, bucuria celor mâhniți, acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi; deci, dezleagă-l precum voieşti, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, o, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

Niciodată nu vom tăcea
Niciodată nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, a vesti puterile tale, noi nevrednicii, că de nu ai fi stătut înainte rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi mântuit dintru atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? De la Tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că pe robii tăi pururea îi mântuieşti din toate nevoile.


 

^ Mă vindec, Sînt vindecat, Îmi revin, Voi fi bine, Sînt bine"

 

Niciodată nu spune: "SÎNT BOLNAV.
Nici dacă ești rău bolnav.
Spune:
^ Mă  vindec, Sînt vindecat,
Îmi revin,
Voi fi bine, Sînt bine"
Cuvintele, gândurile se manifestă. Exact ce spui vei primi înapoi de la Univers, Divinitate, Dumnezeu...
De câte ori bei apă spune-i apei: "tu ești energie vindecătoare, ești sănătate curată, tu ai putere divină, tu mă vei curăța, transforma, vindeca, purifica, elibera de rău".

Spune ce vrei tu, dar să fie POZITIV. APA ARE MEMORIE.
Ține minte ce i-ai transmis, ce sarcină i-ai dat.
Crează-ți singur/ă APA TA Vindecatoare.

REȚINE: nu ești niciodată bolnav.
Ai grijă ce spui. Ce spui și crezi, aia ești.
Bolnavii care intra în frica ,,pleacă" repede.

Spune-ți ție și altora așa;
"Sînt pe cale de vindecare. MĂ tratez. Sînt în curs de revenire. Sînt aproape bine, sănătos. Am credința că mă voi vindeca miraculos."
Spune doar afirmații pozitive.

Lacrimile vărsate aici, le șterg îngerii Domnului de pe ochii suferinței, ca dincolo, să fie pietre nestemate pe care se zidește Împărăția.

 

E greu să guști din iubirea lui Dumnezeu dacă nu guști din iubirea cuiva pe care îl vezi de aproape. E greu să guști din bunătatea lui Dumnezeu, dacă nu guști măcar puțin și din bunătatea aproapelui. E greu să guști din mângâierea lui Dumnezeu, dacă nu guști din mângâierea pe care ți-o aduce cel de lângă tine. Avem nevoie de un aproape cu care să împărțim durerea ori bucuria, rănile adânci din inimă (adesea nevindecate), ori zâmbetul, îndreptat (câteodată cu disperare) către cineva.

E greu să porți slăbiciunile fratelui tău, să-l iubești așa cum este și să i te dăruiești. Dar și mai greu este să spălăm în lacrimile propriei pocăințe cele ce el nu a reușit să-și vindece.

Lumea de azi, din păcate, denaturează dragostea adevărată față de aproapele. Contextul lumii secularizare de astăzi lovește în mod agresiv dragostea autentică, o denaturează și o schimonosește, ducând (atât de înșelător) spre o falsă-unică concluzie, cumplit vătămătoare: voi pleca, las totul, nu mai pot, nu (îl) mai suport, mă voi despărți. Chipul lui Dumnezeu (Iubirea), icoană cu care sunt pecetluite sufletele ce vin în această lume, dragostea cea adevărată, este înlocuit cu alte chipuri,  înșelătoare, care ne fură atenția de la adevărata virtute și ne despart de aproapele. Aproapele care ar trebui să ne fie pricină de mântuire, devine pricină de despărțire și ruptură adâncă.

De cele mai multe ori fugim de durerea adusă de aproapele nostru în inimă și în suflet. E limpede totuși că, cu cât fugim mai mult de rana pricinuită, aceasta nu face decât să se adâncească, și în el, și în noi. Dacă am zăbovi puțin și am înțelege că disprețuirea aproapelui, adesea agresivă, nu este altceva decât suferință ascunsă, care chinuie lăuntrul celui bolnav, am pricepe ce înseamnă „datori suntem, să purtăm slăbiciunile celor neputincioși, și să nu căutăm (doar) plăcerea noastră” (Rm. 15, 1).

Este multă suferință  în lumea aceasta, dar și multă milă din partea lui Dumnezeu! Este multă durere, dar și multă iubire de la El. În adâncul „iadului”  acestor  multe suferințe și dureri, Dumnezeu însă se coboară în inima suferindă, în străfundurile tainice, omului însuși necunoscute, dar pe care El le dorește și le caută spre a le face Sieși locaș.

Ce aș putea face eu? Cum pot să vindec în celălalt ce nu am reușit a tămădui nici măcar în adâncurile propriei neputințe? Aș putea începe prin a asculta și a mă face împreună-purtător al durerii lui. Aș putea dezlega măcar un nod din frânghia ce leagă crucea aproapelui și să-l leg de a mea – căci în Cruce este ascunsă o mare taină! Crucea este într-adevăr și suferință și durere. Dar, oare nu spun și Scriptura și Părinții că prin a săruta crucea, îmbrățișând suferința și durerea ei, primim har peste har? Dacă eu nu știu să o îmbrățișez, nu-l pot ușura pe aproapele meu.

Domnul este cel ce preschimbă, în chip tainic, gustul amar al vieții mele (și a fratelui meu). Gustul amestecat cu moarte, în gust înmiresmat de viață acoperită de harul mereu înnoitor al Învierii. Prima înviere se trăiește mereu lângă cineva. Lângă cineva care a învățat că oamenii se nasc și viază lângă alții, și prin alții. Lângă cineva care a înțeles că în inimă, aproapele poate trăi dar poate și muri. În mult prea multe inimi el deja a murit… Poate că a venit vremea să trăim taina Învierii pornind de la noi înșine, din iadul egoismului împietrit al inimii noastre, rugând pe Domnul să învie mai întâi pe aproapele nostru în inima noastră.

Parcă prea repede se ia astăzi decizia neinspirată de a se despărți de aproapele. Se tot caută acea dreptate, mereu personală! Realitatea ne dovedește însă că dreptatea personală rupe comuniunea cu ceilalți. Iubirea unește, dar urmărirea dreptății personale desparte și ne îndepărtează și de oameni și de Dumnezeu. Nedreptatea doare foarte mult! Cât de greu este să treci peste nedreptate … aproape imposibil. Eu am dreptate, el (ea) nu – răsună mereu ca un ecou în adâncurile inimii suferinde. Dar oare nu „dreptatea” ne-a scos din Rai? De ce dar o tot căutăm, și încă, cu atâta ardoare?! Oare nu Adam a fost primul dintre noi care și-a adus dreptatea ca argument în fața Celui care este Adevărul și Viața, și a pierdut viața veșnică? Prin „dreptate”?

Din păcate (dar și din fericire!), nedreptatea de zi cu zi nu poate fi îndreptată cu altă nedreptate! Ea poate fi doar asumată cu și din iubire! Altfel, nu face decât să adâncească rănile sufletelor noastre. Doar ce iubesc – vindec, ce iert – tămăduiesc, ce pocăiesc – mântuiesc, ce îmbrac în haina lacrimilor – devine piatră de temelie pentru Rai.

Cred că soluția cea mai lucrătoare, într-o lume lovită de durere, este răbdarea! Doar răbdarea poate vindeca rănile timpului, lăsând spațiu prezenței lucrătoare a lui Dumnezeu. Dacă am reuși să învățăm ceva, cât de puțin, în această vreme de cernere, este că Dragostea se naște din răbdare – cine rabdă mult, mult și iubește! Doar răbdarea și smerenia ne vor dezvălui (încet dar sigur) sensul mântuitor al durerii noastre sau a aproapelui nostru. Să nu uităm că Domnul deja a purtat durerea noastră, a tuturor, iar noi, la rândul nostru, doar prin răbdarea noastră vom mântui sufletele noastre (Lc. 21, 19).

Sfântul Isaac Sirul spunea: Când se înmulțește răbdarea în sufletele noastre, e semn că am primit în ascuns harul mângâierii. Fără răbdare și încredere în Hristos totul pare de netrecut, orice încercare cât de mică (sau mare) a vieții, pare fără sens, totul se năruie, cade în neant. Suferința fără dragoste în Hristos este adevărată nebunie. În loc să scoată sufletul din iadul deznădejdii și să-l vindece, îl adâncește și mai mult și-l zdrobește. Sfântul Porfirie spunea: Răbdarea este iubire și fără iubire nu poți avea răbdare.

Omul încercat (și școlit) de durere, cunoaște din experiență belșugul de har ce țâșnește din inima rănită de nedreptățile vieții și ale aproapelui. Aproapele să mă nedreptățească și eu totuși să-l iubesc! Dacă învăț să îmbrățișez nedreptatea aceasta dureroasă, să duc crucea cu bucurie, să o iubesc chiar, așa grea cum este, primesc har peste har! Devin izvor de har vindecător, dătător de viață pentru cel de lângă mine. Oare poate fi bucurie mai mare decât a-l vedea pe cel ce mă ura odinioară schimbat de har, vindecat, îmbrățișându-mă și cerând iertare…? Mai mult, luminat de acea lumină cu care Hristos îmbracă pe tot fiul risipitor ce se întoarce la iubirea Lui și a aproapelui…?

Din situațiile imposibile doar Domnul ne poate scoate! Este cu totul inutil a căuta soluții lumești la probleme mai presus de lumea aceasta văzută! Soluțiile lumești nu fac altceva decât să adâncească despărțirile și să creeze alte nedreptăți. Ceea ce astăzi pare de netrecut, mâine cu siguranță va trece. Ceea ce este astăzi despărțit, mâine va deveni unit. Ceea ce este astăzi durere, mâine va deveni bucurie. Ceea ce astăzi n-am putut, mâine vom putea împlini! Să nu deznădăjduim niciodată! Nu pentru că ar fi păcat! Ci pentru că nu este nevoie! Așa spunea Pr. Rafail Noica. Acolo, în adâncul durerii, învățăm taina adevăratei tămăduiri. Cel ce simte durerea aproapelui ca pe propria-i durere … este viu și trăiește, pentru că adevărat iubește.

Să nu ne punem prea mult nădejdea în rațiunea noastră! Ea este slabă și neputincioasă, nedispunând de toate datele necesare. Oare nu rațiunea și logica seacă aduc cele mai multe argumente pentru despărțirea și îndepărtarea de aproapele nostru? Oare nu din cauză „că am dreptate”, mă despart de chiar cel pe care încerc (și vreau atât de mult) să-l iubesc?

Taina aproapelui ne învață că omul, fie moare cu și pentru Dumnezeu și aproapele, fie fără, ba chiar și împotriva lui Dumnezeu și a aproapelui. Primul fel de a muri, îl aseamănă pe om Fiului lui Dumnezeu întrupat, care a primit moartea pentru a dărui omului viață. Și viață din Viața Sa! De aceea și moartea mea pentru aproapele devine pentru el viață.

 

Crucea înflorește devenind pom al vieții, al bucuriei și al harului.

Vremea este ca Domnul să lucreze! Vremea este ca Domnul să vindece ce este de nevindecat, să ierte ce este de neiertat și să adune ce este risipit! Vremea este ca Domnul să aducă mângâiere acolo unde este nedreptate și pace acolo unde este tulburare; liniște sufletească acolo unde este neliniște și tămăduire inimilor din care, strop cu strop, curge durere. Vremea este ca Domnul să împrospăteze harul care l-am pierdut prea repede prin judecată; să ne ierte că am uitat să mai cerem iertare dar și că noi înșine am uitat să iertăm.

Iartă-mă frate, care citești aceste rânduri !

Iartă-mă soră, care cauți alinare din stropii harului ascuns în aceste cuvinte !

Iartă-mă Doamne, iartă-mă, iartă-mă pentru toate !

Cât de dor mi-a fost să-ți spun că te iubesc și dacă nu mă ierți cum voi putea fi cu Tine?

Grăbește-te Doamne, nu zăbovi, nu lăsa sfâșiat sufletul meu

de dorul dragostei Tale care vindecă.

Vine Doamne, vino și fii cu noi!

Sufletele aflate sub povara suferinței de foarte mulți ani, dar care s-au încredințat întru toate Domnului de-a lungul vremii, fac imposibilul posibil! Aceasta este de fapt și definiția minunii! Ca urmare a dobândirii și creșterii dragostei și rugăciunii pentru aproapele lor, sufletul răvășit de păcat se vindecă! Dacă învăț să spăl în șuvoiul lacrimilor mele durerea aproapelui meu și să-l iubesc (învață-mă Doamne să-l iubesc!), păcatul lui se șterge și sufletul lui devine mai alb decât zăpada. Durerea lui dispare și mângâierea Domnului îl cuprinde. Inima dobândește vindecare și iadul lui devine Rai.

 

Din pocăința mea înfloresc crinii câmpului în inimile zdrobite. Totul pornește de la mine.

Omul recunoscător, care mulțumește Domnului (chiar și pentru ce nu are) mai cu seamă pentru încercări și dureri, pentru cruce, pentru necazuri, pentru toate, deschide taina Împărăției. Recunoștința și pocăința vindecă trecutul și dau rost viitorului, prefac sărăcia (sufletească) în bunăstare, tristețea (inimii) în bucurie, tulburarea (gândurilor) în pace, întunericul (ființei celei mai adânci) în lumină – iar lumina ne face să-L cunoaștem pe Domnul și să gustăm din Viață !

Îndrăznesc, Doamne! Învață-mă taina aproapelui meu – viața mea! Și din lacrimile vărsate aici, izvorăște nestemate prin care să se zidească și pe pământ Împărăția harului Tău!

Împământarea

"Stiati că lipsa contactului fizic cu Pamantul duce la oboseala cronica, dureri, inflamatii cronice si multe alte efecte negative cronice ?

Ai observat ca stilul modern de a trai pe care ni l-am creat este un mod de a trai complet izolati electric de Pamant - materialele din care sunt contruite casele, blocurile in care locuim sunt izolatori electrici, inclusiv masina, incaltamintea obisnuita fiindca are talpa de cauciuc, asfaltul deasemenea ne izoleaza electric de Pamant.

Deoarece corpul nostru functinoeaza si electric aceasta izolare ne afecteaza negativ in moduri in care poate nici nu ne-am imaginat.

Remediul este simplu!
Conectează-te fizic cu Pământul!

Mergi desculț prin iarba, pe pamant, in parc, la mare pe plaja, la munte, atinge copacii, plantele.
Unii oameni când merg desculți pe plaja, pe pamant, pe un camp proaspăt udat de roua dimineții, simt energia pămantului ca o caldură, ca furnicături ori in talpă ori in alte zone din corp, alții pur și simplu simt o îmbunătățire generală a stării fizice, emoționale si mentale.
Conectarea directa cu energia pământului are o influenta puternică și pozitivă asupra stării de sănatate"
Ca o analogie, gandeste-te la un bec care are o conexiune electrica foarte slabă, discontinua. Becul palpaie, luminează slab sau deloc. Majoritatea oamenilor trec prin viață cu o stare de sănătate care pâlpaie sau este extrem de slabă... deseori fără să sa realizăm."

 

 NU TE-AI NĂSCUT SĂ SUFERI, SAU
                      SĂ AI PROBLEME
       Treaba ta este să fii fericit !
Nu mai permite gălăgiei mentale să te domine.
Preia controlul asupra minții tale !
Trăiește aici și acum !
Uită de ieri, nu te gândi la viitor. Trăiește clipa și fă în așa fel încât această clipă să fie de fericire.
Nu emite judecăți!!
Nu judeca pe nimeni și nimic niciodată, indiferent cum arată, cum se comportă sau ce spune. Nu critica pe nimeni și nimic !
Lasă totul să fie așa cum este !
Nu ai venit în acest plan al existenței pentru a schimba ceva sau pe cineva. Nu ești aici să repari nimic și pe nimeni.
Ești aici doar pentru a deveni liber și eliberat prin cunoașterea adevărului!
Fii conștient și amintește-ți mereu cine ești spunându-ți :
'' Eu sunt Brahman! "
Când spui, Eu sunt " Brahman" , nu vorbești despre corpul tău fizic sau despre ego-ul tău. Vorbești despre adevărul din tine ! Realitatea însăși este Brahman ! Nu are nimic de-a face cu corpul tău. Corpul tău nu există, nu a existat niciodată, este doar energia pe care ai acumulat-o în manifestare, în acest plan fizic. Natura ta este conștiința pură, energia pură!
Amintește-ți întotdeauna aceste lucruri și învață de la ele. Ai o mulțime de instrumente cu care să lucrezi. Dacă vei folosi aceste instrumente în fiecare moment al vieții tale, nu vei mai fi niciodată nefericit!
    Cum poți fi nefericit dacă știi adevărul?
Nu te-ai născut să suferi sau să ai probleme!
    Ești aici să te bucuri, să experimentezi a fi !
    Stai în tăcere și conștientizează că tu ești creatorul realității tale, tu ești universul!
    Fii gata să ieși din spectacolul materialismului și el relativității !
    Fii gata să ieși din carapace aia!
    Lasă să se întâmple asta!
Mintea va crea tot felul de situații pentru a te opri. Îți va arăta tot felul de scenarii.
Știi acum că ai puterea să schimbi aceste lucruri, să te transformi în creatorul realității tale !
Poți să o faci ! Lucrează la asta!

Doamne, fă ca oamenii să mă considere un om de nimic. Ferește-mă de slava deșartă ce vine de la oameni.

Din ce cauză ne e sufletul trist?

       Cu cât mai puțină este credința noastră, cu atât mai multă ne este și tristețea. Unul dintre cele mai însemnate foloase ale credinței este eliberarea omului de întristări. Cât timp copilul știe că există tatăl, care se îngrijește de casă și de toate nevoile casei, orice tristețe dispare îndată printr-un cântec. Însă când acest sentiment se pierde, cântecul încetează! Atunci copilul se simte orfan și asuprit de tristeți, se simte ca înconjurat de un roi de sficși.

Cu cât mai mult omul încearcă el singur, cu puterile lui, să se „elibereze” de întristările ce-l cuprind, cu atât mai mult se încurcă în plasele acestora.

Bucuria se stinge, părul albește, trupul se „istovește”, furia se adună, până când omul ajunge ca o geantă din piele uscată, plină cu mânie, înclinată peste mormânt.

Din ce cauză aveți atâtea tristeți?

Aceasta este întrebarea pe care Mântuitorul o pune omenirii, tulburată și fărâmițată în bucăți din cauza multor supărări.

Cine dintre voi poate prin stres să adauge staturii sale un cot? (vezi Matei 6, 27)

Din ce cauză aveți atâtea tristeți? Este posibil ca mâine dimineață să nu răsară soarele?

Cel ce se îngrijește ca soarele să răsară mâine dimineață la o oră fixă și la o secundă fixă, se va îngriji și de toate frământările voastre cele mici.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii despre pocăință, dragoste și optimism, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 193-194
..."FRATE CREȘTINE !!!..."cât trăieşti, nu te opri să strigi zi şi noapte către Hristos, chiar şi când rugăciunea ta este de nesuferit.

Strigă neîncetat: „Doam­ne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”, şi atunci Hristos Însuşi, fără ca tu să înţelegi aceasta, va fi cu tine şi va fi întotdeauna sprijinitorul tău."

(Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Sfântul Isihie)

++Pentru că, RUGĂCIUNEA aceasta SFINȚEȘTE gura, aerul și locul în care a fost rostită.+++

( Părintele Efrem Filotheitul)

"Și...Vă rog din toată inima mea, plină de dragoste pentru voi, să urmaţi cu inima şi cu mintea voastră, pas cu pas aceasta:
" Căutaţi să vă apropiaţi sincer de Hristos şi lăsaţi lumea, cu păcatele ei, în pace”.

(Valeriu Gafencu)
"Prin boală, omul își revine in sine."
        Sfântul Serafim de Sarov


Crede că după cum în vremea potopului s-au mântuit numai aceia care au intrat în corabia lui Noe, tot aşa şi acum, numai aceia câştigă mântuirea şi se fac moştenitori ai vieţii veşnice, care se află în Biserica lui Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur


..."Biciuieşte-ţi vrăşmaşii, diavoli, cu numele lui Iisus, căci nu este armă mai puternică în cer şi pe pământ”.

 (Sfântul Ioan Scărarul)



"Nu cel ce se huleste pe sine da dovada de smerita cugetare, ci acela care vazandu-se hulit de altul, dragostea lui fata de acesta nu se micsoreaza."

(Sf. Ioan Scărarul)
Să nu ne deschidem spre lucruri care ne obosesc, ne înșală, ne împrăștie.

  Pe cât putem, să ne adunăm în inima noastră, mai mult, gândul nostru să-l adunăm, ca Dumnezeu să-l afle liber și să poată scrie acolo [cuvântul Lui].

  Atunci când ne amestecam în multe lucruri, atunci când ne incurcam cu treburi, acest amestec al nostru devine catastrofal.

Sfecla rosie, des consumata de romani, este o leguma minune

 

Sfecla rosie, medicament natural

Sfecla rosie, leguma ce o consumam frecvent sub diverse forme (cel mai mult ca muratura), este un medicament natural, caci are foarte multe proprietati benefice organismului. Datorita continutului ridicat de vitamine, este buna pentru tratarea ficatului, diverse boli de sange si chiar in cazurile de cancer. Contine vitamine, fibre si minerale care stimuleaza sistemul imunitar. Mai nou, am aflat despre sfecla (pur intamplator) ca incetineste procesul de imbatranire.

Sfecla rosie contine multe substante nutritive, precum vitamina A, vitaminele B1, B2, B6, vitamina C, sodiu, calciu, sulf, cupru, fier, iod, potasiu, zinc si antioxidanti, fiind recomandata si celor care au probleme cu inima, caci previne si trateaza bolile de inima. Previne cancerul, fiind eficienta mai ales in cazul cancerului de colon; este un puternic detoxifiant al organismului: stimuleaza tranzitul intestinal si curata ficatul de toxine; are un continut ridicat de fier si previne bolile de sange si elimina surplusul de apa din organism.
Daca ne intoarcem in timp, in vechime romanii o cunosteau mai mult ca un remediu natural impotriva febrei. In Grecia Antica, sfecla rosie era atat de pretuita, incat, potrivit unui mit, a fost oferita pe o tava de argint zeului Apollo. Stiati aceste lucruri despre sfecla rosie, dragi cititori?

 http://www.daciccool.ro/sanatate-si-frumusete/remedii-naturale/6465-sfecla-rosie-des-consumata-de-romani-este-o-leguma-minune?fbclid=IwAR3InszI5iRg-FYuMW0Dk9yhfhtYlRKSUQFsWczOfyOxW5xReKyQXbOX-8I

Rugăciune la revărsatul zorilor, a Cuviosului Sofronie de la Essex

 

Doamne cel Veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat la această viaţă, Care ai revărsat peste mine Harul Botezului şi pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, Singurul Adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea. N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie, fără numai în Tine, Dumnezeule. Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii spre Tine. Dar Tu ai spus Ucenicilor Tăi: „Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi” şi „Orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă”. De aceea, îndrăznind, te chem: păzeşte-mă de orice prihană a trupului şi a duhului. Învaţă-mă să mă rog cum se cuvine. Binecuvântează această zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice. Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta, cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta. Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără de păcat.

Tu, Doamne, ştii cele de care am nevoie. Cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-Ţi sunt ascunse Ţie. De aceea, te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău cel Sfânt învaţă-mă calea pe care să merg; iar atunci când voinţa mea cea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări, nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc spre Tine. Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice porniri care nu găsesc bună-plăcere înaintea Ta şi-l rănesc pe semenul meu. Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei. Aşază-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultima mea suflare să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile Tale să fie singura lege a fiinţei mele pe acest pământ, în veci. Doamne, rogu-Te, ai milă de mine. Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine.

În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari. Dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloşia şi josnicia mea. Miluieşte-mă! Nu mă depărta de la Faţa Ta din pricina nevredniciei mele. Ci sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea – din toată ființa mea. Da, Doamne, prin Duhul Tău cel Sfânt învaţă-mă dreapta judecată şi cunoştinţă. Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt. Ţine-mă în viaţă în această lume, ca să-Ți pot aduce pocăinţă după vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e oarbă încă. Când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele, dă-mi de veste dinainte, ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta. Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoșător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale. Curăţeşte-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine şi dă-mi răspuns bun la scaunul de Judecată. Doamne, în mare mila Ta şi necuprinsa Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea! Amin.

Se spune ca nu este boala mai grea decat dragostea neimpartasita…

 Se spune ca nu este boala mai grea decat dragostea neimpartasita… asa gandea si zeul care s-a indragostit de fata unui padurar acum mii si mii de ani, pe cand zeii mai dadeau deoparte din cand in cand cate un nor ca sa pandeasca crampeie din viata muritorilor. Asa se indragosti zeul de fata aceasta, de o frumusete rara. Dupa ce se framanta si se framanta, zeul decise sa ceara permisiunea de a deveni muritor, renuntand la viata eterna. Fu sfatuit de catre ceilalti zei sa se gandeasca bine la decizia care avea sa ii schimbe existenta, insa el hotara sa mearga pana la capat pentru ca iubirea aceasta era mai presus de el.
Astfel cobora pe pamant, unde lua chipul unui vanator si incepu sa cutreiere padurea de langa casa padurarului; la izvor, o gasi pe fata inimii sale si porni spre ea sa ii vorbeasca. Cand mai avea doar cativa pasi, zari un tanar apropiindu-se de ea si sarutand-o. De durere, zeul devenit pamantean si-a simtit pentru prima data lacrimile cazandu-i pe obraji, s-a intors si a inceput sa rataceasca prin padure, nestiind ce sa faca. Sa se intoarca la nemurire nu mai era acum posibil, insa viata pe pamant fara iubire i se parea fara sens. Isi dori ca viata lui sa se sfarseasca, insa nici asta nu era posibil, asa ca le ceru zeilor sa gaseasca ei o solutie. Dupa un consiliu ce dura mai bine de trei zile si trei nopti, zeii au hotarat sa ii curme suferinta, transformandu-l intr-o floare, una placuta, cu un parfum special. Tot in urma acestui consiliu se lua decizia ca acolo sus, in taramul zeilor, norii sa fie acoperiti cu perdele groase si intunecate, astfel incat zeii sa nu mai vada muritoarele. Imediat dupa decizia consiliului, in padure se ivi aceasta planta, pe care fata o indragi imediat, pentru parfumul placut si racoritor si o ingriji cu grija.
Cine s-a plimbat macar o data printr-un camp plin de levantica stie ca parfumul intens al florilor te transpune in timp, te poarta ca intr-un portativ romantic al celor mai frumoase momente, al celor mai ascunse vise.
Multi ani au mai trecut de atunci, de cand zeilor le-a fost interzis sa mai pandeasca pamantencele si lavanda a fost folosita atat ca planta medicinala, cat si in industria cosmetica, iar beneficiile ei sunt multiple. Levantica este, fara indoiala, o planta terapeutica, si asta pentru ca atat florile, cat si varfurile inflorite (in faza premergatoare deschiderii) contin tanin, rezine, cat si alte substante folosite in industria medicamentelor pentru calitatile lor antiseptice, sedative, antifebrile, sudorifice sau cicatrizante. Pentru parfumul intens al florilor se foloseste si in industria cosmetica, ca ingredient in compozitia unor creme, lotiuni impotriva acneei, sampoane, spuma de baie sau parfumuri.
Una dintre cele mai cunoscute calitati ale acestei plante este aceea de ameliorare a tusei, de combatere a durerilor de cap sau a starilor asociate gripei. In cazul migrenelor, se recomanda infuzia de levantica, preparata din 30 g de flori la un litru de apa. Aceeasi infuzie este utila si in afectiunile hepatice sau in cele reumatismale, nedepasindu-se insa doua cesti pe zi, pentru ca levantica are, printre altele, si un rol sedativ. Persoanele care sufera de insomnie sau de frecvente dureri de cap pot pune sub perna cateva flori de levantica, intrucat parfumul florilor are rol calmant si sedativ.
In cazul afectiunilor respiratorii, se pot face inhalatii cu infuzie de levantica. Tinctura de levantica este eficienta atat in afectiunile respiratorii de tipul bronsitelor, cat si in cazul migrenelor, al afectiunilor reumatice. Tot impotriva afectiunilor reumatice este benefic si spirtul de levantica, preparat prin macerarea florilor (200 g flori la un litru de alcool de 70 grade, lasat la macerat cateva zile). Cu acest spirt se maseaza zonele dureroase, afectate de reumatism.
Un strop de tinctura de levantica pe un cub de zahar este un bun remediu impotriva sughitului. Infuzia de flori de levantica era folosita in trecut pentru clatirea parului, acesta capatand suplete si stralucire.
Pe langa toate aceste beneficii, o plimbare printr-un camp plin de levantica inflorita este cel mai bun remediu impotriva stresului si a starilor de nervozitate.http://www.daciccool.ro/sanatate-si-frumusete/remedii-naturale/6449-parfum-de-dragoste-si-levantica?fbclid=IwAR0T_lMPXvD9ezIyfN-Z4QhUblpXkak8HBnMNPZfnScwxX7EWCSplF4a44w

Curatarea colonului si detoxifierea organismului

Dacă suferiți de afecțiuni, precum, dureri de articulații, mușchi, stomac, intestine, ficat, constipație, flatulență, arsuri la stomac, dureri de cap, tulburări de somn sau nervozitate inseamna ca organismul are nevoie de ajutor pentru a scăpa de substanțele care îl otrăvesc. Vă prezentăm trei metode eficiente de curatare a colonului si de detoxifiere a organismului in 7 zile.

Postul este o metodă eficientă de detoxifiere, care pe lângă curățarea corpului de toxine, imbunatateste memoria, puterea de concentrare si ofera energie. Scăpând de incarcatura de toxine, începem să vedem viața cu alti ochi.

Detoxifierea se poate face în mai multe moduri, de exemplu, consumând fructe sau legume crude (sau eventual fierte), consumând sucuri de fructe sau legume. De asemenea, puteți tine post pentru o anumita perioadă de timp, ceea ce înseamnă să nu mâncați nimic și beți doar apă și ceaiuri din plante.

Curatarea colonului si detoxifierea organismului in 7 zile este posibila cu ajutorul acestor 3 trucuri eficiente: postul de o zi, utilizarea fructelor și legumelor și detoxifierea. Principalele avantajele și dezavantajele acestora:

1. Curatarea colonului de toxine: Postul de o zi

Pentru curățarea corpului de toxine puteti tine postul de o zi. Ceea ce inseamna ca desemnăm o zi pe săptămână și, în funcție de necesități, o repetăm ​​în fiecare săptămână, o dată la două săptămâni sau o dată pe lună. Un tratament de weekend poate fi efectuat de mai multe ori pe an.

Cu o zi înainte de post, mâncați alimente mai ușoare și în cantități moderate. În timpul postului - beti multe lichide, faceti miscare și odihniti-va. A doua zi după post - obișnuiti-va treptat corpul cu alimente ușor digerabile. La micul dejun puteți mânca, de exemplu, salată de morcovi sau o salată de legume fierte cu putin ulei de măsline. Apoi se introduc încet mai multe alimente sănătoase.

Avantaje - o astfel de curățare a organismului de toxine are beneficii pentru întregul organism. Organele interne au posibilitatea de a se odihni, iar organismul curat devine mai puternic. Funcționează excelent după sărbători, in cazul meselor generoase.

2. Utilizarea fructelor și legumelor

Curățarea corpului de toxine printr-o dieta cu fructe și legume se efectuează timp de cel puțin două săptămâni. Acest tratament curăță organismul, vă permite să scăpați de diferite afecțiuni și de kilogramele in plus și totodata vă ajuta să vă schimbați obiceiurile alimentare.

Toate legumele (cu excepția cartofilor) și fructele, cum ar fi merele, grepfruturile și lămâile sunt permise - puteți mânca câte doriți. Grăsimea nu este folosită. Se beau sucuri de legume, apă, ceaiuri de plante. După finalizarea tratamentului, introduceți încet in dieta pâine integrală, cartofi, uleiuri, cereale, orez, paste integrale, nuci, fructe uscate și produse lactate.

În fiecare zi, ar trebui să beți 2-3 litri de lichide, ceea ce ar crește cantitatea de urină și astfel s-ar elimina toxinele din organism. Aceste plante curăță tractul urinar - coada calului, busuioc, urzică.

Sunătoarea, menta, florile de gălbenele și măceșele susțin activitatea ficatului.

3. Curatarea colonului: Detoxifierea

Detoxifierea este utila ca masura preventivă împotriva multor boli. Pentru a nu vă face rău, trebuie să efectuați o curățare preliminară a corpului de toxine.

ZIUA 1 - mâncați 1,5 kg de diverse legume și fructe proaspete în timpul zilei și beți 2-3 litri de lichide (apă minerală și ceaiuri din plante).

ZIUA A DOUA - consumati 150 g de orez natural, împărțiți în porții mici, adăugați multa verdeață, roșii, diverse legume la aburi. Genul acesta de alimente ar trebui consumate în timpul zilei. Ar trebui să beți 2-3 litri de lichid.

Este esențial să beți multă apă și ceaiuri din plante în toate zilele. Este important ca timpul dedicat curățării corpului de toxine să fie un moment de pace și auto-reflecție.

În acest scop, puteți medita, va puteți ruga, folosi diverse tehnici de relaxare sau puteți asculta muzică. Se recomandă exerciții fizice ușoare, plimbări și odihnă.

Daca si in ce masura ne afecteaza radiatiile electromagnetice (cuptoarele cu microunde, mobilele...)