Să alergăm la Maica Domnului

 ”Eu, cu necazurile mele, la Maica Domnului am alergat cel mai mult. După rugăciune, îl simt pe Dumnezeu. Îl simt! Sunt clipe când mă simt fericit, așe… o bucurie, o înălțare, o luminare a minții… Da! O stare de evlavie, de bunătate, când parcă nici nu îți mai vine să te rupi de rugăciune.
Dumnezeu e aproape de noi…”

Cine nu vrea, nu se vindecă. Cine vrea, este vindecat de Harul lui Dumnezeu. În cele din urmă înțelegem cine este de vină, înțelegem ce se întâmplă înlăuntrul nostru și ne lăsăm convinși să se vindecăm. Să alergăm la Maica Domnului. Ea se pricepe la toate. Să alergăm la Maica Domnului, dar cu credință. Credința se manifestă prin voință. Dacă omul vrea să se facă sănătos: „Vrei să te faci sănătos?”, să răspundă: „Da, vreau să mă fac sănătos!”. Când vrea cu adevărat, manifestă credință adevărată. Când are credință adevărată, va manifesta și voință adevărată. Ceilalți oameni care trăiesc cu dumnezeii lor se chinuiesc, nu-și găsesc odihna, nu-și găsesc vindecarea.

Creștinii adevărați au această șansă, Îl au pe Hristos, o au pe Maica Domnului. Cei care credem în Hristos, cei care suntem membri vii ai Bisericii și credem în Maica Domnului, o considerăm Maică a noastră, să alergăm cu îndrăzneală la ea. Să alergăm și să o rugăm. Să o rugăm din tot sufletul nostru, din toată inima noastă, cu toată credința și puterea din noi. Să-i arătăm evlavie, să facem metanii, să-i sărutăm icoana, să ne ungem trupul cu untdelemn din candela ei ca să se tămăduiască trupul și sufletul nostru, să ne vindecăm de bolile trupești și sufletești.

(Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, Sufletul meu, temnița mea, Editura Bizantină, p. 100-101)

O Maicuță Sfântă/ Te rugăm fierbinte
Să ne-asculți de-a pururi/ Marea rugăminte.
                 Nu lăsa Măicuță/  Să pierim pe cale
                  Căci noi suntem fiii/  Lacrimilor tale.                                                        

Maică vino iară/ Nu lăsa să piară
                                 Țara și poporul / Turma și păstorul

                           

 ,,Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre”.

     Multe şi frumoase ar putea fi învăţăturile la care ne-am putea opri la această sărbătoare. Dacă ne gândim în primul rând la învăţătura Bisericii despre Maica Domnului care ne spune că este: ,,Pururea Fecioară, rugătoare permanentă, mijlocitoare neîncetată şi născătoare de Dumnezeu sau Teotokos.  Precum şi  faptul că Tatăl a ales-o, Fiul S-a întrupat, iar Duhul Sfânt a adumbrit-o."

    Câteva dintre minunile care s-au petrecut la Adormirea Maicii Domnului. Două sunt minunile mari sau momentele de vârf din viața Maicii Domnului: Minunea întrupării sau momentul Bunei Vestiri şi minunea Adormirii ei, când Preacurata e înăl­țată la cer cu trupul.

        E bine de ştiut că atunci când Maica Domnului a adormit s-au petrecut mai multe minuni: Sfântul Arhanghel Gavriil îi aduce vestea minunată a mutării ei la cer; venirea pe norii cerului a celor doisprezece apostoli;  venirea Mântuitorului Hristos, pentru a duce la cer sufletul preacuratei Maicii Sale; prezența norului luminos care a învăluit sicriul cu trupul Maicii Domnului spre a nu fi profanat de fanatici; prezența îngerilor lui Dumnezeu, care, învăluiți de acest nor, împreună cu apostolii, ierarhii, preoții și creștinii prezenți, cântau cântările slujbei de înmormântare; tăierea mâinilor preotului evreu Atonie și apoi vindecarea lor; venirea pe nori a Sfântului Apostol Toma, la trei zile după îngropare; descoperirea mormântului gol, arătarea în văzduh a Maicii Domnului, care la trei zile după îngropare a fost înviată de către Fiul ei și înălțată cu trupul la cer.

        Ce poate să facă Maica Domnului pentru noi? Ca unei mame, putem să-i spunem totul: ofurile, necazurile, dezamăgirile, neîmplinirile. În Cana Galileii, Iisus, Fecioara Maria şi ucenicii participă la o nuntă. Acolo se termină vinul. Maica Domnului nu-i adresează nicio rugăminte lui Iisus, ci îi aduce în faţă lipsa. Iisus face prima minune. Preface apa în vin.

       Cu ce gând trebuie să ne rugăm Maicii Domnului? Cu convingerea că ori de câte ori ne vom ruga, Fecioara Maria va şi lua durerea, necazul, lacrima, neîmplinirea fiecăruia şi le va duce Fiului Său.

    Cristofor Columb, când a pornit pe drumul descoperirii Americii, s-a îndreptat spre oraşul unde se născuse pentru a cere ajutor. A cerut ajutor de la regele Portugaliei şi al Spaniei, dar fără folos. Văzând că nimeni nu-l ascultă, şi-a îndreptat gândul şi glasul către Regina tuturor şi a căzut în genunchi în faţa icoanei sfinte din oraşul Sevillia şi s-a rugat: ,,O, Fecioară, eu vreau să descopăr noi ţări dincolo de ocean pentru ca şi acolo să fie dusă crucea şi să fie împărtăşită lumina credinţei creştine, dar regii pământeni nu mă ajută, de aceea vin la tine sfântă Fecioară, mijloceşte la dumnezeiescul tău fiu, ca să mişte inimile oamenilor şi să-mi dea ajutor". Rugăciunea i-a fost ascultată, fiindcă a primit ajutor de la regina Isabela. Pe corabie a botezat-o ,,Santa Maria” şi astfel a ajuns aşa cum şi a dorit să se întâmple, să ducă credinţa creştină în pământul îndepărtatei Americi.

Avem aici răspunsul la rugăciunea din Paraclis: ,,Către născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm”, sau ,,ajutorului omenesc nu ne încredinţa, ci singură ne apără şi ne mântuieşte”.

          Maica Domnului şi copilul milos. Un copil, rămas orfan de amândoi părinţii, a fost crescut de un unchi de-al său, care îi purta de grijă, îi cumpăra haine şi îi dădea să mănânce. De la un timp însă unchiul a observat că după ce mânca, micuţul lua o bucată de pâine, plecând de acasă cu ea spre curtea bisericii. Acolo, la poarta bisericii se afla o icoană mare, pe care era zugrăvit chipul Maicii Domnului cu pruncul Iisus în braţe. Copilul credea că Iisus din icoană este viu şi că îi este foame şi Lui şi nu avea ce să mănânce. De aceea venea în fiecare zi la El şi îi aducea o bucăţică de pâine pe care o punea lângă icoană. Într-o zi unchiul îl certă, întrebându-l pe nepot unde duce pâinea în fiecare zi. Copilul îi răspunde că  în curtea bisericii este un copil sărac, care n-are ce mânca şi lui îi duce pâinea. Crezând că este vorba despre un copil ştrengar din sat care îl amăgeşte ca să-i ducă mâncare, unchiul îi zise cu asprime:   - Dacă este aşa du-te la acest copil să-ţi dea să mănânci că eu nu-ţi mai dau. Bietul prunc, plângând veni la Biserică, în faţa icoanei, zicând pruncului Iisus: „Mititelule, sunt tare flămând şi unchiul nu îmi mai dă de mâncare. Dă-mi te rog o bucată de pâine că şi eu ţi-am dat când am avut. Şi se spune că Maica Domnului s-a făcut vie şi a scos o pâine de sub omofor şi i-a dat-o băiatului zicând: „Ia această pâine din care să mănânci tu şi urmaşii urmaşilor tăi". (Din cartea: Rugăciuni şi poezii pentru copii, Editura Lumină din Lumină, p.171).

“Cine nu vrea nu se vindeca. Cine vrea este vindecat de Harul lui Dumnezeu. In cele din urma intelegem cine este de vina, intelegem ce se intampla inlauntrul nostru si ne lasam convinsi sa ne vindecam.

Sa alergam la Maica Domnului. Ea se pricepe la toate. Sa alergam la Maica Domnului, dar cu credinta. Credinta se manifesta prin vointa. Daca omul vrea sa se faca sanatos: “Vrei sa te faci sanatos?”, sa raspunda: “Da, vreau sa ma fac sanatos!”. Cand vrea cu adevarat, manifesta credinta adevarata. Cand are credinta adevarata, va manifesta si vointa adevarata. Ceilalti oameni care traiesc cu dumnezeii lor se chinuiesc, nu-si gasesc odihna, nu-si gasesc vindecarea. Crestinii adevarati au aceasta sansa, Il au pe Hristos, o au pe Maica Domnului.

Cei care credem in Hristos, cei care suntem membri vii ai Bisericii si credem in Maica Domnului, o consideram Maica a noastra, sa alergam cu indrazneala la ea. Sa alergam si sa o rugam. Sa o rugam din tot sufletul nostru, din toata inima noastra, cu toata credinta si puterea din noi. Sa aratam evlavie, sa facem metanii, sa-i sarutam icoana, sa ne ungem trupul cu untdelemn din candela ei ca sa se tamaduiasca trupul si sufletul nostru, sa ne vindecam de bolile trupesti si sufletesti”.

(din: Arhim. Simeon Kraiopoulos, Sufletul meu, temnita mea, Editura Bizantina, 2009)

Borcanul abundenței

 

Borcan magic pentru prosperitate și abundență: Banii vor veni rapid la tine

  este un ritual in care crearea unui borcan special în care se adună obiecte sau simboluri care reprezintă dorințe sau lucruri pe care doriți să le atrageți în viața voastră. Acesta este un obicei popular în multe culturi și este legat de ideea de a atrage prosperitate și noroc.
Energia si intentiile noastre pot sa creeze adevarate minuni in lumea noastra exterioara.
Iată cum poți să faci un borcan al abundenței:
Materiale necesare:
1. Un borcan de sticlă sau un recipient transparent cu capac. Recipientul trebuie sa fie sufficient de mare pentru a intra in el toate elementele active si etans pentru a mentine energia in interior. Borcanul trebuie sa fie frumos pentru voi astfel incat sa te atraga, sa te poti conecta mai usor cu el.
2. Obiecte simbolice sau simboluri, cum ar fi pietre semiprețioase, monezi, fotografii, steluțe, orice obiect de care voi sunteti inspirati in practica abundentei.
3. Hârtie pentru a scrie intentia si dorinta ta legata de abundenta ce o doresti in viata ta
4. Pix pentru ati exprima gandurile si dorintele pe hartie.
5. Lumânări sau luminițe decorative, reprezinta lumina, iluminarea spirituala.
6. Plante sau ierburi sacre , care aduc un plus magic borcanului vostru.
7. Cristale
8. Sare ca si symbol al purificarii si protectiei. Ea ajua la curatarea energiilor negative si la pastrarea unui spatiu sacru, curat si sigur.
9. Apa sfintita sau apa purificata, amplifica revitalizeaza puterea borcanului
Pași:
1. Alege un borcan de sticlă sau un recipient transparent pe care să îl folosești pentru acest scop. Este important să fie curat și să aibă un capac.
2. Gândește-te la ceea ce dorești să atragi în viața ta și scrie pe hârtie acele dorințe sau intentii. Poți scrie cuvinte sau propoziții scurte, sau pur si simplu lasa sa curga totul din sufletul tau, din inima ta minunata.
3. Adaugă obiectele simbolice în Borcanul Abundentei. Acestea reprezinta simbolic dorințele tale. Poți adăuga monezi sau bancnote pentru prosperitate financiară, pietre semiprețioase pentru protecție sau energie pozitivă, sau orice alte obiecte care au semnificație personală.
4. Plasează hârtia cu emotiile si intentiile tale în Borcan, printre celelalte obiecte.
5. Poți decora Borcanul Abundentei în exterior cu desene sau semne care simbolizează Abundenta. Poți folosi și luminițe decorative pentru a crea o atmosferă specială.
6. Închide capacul Borcanului și așază-l într-un loc special unde să poți să-l vezi zilnic, sa te poti conecta la energia lui . Poate fi pe un raft, pe masă sau pe sanctuarul tau magic.
7. Pentru a mentine puterea Borcanului puteti sa-l priviti in timpul meditatiilor, sa il luati cu voi la intalnirile noastre, sau in timpul practicilor voastre spirituale.
Acest Borcan al Abundenței poate să servească ca o amintire constantă a obiectivelor tale și a intențiilor pentru viitor, și poate fi o modalitate frumoasă de a-ți aduce aminte să te concentrezi pe abundenta din viața ta. Este important să abordezi acest ritual cu sinceritate și inimă deschisă.
Borcanul Abundentei poate devini astfel un instrument magic in calatoria voastra spirituala. Fiecare element si fiecare intentie din acesta pot devini o punte catre o intelegere mai profunda, catre conexiunea cu divinul.
Cu fiecare pas in aceasta calatorie, veti descoperi ca spiritualitatea devine o parte integrata si puternica a vietii voastre.

In concluzie, Borcanul Abundentei poate reprezinta o unealta magica si spirituala extrem de versatila. 

Iata o reteta pentru un ,,Borcan magic "

Pentru prosperitate si abundenta (se mai numeste si borcanul lui Pluto .

Pluto in mitologia greaca este Zeul abundentei si a bogatiei .

Acest borcan magic va atrage prosperitate si bogatie financiara !

Cateva ierburi ,cristale ,vor lucra pentru beneficiul tau

Ingrediente :

Pietricele de aventurin -aduce

succes,noroc,prosperitate ,bogatie si relatii.

Nucsoara-putere psihica

Ghimbir- succes ,prospetitate sentimentala

Musetel -echilibru ,intuitie

Foi de dafin -creativitate ,intelepciune

Scortisoara -protectie ,purificare

Menta -intuitie

Lumanare verde -vindecare

fizica,succes ,obiective personale.

Bani -Abundenta

Cristal verde -Atrage prosperitatea

Atunci cand pregatesti acest borcan magic ,aminteste-ti ca intentiile ,gandurile ,cuvintele voastre si puterea interioara sunt cele care creaza adevarata magie .

Aseaza borcanul magic langa o iconita si sub el aseaza un bilet cu acest mesaj :

Primesc abundenta in orice moment din zi sau din noapte ,Universul lucreaza pentru mine .

Multumesc Abundentei,

Multumesc Ptosperitatii!

Multumesc Banilor ce vin la mine!

 

SALVIA

 

JALESUL (Salvia officinalis)

Descriere:

Citeva denumiri ale Salviei officinalis:

Cilvie, jale, jales, jales-bun, jales-de-gradina, salvie, salvie-de-gradina, salet, salvir, serlai. Salvia, cunoscuta ca o planta din familia labiatelor, provine din Europa de sud si se cultiva la noi in gradini.

Planta atinge o inaltime de 30-70 centimetri, florile ei violete sunt dispuse verticilat, deci in cerc, in jurul unei axe comune; frunzele sale opozite, alb-linoase sclipesc argintiu si emana un parfum usor amar, aromatic. Salvia-de-gradina trebuie sa alba partea ei de gradina intr-un loc ferit, insorit. Pe parcursul iernii, o acopar usor cu crengi de molid, deoarece este deosebit de sensibila la ger.

O alta subspecie,

Salvia pratensis, cunoscuta sub denumirile de buruiana-milcedului, coada-vacii, gavat, jale, jales, jales-salbatic, jales-de-cimp, jales-de-padure, salvie, salvie-de-cimpuri, salvie-salbatica, se gaseste pe povirnisuri, pasuni si cimpii. De departe se vad stralucind florile-i albastrui-violete care raspindesc o mireasma plina de arome. De la aceasta specie se folosesc florile, de cele mai multe ori numai pentru gargara sau pentru fabricarea

OȚETUL de SALVIE - 1 pumn plin de flori este lasat la macerat in otet natural si acesta se intrebuinteaza ca frectie binefacatoare in timpul unei boli mai lungi in care se sta ia pat.

Frunzele se colecteaza inaintea perioadei infloririi, in mai si iunie. Intrucit plantele dezvolta in zileie insorite si uscate uleiuri eterice, frunzele sunt culese numai in soare, preferabil la ora amiezii si apoi sunt puse la umbra ca sa se usuce. Mai curativa decit Salvia pratensis este insa Salvia officinalis, citata mai sus si de care ma voi ocupa in continuare pe larg. Inca de pe vremea strabunilor nostri, salvia era o planta medicinala deosebit de laudata si pretuita. Chiar si numele oglindeste marea apreciere de care s-a bucurat aceasta planta de leac din partea oamenilor inca din timpuri indepartate. Denumirea de salvia deriva din cuvintul latinesc ,,salvare" (a vindeca, a insanatosi). Dintr-o frumoasa carte veche despre plante rnedicinale reiese cit de mult era stimata pe vremuri salvia: ,,Cind Maica Domnului a trebuit sa fuga cu copilul Isus in fata lui Irod, a rugat toate florile de cimp s-o ajute; dar nici una nu i-a oferit adapost. Atunci s-a inclinat catre salvie si iata, aici a gasit refugiu. Sub frunzele sale dese, ocrotitoare, s-a ascuns pe sine însăși si a adapostit pruncul in fata aprozilor lui Irod. Acestia au trecut pe Iinga ei fara a-i vedea. Dupa ce pericolul a fost depasit Maica Domnului a iesit din ascunzatoare si a vorbit afectuos salviei: «De azi tnainte si pina in vecii vecilor vei fi o floare preferata a oamenilor. Iti dau putere sa vindeci oamenii de orice boala; salveaza-i de la moarte, cum ai facut si cu mine»." De-atunci, salvia infloreste orisicind intru salvarea si ajutorarea oamenilor. - Cind ai facut ani de-a rândul experiente cu plante rnedicinale si ai cerut adesea in clipe grele ocrotirea si ajutorul multiubitei Sfinte Fecioare, atunci simti din credinta adinca si incredere adevarata cum isi intinde minile ocrotitoare peste plantele noastre medicinale.

Ceaiul de salvie, baut mai des, fortiftca intregul organism, ne fereste de atacuri de apoplexie si are un efect foarte favorabil asupra paraliziilor. In combaterea transpiratiei nocturne este singura planta medicinala, in afara levanticii, care vine oamenilor in ajutor; ea vindeca maladia care provoaca aceasta transpiratie in timpul noptii si indeparteaza prin puterile ei invioratoare marea slabiciune care insoteste boala. Multi doctori a recunoscut proprietatile remarcabile ale salviei: ei o administreaza in spasme, afectiuni ale maduvei spinarii, dereglari glandulare si tremurul membrelor (tremuraturil extremitatilor) cu cele mai bune rezultate. In afectiunile mentionate mai sus, se beau 2 cesti pe parcursul zilei, inghititura cu inghititura. Ceaiul are un efect benefic si asupra ficatului bolnav, inlaturtnd balonarile si toate indispozitiile legate de dereglarile functionarii ficatului. Are actiune depurativa, elimina mucozitatile prea abundente din aparatul respirator si stomac, stimuleaza pofta de mincare si combate tulburarile intestinale si diareea. -

Pe intepaturile de insecte se aplica frunze de salvie farimitate cit de marunt.

Ceaiui de salvie se recomanda extern in mod deosebit in amigdalite, boli de git, abcese (focare de puroi) dentare, inflamatii ale faringelui si cavitatii bucale. La multi copii si adulti nu s-ar fi ajuns la operatie de amigdale daca s-ar fi intervenit la timp cu salvie. Daca lipsesc amigdalele, care in calitatea lor de politisti ai organismului opresc substantele otravitoare si le prelucreaza, acestea se indreapta direct catre rinichi. O infuzie de salvie ajuta si dintii care se misca, gingiile care singereaza, desosarile (retragerea gingiei), abcesele dentare. Se clateste gura, se face gargara sau se aplica tampoane de vata imbibate in infuzie.

Foarte important ar fi pentru oamenii slabi de nervi si femeile care sufera de afectiuni ale organelor pelviene sa faca din cind in cind cite o baie de sezut cu salvie (a se vedea ,,Moduri de folosire").

Pe lîngă folosirea cu rezultate bune a salviei ca planta medicinala, ea nu trebuie uitata nici in calitatea sa de planta aromatica (mirodenie) foarte gustoasa. Se intrebuinteaza in portii foarte mici, asemanator cimbrului, la mincaruri grase, cum ar fi friptura de porc, de gisca sau de curcan. Si vinatul devine mai gustos prin adaosul unei frunzulite de salvie. In prepararea brinzeturilor amestecate cu verdeturi (cu mirodenii) si a sosurilor condimentate ar trebui sa ne gindim la salvie macar din motive de sanatate. In anumite zone se coc ,,prajituri si cozonaci de salvie". La coca se adauga frunze de salvie taiate foarte fin, asemenea anasonului

Salvia - planta care salveaza viata

"Dorinta salviei este sa-i faca pe oameni nemuritori", se spunea in Evul Mediu. O credinta straveche, inscrisa chiar in numele plantei. "Salvia" vine din latinescul "salvare" - a fi sanatos, a vindeca, a salva. La romani, era o planta sacra, culeasa cu protocol.

Despre aceasta plantă extrem de aromată, cu frunze verzi, albicioase, si flori rozalbe si violete, se spunea in Antichitate ca este sacra, fiind adusa pe pamant chiar de zei. "Cine are salvie in gradina nu lasa batranetea sa se apropie" - spune un vechi proverb chinezesc. Medicii greci si romani - Galen, Plinius, Dioscoride - elogiaza si ei salvia, considerand-o o regina a ierburilor tamaduitoare, cu efecte protectoare magice. In Roma antica, salvia era considerata o planta sacra, fiind adunata cu un intreg ritual. Cel care oficia ceremonialul aducea drept jertfa paine si vin, imbracat intr-o tunica alba. Romanii interziceau folosirea obiectelor de metal, considerand ca devin otravitoare in contact cu salvia. Mai ales la trecerea dintre iarna si vara, salvia era un remediu nelipsit, fiind folosita ca detoxifiant, protector impotriva diverselor infectii care apar in aceasta perioada, tonic nervos si psihic, reintineritor. Se credea ca acela care va consuma salvie inca de la inceputul primaverii va intineri si el odata cu natura. Exista multe mituri terapeutice legate de aceasta planta sacra, mituri pe care stiinta moderna se straduieste sa le inteleaga si sa le dea o utilitate practica. Salvia este o planta cercetata intens, careia medicina ii descopera tot mai multe aplicatii practice. Ea nu este doar un medicament natural cu multiple aplicatii, ci si un leac excelent pentru mentinerea sanatatii. Si in medicina traditionala romaneasca, salvia are numeroase intrebuintari. Avand o mare sensibilitate la ingheturile din timpul iernii, ea este o planta care necesita ingrijiri speciale si, ca atare, nu creste spontan, ci doar cultivata, mai ales in zonele sudice ale tarii. De la ea se folosesc frunzele si partile aeriene inflorite, care sunt foarte bogate in uleiuri volatile, avand un gust puternic aromatic si astringent. Gasim aceasta planta sub forma de ceai in practic toate magazinele specializate de tip Plafar, la fel ca si anumite preparate pe baza de salvie, cum ar fi tinctura.

Cateva retete pe baza de salvie:

Pulberea

Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de salvie se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri întunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.

Tinctura

Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de salvie, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata va fi pusa in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate o lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi. Este folosita ca echilibrant nervos si hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al memoriei.

Vinul stimulant de salvie

Frunze uscate de salvie. Foarte aromate si picante, se folosesc si in bucatarie. Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de salvie si se lasa sa se macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri din acest vin, inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de salvie stimuleaza apetitul si invioreaza. Luat dupa ce am mancat, vinul de salvie - spune medicul francez Jean Valnet - este un extraordinar remediu contra surmenajului si a asteniei, contra astmului, contra distoniei neuro-vegetative. Potrivit aceluiasi medic, vinul cald de salvie este un excelent profilactic pentru raceala si gripa.

Otetul de salvie

Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un elixir pentru nervi si digestie. Iata reteta sa de preparare: intr-un litru de otet natural de mere (sau de mere cu miere) se lasa sa se macereze, vreme de doua saptamani, 50 de grame de frunze de salvie maruntita. Va rezulta un otet foarte aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), invioratoare, un excelent adaos la salatele de primavara. Extern este folosit ca frectie impotriva racelii, a durerilor reumatice, a starilor de oboseala fizica si psihica.

Decoctul combinat

Se pun 3-4 linguri de salvie maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca o jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.

Cataplasma cu salvie

O mana de frunze maruntite de salvie se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

Boli interne, tratate cu salvie

Bronsita, astmul, rinita, sinuzita, bolile respiratorii cu secretii abundente - pulberea de salvie, administrata constant vreme de o luna, cate o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi, reduce cantitatea de secretii si are efect antiinfectioase puternice. Este recomandata mai ales in perioada de primavara, inclusiv bolnavilor cronici, pentru ca are efecte detoxifiante puternice, actionand asupra cauzelor profunde ale acestor boli.

Indigestia, balonarea - se ia inainte de masa un sfert de lingurita de pulbere de salvie. Aceasta planta stimuleaza digestia si echilibreaza apetitul, avand calitatea de a impiedica formarea gazelor in intestin. In lumea araba, salvia este numita "iarba beduinilor", decoctul combinat de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei, a colitei de fermentatie si a diferitelor infectii ale tubului digestiv. Pentru tratarea acestor afectiuni se iau 2-3 cani de decoct combinat de salvie pe zi.

Ciclu menstrual neregulat, foarte abundent sau dureros, sterilitate feminina - se administreaza o jumatate de lingurita de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un tratament va dura trei luni si va avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal, influentand atat productia glandelor endocrine, cat si receptorii diferitilor hormoni.

Florile - asemanatoare cu gura-leului, sunt mici, de culoare roz-violeta si, mult mai rar, alba

Tulburari de menopauza - contra acestor probleme, tinctura de salvie este un adevarat elixir, reducand transpiratia, rarind aparitia bufeurilor, avand un puternic efect de reintinerire. Se administreaza cate o lingurita de tinctura (intotdeauna diluata in apa) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele terapeutice apar dupa 4 saptamani. Contra hemoragiilor care apar la debutul menopauzei se foloseste pulberea de salvie, administrata in acelasi mod ca mai sus. Un studiu realizat in Italia in 1998, pe 30 de femei, a aratat ca dupa 3 luni de tratament cu salvie, s-au rarit sau chiar au disparut bufeurile nocturne, precum si transpiratia abundenta. De altfel, impotriva transpiratiei excesive sau cu miros neplacut, salvia are efecte extraordinare, fiind un adevarat deodorant cu administrare interna, asa cum vom vedea in continuare:

Transpiratia excesiva - studii facute in paralel in Anglia, Germania si Statele Unite au aratat fara dubiu ca salvia reduce puternic sudoratia, inclusiv cea care apare pe fondul unor dezechilibre la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Se administreaza in acest scop sub forma de tinctura, cate 4 lingurite pe zi, sau de decoct combinat, din care se bea 1 cana pe parcursul unei zile (are un gust neplacut, dar este foarte eficient).

Diabetul de tip II - salvia sporeste foarte mult receptivitatea (cu pana la 2-3 ori) organismului la insulina

- este concluzia unui studiu german pe aceasta tema. In acest scop, se administreaza decoctul combinat de salvie, cate o cana pe zi.

Astenie de primavara, surmenaj - se iau 50 de picaturi de tinctura de salvie de 3-4 ori pe zi. Efecte mai puternice se obtin daca aceasta tinctura se ia diluata in ceai rece de roinita (melisa).

Cancer la colon, tumori pe tubul digestiv - in medicina traditionala araba, decoctul combinat de salvie, din care se administreaza 2-3 cani pe zi, in cure de minimum 3 luni, este un remediu redutabil impotriva acestor afectiuni. Acelasi lucru il sustine terapeuta de origine austriaca Maria Treben, care adauga faptul ca salvia este un minunat ajutor in toate formele de cancer, citand un faimos dicton din Evul Mediu: "De ce sa moara omul, daca in gradina creste salvia?".

Boli externe, tratate cu salvie

Rani care se vindeca greu - se aplica pe locul afectat o cataplasma cu frunze maruntite de salvie (preparata dupa metoda prezentata anterior). Tratamentul se face zilnic, cate o ora, vreme de minimum 3 saptamani.

Eczeme infectioase - se fac spalaturi cu decoct de salvie, apoi se aplica o cataplasma cu salvie, care se tine vreme de 1-3 ore, dupa care locul tratat se lasa sa se zvante. Frunzele de salvie contin principii cu puternice efecte antibacteriene si antifungice (combat ciupercile parazite).

Pentru revigorare - se fac bai cu decoct de salvie (5 litri la o cada de apa) de doua ori pe saptamana. Baile cu salvie confera o stare de tonus psihic si vioiciune, inlatura oboseala, dau corpului un miros placut.

Retete de frumusete

Pentru mentinerea culorii naturale si a stralucirii parului, dupa spalatul obisnuit cu sampon, se face ultima clatire cu decoct combinat de salvie, preparat dupa reteta pomenita anterior. Pentru parul negru, se recomanda un decoct preparat in acelasi mod, dar dintr-un amestec in parti egale de ceai negru si salvie. Salvia e buna si pentru ingrijirea parului carunt, pe care il intareste si caruia ii inchide culoarea.

Pentru tenul cu pori dilatati, patat, ofilit - se fac spalaturi, in fiecare dimineata si seara, cu decoct combinat de salvie. Suplimentar, se pune pe obraji, seara, o compresa cu acest preparat, care se tine vreme de un sfert de ora.

Dintii frecati cu frunze de salvie devin albi si stralucitori.

Precauții

Administrarea plantei la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive. Planta este contraindicata in general epilepticilor. In cazul diabeticilor insulino-dependenti, in timpul administrarii salviei, glicemia va fi strict supravegheata. Femeile care alapteaza nu vor folosi aceasta planta, care este recunoscuta pentru efectul sau foarte rapid de oprire a lactatiei.

Salvia si varsta a treia

Inca din Evul Mediu se spunea despre salvie ca are un puternic efect intineritor, ajutand mai ales mentinerea nealterata a facultatilor intelectuale si emotionale, pana la varste inaintate. Studii facute recent intr-un centru medical din New Castle (Anglia) au confirmat din plin acest lucru, punand in evidenta trei elemente extrem de importante:

- salvia ajuta la mentinerea tineretii celulelor din care este formata scoarta cerebrala (prin efectul antioxidant)

- salvia actioneaza asupra receptorilor unor hormoni importanti in mentinerea tineretii organismului

- salvia inhiba formarea unor enzime care blocheaza procese extrem de importante la nivelul creierului, cum ar fi: memorarea, asocierea, sinteza. De altfel, aceasta planta actioneaza printr-un mecanism similar celor mai noi tratamente ale Alzheimer-ului.

Administrarea de 4 ori pe zi a unei lingurite de tinctura de salvie are, in consecinta, efecte extrem de benefice pentru prevenirea senilitatii, a proceselor de degradare care apar la nivelul sistemului nervos central, odata cu varsta. Mai mult, salvia stimuleaza capacitatea de memorare, favorizeaza activitatea intelectuala si imbunatateste performantele intelectuale, atat la cei in varsta, cat si la tineri. Primele rezultate in acest sens se vad dupa patru saptamani de administrare constanta, un tratament complet durand intre 2 si 3 luni (putand fi facut de 3 ori pe an).

MARARUL

 

Originea acestui zarzavat-minune s-a pierdut in timp. Se pare ca initial a crescut spontan, atat in sudul Europei, cat si in India si sudul Chinei, fiind luat mai apoi in cultura si raspandit in toata lumea. Era cunoscut si utilizat in vindecare si ca aliment in Egiptul Antic, in Roma si in Grecia Antica.

Boli care se vindeca cu marar

• Astenie - lasati sa macereze, timp de 8 zile, 20 de linguri de seminte de marar intr-un litru de vin rosu bun. Filtrati si beti dupa fiecare masa cate un paharel din acest excelent intaritor.

Intern:

• Ciclul menstrual neregulat sau dificil, lipsa ciclului menstrual - remediul cu adevarat magic in toate aceste afectiuni este pulberea de inflorescente si seminte de marar, obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea. Tratamentul dureaza trei luni si consta in administrarea acestei pulberi: se ia o lingurita rasa, de patru ori pe zi, pe stomacul gol, cu putina apa. In timpul acestui tratament, se reduce pe cat posibil consumul de carne, se elimina din alimentatie zaharul si inlocuitorii lui artificiali si alimentele cu aditivi sintetici.

• Colici - de cum apar durerile, fierbeti circa 10 minute o lingurita de marar intr-o ceasca de lapte si beti cat puteti de cald. O sa va simtiti imediat mai bine.

• Dureri menstruale - macinati fin in piua sau cu rasnita electrica de cafea inflorescente uscate de marar. Luati in fiecare zi, de trei ori, pe stomacul gol, cate o lingurita din pulberea astfel obtinuta, tineti-o sub limba vreme de cateva minute, dupa care inghititi-o cu putina apa.

• Digestie dificila, varsaturi - in Vrancea si Buzau, babele mestere puneau intr-o cana de apa fierbinte seminte de marar cat se pot lua cu trei degete, lasau sa se infuzeze 313d311d 20 de minute, dupa care o administrau calda suferindului. Este un excelent intaritor al aparatului digestiv.

• Eczeme, eczema cauzata de disfunctii cortico-suprarenale - se piseaza foarte bine 10 inflorescente de marar, se pun intr-un borcan, se adauga rachiu de buna calitate atat cat sa le acopere complet, dupa care se inchide borcanul si se lasa la macerat vreme de 10 zile. Dupa trecerea acestei perioade, se filtreaza totul, se ia o lingurita intr-un pahar de apa de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Pentru mai multa eficienta, in borcanul in care se face maceratia se mai adauga 2-3 inflorescente de telina si un fir de ceapa verde.

• Gripa - pentru a o preveni, mestecati seminte de marar.

• Hemoroizii - se tratau in Tara Fagarasului cu floare de marar. 4-5 inflorescente se pisau putin, apoi se lasau in jumatate de litru de apa de seara pana dimineata. Se bea acest leac dimineata si la pranz, cate o cana, pe stomacul gol. Hemoroizii deveneau mai putin durerosi si se puteau trata direct cu unsoare de tataneasa si filimica.

• Lauzie - lauza se va intrema mai repede si va avea san bogat, daca va bea o cana de lapte in care s-a pus cat era fierbinte o lingurita de seminte de marar.

• Meteorism (gaze intestinale) - inainte si dupa masa, luati cate un sfert de lingurita de seminte de marar pisate. Efectul de reducere a gazelor va fi rapid.

• Osteoporoza - frunzele de marar adaugate in salatele de cruditati produc in timp ameliorari miraculoase ale acestei afectiuni. Efectul este mult mai puternic daca veti bea vreme de o saptamana pe luna preparatul obtinut prin macerarea peste noapte a unei inflorescente de marar cu tot cu seminte, zdrobita, intr-o cana de apa.

• Retentie de urina - considerat drept un diuretic excelent, mararul este indicat tuturor acelora care urineaza "picatura cu picatura". Se consuma frunzele proaspete, nefierte.

Extern:

• Hemoroizi - 5 linguri de seminte de marar se oparesc cu o ceasca de apa clocotita si se lasa sa stea o jumatate de ora, dupa care se fac spalari locale cu vata inmuiata in aceasta solutie.

• Ochi - contra inflamatiei ochilor si a pleoapelor folositi pentru uz extern un decoct de seminte de marar (30 g intr-un litru de apa), fierte timp de 5 minute. Aplecati-va fata deasupra vasului luat de pe foc si acoperiti-va capul cu un prosop.

• Urcior - o lingura de seminte se pune intr-o cana cu apa clocotita, se acopera si se lasa sa stea 20-25 de minute. Se filtreaza si se fac tamponari cu vata cu aceasta infuzie.

FRUMUSETE

• Pentru cresterea sanilor - se macina in piua sau cu rasnita electrica de cafea 20 de linguri de seminte de marar. Pulberea astfel obtinuta se pune intr-un borcan, dupa care se toarna deasupra doua pahare de spirt alimentar indoit cu apa. Se inchide borcanul, se lasa la macerat timp de 10 zile, apoi se filtreaza. Se iau din acest preparat 3-4 lingurite pe zi, diluate in apa, pe stomacul gol. Efectele apar in maximum o luna si sunt uluitoare. Tratamentul, pentru stabilizarea efectelor, se tine sase luni la rand.

• Cosuri, ten iritat - 2 linguri de seminte se pun intr-o jumatate de cana cu apa clocotita, se acopera si se lasa sa stea 20-25 de minute. Se filtreaza si se fac tamponari cu vata cu aceasta infuzie.

• Tenul obosit - pentru a trata un ten obosit macinati cu o rasnita (ca pentru piper) jumatate de lingura de seminte de marar si puneti faina astfel obtinuta intr-o farfurie adanca. Turnati apa clocotita si aplecati-va putin fata deasupra aburilor, acoperind capul si vasul cu un prosop.

Contraindicatii

Inflorescentele, frunzele si semintele, mai ales in cantitati mari, sunt contraindicate persoanelor cu stomac foarte sensibil. Semintele sunt contraindicate in cancer (mai ales ovarian si mamar), chist si fibrom uterin, mastoza, hipermenoree (ciclu menstrual abundent). Se administreaza cu prudenta femeilor care au sindrom premenstrual.

Cateva secrete

Semintele de marar au un efect hormonal extrem de puternic. Ele au o actiune identica cu a hormonului estrogen. Estrogenul este hormonul care este implicat in organism in procesele de crestere si intretinere ale pielii, in producerea de secretii ale mucoaselor, in dezvoltarea caracterelor feminine. La femei, semintele de marar produc cresterea sanilor, subtierea vocii, largirea bazinului si subtierea taliei. Ele mai confera pielii finete, incetinesc ritmul de crestere si impiedica aparitia de noi fire de par in regiunea axiala, faciala, pubiana etc.

Magie

Folosirea mararului ca leac magic dateaza inca din Antichitate. Chinezii, care il utilizau pentru vindecarea multor boli, spuneau ca are un efect magic de intarire a organismului, avand proprietatea de a mentine vitalitatea si tineretea nealterate de trecerea timpului. In anumite zone ale Frantei, se crede ca ramurile de marar uscat atarnate de o grinda a casei alunga spiritele rele.

LEGENDA CRINULUI ALB.

 Se spune ca in zilele pe când, Iosif si Maria fugeau cu pruncul lisus in brațe pentru a-l proteja de călăii lui Irod era o arsita mare, iar lui Iisus i s-a facut foame. Maica Domnului a coborat de pe asin, in deșert, pentru a-l hrăni. În timp ce pruncul se hranea la sanul ei.... ochii Mariei erau plini de lacrimi si se gândea de ce oare acei oameni doreau să-i ucidă fiul. A luat caciulița copilului și și-a șters cu ea lacrimile. căciulița s-a umezit și, pentru a o usca...., a pus-o pe un spin uscat. Dupa ce a hrănit copilul, s-a pregătit de plecare dar, când să ia căciulița ce vazu? Minune! Tulpina uscata a spinului se prefacuse într-o plantă verde, iar in locul căciuliței apăruse o floare albă ca neaua, deschisă ca un potir de cristal. Așa s-a născut crinul alb o floare care aduna in cupa imaculată primele lacrimi de rouă ale dimineții.Se spune ca in zilele pe când, Iosif si Maria fugeau cu pruncul lisus in brațe pentru a-l proteja de călăii lui Irod era o arsita mare, iar lui Iisus i s-a facut foame. Maica Domnului a coborat de pe asin, in deșert, pentru a-l hrăni. În timp ce pruncul se hranea la sanul ei.... ochii Mariei erau plini de lacrimi si se gândea de ce oare acei oameni doreau să-i ucidă fiul. A luat caciulița copilului și și-a șters cu ea lacrimile. căciulița s-a umezit și, pentru a o usca...., a pus-o pe un spin uscat. Dupa ce a hrănit copilul, s-a pregătit de plecare dar, când să ia căciulița ce vazu? Minune! Tulpina uscata a spinului se prefacuse într-o plantă verde, iar in locul căciuliței apăruse o floare albă ca neaua, deschisă ca un potir de cristal. Așa s-a născut crinul alb o floare care aduna in cupa imaculată primele lacrimi de rouă ale dimineții.

„Luati seama la crinii campului: (…) nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia” (Matei 6, 28-29).

 

Traditia crestina ne spune ca aceasta floare, supranumita “apostolul sperantei invesmintat in alb”, a rasarit in gradina Ghetsemani, din picaturile de sudoare cazute de pe fruntea lui Hristos in ceasurile de agonie ce au precedat arestarea sa. Biserica a continuat aceasta traditie. Astfel, in zilele de Paste, altarele si icoanele sunt impodobite cu buchete de crini albi, simbol al invierii lui Hristos si al sperantei de viata dupa viata.

O alta istorioara ne povesteste ca, pe cand Domnul nostru Iisus Hristos era dus spre locul rastignirii, il duceau pe un drum pe marginea caruia era si un crin alb. Mergand Iisus cu crucea in spate, cum era obosit si schingiuit, un strop de sange de pe fruntea insangerata de coroana de spini pica pe crinul cel alb care s-a facut rosu, rosu ca sangele lui Iisus. Daca crinul alb este semnul Bunei-Vestiri, crinul rosu aminteste neincetat de cutremuratoarea zi a rastignirii. Rastignirea a deschis drumul omului spre mantuire, schimband totul in lume si devenind piatra de hotar in viata oamenilor.

 

Tot in traditia crestina, crinul alb este floarea Fecioarei Maria. In iconografie, Arhanghelul Gavriil este prezentat aducandu-i un crin alb Fecioarei atunci cand o anunta ca Ea il va naste pe Hristos. Din acest motiv, in fata icoanelor ortodoxe sau a statuilor catolice reprezentand-o pe Sfanta Maria, credinciosii aduc, drept ofranda, crini albi. Florile albe de crin sunt astfel un simbol al puritatii, inocentei si starii virginale, dar si al iubirii divine, triumfatoare datorita abandonarii fiintei in harul si splendoarea iubirii Divine.

Buna-Vestire e ziua in care s-a zamislit Domnul Iisus Hristos, ziua binecuvantata cand Sfantul Arhanghel Gavriil a adus Sfintei Fecioare vestea ca Duhul lui Dumnezeu o va umbri si din ea se va naste Mesia, Mantuitorul lumii.

Intr-o manastire traia un calugar tanar care avea o vorba cu care intampina pe oricine: „Bucura-te Nascatoare!” El trai nesmintit in canoanele smereniei manastiresti intreaga lui viata. Era un exemplu pentru toti. Si, cu vremea, nevoindu-se el pe trudnicul drum al smereniei, ajunse sa raspunda la orice i s-ar fi spus: „Bucura-te Nascatoare!” Erau singurele lui cuvinte, caci de rugat se ruga in gand...

Nebanuite sunt caile Domnului... Dupa o viata inchinata lui Dumnezeu, calugarul muri. La scurta vreme, pe mormantul lui crescu o floare care, prin voia Domnului, era aidoma celei cu care Sfantul Gavriil venise la Fecioara. De atunci este pe lume crinul alb.

Oamenii l-au dus in cele patru zari impreuna cu povestea smeritului calugar si a minunii facute de Dumnezeu pentru pomenirea smereniei lui.

 

O legenda afirma ca la inceput crinii au fost galbeni dar s-au transformat in crini albi cand au fost culesi de Fecioara Maria.

 

O alta poveste ne spune ca, Iosif si Maria fugeau cu pruncul lisus in brate pentru a-l proteja de calaii lui Irod. Era o arsita mare, iar lui Iisus i s-a facut foame. Maica Domnului a coborat de pe asin, in desert, pentru a-l hrani. In timp ce pruncul sugea, ochii Mariei erau plini de lacrimi si se gandea de ce oare acei oameni doreau sa-i ucida fiul. A luat scufita copilului si si-a sters cu ea lacrimile. Scufita s-a umezit si, pentru a o usca, a pus-o pe un spin uscat. Dupa ce a hranit copilul, s-a pregatit de plecare dar, cand sa ia scufita, ce vazu? Minune! Tulpina uscata a spinului se prefacuse intr-o planta verde, iar in locul scufitei aparuse o floare alba ca neaua, deschisa ca un potir de cristal. Asa s-a nascut crinul, floare care aduna in cupa imaculata primele lacrimi de roua ale diminetii.

Dar crinul este intalnit adesea si in povestile alegorice precrestine, incarcat de semnificatii profunde, legate de sacralitatea maternitatii. Mitologia romana ne povesteste ca, atunci cand Juno il alapta pe fiul sau Hercule, multe picaturi de lapte au cazut din Olimp. O parte dintre ele au ramas pe cer, formand ceea ce azi numim Calea Lactee, dar o parte au atins pamantul, iar acolo au crescut crini.

 

O alta legenda ne spune ca floarea de crin a rasarit din lacrimile de pocainta ale Evei, la alungarea din Rai.

 

O legenda romana poveste ca la nasterea lui Venus din spuma marii, zeita a zarit un crin care i-a trezit in suflet gelozie si invidie datorita culorii albe imaculate si frumusetii lui. Considerandu-l un rival al propriei ei frumuseti, ea a incercat sa mutileze crinul, facand sa ii creasca un pistil enorm din centrul alb ca zapada al florii. Acest mit explica modul in care crinul a devenit asociat cu zeita Venus.

 

Legenda Florilor de crin

Legenda spune ca traia pe vremuri o vrajitoare deosebit de rea si de puternica. Se facea ca tot ceea ce atingea aceasta vrajitoare se prefacea in stana de piatra. Daca insa se atingea de un copil, acesta era prefacut intr-o floare. Pe acea vreme, traiau doi copii, frate si sora, care nu aveau parinti si plecasera in lumea larga pentru a-si gasi o familie.
Cei doi copii ajung la castelul vrajitoarei si, apropiindu-se prea mult de castel, fata este prefacuta intr-o floare. Baiatul dorind sa isi salveze sora cere ajutorul Zanei Florilor, care ii da o floare care sa il ajute sa isi salveze sora. Se pare ca aceasta floare daca atingea un obiect fermecat de vrajitoare rupea vraja care il cuprinsese. Cu ajutorul acestei flori, baiatul reusi sa isi descante surioara si sa o transforme pe aceasta la loc in fata. Cei doi incearca apoi sa fuga, dar sunt prinsi de vrajitoare, care ii preschimba in doi crini, doua flori albe al caror miros te face sa nu te poti apropia de ei. Ideea era ca nimeni sa nu se poata apropia de ei cu floarea fermecata pentru a-i salva.

 

Crede in tine fiindca esti cea mai de incredere forma de existenta pe care o cunosti.

Pacea este fapta faptelor.Universul iti scrie prin pagini de viata.Copacii sunt efortul nesfarsit al Pamantului de a vorbi cu Cerul.In loc sa injuri intunericul, mai bine aprinde o lumanare.... OMULE, RIDICA-TE SI MERGI!
Da, va merge, si mereu mai frumos. Fiindca lucrurile sunt atat de simple, fiindca numai prin atasamentul nostru alaturi de armonia universala vom putea rezolva toate aceste lucruri care pentru moment par insuportabile, desigur din cauza celor care raman numai la latitudinea efectului, a unei realizari a realitatii senzoriale.
OMUL este pregatit sa mearga, vedeti, nu folosesc cuvantul ~oameni~ fiindca de acum inainte este vorba de OM, epoca in care intram nu se mai refera la colectiv, societate, grupuri...
OMUL revine in prim plan, astfel ca el este nevoit sa accepte propria sa Divinitate, dar aceasta implica ca el sa-si aminteasca toate cele bune si frumoase, sa renunte la tot.
Desigur, nu la video si automobil, la alte placeri si bucuria unor cariere si averi. Aceste lucruri sunt speculate de cler si, desigur, de alte formatiuni asa-zise spirituale. Si Isus cand s-a referit la acest aspect in dialogul cu tanarul care dorea sa-l urmeze nu se referea la bucuriile materiale, ci la relele spirituale, deci la: egoism, gelozie, orgoliu, minciuna. Desigur, pentru voi este un moment de surprindere cand am definit acestea drept rele spirituale. Da, totul este Spirit, Mental, Principiul Absolut. Veti spune ca este dificil sa renunti la ceva ce nu se vede si nu se poate da mai incolo. Si asta n-ar fi de ajuns, nu poti inlocui asa de la sine un ceva daca nu pui altceva in loc. De aici incep incurcaturile ”ce punem in loc?” Nu altceva decat Iubirea, Altruismul, Cunoasterea atator lucruri atat de necunoscute azi. Dar asta vom face NOI, va vom ajuta sa va ajutati, repet, lucrurile sunt extrem de simple si firesti, trebuie numai un minim de efort...
 

5 ierburi vindecătoare care nu trebuie să lipseasca din fiecare casă...

 ⠀
Pelin :

Este un puternic antiparazitar, îmbunătățește sîngele, ajută la gastrită, colecistită, restabilește ciclul menstrual.

Pelinul este cel mai bine preparat cu flori cu tot. Iar dacă doriți să il măcinați în pulbere, cel mai bine este să il culegeți înainte de înflorire.
⠀
Coada şoricelului

Un excelent remediu antiinflamator, antibacterian și de vindecare a rănilor.
⠀
Troscot

Este bun pentru tratarea diferitelor boli gastrointestinale, boli hepatice și renale, tuberculoză. De asemenea, ajută la eliminarea calculilor renali și biliari și reduce umflăturile.
Puteți să-l amestecați cu mentă în proporții egale, veți obține un ceai atât de delicat, sănătos și parfumat.
⠀
Amestecă-l cu rădăcină de păpădie și talpa-gâștei pentru a-ți vindeca pancreasul.
⠀
RĂDĂCINA DE BRUSTURE

De neînlocuit pentru ulcer, gastrită, eczeme, diateză, previne căderea părului, iar infuzia scoate chiar și negii!

Este bun și pentru pierderea în greutate ! Se toarnă 1 lingură de rădăcină zdrobită cu un pahar de apă plată și se lasă peste noapte. Dimineața, se aduce la fierbere, iar infuzia rezultată se folosește de 4-5 ori în timpul zilei.
Dimineața, se aduce la fierbere și apoi se folosește această tinctură în patru sau cinci aplicații pe parcursul zilei.
⠀
PĂTLAGINĂ

Frunza de pătlagină este folosită pentru tuse, gastrită și inflamații feminine.

Dacă ierburile sunt pe raftul tău, grăbește-te și fă-ți un ceai vindecător
Iar dacă vreți să țineți post cu plante și nu găsiți în plafar, luați de pe net mixuri de post cu 7 plante,+ tei, melissa, menta, frunze de coacăz, cimbrișor, măcieș... de toate pentru o iarnă călduroasă...

Dulceața de păpădie vie cu miere: Un elixir natural

 

Dulceața de păpădie cu miere este o delicatesa natural cu multiple beneficii pentru sănătate. Aceasta ajută la detoxifierea ficatului și rinichilor, îmbunătățește digestia, reducând balonarea și constipația. Proprietățile antiinflamatorii ale păpădiei și mierii contribuie la ameliorarea inflamațiilor și durerilor, în timp ce mierea întărește sistemul imunitar datorită efectelor sale antibacteriene și antivirale. Bogată în antioxidanți, această dulceață protejează celulele împotriva daunelor oxidative, oferind un remediu natural și delicios pentru menținerea sănătății.
Chiar dacă suntem la sfârșitul lunii mai, încă mai puteți găsi florile de păpădie, care aduc bucurie și lumină în orice peisaj.

Dulceață Vie din flori păpădii
Avem nevoie de flori de păpădie și miere

Culegeți florile din locuri curate (în pădure sau pe pajiști)

Inspectați cu atenție florile pentru a vă asigura că nu au insecte

Ingrediente:
- 500 g flori de păpădie (aproximativ 300-350 de flori)
- 500 ml miere

Preparare:

Culegerea florilor:
   - Culegeți aproximativ 300-400 de flori de păpădie din locuri curate, de preferat departe de drumuri și zone poluate.
   - Inspectați fiecare floare pentru a vă asigura că nu au insecte sau murdărie.

Pregătirea florilor:
   - Spălați florile de păpădie cu apă rece pentru a îndepărta orice impurități.

Prepararea dulceței:
   - Puneți florile spălate într-un borcan curat.
   - Turnați mierea peste flori, asigurându-vă că toate florile sunt bine acoperite de miere.
   - Amestecați ușor pentru a distribui uniform mierea printre flori.

Infuzarea:
   - Închideți borcanul și lăsați dulceața să stea la infuzat timp de câteva zile, de preferat la loc răcoros și întunecat.
   - Amestecați ocazional pentru a vă asigura că toate florile sunt bine infuzate cu miere.
După câteva zile 5-7, dulceața noastră de păpădie vie este gata!

Caprifoi sau Mâna Maicii Domnului

 Caprifoi sau Mâna Maicii Domnului - este folosită pentru tratarea problemelor tiroidiene, deoarece această plantă este o sursă naturală de IOD  
- Folosiți această plantă valoroasă  
- Iodul este într-o lipsă critică în aceste zile

Lobodă roșie/verde - veți fi puțin șocați de compoziție: Planta conține 17 aminoacizi valoroși pe care corpul uman nu îi produce singur, iar 9 dintre ei sunt esențiali. Aminoacizi precum BSAA nu se găsesc decât foarte rar în alte plante comestibile.

Urzica vie sub forma de ciorba sau sote - Proprietăți medicinale  
- crește nivelul de hemoglobină din sânge  
- efect tonic  
- îmbunătățește regenerarea țesuturilor  
- tratează căderea părului și mătreața  
- sucul distruge negii  
- tratamentul hemoroizilor  
- boli de rinichi și ficat  
- tratamentul tuberculozei  
- tulburări metabolice  
- în avitaminoză  
- bronșită, sufocare, edem.  
- este un expectorant  
- tratamentul astmului  
- toate tipurile de alergii  
- Urzica este foarte depurativă pentru pori și mai ales pentru ulcere;  
- pierderea simțului olfactiv  
- probleme digestive  
Astfel, pe baza compoziției urzicii, se poate observa că planta are proprietăți antiinflamatoare, antiseptice, cicatrizante, stiptice, tonice, coleretice, diuretice, laxative ușoare, multivitamine, expectorante, anticonvulsivante.

Piciorul Caprei sau iarba-caprei este una dintre plantele preferate pentru smoothie-urile verzi de primăvară.  
Cea mai valoroasă plantă sălbatică comestibila :  
Cantitatea de vitamina C în 100g de frunze este de 65-100mg.  
Conținutul de acid ascorbic și crește toamna.  
Compoziția minerală a frunzelor este reprezentată de o serie de micro și macroelemente.  
Potasiu - 3,8-8,3%.  
Are Ca, Fe, Si, P, Mg, Al, Mo.  
Ajuta mult pe cei cu gută.

Leurda sau Ceapă de urs.  
Se spune că urșii mănâncă leurda imediat după hibernare.  
- Unul dintre alimentele mele sănătoase preferate de primăvară. Și nu uitați.  
Se combină cu orice salate.

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Vasilie cel Mare, despre moarte

Fraţilor, să ne temem de moarte şi să ne înfricoşăm. Să ne temem şi de focul gheenei, că veşnic este. Să ne temem de foc, că nestins este. Să ne temem de tartar, că n-are parte de bucurie. Să ne temem de întuneric, că nu se împărtăşeşte de lumină. Să ne temem de viermi, că fără de moarte sunt. Să ne temem de îngerii cei de la judecată, că nemilostivi sunt. Vai şi amar mie, că Tu Doamne grăieşti cu tărie, iar eu nu Te aud, când îmi vorbeşti mie. O, suflete, depărtează-te de la toate spurcăciunile şi de la toate lucrurile cele rele. Vai mie, că lăcaşul Tău l-am spurcat şi pe Duhul Sfânt L-am scârbit, Dumnezeule, drepte sunt lucrurile Tale şi Judecăţile. Că, pentru un păcat mic mă lipsesc şi mă despart de desfătarea Raiului şi de Împărăţia cerurilor şi fără de moarte mă voi osândi şi, pentru dulceaţa trupească, focului să mă dau. Dreaptă este judecata Domnului, că mă învaţă pe mine şi eu nu o ascult, îmi aduce mărturii, iar eu le batjocoresc. Aşa vei începe a grăi înaintea morţii, cu părere de rău. Drept aceea, fraţilor, nimic să nu cinstiţi decât dragostea. Că mult greşim, în toate zilele, în toate vremile, ceasurile şi nopţile. Pentru aceasta, dragoste să avem, că ea acoperă mulţime de păcate. Ce vom folosi, fiilor, măcar de am dobândi toată lumea, iar mântuitoarea dragoste nu o vom avea? Şi ce ar folosi, de ar face cineva o masă mare, ca să ospăteze împăraţi şi domni şi ar găti de toate celelalte bunătăţi, câte îi trebuie, iar bucatele n-ar avea sare? Oare s-ar putea să mănânce cineva din masa aceea? Şi nu numai că a gătit toate acele bunătăţi în zadar, dar se va simţi şi ruşinat, faţă de cei chemaţi. Aşa, şi aici, fraţilor mei, ce vom spori, ostenindu-ne în deşert, atât de mult, fără de dragoste? Că, fără de dragoste, tot lucrul este necurat. De ar avea cineva feciorie, postire, priveghere, rugăciune, primire de străini sau ar aduce dar lui Dumnezeu şi roadele sale la biserică, sau orice altceva de ar face, fără de dragoste, toate ca nimic se arată lui Dumnezeu, că nu are trebuinţă de ele. Să nu gândeşti că, fără dragoste, vei face ceva, vreodată. Iar de vei zice: "Nu voiesc să mă împac cu fratele meu, dar pe Hristos îl iubesc", vei fi un mincinos, căci te arată pe tine Ioan Apostolul, zicând: "Sfârşitul legii este dragostea." O, ce putere are dragostea cea nebiruită. Şi ce putere are dragostea cea nemăsurată. Nimic nu este mai mare, decât dragostea, nici în cer, nici pe pământ. Această sfântă dragoste este începutul faptelor bune. Dragostea este semnul a toată fapta bună. Este sarea tuturor bunătăţilor. Ea nu se înalţă. Este împlinirea legii. Dragostea s-a sălăşuit în inima lui Abel. Ea le-a ajutat patriarhilor; drept aceea, au şi păzit-o. Tot ea s-a sălăşuit şi în profeţi. Dragostea l-a făcut, şi pe David, lăcaş al Duhului Sfânt. Aceasta, încă şi pe Iov l-a întărit. Şi ce să grăiesc mai mult? Ea, şi pe Fiul lui Dumnezeu, din cer, la noi L-a pogorât. Din dragoste tot lucrul bun s-a făcut. Că prin ea moartea s-a omorât, iadul s-a robit şi Adam s-a înnoit. Prin dragoste, una s-au făcut, îngerii cu oamenii. Prin dragoste, Raiul s-a deschis. Pentru dragoste, Împărăţia lui Dumnezeu s-a propovăduit. Prin ea, pustietăţile s-au prefăcut în nişte cetăţi, iar pescarii s-au înţelepţit. Cu ea munţii şi peşterile s-au umplut de cântări. Ea a învăţat pe bărbaţi şi pe femei, să umble pe calea cea strâmtă şi cu greutăţi. Dar, cum să tac despre faptele dragostei ? Dragostea, de care şi îngerii se minunează? Dragostea este aducătoarea a tot lucrul cel bun. Fericit este omul, care a aflat dragostea cea adevărată şi nefăţarnică, precum a zis Stăpânul, că mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca, adică, cineva să-şi pună sufletul său pentru aproapele. Pe această dragoste, având-o Pavel Apostolul, a zis: "Dragostea nu face rău aproapelui, nu răsplăteşte nimănui, rău pentru rău, nici clevetire pentru clevetire." Deci, pe această dragoste aflând-o, pe nici unul nu-l vei trece cu vederea, nici nu vei învrăjbi, nici nu vei cârti, nici nu vei urî pe frateletău, cândva. Şi vei iubi, nu numai pe cei care te iubesc, ci şi pe cei ce te urăsc pe tine. Această dragoste sfântă, având-o întâiul Mucenic Ştefan, pentru cei ce-l ucideau cu pietre, se ruga lui Dumnezeu, zicând: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta". Fericit este omul, acela, care, mai întâi, de toate, o are pe ea, că plata lui în fiecare zi creşte. Acestuia i s-a pregătit cunună. Pe acesta toţi îngerii îl fericesc. De acesta, Dumnezeu, niciodată, nu se desparte, că Dumnezeu dragoste este. Cela ce petrece în dragoste, întru Dumnezeu petrece şi Dumnezeu întru el. Şi, prin dragoste, toate sunt. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
Sursa: Proloagele din 5 iunie

Luna, protectoarea îndrăgostiților

 Luna, protectoarea îndrăgostiților
#mitologieromânească

Dacă Luna a fost așa de frumoasă, încât însuși Soarele s-a îndrăgostit de ea, a fost totuși nefericită în dragostea ei.
Din cauza asta lumea și mai ales femeile au socotit-o favorabilă dragostelor, în calea cărora se pun mari piedici. Toți îndrăgostiții iau de martoră pe sfânta Lună și tot ei i se plâng, cei nefericiți în dragoste. Pe ea o invocă într-un descântec fata dornică să-și afle ursitul:
Lună, Lună,
Vârgolună,
Tu ești mândră și frumoasă,
Tu ești a nopții crăiasă.
Tu cal ai,
Dar frâu nu ai,
Na-ți ție brâul meu
Și fă frâu calului tău,  
Să mergi după ursitul meu.
De a fi de-aici din sat,
De-a fi din celălalt sat,
De-a fi dintr-al treilea sat,
Sau dintr-al noulea sat,
Nu-i da stare
Și-alinare!
El să nu poată dormi,
Să nu poată odihni,
Pân-la mine n-a veni.

Omul care a suit-o pe Nadia pe bârnă. Povestea lui Marcel Duncan

" Apoi într-o zi am văzut două fetițe blonde făcând roata intr-un colț din curtea școlii. M-am apropiat și le-am privit de aproape , aveau ceva deosebit. Țărr. Clopoțelul a sunat și fetițele au dispărut in clase. M-am dus să le caut din clasă în clasă și una dintre ele era Nadia Comăneci. Le-am spus să vină la Scoala de Gimnastică din oras . " .Așa povestește Bela Karoly despre episodul inițiatic al primei întâlniri cu Nadia , istorisire care a fost apoi preluată și relatată de presa vremii. Doar că , parafrazând un scheci cunoscut al lui Toma Caragiu , povestea asta are doar două lacune. Una că e prea siropoasă. A doua că nu conține nici măcar un sâmbure de adevăr. Căci omul care a descoperit-o cu adevărat pe Nadia Comăneci , care a așezat-o pentru prima dată pe bârna, trăia atunci la mii de kilometri distanță intr-un complet anonimat. Se numea Marcel Duncan.Marcel Duncan a fost tehnician la Federația Română de Gimnastică . Dar în 1958 este acuzat că întreține o atmosferă nesănătoasă printre gimnaste fiindcă își incurajează elevele să aibă tendințe de vedetism . În limbajul de cărămidă al acelor vremi acesta era sinonim cu faptul că nu era un zbir precum alți antrenori. Este detașat in orașul Onești, redenumit atunci Gheorghe Gheorghiu Dej după numele liderului stalinist al vremii . În acest oraș in familia Comănici se naște in 1961 o mândrețe de fată . Din greșeală numele de familie ii e trecut Comăneci. De mică fata era foarte activă așa că mama se gândește să o tempereze puțin. Auzise de profesorul Duncan și de firea-i blajină așa că o duce la sala de gimnastică . Are loc un click imediat între fetița cea sprințară si antrenorul cel blând . Acolo, la sala de sport , sub îndrumarea lui Marcel Duncan și a Mariei Simionescu , Nadia descoperă că salteaua e preferabilă șotronului iar paralelele sunt mult mai distractive decât bătătorul de covoare. Petrece acolo multe ore și se antrenează cu plăcere . Obține primele rezultate , e campioană la copii. Dar Marcel Duncan depune actele de emigrare în Israel așa că este retrogradat din nou și trimis să antreneze la Galați . Obține și acolo rezultate remarcabile până ce ii este admisă plecarea definitivă . Tot în acea perioadă ajung in orașul Gheorghe Gheorghiu Dej doi profesori tineri soț și soție, Marta și Bela Karoly . Soțul are specialitatea handbal dar e trimis la gimnastică ca să ocupe postul lăsat vacant de Marcel Duncan care este șters din toate analele sportului așa cum se întâmpla cu proscrișii care plecau definitiv din țară . Peste Marcel Duncan se așterne negura uitării . O singură persoană avea să își mai aducă aminte de el și de rolul său în formarea personalității Nadiei. Este doamna Ștefania Comăneci, mama Nadiei. Într-un interviu la Scânteia Tineretului in 1976 imediat după succesul de la Montreal , Dumneaei spune-" Am știut că va ajunge mare încă de când se pregătea cu Profesorul Duncan ". Nu se știe cum dar aceste rânduri ii scapă cenzorului si apar în ziar. Tot la Montreal se afla in acele zile și Marcel Duncan care însoțește echipa de gimnastică a Israelului. Încearcă chiar să ia legătura cu fosta sa elevă să o felicite după performanța-i strălucitoare . Dar Bela Karoly nu este un sentimental . Îi spune răspicat că nu are ce să caute acolo. Cu toate acestea, blajinul Duncan nu-i poartă nici un fel de ranchiună lui Bela . Știe că fără el , făra educația-i spartană , Nadia nu ar fi ajuns unde a ajuns. Pe de altă parte fără firea blândă a lui Marcel poate că Nadia nu ar fi indrăgit gimnastica in primul moment.

 Am incercat să refac traseul israelian al lui Marcel Duncan cu ajutorul prietenului Adrian Weber , care l-a cunoscut. S-a stabilit în orașul Rehovot. A incercat si chiar a deschis o sală de gimnastică dar nici un mare talent nu a mai ieșit de pe porțile acelei școli. Nadia era una la un milion iar Israelul anilor 70 avea alte priorități.E drept că el nici nu deținea arta datului din coate, necesară într-un sport ale cărui valențe erau practic necunoscute în Țara Sfântă . Prin anii 80 face o vizită in America, i se propune să antreneze acolo, dar se simte deja prea bătrân ca să inceapă o noua carieră și o nouă viață . Moare , undeva, pe la începutul anilor 90 . Lasă in urmă soția și o fată Sânziana.

 De abia după 1990 se recuperează memoria. Sunt reinscriși în Cartea Vieții acei oameni care s-au aflat poate temporar, poate intâmplător la o răscruce și au însemnat ceva în sportul românesc . Atunci, printre alții, ii sunt recunoscute și meritele acestui om modest care i-a deschis Nadiei ușa către sala de gimnastică dar căruia fostul regim avea să-i închidă toate ușile .

Surse – Stejărel Olaru -Nadia și Securitatea (excelentă carte)
 Gazeta Sporturilor – 23 Noiembrie 2011
Adrian Weber

Punct de sprijin al lumii...

 

Sfânta Icoană a Maicii Domnului „Igorevskaia”

 Numele acestei Icoane a Maicii Domnului provine de la Marele Cneaz al Kievului, Igor Olegovici, mult-pătimitorul, care a fost martirizat în fața Icoanei pe 19 Septembrie 1147. Cneazul Igor Olegovici a fost una dintre victimele luptei pentru tron din Rusia. El a fost întemnițat de Marele Cneaz Iziaslav II Mstislavici în Mănăstirea Pereiaslavl – a Sfântului Ioan.

Departe de idolii acestei lumi și grav bolnav, el a început să se pocăiască de păcatele sale și a cerut permisiunea de a fi tuns în monahism. Pe 5 Ianuarie 1147 a fost tuns în monahism de către Episcopul Eftimie de Pereiaslavl, primind numele Gabriel. La scurt timp după tunderea în monahism el s-a însănătoșit și s-a transferat la Mănăstirea Theodorov din Kiev, unde a devenit Schimonah. Departe de jocurile politice, Igor s-a dedicate, în întregime, nevoințelor monahale.

Cu toate acestea, noii conducători de la Kiev se gândeau la uciderea călugărului, de teama ca să nu revendice Cnezatul. În ziua de 19 Septembrie 1147, Marele Cneaz Igor a fost ucis în momentul în care se ruga înaintea unei Icoane a Maicii Domnului în timpul Sfintei Liturghii.
Multe au fost după aceea urgiile care au căzut asupra locuitorilor Kievului din pricina acestei crime.

Cu binecuvântarea Mitropolitului Clement Smoliatic, egumenul Anania al Mănăstirii Theodorov a îngropat trupul mult-pătimitorului Igor în Biserica Mănăstirii Simonov din Kiev.

Deasupra mormântului acestui fericit Monah se vedeau adesea lumânări care se aprindeau singure, iar deasupra Bisericii în care era înmormântat s-a văzut un stâlp de foc, care urca până la cer.

La data de 05 Iunie 1150, Sfintele Moaște ale Sfântului Igor au fost mutate în mod solemn la Cernigov – regiunea sa natală, unde au fost așezate într-o Raclă, în Catedrala Hristos Mântuitorul. Icoana înaintea căreia s-a rugat Sfântul Igor înainte de martiriul său a primit numele „Igorevskaia” și a fost mutată în Catedrala Sfântul Ioan, a Lavrei Pecerska din Kiev, unde a rămas până la începutul secolului XX. Icoana Maicii Domnului „Igorevskaia” este o variantă restrânsă a Icoanei Maicii Domnului din Vladimir, înfățișând doar partea superioară a Icoanei „Vladimirskaia”.

Această Icoană a PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu (a Sfântului Igor) a circulat prin intermediul a mai multe copii, chiar înainte de a fi foarte cunoscută Icoana Maicii Domnului din Vladimir.

La fel ca și celelalte Icoane de tip „Eleousa” (Milostiva), atenția se concentrează pe Chipurile Maicii și a Pruncului. În timpul ocupației Kievului, în 1941, Icoana a dispărut, dar amintirea și cinstirea ei s-au păstrat.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Fiti binecuvintati!

 Cand va treziti, binecuvantati ziua care incepe, deoarece vine plina de
daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare,
pentru ca a binecuvanta inseamna ca sunteti constienti de numarul infinit de
daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre
voi.Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de
munca, la cel de relaxare, binecuvantati pe acestia.
Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se
va revarsa si ii va calauzi pe cale.Atunci cand va intalniti si discutati cu
diverse persoane binecuvantati-le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu
Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati-le aspectul financiar si
abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentru ca
aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora, dar
si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor
lumina viata acolo unde ea parea arida.

Atunci cand cineva va raneste si se poarta cu tine intr-un mod jignitor,
raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati cu bucurie, sincer, complet,
pentru ca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut
care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata
indreptata catre voi sa ricoseze.A binecuvanta insemna ca din adancul
fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod
neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb.A binecuvanta inseamna
a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.

A binecuvanta inseamna a invoca aceea ca grija Divina sa se reverse peste
cel la care ne gandim, a vorbi sau gandi cu recunostinta.

A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara. fara nici o forma de discriminare,
este cea mai inalta forma de a darui. Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti
niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii
lor, iar noi rareori vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.

Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat
va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentru
ca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti.
Incercarile prin care trecem, sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri
ne insotesc in acestea.

A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala,
omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a
atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate
colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura.

Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp. Deci
pastrati-va permanet intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentru
ca astfel, intr-o buna zi, veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta
lui Dumnezeu.

Fiti binecuvintati!

Și de atunci când o femeie se îndrăgostește de un Înger știe

 Legenda spune că a existat un Înger trimis de Dumnezeu să aibă grijă de o femeie, pe pământ.
Când îngerul s-a întors în cer era trist și dorul îi ieșea prin toți porii.

Dumnezeu îl observă o vreme, apoi îl cheamă și îl întreabă:
- Ce se întâmplă, fiule?
- Părinte, (spuse Îngerul), nu pot să nu mă gândesc la femeia aceea. Îmi este atât de dor de ea… te implor să mă lași să mă întorc la ea.

Dumnezeu, atingându-și barba a spus:
- Știi că dacă te întorci, trebuie să renunți la aripile tale și nu vei putea niciodată să o minți, darămite să o înșeli, pentru că femeia este cea mai perfectă creație pe care am făcut-o.
Ea, dă viață. Este speranța fiecărui om. Este iubire infinită.
Amintește-ți că milioane de mari războinici şi-au dat viaţa pentru femei.

Îngerul, cu ochi strălucitori, și-a mângâiat aripile și a spus:
- Şi eu mi-aş da viaţa pentru ea.

Și de atunci când o femeie se îndrăgostește de un Înger știe, pentru că acesta nu minte, este credincios și zi de zi se îndrăgostește de ea continuu, fără să ceară nimic în schimb.💜💜💜